Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (29)

Grigory Kotovsky after his death

În legătură cu cartea lui Matatias Carp, tradusă în franceză de către stimabila, dânsa se simte datoare să explice tot ce trebuie cititorului francez, acolo unde autorul nu dă prea multe detalii, dar să si adauge detalii, ca si cum nu erau destule aberatii în această carte. Bunăoară în cazul care ne interesează, dânsa explică comentând în textul original al lui Matatias Carp, pogromul organizat de legionari în momentul rebeliunii de la Bucuresti, din ianuarie 1941, cu scena insuportabilă de la abator si a marcării victimelor cu acel incredibil de odios marcaj: „carne cusher”, am citat dintr-un articol apărut în 22, devenită din revistă culturală cu oarece pretentii, si ea o mizerabilă fituica anti-natională. Am precizat, cred eu, extrem de clar că descrierea ororilor de la Abator nu îi apartine lui Matatias Carp, ci sunt adăugate de către acesta într-o notă de subsol, chestiune care trebuia precizată clar de către autoare. Astfel că aceasta, în loc să fie un traducător impartial, transformă traducerea în rechizitoriu, astfel că o activitate pur stiintifică devine proces politic stalinist. Care vasăzică, acolo unde Matatias Carp omite – în fine, nu omite, pentru că el săracul, decedat în 1952, nu avea de unde să cunoască detaliile „picante” adăugate după moartea sa, așa că și-a luat d-na contesă această sarcină. Sigur, nu e ea proastă! Stie ea prea-bine că nu e bine să urinezi contra vântului că te uzi la galoches. Am citit si eu recenziile din presa franceză. Ce au remarcat dânsii în mod deosebit, ce credeti? Exact pasajul cu evreii făcuti carne kosher, dar si cel cu cei tăiaţi în bucăţi pentru a li se lua sângele spre a fi folosit la ungerea osiilor de la cărută. Făcându-se că nu vad că unele din aceste detalii oribile au fost adăugate de madame la comtesse la comentarii direct pe text. A rezultat, chipurile, o carte în carte. Din păcate, rezultatul e devastator. Pentru că majoritatea cititorilor nu-si mai pun problema ce a scris Matatias Carp si ce a adăugat traducătoarea. Degeaba face această cuconiță pe inocenta. Nu este câtuşi de puţin aşa de nevinovată pe cât ar vrea dânsa să credem, la fel cum nu este greu de ghicit cine sunt comanditarii dumneaei. Aşa se re-scrie istoria! A tâmpiților de români, asa cum probabil presupune dânsa că am fi, pentru că francezii nu ar accepta să scriem asa ceva despre ei. La ei si azi sunt tinute sub cheie dosarele zecilor de mii de crime ale asa-zisilor rezistenti de ultimă oră din timpul Epurării Sălbatice. În schimb, despre noi poate oricine scrie tot ce-i trece prin cap, atâta vreme cât cei care ar trebui să dea o replică drastică si categorică unor astfel de specimene ridică din umeri. Dégueulasse! ca s-o cităm chiar pe stimabila procuroare a gândirii politic corecte, cette pétasse (această gură mare, sau mahalagioaică mai pe româneste), inspectrice du politiquement correct à titre rétrospectif, cum este plastic definită pe aaargh.vho. Se pare că anti-românismul are în Franta sustinători de nădejde, la care s-au raliat si o multime de pramatii autohtone ce sustin bălăriile oenge-urilor finantate de Soros si alti escroci internationali despre multi-culturalism, drepturi colective, auto-determinare si democratia minoritarilor, toate aceste teorii mascând iredentisme şi alte acţiuni anti-românesti. În ceea ce ne priveste, să mai adaugăm că această Carte Neagră a lui Matatias Carp pare să fi fost scrisă sub influenta lui Ilya Ehrenburg, care si el a scris una, la fel de neagră, ca si sufletul său de altfel. Dacă nu cumva a fost scrisă chiar cu concursul direct al acestuia. Dar despre toate acestea, altă dată.

Să facem acum o paranteză pentru a comenta un articol găsit de mine de curând, tradus din rusă, articol apărut în 25 septembrie 2011 pe pagina de internet apartinând Confederației Revoluționare a Anarho-Sindicaliștilor Nestor I. Mahno (sic!) Articolul aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor violente din zilele de 21-23 ianuarie 1941, ca si asupra fortelor implicate în conflictul armat. Mărturisesc că si pe mine m-au surprins cele afirmate în articol, cu atât mai mult cu cât multe chestiuni par plauzibile, toate aceste fapte meritând a fi cercetate mai amănuntit în continuare. De altfel, am mai găsit si alte articole interesante pe pagina respectivă. Articolul se intitulează Haiducii lui Cotovschi si este cu atât mai senzational cu cât vorbeste despre o grupare teroristă ce actiona în Bucurestiul anilor 1939-41, grupare decimată de către legionari în zilele aşa-zisei rebeliuni. Cu atât mai mult, cu cât nici politia, nici SSI, nu aveau cunoştintă despre această grupare. Si acum articolul, tradus din rusă, îl redau aici integral.

Haiducii lui Cotovschi a fost numele unei organizatii anarho-comuniste din România, care si-a desfăsurat activitatea în Bucu- resti, între anii 1939 – 1941. Numele organizatiei a fost ales pentru a onora numele banditului anarhist comunist (sic!) Grigori Cotovschi, si a fost creată de Ion Vetrilă în anul 1939, activând în perioada în care legionarii din Legiunea Arhanghelului Mihail colaborau cu guvernul Antonescu. Până în noiembrie 1940, Haiducii lui Cotovschi întreprind între 18 si 22 de actiuni armate iar în decembrie 1940 – 20 de actiuni armate. Scopul principal al acestora era lichidarea legionarilor, a ostasilor armatei guvernului, a jandarmilor si distrugerea masinii de propagandă legionară. Astfel, haiducii au ars un depozit care adăpostea materiale de propagandă apartinând legionarilor. Această actiune a fost plănuită de Ion Vetrilă, singur, care atunci avea 16 ani. Haiducii foloseau metode conspirative, se deghizau ba în legionari, ba în jandarmi si rămân necunoscuti pentru politie. La 21 ianuarie, începe rebeliunea legionară îndreptată împotriva guvernului Antonescu. La 22 ianuarie, Haiducii lui Cotovschi atacă cu succes unul dintre comisariatele raionale din Bucuresti, unde pierd 4 tovarăsi. Organizatia se înarmează. Primind stirea că legionarii atacă cartierele evreiesti, Ion Vetrilă ia decizia de a împarti organizatia în 2 grupe. O grupă mare, a preluat misiunea de a apăra cartierele evreiesti iar a doua grupă, mai mică si aflată sub conducerea lui Vetrilă a preluat misiunea de a ataca un depozit de armament al legionarilor. Noaptea, spre 23 ianuarie ambele grupe au fost nimicite. Atacând depozitul de armament, grupa lui Vetrilă a fost încercuită de 350 de legionari si după o luptă grea a fost distrusă. Cealaltă grupă (formată din 40 de persoane) a fost nimicită în  luptă, noaptea, în timpul pogromului evreiesc. După luptă, Vetrilă, rănit la ambele picioare, împreună cu un prieten rănit la piept si la cap sunt transportati la abator, unde legionarii îi strângeau si pe evrei pe care îi jupuiau.(sic!) Acolo, partizanii au fost ridicati cu nişte cârlige înfipte în coaste si legionarii au scris cu fier înrosit pe spatele lor numele: „Marx” si „Bakunin”. (sic!) După tortura la care a fost supus, legionarii l-au împuscat pe Vetrilă in cap.

Acesta e articolul, relativ scurt, dar edificator. Trebuie spus că acest Ion Vetrilă este un personaj real, el fiind fiul unuia din „revolutionarii” de la Tatar-Bunar. Omul are si un articol dedicat în wikipedia, însotit chiar si de o fotografie pe care am adăugat-o si eu la ilustratii. Formidabil personajul! Să vii în Bucureşti la doar 15 ani, când este aproape imposibil să nu te trădeze accentul moldovenesc, si să pui pe picioare o organizatie teroristă, chiar sub nasul unui serviciu secret extrem de eficient si de bine pregătit, e ceva. Nu mai vorbesc de câtă ură, fanatism si îndoctrinare putea să fie în aceşti tineri de-abia trecuti de vârsta copilăriei, ca să-si riste vietile pentru o cauză pierdută. Mă rog, ei nu considerau că ar fi pierdută. O parte a succesului lui Vetrilă si al tovarăsilor săi de luptă în actiunile teroriste se putea datora si vârstei, din cauză că nu atrăgeau atentia fortelor de ordine. Orişicât, chestia rămâne senzatională. Sigur că da, este posibil ca actiunile sale să fie supra-evaluate, atât ca număr, cât si ca amploare, la fel ca si numărul membrilor. Cert este că prin metodele de luptă adoptate, câţiva insi hotărâti si bine înarmati puteau să facă ravagii, succesul fiind garantat prin faptul că niciuna dintre părti, nici legionarii, nici armata, habar nu aveau de existenta acestei grupe teroriste compuse din tineri abia iesiti din copilărie. Ce este cert, este că au reusit să se înarmeze în zilele asa-zisei rebeliuni. Chestia cu apărat evreii este însă fabulatie pură. Dusmani de moarte, atât ai fascismului cât si ai comunismului, desi tot de inspiratie comunistă erau, îi durea pe ei de evrei exact la doi metri în fata tevii revolverului, ca să zic asa. De altfel, dacă studiem putin alte actiuni ale acestor anarho-sindicalisti, în cursul războiului civil spaniol bunăoară, vom vedea că succesul lor se datorează tocmai faptului că nu s-au dat în lături de la nimic pentru a crea diversiuni. De la spintecarea călugăritelor cu baioneta, îngroparea de vii a călugărilor, scoaterea ochilor si arderea de vii a celor ce le cădeau în mâini, nu s-au dat în lături de la nimic, numai si numai pentru a încăiera cele doua tabere aflate în conflict armat. De altfel, în acele zile, ca si în cele premergătoare asa-zisei rebeliuni, s-au semnalat numeroase incidente cu iz diversionist, legionari împuscaţi de militari si viceversa, aparent fără existenta unei stări conflictuale. Cu atât mai mult cu cât din documentele de atunci, aflăm că uniforme legionare, ca si militare, se găseau pe toate drumurile si puteau fi cumpărate din orisice prăvălie din zona Lipscani sau Mosilor. Este deci posibil ca măcar o parte din acele asasinate comise asupra evreilor să fi fost făcute de către aceşti anarho-sindicalisti. În acest caz, chiar si cruzimea cu care au fost ucise unele dintre victime, nu vorbesc de chestiunea cu abatorul, ci de cele de la Jilava, fiii rabinului Guttman bunăoară, par a indica un scop diversionist, discreditarea legionarilor în ochii populatiei, a armatei si politiei care nu au reusit să apere populatia nevinovată, crearea unei instabilităti sociale ca nucleu generator al unei stări de anarhie pre-revolutionare. Ca atare, este o pistă de cercetat. Apoi, si mai senzational apare faptul cu ridicarea lui Vetrilă si a tovarăsului său în cârlige si marcarea lor cu fierul rosu. Este clar că sorgintea acestei istorii neverosimile este identică cu cea cu evreii atârnati în cârlige, marcati carne cusher.

La fel ca si acea handicapată, prinsă si violată în primăvara lui ’90  de oameni cu cămăsi verzi chipurile, rasă în cap, pe teasta căreia scriseseră cu creion chimic Trăiască Ratiu & Coposu, plus o zvastică. Prezentată la Televiziunea Româna Liberă, condusă pe atunci de către dl. Răzvan Teodorescu, si dânsul istoric de marcă, fost turnător la Securitate, la oră de maximă audientă, câteva zile mai înainte de alegerile din duminica orbului. Ce repede s-a uitat! Aceleași diversiuni nenorocite pentru a incrimina legionarii, tristă consecventă timp de jumătate de secol si demnă de o cauză mai bună. In imagine, 1925, cadavrul lui Grigori Cotovschi, talhar de drumul mare si spargator de banci, ridicat de bolsevici la rangul de loctiitor al Ministrului Apararii al URSS. Obsedat sexual, va fi lichidat de un sot gelos, tot din inalta ierarhie a partidului. Cum un inalt sef de partid nu putea muri asa, GPU-ul(precursor KGB) a inscenat un accident de locomotiva, asta fiind si versiunea „oficiala” a mortii acestui mare „erou”, care are si o statuie impozanta in plin centrul Chisinaului. Este posibil sa fi fost lichidat chiar de catre GPU, datorita tendintelor sale anarhiste.(va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: