Un mare vizionar (15)

Motto: „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui său sonor au umplut istoria diplomatică de după război.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Război Mondial.)

Începusem în postul precedent o discuție despre minciunile ordinare insinuate sau spuse de-a dreptul în wikipedia. Și hai să vedem epilogul, citez din articolul dedicat de wiki primadonei politicii externe românești:

„În 1936, regele Carol al II-lea aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar și externe, îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exileze, să-și părăsească țara. Stabilit la început în Elveția, apoi în Franța, Nicolae Titulescu a propagat chiar și în exil prin conferințe și articole de ziare ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război…”

Așa să fie oare? Da de unde? Minciuni ordinare de la un cap la celălalt și nu este vorba numai despre Titulescu, așa cum vom vedea mai târziu. Tot ce poate căpăta cât de cât încărcătură ideologică, cu deosebire articolele cu referire la istoria recentă a României, așa cum vom vedea în continuare, au devenit prilejul unor lupte înverșunate între extremiști de toate orientările, atât cei dispuși la exaltarea anumitor fapte istorice care de multe ori nu ne-au făcut prea mare cinste, dar mai ales detractori înverșunați animați de interese obscure. Persoanele dispuse să privească cât de cât echidistant istoria României sunt extrem de rare și de cele mai multe ori li se bagă pumnul în gură, alteori sunt reduși la tăcere și pe anumite căi administrative ce țin de regulamentul wikipediei. Vom mai avea prilejul să discutăm despre asta. Revenind la cele scrise despre Nicolae Titulescu, am arătat în posturile trecute câteva motive suficiente ca să fie demis. De fapt nici nu a fost demis, ci remaniat, ca să zic așa, pur și simplu și-a pierdut postul în noul guvern sau nu a mai fost numit ministru în noul guvern sau pur și simplu s-a renunțat la serviciile dânsului. Apoi ce presiuni de dreapta (pro-naziste)? Era clar, așa cum am scris, că dreapta naționalistă, Garda de Fier în principal, dar și conducători de partide mai mici de dreapta, precum Octavian Goga sau A.C. Cuza, să fi fost contra politicii vasale Franței duse de Titulescu, și am araătat și de ce. Și nu numai ei, dar și Nicolae Iorga, Grigore Gafencu, Constantin Argetoianu și mulți alții au subliniat politica nefastă dusă de Titulescu. Apoi sumele imense de bani din vistieria țării cheltuite de acesta pentru a trăi în cel mai ostentativ lux, el si camarila sa. Pentru că avea o adevarată camarilă, începând cu soția și terminând cu „șoferul englez”. Apoi alte sume, la fel de imense, tot de la bugetul țării, cheltuite pentru a cultiva o imagine favorabilă sieși în presa străină, cheltuieli menționate în presa vremii. Mesele îmbelșugate la cele mai luxoase restaurante, Maxim și Ritz, atât pentru dânsul cât și pentru suita sa, reședințe cvasi-permanente în stațiuni de lux, Cap-Martin – vara și St. Moritz – iarna, cupele de schi și multe, multe altele ar face să pălească de invidie orice euro-parlamentar din ziua de azi, care în comparație cu marele diplomat ar apărea ca un umil slujbaș ce trăiește de azi pe mâine, drămuind „la sânge” bugetul de câteva mii euro pus la dispoziție. (Va urma.)

Etichete: Nicolae Titulescu