Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (18)

str Roma

O altă lucrare serioasă despre Miscarea Legionară, este cartea istoricului german Armin Heinen, Legiunea Arhanghelului Mihail, apărută în 1986, care este la origine tot o teză de doctorat. Spre deosebire de dl. Francisco Veiga, dl. Armin Heinen s-a deplasat în  România comunistă, având acces la toate arhivele, cu exceptia celor ale Securitătii, si implicit, serviciilor secrete ce au precedat-o. A rezultat o lucrare stufoasă, extrem de documentată, e drept, ceva mai aridă dar şi mai academică decât cea a prof. Francisco Veiga, care este ceva mai literară, ca să zicem asa. Cartea d-lui Heinen are însă meritul excepţional de a fi demontat pentru prima dată mitul Gărzii de Fier ca o coloană a V-a germană, finantată de nazisti. La fel cum dânsul subliniază si diferentele majore dintre ideologia Gărzii de Fier si cea a fascismului italian, ca si a national-socialismului german. Alt merit al autorului este de a fi explorat arhivele naziste pe urmele relatiilor nazisti – Antonescu – Garda de Fier. Cum spuneam, această carte a spulberat multe mituri, inclusiv acela al jafului exercitat de Germania asupra României, ca si cel al finantării Gărzii de Fier de către nazisti, chestiune extrem de importantă. Pentru că timp de aproape jumătate de secol am fost îndoctrinaţi cu mitul Gărzii de Fier, finanţată cu generozitate de către Germania nazistă, ba unii mai încearcă şi azi să demonstreze acest fapt. Ultima mentiune pe care o fac, este că dl. Heinen priveste Garda de Fier din punctul de vedere al unui intelectual de stânga, ca pe o miscare teroristă cu un anumit specific românesc. Normal, cartea nu putea să apară la noi în timpul regimului comunist, cu toate că autorul se deplasase în România cu o bursă destul de generoasă acordată de către statul român. Stiau tovarăsii comunişti de atunci, ca si urmasii lor de azi, neo-comunisti camuflati, ce fel de istorie ne trebuie nouă, ăstora mici si proști. În fine, pe mine mă interesează mai putin opiniile politice ale dânsului, cât ce scrie în legătură cu subiectul nostru, evreii agătati în cârlige la abator. Păi, mai nimic! Totusi ceva-ceva tot spune, la pag 423, citez:

Pe 22 ianuarie disputele sângeroase au atins un punct culminant. Antonescu a ordonat primele contramăsuri si a cerut armatei să fie recucerite clădirile publice. Spre seară, soldatii s-au retras în pozitii asigurate, pentru a evita pierderi inutile. Doar atât a asteptat plebea: sub protectia întunericului, s-a ajuns la tâlhării si cruzimi greu de imaginat. [21]

Sursa [21] sunt câteva documente din arhivele germane, la care nu am avut acces pe moment. Ceea ce este important însă, este că   nu legionarii au produs acele jafuri, ci plebea, adică periferia societătii. Dar nu numai că acestia s-au dedat la jafuri, ci si la tâlhării si cruzimi. Cât despre Abator, nici vorbă! Mergând în aceeasi directie, am explorat arhiva mesajelor schimbate între ambasada Germaniei din Bucuresti cu Ministerul de Externe nazist, dar si mesajele agentilor secreti germani rezidenti în Bucuresti. Este clar că deja Gestapo-ul avea agenti peste tot, infiltrati chiar în apropierea conducătorilor Gărzii de Fier. Desi nu s-au găsit dovezi concrete, se pare că însăsi contesa Rosie G. Waldeck, despre care am discutat anterior, a furnizat o perioadă informatii germanilor. S-ar putea spune, stai Dle!, că nu e musai să vorbească toată lumea despre asta, stiti Dvs. despre ce, chestiunea cu evreii atârnati în cârlige la abator, erau probleme mult mai mari atunci, ăsta este doar unul din aspecte. Nu este chiar asa! Pentru că impactul emotional al unor astfel de fapte de o cruzime inimaginabilă este devastator! Lumea nu a retinut din istorie câte bătălii a câstigat Vlad Tepes, sau câte domnii a avut, cât cruzimea cu care-si executa victimele, de unde si mitul arhi-mediatizat si fals cu Dracula, propus si ca brand de tară, penibil si jenant, si nu tocmai întâmplător. Asa că ăsta e motivul principal pentru care am dorit sa investighez, atât cât mi-a stat în putintă, toate sursele posibile de informatie.

În fine, am luat la cercetat voluminosul tom intitulat RELATII MILITARE ROMÂNO-GERMANE, 1939-1944, documente. Dezamăgire totală ! În ceea ce ne interesa, nu am găsit decât un raport al unui agent secret al Serviciului de Contra-informatii, din 18 ianuarie 1941, cu privire la frictiunile dintre printul Mihail Sturdza, ministru de Externe, diplomat de carieră, mare căpetenie legionară, (Comandant al Bunei Vestiri) si generalul Ion Antonescu, neinteresant pentru studiul de fată. Apoi o telegramă din 21 ianuarie a unui anume Spitzmüller, cu nr. 64-66, expediată seara la ora 21, cu privire la relatiile Antonescu-Garda de Fier, în care apare informatia extrem de importantă privind decizia guvernului german de a-l sprijini pe Antonescu în disputa cu legionarii. Apoi o telegramă a aceluiaşi serviciu de contra-informatii, privind situatia din dimineata zilei de 23 ianuarie, în care se vorbeste despre medierea germană pentru încetarea ostilitătilor, ca si despre faptul că armata controla deja situatia în 31 din cele 49 de raioane (judete) NB. În primul rând Bucurestiul, prima confirmare oficială că în dimineața zilei de 23 ianuarie, legionarii de pe întregul teritoriu al Bucureștiului încetaseră lupta si se predaseră armatei.(NB) În fine, o ultimă telegramă a unui anume cpt. Bischoff, de la serviciul de contra- informatii, din seara de 23 ianuarie 1941, către gen. Jodl, prin care anunta înfrângerea rebeliunii, ca urmare a actiunii armatei si ordinului din dimineata aceleiasi zile, dat de către Horia Sima, pentru încetarea rezistentei. Si asta e totul. Nici vorbă de jafuri, torturi, si alte asemenea.

Altă lucrare pe care am consultat-o a fost Legiunea Arhanghelului Mihail, de la mit la realitate, Dragos Zamfirescu, Bucuresti, Ed. Enciclopedică, 1997. O lucrare excelentă, în special prin bibliografia aproape exhaustivă în domeniu. Din păcate, dl. Dragos Zamfirescu se dovedeşte tributar unor stereotipuri ideologice, mostenire a vechiului regim comunist. În fine, treaba dânsului, nu asta mă interesează pe mine, de altfel nu tin seama niciodată de părerile personale ale istoricilor, doar faptele si documentele mă interesează. Si atunci, să vedem ce zice dânsul, cu privire la problema care ne interesează. Nimic! Absolut nimic. Desi fondul arhivistic cercetat de dânsul este imens, arhivele ministerelor Propagandei, de Interne, de Externe, de Justitie, ale Casei Regale, ale SSI si Sigurantei, arhive private, colectii de presă începând din 1919, nu a găsit nimic. O activitate de cercetare extraordinară! Sau poate că a găsit dânsul ceva, dar a socotit că informatiile nu sunt veridice. Nu stiu, asa că nu mă pronunt. Cert este că în volumul de 459 pagini nu am găsit absolut nimic legat de problema care ne interesează în cadrul acestui studiu. Singura referire care ar putea avea oarece legătură cu faptele incriminate apare la pag. 325, citez:

În noaptea de 21 spre 22 ianuarie, în cartierele Dudesti si Văcăresti – în care locuiau foarte multi evrei – legionarii devastează mai multe imobile, arestează si execută mai multi evrei.

Iar în cartea lui Ilarion Tiu – Miscarea Legionară după Codreanu, vol. I, II, Ed. Vremea, 2007, nici măcar atâta, citez:

Pe fondul războiului civil, în Bucuresti si marile orase bande de răufăcători devastaseră proprietătile particulare si se crease astfel o stare de haos.

Atât. Sigur că da! S-ar putea replica – dar articolul din Jurnalul de dimineată, no.57, 21 ianuarie 1945? Da, dar este singura referință! Niciun istoric serios nu se hazardează să citeze nişte fapte atât de oribile, atâta vreme cât nu există si alte referinte, atâta vreme cât sursa unică este un articol de ziar, apărut la exact patru ani de la evenimentele incriminate si într-o perioadă în care propaganda comunistă, revansardă si mincinoasă lucra la capacitate maximă. Vom vedea mai târziu şi cât de veridice sunt informaţiile conţinute în articolul respectiv. In imagine, str. Roma, dupa infrangerea asa-zisei rebeliuni. Autor, Willy Pragher. (va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: