Un mare vizionar (23)

Motto: „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui sau sonor au umplut istoria diplomatica de dupa razboi.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Razboi Mondial)

Asa cum am mentionat in postul anterior, dar si in alte dati, in politica, rezultatele conteaza, si nu intentiile. Sa facem observatia ca situatia diplomatica la data demiterii lui Nicolae Titulescu din functia de Ministru de Externe, pe 29 august 1936, pe cand se afla la Cap Martin, pe Coasta de Azur(sic!), dupa cei patru ani la carma Ministerului de Externe, se prezenta dezastruos. Intr-o perioada relativ scurta, rezultatul activitatii extrem de intense a marelui diplomat, activitate purtand o amprenta personala si extrem de originala, a fost slabirea considerabila a pozitiei Romaniei fata de Imperiul sovietic, insotita, cum spuneam si alta data, de o izolare relativa fata de aliatii nostri istorici. Izolare politica, pentru ca nici nu are rost sa mai vorbim de schimburi comerciale, care erau practic nule. Iar din punct de vedere militar, canci, mai pe romaneste. Practic, nu eram decat o colonie indepartata a Frantei, legata de ea prin imprumuturi inrobitoare la bancile jidanesti, cu comisioane grase pentru politicieni si membrii camarilei regale. De asemenea, eram izolati si fata de cel mai apropiat aliat, Polonia, rezultat la care, asa cum spuneam si alta data, a contribuit din plin si diplomatia Frantei, marea noastra aliata, marea iubire a fenomenului. Franta, care spera ca in acest mod, o Romanie slabita in fata pericolului bolsevic se va indrepta cu bratele deschise spre garantiile anglo-franceze, iluzorii de fapt, asa cum vom constata in mod amar in cativa ani, atat noi cat si Polonia. Toate aceste aspecte au fost remarcate de fini observatori din epoca, chiar si de catre cei ce ar fi trebuit sa aiba opinii partizane, ca sa zic asa. Bunaoara, un alt geambas de istorie, un mare calpuzan si denigrator al legionarilor, Henri Prost, in cartea sa Destin de la Roumanie, (1918–1954), Paris, Editions Berger Levrault, 1954, intr-un rar moment de intelegere a situatiei Romaniei din acei ani, va consemna cu privire la politica lui Nicolae Titulescu, citez:

Condus de principiile morale pe care Liga Natiunilor se forteaza sa le impuna in viata internationala, atitudinea lui Titulescu este fara indoiala ireprosabila, dar ea nu raspunde nici cat negru sub unghie sentimentelor celor in numele carora el pretinde a vorbi si faptui; asa se face ca declaratiile titulesciene risca sa ne insele cu privire la intentiile Guvernului Român si sa ne expuna la deceptii peste deceptii. La Bucuresti se pune mai mare pret pe securitatea imediata a Tarii, decat pe binefacerile iluzorii, promise de securitatea colectiva, vanturata de Liga Natiunilor. In cazul unui al doilea razboi mondial, România risca sa piara cu totul; ea trebuie deci, cu orice pret, sa evite de a lua pozitie in cadrul conflictului ce se profileaza intre marile Puteri… Această politica prudenta nu poate fi facuta decat de un om ponderat, de un diplomat conciliant, de un ministru constient de rolul relativ modest pe care România il joaca in lume. Titulescu este insa departe de omul prudent, de diplomatul conciliant, de ministrul constient de interesele si pozitia Tarii sale…

Clar de tot. Daca pana si un reprezentant al puterii coloniale SH care era Franta in acel moment isi dadea seama clar de politica in totala contradictie cu interesele tarii dusa de catre Titulescu. Un politician slugarnic si fara caracter precum Gheorghe (Gutza) Tatarescu, va desfasura in fata lui Carol al II-lea harta Europei, spunand „…iata, sire, Titulescu ne-a certat cu toata lumea”, prezentandu-i pretentiile amenintatoare ale Rusiei, Ungariei si Bulgariei, ostilitatea si dispretul afisat fata de Germania, chestiune asupra careia vom reveni in postul viitor, atitudinea lingusitoare fata de Franta si Anglia, de care acestea vor profita din plin. Fara a mai vorbi de erorile fatale ale politicii sale fata de Uniunea Sovietica. Intr-un rar moment de sinceritate, Henri Prost a punctat excelent cu privire la activitatea marelui vizionar: …fara indoiala, ireprosabila, dar din pacate nu raspunde nici cat negru sub unghie celor in numele carora el pretinde a vorbi… . In imagine, Berna, Kirchfeldstrasse, bust al lui Titulescu, realizat de sculptorul Doro Dragusin. Altii care se dau in vant dupa activitatea marelui diplomat. Lor le-o fi priit, noua insa nu prea. Apoi figura nu prea seamana. In fine, nici nu mai conteaza.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: