Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (44)

58

Si să mai facem o observatie interesantă la sfârsit. Din toate documentele, mărturiile, declaratiile trecute în revistă aici, constatăm lipsa totală, sau pe aproape, a victimelor din rândurile principalilor protagonisti ai conflictului, armată si legionari. În privinta militarilor, doar Universul din 6 februarie 1941 pomeneste de 21 de militari, ofiteri, subofiteri si soldati căzuti în cursul luptelor. Vezi si facsimilul reprodus la sfârsit, ilustratia 28. Este vorba despre cei 21 de militari căzuti în Capitală si provincie, plus 53 de răniti, fără a mai fi făcută împărtirea între victimele din Bucuresti si provincie. Dat fiindcă în provincie conflictele semnalate între legionari si armată au fost relativ minore, este de presupus ca majoritatea militarilor ucisi sau răniti să provină din Bucuresti.

Despre legionari însă, nici un cuvînt. Este clar că printre victimele ne-evreiesti ale căror cadavre au fost aduse la morgă, au fost si simpatizanti ai legionarilor. Câti anume, nu avem de unde sti, si nu vom sti niciodată. Dar nu despre acestia vorbesc eu, ci de cei care s-au înarmat si s-au baricadat în sedii de institutii, cei încadrati oarecum în sistem, în principal membrii politiei legionare, o parte din membrii Corpului Muncitoresc Legionar, care avea si el un fel de politie proprie, apoi Corpul Spărgătorilor de Fronturi, subordonat direct lui Horia Sima, toate acestea erau formatiuni paramilitare, formate si antrenate să lupte, membrii având si un soi de uniformă, si având armament în dotare. Trebuie precizat că si pe atunci, regimul armelor era destul de strict, aproape ca şi acum, singurii care puteau să aibe arme relativ usor erau militarii activi sau în rezervă, adică cei ce stiau foarte bine cum să umble cu o armă si când puteau să o folosească. Ei bine, despre cei căzuti din rândul legionarilor nu se suflă o vorbă. Că doar n-o să credem că dintre ei nu a căzut niciunul. Una din victime a fost deja pomenită aici, este vorba despre comandantul legionar Victor Silaghi, pomenit în Cuvântul din 23 ianuarie 1941, căzut în luptă cu o zi înainte, probabil. Numele acestuia nu se regăseste în lista de la Morgă. După cum pe această listă nu se găseste nici numele activistului comunist Constantin David, lichidat tot în acele zile de membrii politiei legionare. Apoi, dacă e să analizăm această listă, asa cum am precizat deja, majoritatea victimelor sunt comercianti sau functionari comerciali, nu cred că vreunul din acestia să fi lăsat o afacere sau un post bine plătit pentru a se încadra în politia legionară. De altfel, acest fapt trebuia oricum mentionat, având în vedere că lista a fost mai mult ca sigur întocmită de SSI, sau cel putin, cu girul acestei institutii. Comunicatul oficial, apărut în Universul, sustine că peste jumătate din cei căzuti ar fi fost comunisti. O încercare de manipulare grosolană, care are ca scop justificarea actiunii violente a lui Ion Antonescu în fata opiniei publice, dar mai ales în fata germanilor, cei care l-au sustinut din punct de vedere militar. Adică se încearcă a se justifica lovitura de stat prin faptul că această asa-zisă rebeliune ar fi fost initiată de către elemente comuniste infiltrate în Garda de Fier. Am precizat aici cred eu, destul de clar, că rolul comunistilor în cadrul acestor evenimente a fost cel mult minor. Toate acestea însă, accentuează impresia că totul nu a fost decât o înscenare, menită să justifice lovitura de stat a generalului Antonescu. Apoi mai sunt legionarii împuscati de către militarii furiosi datorită pierderilor din rândurile proprii, despre care am discutat aici, chestiune precizată în documentele de arhivă. (vezi DANIC-Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, dosar 220-1940) După cum vedem, acestia nu se regăsesc pe nicio listă. Cum spuneam deja, este aproape imposibil ca printre comercianti, functionari, elevi si studenti, fără a mai vorbi de gospodine, chestiune precizată cu claritate în lista de la IML “Mina Minovici”, să se fi regăsit membri ai politiei legionare sau ai CML. Unde sunt aceste victime? Si care este numărul lor? Memorialistii legionari, cu Horia Sima cap de listă, nu pomenesc absolut nimic, desi este de presupus că au fost victime si din rândurile legionarilor. Este de presupus ca numărul lor să fie cam de acelasi ordin de mărime cu al militarilor căzuti, câteva zeci, sau chiar mult mai putin, din moment ce legionarii se găseau în defensivă. La fel cum este posibil ca victimele ale căror cadavre se găseau la Băneasa, cadavre despre care nu se mai pomeneste nimic, si a căror urmă s-a pierdut, să fi fost ale unor legionari omorâti de armată, afacerea fiind ulterior înmormântată de către familiile acestora, mai ales datorită măsurilor dure de represiune luate de către Ion Antonescu după înăbusirea asa-zisei rebeliuni. Aceasta pare a fi o explicatie a faptului că despre aceste cadavre nu mai aminteste niciun document.

Ne oprim aici cu enumerarea documentelor si mărturiilor care fac referire la evenimentele legate de ceea ce am denumit Masacrul  de la Abator. L-am denumit asa, deoarece, în ipoteza că ar fi avut loc realmente, acesta ar fi fost termenul cel mai potrivit. Am trecut în revistă aici, mărturiile, declaratiile si documentele cele mai importante care există în momentul de fată si la care am avut acces nemijlocit. În măsura în care vor apărea date noi asupra acestui subiect, voi avea grijă să completez acest studiu. Pentru că toată această istorie este o poveste fără sfârşit, ca în celebrul cântec al mafiotilor. Atâta vreme cât, asa cum am mentionat la începutul acestei istorii, nu a apărut niciun document infailibil, care să confirme 100%, sau, de ce nu? să infirme la fel de bine această poveste, a evreilor atârnati în cârlige la abator.

Revenind la cele enuntate până acum, se spune adesea, cu referire   la cei ce contestă anumite „adevăruri” însurubate adânc în constiinta colectivă, că ar fi suficiente relatările martorilor, în lipsa dovezilor ştiintifice palpabile. De acord, cu conditia ca martorii să fie de încredere, iar informatia să fie confirmată de mai multe surse. Este un principiu care se aplică de când lumea. Ce ne facem însă când martorii sunt de calibrul moral al unui personaj precum dl. Mircea Albulescu? Când este clar pentru oricine că declaratia dânsului este doar o diversiune ordinară?

Cu ocazia aceasta mai fac o precizare, nu am găsit nimic similar precizat în alte lucrări, desi este extrem de important. Se tot vorbeste despre morti, asasinati, torturati, ciopârtiti, decapitati, cu intestinele făcute cravată, cu organele genitale smulse, etc…, apoi asa cum am văzut până acum, numărul de cadavre variază, se vorbeşte despre cadavre dispărute sau care n-au fost găsite niciodată, bucăţi de corp atârnate în cârlige, cadavre în vitrine, familii întregi tocate, etc…. Să fie foarte clar, atunci, în 1941, ca si acum, în anul de gratie 2012, niciun cadavru, fie el de evreu sau de crestin, nu putea fi înhumat sau incinerat fără certificat de deces. Chiar şi în cazul în care cadavrul nu este revendicat de nimeni si nu s-au găsit asupra lui acte de identitate, sau n-a putut fi identificat, la rubrica identitate se scrie necunoscut. În cazul în care se constată că persoana a murit de moarte violentă, împuscare, înjunghiere, strangulare, etc… se deschide o anchetă. Pe de o parte pentru a elucida împrejurările decesului, dar si pentru că prin înhumare, despre incinerare nici nu mai vorbesc, se distrug probe materiale ale uciderii. Chiar dacă această anchetă, din varii motive este musamalizată, ea tot se face, si se încheie cu un raport, repet, chiar dacă concluziile sunt falsificate. Nici un cadavru nu dispare asa în neant. Bunăoară, cele două cadavre ne-identificate, ultimele din lista de 118 victime, au fost fotografiate, una din imagini am adăugat-o şi eu la ilustraţii, vezi imaginea 44. Abia după închiderea anchetei s-au eliberat certificatele medico-legale, iar cele două cadavre au fost încredinţate, unul societăţii “Sacra”, şi celălalt, Crematoriului “Cenuşa”, pentru incinerare. Chiar si pentru cele 14 căpetenii legionare strangulate la Tâncăbesti acum 74 de ani, C.Z. Codreanu, cei trei Nicadori, si cei zece Decemviri, s-au întocmit certificate de deces, la cauza mortii fiind trecut împuscat în spate în urma unei tentative de evadare. Asa cum observa si dl. Charles Krafft, cele câteva imagini de la morgă, prezente peste tot în literatura „holocaustică”, ca si în muzeele de profil, nu implică neapărat că cei însirati pe podea ar fi evrei. Orisicât, există lista d-lui Matatias Carp din Cartea Neagră, mormintele există cam toate (112) în cimitirul evreiesc sefard din Şos. Giurgiului, asa că totul e verificabil. Nu merg atât de departe în a insinua că acele morminte ar fi goale, sau că ar fi înmormântate alte persoane decedate de moarte bună, deoarece chiar si această ipoteză se poate verifica usor. Imaginea de fata, Evrei arestati lângă o sinagogă, în cursul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941, asa este prezentată această imagine din arhiva Yad Vashem. Sursa: Leon Malowitz & Angel Zhan, (cota 3367/50). Par mai degrabă a fi de la periferia societătii, nu sunt în niciun caz evrei. O manipulare grosolană a informatiei. Numai a evrei nu arata acesti oameni, ca si fizionomia, catusi de putin semita. Cam asa se prezinta lucrurile la Yad Vashem. Din pacate, imaginile, saracele, vorbesc de la sine. (va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: