Un mare vizionar (19)

Motto: „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui sau sonor au umplut istoria diplomatica de dupa razboi.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Razboi Mondial)

Vorbeam in postul trecut despre minciunile debitate cu dezinvoltura de catre dl. Neagu Djuvara in cartea O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri, minciuni amestecate cu adevaruri spuse de multe ori cu jumatate de gura. Dansul ne indemna aici sa ne imaginam ce-ar fi insemnat venirea legionarilor la putere. Am vazut si declaratia controversata chipurile, a dlui C.Z. Codreanu, asupra careia vom reveni, prezentand-o in totalitate si nu trunchiata, asa cum ne-o citeaza dansul, evident, asa cum este corect dpdv politic. Dl Neagu Djuvara, acest cuman mincinos, omni-prezent pe toate canalele unei media de tot cacatul ar fi vrut sa ne ingrozim chipurile, in perspectiva unei aliante cu Germania. Sigur ca da! Dansul sustine in carte ca ar fi trebuit sa respingem ultimatumul sovietic din august 1940 si sa luptam cu rusii. In aceasta ipoteza, am fi avut soarta Poloniei, pentru ca mai mult ca sigur ca nemtii ar fi ocupat mai devreme sau mai tarziu Romania pentru a interzice rusilor accesul la petrolul romanesc. De acord cu dansul, numai ca eu i-am ascultat sfatul si am incercat sa-mi inchipui ce ar fi insemnat un acord comercial si o alianta militara cu Germania in 1938 sau chiar mai inainte, pentru ca se putea realiza inca din 1933, ca urmare a unei eventuale veniri la putere a legionarilor, fara ca aceasta sa fie absolut necesara, si nu neaparat ce ar fi insemnat eventual in 1940 o respingere a ultimatumului sovietic. Este clar ca in acest caz pasajul cu privire la Basarabia din pactul Ribbentrop-Molotov nu ar mai fi existat, ne-putand fi admis de germani, dar nici arbitrajul de la Viena nu ar mai fi avut loc. Vorbesc de arbitraj, ca arbitraj a fost, pentru ca A FOST ACCEPTAT CU USURINTA DE PUTEREA POLITICA DE ATUNCI, CAROL AL II LEA, CAMARILA SI GASCA DE LINGAI CARE II CANTAU IN STRUNA si nu Diktat, asa cum este denumit in mod tendentios de catre istoriografia mincinoasa, inclusiv de catre dl Djuvara. Toata drama de mai apoi a Romaniei a fost cauzata de respingerea tuturor ofertelor germane de colaborare economica si militara, oferte facute inca din 1933. Ei bine, daca tot s-a lansat in ipoteze si teorii de genul „ce-ar fi fost daca…”, in perspectiva acestei ipoteze dl Djuvara tace precum pestele. Nu sufla un cuvintel in privinta „asigurarilor” Frantei si Angliei, care garantau doar independenta statului roman, nu si integritatea acestuia. Iar in privinta granitelor, doar cea de vest, nu si cea de est. Iara o chestiune extrem de semnificativa, si ea trecuta cu grija sub tacere de catre marii calpuzani ai istoriei. De altfel nici apologetii marelui diplomat nu se lasa mai prejos. Cum spuneam pe toata durata acestui sir de posturi, inhamarea la remorca politicii Frantei si Angliei nu ne-a adus nimic bun. O recunoaste si dl Djuvara in carte cu jumatate de gura, citez: „…primiseram si noi garantii din partea Frantei si a Marii Britanii, dar ce valoare mai aveau?”. Sigur ca da! Dansul ar vrea sa spuna ca primisem asigurari tot asa precum Polonia si Cehoslovacia. Chiar daca se face ca ploua in privinta garantiilor acordate de Germania, despre care nu sufla o vorbulita. In fine, vom mai reveni asupra minciunilor debitate cu dezinvoltura in aceasta carte. Veti spune ca acest cuman mincinos are o scuza – nu este istoric de profesie. Ei bine, nu asta e problema, ci faptul ca afirmatiile dansului sunt omni-prezente in mass-media. Si aici este miezul problemei. Practic, wikipedia si nu numai, abunda de citate din cartile dansului, cu deosebire din cartea la care facem referire in postul de fata. Ei bine, minciunile citate in wiki, sursa de informatie pentru o presa si televiziune cu chilotii pe vine, iresponsabile si tabloidizate, sunt multiplicate exponential, inclusiv pe internet. Ca atare, falsul tinde sa copleseasca prin volum si repetare obsedanta adevarul istoric. Cum spuneam la inceputul acestei serii de posturi, nu cel ce spune adevarul are dreptate, ci cel ce minte mai tare, dar mai ales cel ce are la indemana mai multe canale de distributie a informatiei. Dau numai un exemplu. La articolul despre Garda de Fier este reprodusa integral o fraza din cartea cu pricina, citez:

„…in 1933, dupa victoria lui Hitler in alegerile din Germania, legionarii s-au pregatit de alegerile din tara cu un program atat de violent fascist, antisemit si antioccidental, incat liberalul I.G.Duca, insarcinat de regele Carol sa organizeze alegerile, a crezut de cuviinta sa interzica participarea la alegeri a Garzii de Fier…”

O minciuna ordinara de fapt, si nu este singura debitata cu nonsalanta de dl Djuvara. Cum spuneam si alta data, legionarii n-au avut niciodata un veritabil program politic. Capitanul considera ca o brosurica precum Carticica sefului de cuib, plus credinta in Dumnezeu, Rege si Tara, sunt mai mult decat suficiente. Ca si scrierile doctrinare ale lui Eminescu. De unde program fascist, antisemit si antioccidental? Vrajeala de doua parale. Vom mai avea prilejul sa discutam din punct de vedere doctrinar deosebirile si asemanarile dintre doctrina legionara, fascism si nazism, chestii complet diferite, asupra carora se intretine o stare continua de confuzie, fie inconstienta, fie voita de cele mai multe ori. Orisicat, fascismul ca miscare cu esenta economica de tip corporatist nu avea nici in clin nici in maneca cu miscarea legionara, miscare de renastere nationala cu esenta crestina. Sigur ca anumite elemente, in special aderarea de mase tot mai largi la aceasta adevarata miscare de renastere a constiintei nationale putea in teorie cel putin, sa conduca mai devreme sau mai tarziu la un partid unic, dar nu aceasta este esenta fascismului si nazismului, si cu atat mai putin a miscarii legionare. Si asta trebuia sa o stie un fin intelectual precum dl Neagu Djuvara, nu sa insire minciuni ordinare la kilogram. In fond, cum spuneam si alta data, Garda de Fier era un partid legal constituit, care intelesese si acceptase regulile jocului democratic atunci cand se inscrisese in cursa electorala cu restul partidelor democratice. In imagine, 25 iulie 1930, Thoiry, Hotel Leger. Nicolae Titulescu, ultimul din stanga, asezat, alaturi de membrii Comisiei de Cooperare Intelectuala Internationala de pe langa Societatea Natiunilor. Sigur ca da, comisiile si comitetele lui peste prajit, prilej de plimbari si sinecuri grase pentru diverse personaje celebre. Rezultatele insa au fost nule, exact ceea ce spuneam. In centru, asezat, Albert Einstein. Cine se-aseamana, se-aduna, parca asa se spune… Cautati pe google, Einstein impostor sau plagiator, ca sa vedeti cum devine chestia. Sau cum unii descopera, si altii au prioritate. Asa patesc cei ce nu sunt corecti dpdv politic. Nu degeaba a pierdut Paulescu Premiul Nobel.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: