Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (17)

Willy Pragher - La Portile de Fier

Să continuăm cu trecerea în revistă a referintelor la asa-zisul masacru de la abator din alte cărti cunoscute cu mare succes la public. Una dintre aceste cărti apartine profesorului Francesco Veiga – Istoria Gărzii de Fier 1919-1941 Mistica ultranationalismului. Apărută în Occident în 1989, în fapt, dezvoltarea unei teze de doctorat mai vechi, cartea este extrem de echilibrată, iar multe din aprecierile privind contextul socio-politic al epocii sunt perfect valabile. Problema este că dl. Veiga nu a avut acces la arhivele din România, sursa informatiilor sale fiind arhivele occidentale, presa epocii, atâta cât se găseste în aceste arhive, literatura istorică si memorialistică, ca si interviuri si mărturii ale diversilor protagonisti aflati în exil, multi dintre ei, legionari. În afară de faptul că lucrarea sa este extrem de accesibilă, autorul are meritul de a fi fost deschizător de drumuri în domeniul istoriei Gărzii de Fier, văzută din punctul de vedere al unui intelectual de stânga. Si hai să vedem ce spune dânsul în legătură cu chestiunea ce ne interesează. Citim la pag. 298, citez:

Între timp s-a dezlăntuit un pogrom sălbatic. Într-o serie de vitrine au apărut cadavre măcelărite, în timp ce la abator un număr nedeterminat de evrei au fost atârnati de cârlige după ce fuseseră executati, săvârsindu-se tot felul de excese pe cadavrele lor.

Sursa informaţiei este neclară, pentru că la referinte această informatie este amestecată cu cele întâmplate în Pădurea Jilava. Sursa cea mai probabilă pare a fi Cartea Neagră a d-lui Matatias Carp. În fine, nici nu mai contează, textul neaducând absolut nimic nou, cu exceptia cadavrelor din vitrine, despre care nu mai auzisem. Este posibil să fie si o eroare de traducere sau de interpretare, cert este că si dânsul mentionează cadavrele de evrei atârnate în cârlige la abator. Și cu asta, am epuizat toate mărturiile ce vorbesc explicit despre Masacrul de la Abator.

Destul de multe sunt însă lucrările, extrem de serioase, mare parte cu ținută academică, care nu pomenesc un cuvânt despre acest presupus eveniment. Începând cu cartea Pe marginea prăpastiei, apărută în iunie 1941, un fel de raport, rezumat si rechizitoriu al celor întâmplate în cursul guvernării legionare de  141 de zile, care nu contine absolut nici o referire la asa-zisul masacru. Se vorbeşte de jafuri, acte de teroare, dar nicidecum de ceea ce ne interesează. Deci, vol. 2, pag. 165, citez:

În timpul noptii de 21/22 si în dimineata zilei de 22 ianuarie, pe lângă organizarea centrelor de rezistentă si baricadelor în vederea luptei cu armata, declarându-le „alcazaruri legionare”, rebelii au început să se dedea la acte de teroare, care amintesc vremurile si procedeele revolutiei comuniste. Jafuri, omoruri, schingiuiri, furturi, incendii în toate colturile Capitalei si în toată tara, îngrozesc populatia linistită, care cere sprijinul armatei pentru a-si salva viata si avutul. Ororile comise de acesti indivizi sunt de o brutalitate si cruzime care depăsesc orice margini si care arată adevăratul scop  al acelora care pretindeau salvarea neamului si a patriei din mâinile asupritorilor. Fotografiile din text nu dau decât o slabă icoană a barbariilor comise. Soldati unsi cu benzină si arsi de vii, cetăteni schingiuiti, magazine si locuinte devastate, incendii, etc…

Câteva concluzii pe marginea acestui text. Sigur că da, se vorbeste despre schingiuiri si acte de teroare, incendii, etc… dar nu si despre evrei agătati în cârlige la abator. De fapt nu se vorbeste pe nicăieri despre evrei, în ciuda legislatiei antisemite. Se vorbeste despre cetăteni. Pe nicăieri nu se face vreo diferentă din punct de vedere etnic, între evrei si crestini (NB). Aceasta este situatia! Apoi si aici se exagerează. Asa-zisele fotografii, în marea lor majoritate, nu prezintă decât arme confiscate de la rebeli, câteva geamuri sparte, dezordine în birouri si alte asemenea, o singură imagine de la Băneasa, am inserat-o si eu la ilustratii, arhi-cunoscută, prezintă ceva ce par a fi cadavre, fără haine – si niste siluete în depărtare. Nici urmă de evrei în cârlige. Deşi s-au făcut reconstituiri judiciare, cu fotografii, cu filmări chiar, da, s-au făcut, cu luptele si capitularea legionarilor în fata armatei, cu executiile de la Jilava, numai cu abatorul nu. Nu există. La fel cum nu există acele imagini ale fotoreporterilor străini, despre care pomenea dl. Radu Lecca ca şi cele ale tov. Zimmer pe care voia să le trimită la Moscova. Au avut la dispozitie 70 de ani să apară. Uite că n-au apărut. Si nici nu cred ca vor mai apărea vreodată. Mai apare o imagine, cea cu soldatul ars, pe care multi au identificat-o în epocă drept un accident, aprinderea unei cisterne cu combustibil, accident ce avusese loc în acele zile sau cu câteva zile în urmă. Dar totusi, ceva imagini tot au apărut. Cum spuneam si mai înainte, ale altora. Este vorba despre fotograful german Willy Pragher (1908-1992), care se găsea în acele zile în Bucuresti. Imaginile se găsesc în arhiva orasului Freiburg, Landesarchiv Baden Würtemberg, si se pot consulta de către oricine. Multe imagini sunt color, chestie extrem de rară în epocă, fiind făcute pe film reversibil pus la punct de către firma AGFA. De data aceasta ne vom referi putin la cele surprinse în zilele de 21-23 ianuarie 1940, o bună parte din ele le-am inserat si eu la ilustratii cu acordul amabil al institutiei germane. Câteva imagini sunt surprinse de pe dealul Cotrocenilor, din fata scolii de Război (Academia Militară), vedem câteva tancuri usoare germane, un pluton de soldati, câteva gospodine cu sacose în mâini, curiosi, în fine, liniste totală. Apoi un parbriz găurit de gloante, câteva clădiri asijderea, din nou curiosi, lume care-si vede de treabă, soldati, camioane, etc…, în fine, liniste re-stabilită. Ultimul set de imagini reprezintă distrugerile din cartierele Văcăresti si Dudesti, locuite cu precădere de multi evrei săraci. Magazine devastate, un magazin de încăltăminte Martin Stern, apoi unul de materiale de construcţii, La Portile de Fier, un magazin de coloniale, pe Dudeşti nr.78, proprietar un anume Ilie David Ilie, o librărie complet devastată alături, apartinând unui anume David Reinstein, Dudesti nr.80, o farmacie, un magazin de pălării cu vitrina spartă, apoi o frizerie-coafor, „La Aurel” tot cu vitrina spartă, Lenjerie bărbătească – Ionel Aftalion & Nahman Korn cu grilajele smulse pe Văcăreşti 2, la fel un magazin de bijuterii si ceasuri pe Văcăreşti 21, apartinând unui anume Leon Gherscovici. Totul apare, exact asa cum menţionau atât Brunea-Fox, cât si Marin Preda, ca jafuri si distrugeri, produse de oameni de la periferia societătii care au profitat de haosul produs de tulburările din oras. Ca doar n-o să credem că legionarii au spart coaforul “La Aurel” ca să-si facă ondulatiuni permanente, sau magazinul “La Portile de Fier” ca să-si completeze rezervele de ipsos si glet. În treacăt fie spus, cele două prăvălii de mai sus, nu le-am găsit în lista completă din Cartea Neagră, ca atare, apartineau unor români. Mai fac mentiunea că din aceeaşi listă se observă, urmărind numerele de pe Calea Văcăresti, Dudesti si Rahovei, ca n-a prea fost crutată nici o prăvălie, ceea ce indică o dezlăntuire sistematică si organizată a periferiei societătii. Desi în unele lucrări se afirmă că prăvăliile apartinând crestinilor ar fi fost ocolite pentru că ar fi avut marcaje gen proprietar crestin. Când practic pe întreaga lungime a arterelor citate, n-a rămas nici o prăvălie ne-devastată, nu se mai poate vorbi despre jafuri sporadice şi nici de ocolirea anumitor prăvălii. Mentionez că această afirmatie privind ocolirea prăvăliilor însemnate cu marcajul proprietar crestin îi apartine, cum altfel, d-lui Jean Ancel, marele calpuzan, care la rândul său, îl citează pe dl. Filip Brunea-Fox, afirmatie falsă, însusită de majoritatea istoricilor evrei. Pentru că am menţionat deja, magazinul „La Porţile de Fier” şi frizeria-coafor “La Aurel“, amândouă prăvăliile devastate în acele zile, aveau proprietari români, şi mai sunt. Sigur că au fost şi cazuri de prăvălii izolate cu proprietari evrei devastate, Matatias Carp le menţionează pe toate în Cartea Neagră, în Nerva Traian, Labirint, Popa Nan, etc…, chiar şi în Lipscani, dar asta nu înseamnă neapărat că au fost ocolite prăvăliile cu proprietari creştini. Să mai facem observaţia că Matatias Carp afirmă că jaful prăvăliilor evreieşti ar fi continuat şi după capitularea legionarilor, până târziu în noaptea de 23/24 ianuarie. Revenind la cele ce ne interesează, să observăm că pe nicăieri nu apare niciun cadavru, nici în vitrine, nici altcum. Cam astea sunt imaginile de la asa-zisa rebeliune legionară. Mai sunt şi altele în arhive, cu legionari predându-se, de la reconstituiri, dar ce ne interesa, evrei atârnati în cârlige la abator, nicidecum. Nu există. In imagine, Magazinul La Portile de Fier, Calea Dudesti, autor Willy Pragher, Landesarchiv Baden Würtemberg, Freiburg. (va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: