Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (19)

Dudesti

Nu putem trece mai departe fără a mentiona o carte extrem de importantă, o adevărată lucrare de referintă în domeniu. Cartea se numeste Martiriul evreilor din România, apărută în 1991 la Ed. Hasefer, 355 pag., bogat ilustrată cu fotografii document, cu un cuvânt înainte al rabinului de atunci al României, dr. Moses Rosen. Lucrare cu un tiraj suficient, poate fi găsită azi la orice anticariat la pretul de 20-25 RON, extrem de accesibil. Lucrarea este cu atât mai importantă, cu cât este prima de acest gen apărută după căderea regimului comunist. În fapt, este o culegere de documente de arhivă privind persecutiile la care au fost supuşi evreii din   România, atât cei din vechiul regat cât si cei din partea de Ardeal cedată Ungariei în urma arbitrajului de la Viena. Sunt reproduse diverse documente de arhivă, evident că au fost alese cele care scot în evidentă cel mai mult pierderile materiale si umane suferite de către populatia evreiască, începând cu emiterea primelor legi anti-semite din timpul guvernului Goga-Cuza si până la lovitura de stat din 23 august 1944. Lucrare extrem de densă în date, ea este un pretios auxiliar pentru cercetătorul ce doreste să investigheze evenimentele derulate în acea perioadă, cărora le-au căzut victime evrei si nu numai. Exact pe astfel de documente trebuia să se bazeze comisia ce a elaborat Raportul Final, și nu pe articole de ziar. În primul si în primul rând pe documentele oficiale de arhivă, si mai apoi pe ziarele si periodicele din epocă. Au si acestea rolul lor în conturarea contextului general, dar documentele de arhivă trebuiau să se situeze pe primul loc. În fine, revenind la chestiunea ce ne interesează, evreii atârnati în cârlige la abator, cu privire la perioada în cauza, 21-23 ianuarie 1941, găsim 7 texte-document, numerotate de la 18 la 24, dintre care ultimul este o povestire a jurnalistului Filip Brunea-Fox despre tragedia rabinului Guttman, asupra căreia vom reveni mai târziu. Ea a fost publicată în cartea Orasul măcelului, apărută în 1944, după lovitura de stat din 23 august. Restul de 6, sunt documente privind evenimentele din acele zile. Primul si cel mai important, este o listă nominală cu toate persoanele de etnie evreiască ce si-au pierdut viata în cursul acelor zile tragice. Lista cuprinde 116 persoane, plus încă două cadavre ne-identificate de bărbati. Se admite că si acestia erau evrei, probabil că la autopsie s-a constatat circumciziunea penisului. Deci 118 în total, cifră care corespunde cu cea dată de ziarul Universul din 6 februarie 1941. Deci, o diferentă de 14 persoane, neglijând cele două cadavre ne-identificate în raport cu lista dată de Revista Cultului Mozaic din 01/01/81, listă elaborată se pare, datorită  contributiei de o inestimabilă valoare teoretică si practică, parcă asa se zicea în epoca de tristă amintire, a d-lui Baruch Cohen, despre care am mai vorbit.(citez: thanks to Baruch Cohen, Research Chairman at the Canadian Institute for Jewish Research and a member of the Montreal Holocaust Memorial Centre) În realitate, există o diferenţa de 16 persoane care este explicitată în Cartea Neagră, la pag. 25 fiind menţionate şi cele 16 victime din timpul guvernării legionare, dinainte de aşa-zisa rebeliune, respectiv 4 victime în Bucureşti, 11 în Ploieşti şi una în Hârşova. Ca atare, dl. Baruch Cohen a iesit „în minus la inventar” cu 2 cadavre, plus cele două ne-identificate, dovadă a competentei sale în domeniu. Lista corectă pare a fi cea de 118, dat fiindcă cifra coincide cu cea dată în Universul, dar si cu lista publicată de către Matatias Carp în Cartea Neagră, la pag.370-373, vol.1. De altfel, aceasta a fost si cifra oficială difuzată către reprezentantii corpului diplomatic, astfel că, într-o convorbire cu Ray Atherton, Seful Diviziei Europene a Departamentului de Stat american, dl. Brutus Coste, însărcinatul cu afaceri al României la Washington DC, a dat aceeasi cifră de 118 victime evrei, omorâti de “elemente marginale si iresponsabile”. Dar si din alte motive despre care vom discuta putin în continuare, am luat drept singura valabilă, lista de 118 victime dată în Cartea Neagră. În lista dată de Revista Cultului Mozaic, cele 14 nume sunt adăugate în continuarea celor 116 identificate, omitându-se cele două cadavre ne-identificate. Printre cele 14 victime, mai precis, printre cele 4 victime din Bucuresti, regăsim trei nume cunoscute. Lucian Rosen, 15 ani, elev, prins si arestat în 3.11.1940 de către organele de politie în timp ce distribuia manifeste comuniste, anchetat si împuscat după două zile. Pentru că se face mare caz în privinta acestuia, după tot ce se petrecuse odată cu cedarea Basarabiei, trebuie să fii mai mult decât inconstient să te mai apuci să faci pe stradă propagandă comunistă. În timpuri normale ar fi luat fără probleme 10 ani de muncă silnică. Normal! dl. Matatias Carp insinuează în Cartea Neagră că totul a fost o înscenare, în fine, dacă se presupune să fi fost asa, se pot consulta documentele de arhivă ale anchetei, documente care s-au păstrat. La fel e si cazul lui Teodor Gerber, 16 ani, arestat de politie în 21.11.1940, eliberat a doua zi, va fi re-arestat în 23, anchetat si împuscat două zile mai târziu. De asemenea, apare si un anume Solomon Klein, 58 ani, arestat în 22.11.1940, s-a găsit asupra lui suma de 1,500,000 lei (cca.15,000$ atunci, de zece ori mai mult la cursul de azi, adică 150,000$ în prezent, o sumă imensă pentru acea vreme, destinată chipurile, plătii unor creditori germani). Cadavrul său va fi găsit de familie după două zile la morgă, cu mentiunea că s-ar fi aruncat de la et.3 al Prefecturii de Politie. Indiferent de faptele comise sau presupuse să fi fost comise de către cele trei victime, pe care le-am dat ca exemplu, toate trei cazurile sunt abuzuri grave ale politiei legionare. Toti trei figurează pe lista emisă de Revista Cultului Mozaic, ei ne-fiind omorâti în zilele aşa-zisei rebeliuni, ca si restul de 11. Să mentionăm că lista de 118 persoane din cartea Martiriul Evreilor din Romania contine si adresele complete ale tuturor celor 116 identificati, la multi dintre ei fiind indicată profesia, locul de muncă, anumite functii avute, gradul militar, decoratii pentru cei ce au participat la Marele Război, etc… De ce am mentionat acest fapt, pentru că toate aceste date, inclusiv fotografiile unora din victime, au fost extrase mai mult ca sigur din actele de identitate, documentele de la Comunitatea Evreiască, si în special, din certificatele medico-legale emise de IML în vederea înhumării. Si mai important pentru ce ne interesează, este că în aceste certificate medico-legale este menţionată clar cauza decesului, rezultată în urma autopsiei, dându-se uneori si ceva detalii. Bunăoară, la poz. 54 în ambele liste, apare un anume Isidor Katz, cu domiciliul în str. Pitagora nr.10. În copia legalizata de pe certificatul medico-legal, semnată, parafată si stampilată, inserată de mine la ilustratii, apare scris clar la cauza decesului: moartea lui Isidor Katz a fost violentă, datorită fracturii craniului prin armă de foc. Ca atare, aceste certificate trebuie sa existe. Întrebarea e de ce nu au fost scoase la iveală si cercetate de comisie? Pentru că pe cel putin treisprezece dintre ele, conform afirmaţiilor dânşilor, ar fi trebuit să apară scris clar, împuscat din spate cu 2-3 gloante în cap si gât, din care, pe câteva din ele, ar trebui să fie menţionată şi o urmă de cârlig în ceafă. Întrebare retorica, evident! Si inutilă, de-asemenea, pentru că răspunsul a fost deja dat.Următoarele două documente sunt extrase din ziarul Porunca Vremii, nr.1862 din 6 februarie 1941, două paragrafe de câteva rânduri, tratând devastările din cartierele evreiesti, nesemnificative pentru studiul de fată, si o statistică din Universul din 12 februarie, privind pierderile de vieti omenesti, militari si civili, ca si numărul de răniti, la nivelul întregii tări. Iar nu ne interesează pentru studiul de fată. Următoarele trei sunt ceva mai interesante, deoarece ne întâlnim cu o persoană cunoscută deja, dl. Matatias Carp, care semnează toate cele trei documente în calitate de Secretar al Federatiei Comunitătilor Evreiesti. Desi nici aceste documente nu contin date care să intereseze prea mult studiul de fată, să facem totusi câteva observatii. Evident, malitioase, ca de obicei. În esentă, este vorba despre trei memorii adresate generalului Ion Antonescu, cu privire la pagubele suferite de către comunitatea evreiască în cursul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941. Primul, datat 8 martie 1941, două săptămâni după asa-zisa rebeliune deci, dă şi cifra exactă a pagubelor suferite de comunitate, în valoare totală calculată de 351,378,700 lei. Mentionez că pe atunci cursul liber leu – dolar era de circa 100/1, curs dat de către BNR, adică paguba totală a fost de aproximativ 3,5 milioane de $. Să mentionăm că pe atunci un dolar era cam de 10 ori mai valoros, pentru comparatie dau si câteva preturi SUA din 1941. O masina medie: 900$, o casă decentă: 7000$, o pâine: 5 cenţi, salariul mediu anual: 2000$. Ca atare, pagubele totale s-ar ridica la cca. 35 milioane $ de acum. O nimica toată în raport cu ce revendică dânşii azi. Sigur că da! Mai sunt si dobânzile la dobânzi, etc… În fine, asta e treaba politicienilor, nu are rost să ne batem noi capul. Important este că această sumă a fost cerută direct și personal șefului statului. Niciun cuvânt despre asigurări, pe atunci, ca si în urmă cu un secol sau două existau societăti de asigurări. Despre asigurarea sau lipsa asigurării (de care mă îndoiesc, totusi) bunurilor si magazinelor evreiesti, nu se spune niciun cuvânt. Al doilea raport, cu data de 1 aprilie 1941(sic!) este o completare a primului, arătând că, în urma cercetărilor efectuate de către dânsii, au mai apărut cazuri de persoane jefuite sau care au suferit pagube în urma evenimentelor violente din 21-23 ianuarie, suma revendicată crescând întrucâtva, dar nu cu foarte mult. Se adaugă însă, asta este extrem de important, că desi au trecut două luni de la acele evenimente, desi s-a declarat în presa oficială că s-au găsit aproape 200 camioane cu bunuri, desi s-a anuntat că s-au găsit bani si bijuterii, acestea n-au apărut încă. Pentru a fi împărțite, evident, evreilor. Care, după cum afirma dl. Filderman, nu au o cămasă, un cearsaf sau o pernă. Edificator, nu? Iarăsi niciun cuvânt despre prăvăliile românilor, jefuite si ele, e drept, într-un număr ceva mai mic. Să mai facem o observatie. Dacă în memoriul FCER sunt mentionati o grămadă de evrei amărâti, care declară pagube minore, de câteva mii de lei, care ar putea reprezenta contra-valoarea câtorva geamuri sparte, sunt si persoane care reclamă pagube în numerar de multe milioane de lei, care la cursul de acum, ar fi de ordinul sutelor de mii de dolari. Din două una – ori respectivii învârteau afaceri necurate, ori erau mari evazionisti fiscali, pentru că un om cinstit nu putea tine astfel de sume de bani în casă, nici atunci, si nici acum. Cum acestia erau cu precădere comercianti de produse din import, înclin spre a doua ipoteză, evaziune fiscală si contrabandă la greu. Ultimul memoriu priveste cererea de restituire a unor obiecte de cult, iară nu ne interesează pentru studiul de fată. Și asta e totul! Cum așa? Imposibil! Niciun cuvânt, nici o referire la problema ce ne frământă? Evreii atârnati în cârlige la abator, să nu uităm. Ei bine, nu! Nici nu se pomeneste cuvântul abator. Desi dl. Moses Rosen, asa cum am spus deja, în acelasi an, la 1 iulie 1991, a oficiat o comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului. Pentru prima dată a fost mentionată această cifră, care depăsea orice imaginatie. Fireste că rabinul a fost întrebat de ce nu a pomenit niciodată despre acest lucru. Acesta a răspuns cam asa: „…din 1941 până în 1991, nimeni n-a pomenit această cifră pentru că evreii au fost asa de terorizati în România, încât nici măcar nu îndrăzneau să verse lacrimi pentru mortii lor.” Nu cred acest lucru, admit însă ca autoritătile comuniste să nu fi permis astfel de exagerări grosolane fără a cere dovezi. In imagine, Calea Dudesti, dupa zilele de devastari. Se observa ca pravaliile cu obloane integral metalice au rezistat jefuitorilor. (va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: