Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (4)

Human head and hook

Citind mai departe in versiunea oficiala a evenimentelor incriminate, Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului in România, pag. 90, alte chestiuni mi-au atras atentia, citez: …trupurile celor ucisi la abator au fost atarnate de ceafa, in carligele folosite de parlagii. Da, chestia asta cu atarnatul de ceafa mi-a atras atentia in mod deosebit. Rog cititorul sa duca mana la ceafa si sa pipaie. Surpriza! Nu exista niciun punct de agatare, sau proeminenta ca sa zic asa, nici pe ceafa, nici pe baza craniului. Chiar ma mir, ca dupa atatia ani de la acele evenimente, nimeni nu si-a pus problema cum au procedat bestiile legionare, de au reusit sa atarne evrei de ceafa. Nu vorbesc despre cercetatori amatori ca mine, ci de specialisti, procurori si criminalisti, care sa faca apel si la un specialist in anatomie. Si mai bizar mi se pare ca in mai bine de jumatate de secol nimeni nu si-a pus aceasta problema. Am examinat si eu un model 3D de craniu, l-am invartit pe toate partile, am facut sectiuni, si totusi nu am gasit absolut niciun punct care sa poata servi la o astfel de actiune macabra. Si trebuie sa fie un punct extrem de solid, capabil sa sustina greutatea cadavrului. Un orificiu in baza craniului ar putea servi intrucatva, dar este extrem de greu de realizat, daca nu imposibil in imprejurarile date – incetarea rezistentei armate la ordinul lui Horia Sima, urmata de o adevarata vanatoare de oameni executata de armata. Pe urma, un orificiu la baza craniului necesita unelte speciale (trepan+vilbrequin) de care bestiile legionare nu dispuneau nici la sediul Prefecturii, nici la Abator. Apoi, aceasta „operatie” exclude posibilitatea ca victimele sa fie in viata. Rog cititorul sa ma scuze pentru aceste consideratii oribile, dar in demersul meu, pentru a fi cat mai obiectiv, sunt dator sa evaluez toate posibilitatile. In momentul in care este descrisa amanuntit o astfel de crima colectiva oribila, prima intrebare care vine oricui in minte este cum a fost facuta, deabia mai apoi vin intrebari existentiale de genul cum a fost posibil? in niciun caz invers. In fine, daca aceasta chestiune m-a surprins, urmatoarea chestiune, a carligelor, m-a lasat cu gura cascata. Invit acum cititorul sa dea drumul la o cautare de imagini pe Google, dupa tagul slaughterhouse hook (carlig de abator). Ei bine, in absolut toate imaginile carligul are aceeasi forma. Inclusiv cele ce prezinta carlige de acum doua secole, modele de muzeu, prezinta invariabil aceeasi forma. Atentie la forma acestor carlige! Asa cum se vede, chiar daca ar fi existat posibilitatea de a atarna un cadavru uman, forma carligului nu permite agatarea de ceafa, chiar si in cazul existentei vreunui orificiu in baza craniului. Total contrara actiunii descrise aici, de atarnare de ceafa. Si asta in mod categoric. Pentru ca, indiferent de unde ar proveni, aceste carlige au forma unica. Forma adaptata in mod special pentru atarnarea animalelor sacrificate. Dar nu de ceafa, ci de picioarele dinapoi. Tendonul principal al picioarelor dinapoi, echivalent tendonului lui Ahile de la om, este singurul suficient de rezistent pentru a putea sustine greutatea animalului. Peste tot in abatoare, dar si in macelarii, oricine poate verifica, animalele sunt atarnate la fel, cu cate un carlig de fiecare din picioarele dinapoi. Si nu numai animalele, dar si zburatoarele, pui, gaini, curcani sunt atarnate in acelasi mod. DE PICIOARE SI CU CAPUL IN JOS. Asta in principal pentru a se putea colecta sangele, incizia mortala in vederea sacrificarii animalului facandu-se invariabil la nivelul gatului prin sectionarea jugularei. Deci daca au fost oameni atarnati in carligele de la abator, ei nu au fost atarnati de ceafa, din doua motive, anatomia omului nu permite acest lucru, iar forma carligelor exclude categoric orice astfel de ipoteza. Este de mirare cum de comisia de cercetatori si istorici care a elaborat raportul, nu a consultat un specialist in abatorizare. Si atunci ce facem? Pentru ca asa nu mai merge! In mod cert, dupa publicarea acestor randuri, vor fi destui care vor cere cat de curand o expertiza de specialitate. Pana atunci, ramane cum am stabilit deja. Este clar ca daca astfel de orori s-ar fi intamplat, cadavrele puteau fi atarnate doar de picioare, de ceafa este exclus. Si atunci cum ramane cu cele afirmate de atatea si atatea surse de incredere pe care le vom analiza critic in continuare? Pentru ca si acolo sunt afirmatii care se bat cap in cap. Atunci, sa investigam putin sursa informatiilor. Deci, revenind la cele afirmate mai inainte, pentru prima afirmatie privind cele aproape doua mii de evrei arestati si detinuti in mod abuziv si transportati apoi la centrele de tortura enumerate, patrusprezece la numar, sursa indicata este Carp, Cartea Neagra, vol.1: p.186. Este vorba despre cartea scrisa de catre avocatul Matatias Carp, Cartea Neagra, Suferintele evreilor din Romania, 1946 (SOCEC), o carte plina de minciuni amestecate cu fapte reale, dar mai ales de aberatii cu privire la asa-zisele torturi aplicate de romani evreilor. In ceea ce priveste cele afirmate, desi mai departe Matatias Carp nu indica nicio sursa, fiind foarte posibil sa fi auzit cele afirmate din relatarile conationalilor sai, fac precizarea ca daca sunt oarecum de acord cu cifra celor retinuti, desi este posibil sa fi fost mai putini, cateva zeci pana la cateva sute, mai putin sunt insa de acord cu afirmatiile privind tortura. Pentru ca este bizar cum de legionarii, baricadati in sedii de institutii publice, slab inarmati, asaltati de armata cu tanchete si mitraliere usoare, mai aveau timp si disponibilitate sa ancheteze, daramite sa si tortureze, si inca in mod profesionist. In fine, despre toate aceste aberatii vom discuta alta data, cand vom analiza aceasta carte neagra paragraf cu paragraf. La fel cum sunt de acord ca o parte din cei retinuti sa fi suferit si anumite tratamente violente, dar nu tortura. Tortura la care se refera dansii implica un anume grad de profesionalism, necesita cunostinte de specialitate si aparatura speciala, pentru ca victima sa nu-si dea duhul inainte de a furniza informatiile solicitate. Nu era cazul cu bestiile legionare, majoritatea fiind integrati in politie si siguranta fara a avea calificarea necesara. A doua idee vehiculata in documentul de referinta, cea mai importanta de fapt, cea facuta de procurorul militar numit de catre gen. Ion Antonescu sa investigheze aceste fapte – adica transportarea celor 15 evrei in sediul Prefecturii, torturarea si/sau impuscarea acestora, transportarea acestora la Abator, impuscarea restului de prizonieri ramasi in viata, plus atarnarea de ceafa a acestora, folosind carligele existente, are ca sursa Jurnalul de dimineata, no.57, 21 ianuarie 1945, ziar aparut exact la 4 ani de la evenimentele incriminate. Fara a fi dat nici macar numele si autorul articolului. Nu am avut in mana ziarul, asa ca banuiesc ca ar putea fi articolul de fond din ziua respectiva, nesemnat, asa cum se obisnuia in acea perioada in presa vremii. Sa facem observatia ca nu este mentionat nici numele procurorului militar, dar atrage atentia si data articolului, data la care se facea instrumentarea proceselor criminalilor de razboi. In fapt, rafuiala sovieticilor cu invinsii, corpul ofiteresc al Armatei Romane, in frunte cu Maresalul Ion Antonescu, cu fosta clasa politica, cu acea parte a intelectualitatii universitare care salutase razboiul sfant de re-intregire, etc…, in fapt zeci si zeci de mii de procese, unele pentru vini reale, dar de cele mai multe ori inscenari infame, menite sa anihileze tot ce avea tara asta mai bun ca elita politica si intelectuala, si care ar fi putut periclita noul nostru regim de democratie populara. Totul mascat de asa-zise procese ale tribunalelor poporului, in care iude autohtone, in mare parte jidani veniti calare pe tancurile sovietice, pronuntau sentinte grele pe banda rulanta. Asa ca nu-mi prea fac mari iluzii asupra veridicitatii celor relatate in presa de atunci. Nu trebuie decat sa luam Scanteia din epoca, ca sa vedem cum erau infierati tradatorii de tara. Bunaoara, cunoscutul italienist, traducator al lui Dante, Alexandru Marcu era caracterizat drept vandut intai fascismului italian, s-a inchiriat pe rand legionarilor si lui Antonescu, Nechifor Crainic, otravitor public de prim rang, Mircea Eliade, ideolog al miscarii legionare, dusman al clasei muncitoare, apologet al dictaturii lui Salazar, D. Murarascu, autorul unei istorii a literaturii antisemite, samd… Cartea asta, ultima, suna chiar tare, trebuie sa fac rost de ea neaparat. In fine, este clar ca nu putem avea absolut nicio incredere in datele prezentate in presa vremii, presa aservita total noilor autoritati instalate sub obladuirea ocupantului sovietic. Fac observatia ca in cartea Pe marginea prapastiei, lucrare de referinta, chiar daca este scrisa in scopul condamnarii legionarilor, nu se pomeneste absolut nimic despre aceste fapte, si nici despre vreo ancheta initiata de procuratura militara sau civila in acest sens. Desi Eugen Cristescu si SSI (Servicul Secret de Informatii) au cautat cu disperare dovezi cu care sa-i incrimineze pe legionari. Stiau ei ce stiau, dar despre toate astea, mai tarziu.

In fine, ultima sursa la care se face referire, cartea Memorial Antonescu, Le troisieme homme de L’Axe (Paris, 1950), apartinand dlui Gh. Barbul, (inca o dovada a acuratetei informatiilor diseminate de colectivul de istorici de marca ai Holocaustului din Romania, caci nu era secretarul lui Antonescu, ci specialist in drept international detasat pe langa Cabinetul de Razboi al Maresalului – sigur ca da! in mintea acestor adevarate precupete ale istoriei romanesti, secretar e totuna cu consilier – de altfel nici nu e de mirare, NA). Cat despre cele afirmate, ma indoiesc ca dl. Gh. Barbul sa fi trecut pe la Abator in acele zile. Dl. Barbul este o persoana serioasa, care a petrecut toti anii razboiului alaturi de Maresal, majoritatea consideratiilor dansului sunt perfect valabile, oferind date de prima mana despre activitatea de zi cu zi a acestuia. Din pacate, de aceasta data colporteaza informatii false. In primul rand, in lumina celor demonstrate de mine pana acum. Desi enunta chestii fantasmagorice, stiti cum se zice, surdul nu aude dar le potriveste, intr-adevar, pentru a fi transate, ciopartite care vasazica, animalele se agata la abator cu doua carlige prinse de tendoanele de la picioarele dinapoi, pentru ca transarea, ciopartirea ca sa zic asa, nu se poate face decat de la coada spre cap. De altfel, nu este singura informatie eronata pe care o vehiculeaza dansul in cartile sale. Bunaoara, dansul doar confirma cele raportate de asa-zisul procuror militar, caruia nici nu-i da numele, adaugand insa si amanunte picante privind atarnarea de viu, urmata de ciopartire. Vom vedea mai la vale ca numele acestui procuror militar este precizat intr-o nota de subsol din Cartea Neagra, nota de subsol in care regasim toate informatiile din Raportul Final, mai putin chestiunea cu atarnarea de viu urmata de ciopartire, ca si faptul ca procurorul militar ar fi fost trimis de catre gen. Ion Antonescu, amanunte ce par sa fi fost adaugate de catre dl. Gh. Barbul. In fine, este important de precizat ca nota de subsol care face toate aceste precizari macabre este tot un citat din Jurnalul de dimineata, nr.57 din 21 ianuarie 1945. Elocvent, nu? Toate sursele duc spre acelasi si unic articol de ziar. Cu asta punem punct aici Raportului final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului in România, fiecare sa inteleaga ce crede de cuviinta de aici, ramanand totusi cu mari indoieli asupra celor afirmate in legatura cu acest subiect de catre comisia de istorici ce l-a redactat. De altfel, indraznesc sa sper ca nu este batut in cuie, desi ma indoiesc ca se va reveni prea curand asupra lui, asa cum merg treburile in Romania in ziua de azi. Cum spuneam si alta data, ramane cum am stabilit. Fiecare in parte, evident. Dansii cu adevarul lor, noi cu al nostru. In fine, eu voi continua tot asa precum am inceput.(va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: