Un mare vizionar (4)

Motto: „Ti-tu-les-cu! Cele patru silabe ale numelui sau sonor au umplut istoria diplomatica de dupa razboi.” (Raymond Cartier – ziarist francez, 1939, NA. este vorba de primul Razboi Mondial)

Cum spuneam si in postul trecut, declinul fragilei democratii romanesti a inceput in momentul 9 decembrie 1933, cand prin Jurnalul Consiliului de Ministri (un fel de ordonanta de guvern), Garda de Fier a fost scoasa in afara legii. Ceea ce a urmat se stie. Pe moment insa vom analiza rolul jucat de dl Titulescu in aceasta afacere ce a culminat cu asasinarea primului ministru I.G. Duca. Ceea ce este extrem de curios, este ca desi toate aspectele acestei afaceri au fost clarificate in epoca, fiind extrem de bine reflectate in presa vremii, in discutiile publice si din Parlament, in memoriile contemporanilor, istoriografia de azi nu pomeneste nimic. Cautand bunaoara in wikipedia la I.G. Duca si la Titulescu, vedem ca nu se pomeneste nimic despre acest adevarat scandal de proportii. Bun, atunci sa vedem faptele, lasand pe moment deoparte acest aspect – doar nu degeaba am intitulat aceasta serie Mizeria istoriei. Scandalul a izbucnit in momentul in care Titulescu, revocat din functia de Ministru de Externe, s-a hotarat sa candideze pentru un post de deputat pe listele Partidului National Taranesc in randurile caruia ceruse sa fie inscris „ca simplu soldat”, chipurile. Dl Titulescu a avut niste interventii in presa vremii, sub forma unor articole ce voiau a clarifica anumite aspecte criticabile ale politicii sale, primul fiind un articol intitulat Eu si Garda de Fier. In urma acestui articol, fratele fostului prim-ministru I.G. Duca, asasinat de o echipa de trei legionari, revoltat de cele afirmate de catre Titulescu, ii da acestuia o replica in presa, prin care il acuza drept AUTORUL MORAL al asasinarii fratelui sau. Bun, inainte sa lamurim cum devine treaba cu aceasta afacere, sa vedem ce spun contemporanii. Dam cuvantul dlui Constantin Argetoianu, una din cele mai lucide minti din epoca. Citez, consemneaza dansul in 12 decembrie 1937:

„…articolul lui Titulescu Eu si Garda de Fier, in jurul caruia s-a facut atata reclama, a aparut in fine in Universul de azi-dimineata. E slab. O mare deceptie si din punct de vedere documentar si din cel literar. Pledoarie de clantzau. Minte de la inceput pana la sfarsit, cu nerusinare, si se straduieste sa-si sprijine minciunile cu documente ce nu dovedesc intru nimic nevinovatia sa, ci numai vinovatia altora. In ce priveste raporturile sale cu Regele, cu Duca si cu Sovietele, e de o rara perfidie. Presupun ca „mostenitorii programului lui Duca” ii vor raspunde cum merita. Titulescu isi incheie pelteaua cu aceasta perla: „Titulescu tace si face!” Aci, paranoicul atinge inconstienta…”

Dar nu numai Argetoianu, ci si Iorga, fostii membri ai cabinetului Duca, pana si presa jidaneasca de stanga din Sarindar, toti sunt revoltati de minciunile dlui Titulescu. Ce se intamplase de fapt? Mare dusman al apropierii chiar si economice de Germania, Titulescu vedea in ascensiunea Garzii de Fier un pericol mortal pentru politica nefasta ce o ducea. Cum spuneam si altadata, neputand sa o combata pe plan economic, Franta cauta sa blocheze orice apropiere de Germania a aliatelor sale, agentul principal al acestei politici fiind Titulescu. In polemica iscata in 1937 vor interveni ministrii cabinetului Duca din 1933 care vor lamuri lucrurile. Acestia vor confirma in scris, in unanimitate, ceea ce toata lumea stia deja, si anume ca, in numeroase sedinte de guvern din acel sfarsit de decembrie 1933 s-au discutat toate aspectele legate de o eventuala dizolvare a Garzii de Fier ceruta imperativ de Titulescu. In finalul discutiilor s-a ajuns la unanimitate de a nu dizolva Garda de Fier. In continuare, citez din scrisoarea semnata de fostii membri ai cabinetului Duca:

„…a doua zi dupa luarea acestei hotarari, am fost chemati de I.G. Duca. Seful nostru ne-a comunicat: ca d. Titulescu nu impartaseste solutiunea adoptata de guvern; ca d. Titulescu cere dizolvarea Garzii de Fier, ca o solutiune reclamata imperios de necesitatile politicii externe; ca fara aceasta dizolvare, d. Titulescu se vede silit sa demisioneze – si irevocabil – din guvern. Ion Duca a facut tot ce i-a stat in putinta pentru ca sa determine pe d. Titulescu sa renunte la punctul sau de vedere. Demersurile sale au fost insa zadarnice. Cum demisiunea dlui Titulescu ar fi creat – in imprejurarile internationale de atunci – dificultati de nedorit, Duca s-a vazut silit sa cedeze staruintelor sale. Astfel a fost dizolvata Garda de Fier. Cateva zile dupa executarea actului de dizolvare, Duca se prabusea sub gloantele razbunarii, pe peronul garii din Sinaia.”

Si acum, cateva prime concluzii. In ciuda explicatiilor mincinoase ale dlui Titulescu, adevarul a iesit la iveala. Rolul dansului in aceasta afacere a fost clarificat. In presa vremii ca si la procesul Nicadorilor s-a mai vehiculat si acuzatia ca Duca ar fi acceptat la presiunea cercurilor jidanesti din Franta, prin persoana bancherului jidan Horace Finaly, de a primi pe teritoriul Romaniei si a acorda eventual cetatenie pentru 300 000 de jidani comunisti germani. Nu exista nicio dovada privind asa ceva, mai ales ca masonii nu lasa acte semnate in urma intelegerilor lor oculte, dar este posibil sa fi fost ceva, vom reveni asupra acestui aspect, pentru ca nu iese fum fara foc. Pe urma cifra este enorma, greu de presupus ca din jumatate de milion de jidani cati erau in Germania in 1933, peste jumatate sa fi fost comunisti, si toti sa vrea sa vina in Romania. Clar cifra este mult exagerata. Dar ca Duca a refuzat asezarea pe teritoriul tarii a aromanilor din Grecia, masacrati, persecutati si deposedati de avutul lor de catre nationalistii greci, asta este clar. Nu degeaba doi dintre Nicadori, Caranica si Belimace, erau aromani. Din nou Titulescu era implicat, nedorind sa strice relatiile cu Grecia in cadrul Micii Intelegeri. Mai trist este insa faptul ca nicaieri nu se pomeneste despre aceasta afacere cu mare rasunet in epoca. Textele citite pe wikipedia sunt de tot rasul. Veti spune ca acele articole sunt compuse de amatori. Ei bine NU, in ciuda acestui fapt, dansii, asa cum vom vedea, dau citate din autori respectati, care nu fac decat sa sporeasca confuzia ce persista asupra acestui subiect. In continuare, vom incerca sa demontam toate aceste minciuni in falsch, ca sa-l citez si pe Marele Ciuruit. In imagine, Titulescu intrand la Quai d’Orsay – agentia de presa Mondial, Biblioteca Nationala a Frantei.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: