Un mare vizionar (24)

Motto: „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui sau sonor au umplut istoria diplomatica de dupa razboi.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Razboi Mondial)

Promiteam in postul precedent sa revin asupra ostilitatii si dispretului afisat fata de Germania de catre Titulescu. Inutil sa mai discutam despre faptul ca aceasta atitudine dovedea o crasa inconstienta si obtuzitate fata de de o adevarata mare putere economica si militara. Aceasta viziune falsa, complet alaturea cu drumul, nu se va schimba nici dupa dezastrul prabusirii granitelor Romaniei Mari, fara a mai vorbi de capitularea mai mult decat rusinoasa a Frantei, astfel ca intr-o scrisoare trimisa Generalului Ion Antonescu in octombrie 1940, scrisoare asupra careia vom reveni poate intr-unul din posturile viitoare, mostra de delir bolnavicios grando-maniac, va afirma, citez:

Putini din «initiatii» nostri politici stiu ca eu am oferit Germaniei un tratat de alianta, odata în 1935 si odata în 1936. In ambele randuri, Germania l-a refuzat. Pentru oferta mea din 1935, refuzul ei ar fi avut o explicatie, deoarece ii ceream sa nu atace nici România, nici prietenii ei. …

Orice comentariu e inutil. Care vasazica puternica Romanie oferea…un tratat de alianta umilei Germanii, ba chiar ii si cerea… cate oarece, pentru prieteni… ca doar, nu-i asa? prietenul la nevoie se cunoaste. Sigur ca da! Pai nu avea dreptate Henri Prost, vezi si in postul precedent? Pai atunci hai sa vedem cum devine chestiunea cu Germania. Dl Alex Mihai Stoenescu, intr-o lucrare controversata, dar extrem de populara, Istoria Loviturilor de Stat din Romania (1821-1999), vol.3, pag. 50, lanseaza o informatie cu caracter de senzatie, citez:

„…la 18 martie 1933, Titulescu i-a cerut lui Hitler o intrevedere secreta, …Adolf Hitler i-a acordat-o imediat, deplasandu-se pentru asta la Munchen, dar Nicolae Titulescu nu s-a mai dus, punandu-l pe liderul Germaniei in cea mai penibila situatie…”

Avand cunostinta si de alte afirmatii de senzatie ale dansului, fara acoperire in documente, pe de o parte, si neputand sa verific sursa informatiei de fata, pe de alta parte, am considerat ca si aceasta informatie este neveridica. Mi se parea mult prea ne-verosimil un afront de calibrul asta, si tocmai fata de unul din cei mai puternici oameni ai Europei. Si apoi de ce? De ce intrevedere secreta, si cand? La nici doua luni de la numirea lui Hitler in postul de cancelar? Orisicat, daca nu au ramas urme in arhivele romanesti, in cele germane tot ar trebui sa se gaseasca ceva. In fine, chestia mi se parea pe atunci mult prea fantezista, asa ca am dat-o uitarii. Iata ca de curand, revazand lucrarea lui Armin Heinen, Legiunea Arhanghelului Mihail, peste ce-mi dadura ochii la pag. 228, citez:

„…in martie 1933, ministrul roman de Externe, Titulescu, s-a informat daca ar putea avea o discutie personala cu Hitler. Propunerea nu a fost comunicata pe cale diplomatica, ci transmisa de Stefan Tatarescu (colonel, presedintele unui obscur Partid National-Socialist Roman) si Friedrich Weber (corespondent in Romania al publicatiei Volkischer Beobachter, reprezentant al serviciului de presa al Reichului) la Berlin. Ministerul de Externe a apreciat initiativa lui Titulescu drept o manevra diversionista. Se pare totusi, ca prin interventia lui Rosenberg s-a ajuns la o invitatie, al carei raspuns a fost amanat insa pe timp nelimitat de ministrul de Externe roman…”
(ADAP, C, vol.1, doc.118, pag 217 si urmatoarele, doc. 189, pag. 346)

Sursa e clara, ADAP (Akten zur Deutschen Auswartigen Politik) – arhivele germane. Sigur, lipseste chestia cu acordul imediat al lui Hitler si deplasarea acestuia la Munchen, care par a fi doar rodul imaginatiei bogate a dlui Stoenescu. Dar, in esenta, ideea e aceeasi. Si totusi, se pune intrebarea de ce a apelat la serviciile unui insignifiant corespondent de presa, chiar daca acesta avea si unele misiuni informative, ca si la cele ale unui presedinte al unui partid mai mult decat obscur. Totul nu pare a fi decat un alt aspect al modului sau original de a face politica externa. Combinatii oculte, care mai de care mai fantasmagorice, asa cum fusese probabil initiat de catre francmasoni in tinerete. Dincolo de toate astea, ramane reactia, mai precis lipsa de reactie la raspunsul german, un afront inimaginabil la adresa oamenilor din Ministerul de Externe german, dar si la adresa Cancelarului celui de-al Treilea Reich, Adolf Hitler, unul din cei mai puternici oameni ai lumii la acea data. In fond, sigur ca da! e si asta un raspuns. Extrem de original si mai ales, extrem de diplomatic. Orice cuvant in plus e de prisos. In imagine, Adolf Hitler in 1924, in inchisoarea de la Landsberg. Un excelent portret cu autor necunoscut. In cele 264 de zile petrecute in inchisoare, va scrie Mein Kampf, ulterior imens succes editorial. (va urma)

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: