Archive for Decembrie 2012

Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (2)

Decembrie 28, 2012

Restaurant Abator

Ninety-nine per cent of what we know (about Auschwitz) we do not actually have the physical evidence to prove” – Robert Jan Van Pelt (foremost expert on Auschwitz), The Toronto Star, December 27, 2009

In loc de Motto: Exact asa se incepe pentru a ingenunchea un popor. Mai intai prin a-l face sa uite fapte si oameni care au fost, i se distrug mai apoi cartile, cultura, memoria colectiva, pentru ca mai tarziu sa i se poata rescrie in liniste istoria. Pentru a face loc altora, straini de tara si neam, cei alesi sa devina stapanii celor dintai, seniorii argintilor, urmasii zarafilor alungati din templu…

Voi dezvolta in aceasta lucrare subiectul unei discutii neterminate ce se iscase pe blog-ul unui anume RasvanCristian, individ ce-si zice si Vindecatoru. La replica mea relativ acida, referindu-ma la modul jegos la care acesta, dar si alti indivizi de acelasi calibru moral cu dansul, atacau prin prisma orientarii politice, opera unora precum Nae Ionescu, Cioran, Eliade, dar mai ales poezia lui Radu Gyr, care de fapt era si subiectul topicului, m-am ales cu o seama de ocari care mai de care mai abjecte, insotite evident de blocarea oricarui drept la replica. Metodica ce caraterizeaza genul acesta de teroristi ai internet-ului. In special o anume individa, ce-si zice Otniela Batt-zion(sic!) – evreica mesianica zice-se, ce pretinde a fi si scriitoare, care scria se merita precum cocalarii, in stilul bine-cunoscut deja, a re-iterat cu deosebita virulenta povestea cu evreii atarnati in carlige la abator, chestie despre care se afirma ca s-ar fi intamplat in cursul evenimentelor violente din Bucuresti, din 21-23 ianuarie 1941, evenimente care sunt denumite in mod impropriu rebeliunea legionara, interventia individei fiind presarata cu amanunte morbide la care natia dansei dovedeste un talent iesit din comun. Ca atare, sa vedem ce zice dansa completand afirmatiile altei individe, pe nume Lupascu Margareta, profesor, realizator de programe radio, ce vocifera la randul ei ca din carte in stilul propagandistilor de partid din epoca de trista amintire, citand la randul ei, alta pramatie alunecoasa, Mihail Neamtu, citez: legionarismul a fost o aberatie politica, combinand extremismul nationalist, recursul la crima si cultul mortilor…, iar stimabila asa-zisa scriitoare ii raspundea revoltata: Stimata Doamna, sunteti cat se poate de blanda cu legionarii. Daca ati fi …..si ati fi avut rude care v-ar fi murit intr-un abator, spanzurate precum mistretii, ca sa se scurga sangele din ei (vezi modul Kosher de taiere a animalelor) sau daca ati fi avut rude care ar fi fost omorate in padurea Jilava, sau in cea de la Baneasa, cu siguranta ati afirma ca miscarea legionara a fost DEMONICA. Si mai departe, zice tot dansa: iubesc Literatura pentru ca o predau, dar nu pot sa-i scuz pe scriitorii care au tras plugul acestei miscari odioase. Sau i-as scuza daca ar fi existat DECENTA invocarii IERTARII. Insa nici Mircea Eliade, nici Nichifor Crainic…etc n-au schitat un cat de mic gest consonantic (sic! – parca preda literatura stimabila, vai de capul bietilor elevi cu asa profesoara, n-ar strica sa puna mana din cand in cand pe dictionar sa vada ce inseamna consonantic. NA) in acest sens. Mircea Eliade, desi a locuit in Franta si in SUA ani de zile, nu si-a cerut iertare niciodata pentru anii lui fierbinti de legionarism… …Da, e frumoasa Literatura ! Dar ce facem cu viata omului din spatele cortinei? Pentru ca nu vom fi judecati dupa cat de frumos vorbim sau scriem, ci dupa cat am trait IN IUBIRE. Sigur ca da! In iubire de evrei, presupun. Sau cine mai stie? Ca si chestia cu locuitul in Franta si SUA. Cumva daca avem domiciliul in aceste doua tari trebuie sa cerem iertare evreilor? O fi vreo lege speciala si eu nu stiam? Cine stie? O fi. Bine ca am aflat, ca tot voiam sa-mi schimb domiciliul intr-o tara mai calda, sa evit aceste doua tari. Asa care vasazica! Cum spuneam si alta data referitor la metodele dansilor, la orice replica cat de cat echidistanta la adresa legionarilor, acum vad ca nici asta nu e de ajuns, fiind suficient sa-i vorbesti si de rau, instant ti se baga pumnul in gura, punand pe tapet aceeasi eterna istorie cu evreii atarnati in carlige, precum mistretii. Asta cu mistretii o aud acum pentru prima oara, pana acum auzisem atarnati precum vitele, precum animalele, acum aud precum mistretii, dovada ca imaginatia morbida a dansilor e inepuizabila. In fine, aceasta discutie nu se va sfarsi niciodata, atata vreme cat politica pumnului in gura va tine loc de argument istoric, pentru ca singurul criteriu al istoriei este adevarul, unic, absolut, si ne-partinitor. Pe de alta parte, am constatat ca si replica celor ce tin sa-i contrazica pe dansii e de cele mai multe ori lipsita oarecum de consistenta. In sensul ca se opreste la jumatatea drumului. In fine, consider ca era de datoria istoricilor sa lamureasca aceste evenimente incriminate atat de violent. Ori, se constata ca de cele mai multe ori, istoricii fie se feresc sa se pronunte asupra acestui subiect, adoptand fie tactica strutului, din varii motive, in principal pentru a nu incita la discutii violente de genul celor de mai sus, fie adopta versiunea oficiala, ca sa zic asa. Solutii paguboase deopotriva. Prima, pentru ca adevarul istoric nu poate fi tinut sub pres, si a doua, pentru ca absolut nicio versiune, oficializata sau chiar legiferata, asa cum incearca in prezent unii, nu este batuta in cuie. Mereu se descopera documente noi in arhive. Cum spuneam si alta data, daca se stie exact cu ce legiuni s-au luptat dacii la Tapae, se stiu chiar si numele comandantilor de legiuni, cand vine vorba de 16-22 – Cine a tras in noi? ca sa nu mai vorbim de cine a adus minerii in 13-15 iunie? ca sa planteze, evident, panselutze-albastrele in Pta. Universitatii, lucrurile nu sunt tocmai la fel de clare. In concluzie, considerand ca pana acum nimeni nu a purces la o analiza cat de cat completa a tuturor versiunilor orale, scrise, asupra documentelor ce se refera la faptele incriminate, documente de arhiva, relatari, rapoarte, articole de ziar, memorii, fotografii, voi incerca eu sa le inventariez si sa analizez atat cat imi sta in putinta aceste evenimente. Departe de mine de a avea pretentia unei cercetari istorice exhaustive si riguros stiintifice, pentru ca nu am avut acces la toate arhivele. Raman convins ca exista inca multe documente de cercetat la acest capitol. Probabil ca sunt inca puse la index, din motive obscure. Pentru ca adevarul istoric este mai presus decat orice interes de moment. Scopul acestei lucrari este doar de a sintetiza informatiile existente, pentru ca cititorul sa-si poata face cat de cat o idee pro sau contra. Pentru ca trebuie spus ca la acest capitol, atat de violent incriminat de unii, dar si negat cu vehementa de altii, nu a aparut pana acum niciun document infailibil care sa confirme sau sa infirme 100% aceste fapte oribile. In imagine, locul de desfasurare a povestii noastre, fostul Abator Bucuresti, blocul administrativ, acum restaurant.

Anunțuri