Archive for Iulie 2013

Minciunelele dlui Djuvara (7)

Iulie 29, 2013

Radu Gyr - ultima fotografie

Continuam sa comentam minciunile debitate cu dezinvoltura de dl Neagu Djuvara in cartea O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri. Reluam un citat despre care am mai discutat, cu privire la o idee draga dlui Djuvara, respectiv orbirea colectiva a unei intregi generatii de intelectuali, citez:

„…lumea de astazi, mai cu seama sincerii democrati, nu mai intelege cum oameni de calitatea intelectuala a filozofului Nae Ionescu, de calitatea lui Mircea Eliade, a lui Emil Cioran, si a atator altora de mare valoare intelectuala si morala, s-au putut lasa entuziasmati de aceasta miscare… …a existat un fel de orbire colectiva…”

Cum spuneam si intr-unul din episoadele trecute, dl Djuvara trateaza voit si tendentios in mod simplist esenta profunda a gandirii legionare, reducand totul la manifestari propagandistice gen cai albi si costume populare, si pe Capitan drept un iluzionist de circ. Nu mai vorbesc despre faptul ca Cioran si Eliade au aderat mai mult cu sufletul la Miscare, ei nefiind militanti activi ai acesteia si fiind plecati in exil mai apoi. Despre cei ce au suportat prigoana inchisorilor inainte si din timpul dictaturii carliste, apoi inchisoare si trimitere in linia intai in timpul dictaturii antonesciene, munca silnica pe viata si regim de exterminare mai apoi in timpul dictaturii comuniste, fara a se dezice vreodata de crezul miscarii, niciun cuvintel. Bunaoara cazul poetului Radu Gyr, fost comandant legionar. Ce spunea dansul in ultimul cuvant, inainte de a fi condamnat in cadrul Lotului ziaristilor la 12 ani inchisoare, citez:

„Domnule Presedinte, domnilor judecatori ai poporului, in inchizitoriul sau de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus raspicat: : „Daca exista credinta adevarata, atunci sa fie absolvita”. si a mai spus acuzarea: „Sunt prabusiri de idealuri, de credinte, dar numai pentru curati”. Intr-adevar, sunt naufragii sufletesti. Eu am avut o credinta. Si am iubit-o. Daca as spune altfel, daca as tagadui-o, dumneavoastra toti ar trebui sa ma scuipati in obraz. Indiferent daca aceasta credinta a mea apare, astazi, buna sau rea, intemeiată sau gresita, ea a fost pentru mine o credinta adevarata. I-am daruit sufletul meu, i-am inchinat fruntea mea. Cu atat mai intens sufar azi, cand o vad insangerata de moarte”.

Revenit printre oameni in 1956, dupa ani si ani de temnita, sub trei dictaturi, carlista, antonesciana si comunista, cu sanatatea subrezita si grav ranit in razboi, dupa nici doi ani este condamnat la moarte de catre regimul comunist, pedeapsa fiindu-i comutata in 25 de ani de munca silnica dupa 11 luni, pentru scrierea poemului-manifest Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane. Sa suferi atat de dragul unei orbiri colective, fascinat, hipnotizat de un circar, pare de ne-inteles. Sigur ca da, dl Djuvara are intrucatva dreptate, pare de ne-inteles sa stai atatia ani in inchisoare pentru niste idealuri. Pentru dansul ca si pentru cei ca dansul. Pentru altii a fost crezul unei intregi generatii de intelectuali, care nu s-au lasat orbiti cum in mod mincinos afirma dansul, de cai albi si alte nazbatii, ci avand adanc sadita in suflet credinta in mantuirea neamului romanesc de jigodii si cozi de topor. Nu mai vorbesc de a fi condamnat la moarte pentru scrierea unei poezii. La noi ca la nimeni!

Sigur ca da, in epoca actuala, a mondializarii si globalizarii, nationalismul acelei generatii poate parea straniu. Din pacate, de toate avantajele mondializarii beneficiaza doar cei puternici, atunci ca si acum. Nationalismul si patriotismul nu sunt doar niste notiuni abstracte si demodate. Ceea ce se intampla azi in Cecenia, Tibet, Afganistan sau Irak, dovedeste ca nationalismul nu este doar o notiune abstracta si ca pentru multi importul de democratie este un lucru dureros care impiedica cursul dezvoltarii firesti a statelor nationale. Pentru ca tarile care au trait timp de secole din expansiunea coloniala au un chef nebun de a repeta istoria. Nu pot permite ca tari precum Germania, Japonia si China sa cucereasca lumea prin inteligenta tehnica, iar restul tarilor de factura coloniala si neo-coloniala precum SUA, Rusia, Anglia si Franta, pline-ochi de arme atomice, sa se uite ca la teatru. La fel, bogatiile naturale ale fostelor colonii, in speta petrolul arabilor, sunt mult prea importante, ca sa ramana sub controlul statelor respective, cum spunea alt jidan odios, Henry Kissinger, teoretician al „noii ordini mondiale”, citez integral „butada” stimabilului: oil is much too important a commodity to be left in the hands of the Arabs.., si datorita faptului ca un anume Emil Borcean, pe situl inliniedreapta.net, pe care „sintagma” jidan odios l-a convins de afirmatiile acum.tv ca as fi simpatizant legionar sadea. Nu, stimabile! am folosit exact sensul dat de DEX pentru termenul de jidan, recte afacerist lipsit de scrupule. Asa ca am adaugat si citatul, care, cred eu, este mai mult decat suficient pentru a justifica utilizarea termenului. Revenind la oile noastre, civilizatia, ca produs al unor natiuni „superioare”, invadeaza am putea spune, statele suverane si le obliga, cel mai adesea prin forta armelor, sa se „democratizeze” chipurile, adica sa preia modelul „superior” al democratiei occidentale, care adesea le este strain si pe care nimeni nu il garanteaza ca atare. Nicio alta optiune nu este posibila, orice „deviatie” de la „democratie” fiind sanctionata prompt prin „bombardamente strategice”, atat de strategice ca afecteaza in special populatia civila nevinovata, vezi cazul Belgradului. Traim intr-o lume in care sunt inventate diverse pretexte precum lipsa democratiei, presupusa inarmare nucleara si cu arme chimice, drepturile omului, antisemitism, etc… pentru ca tari care mustesc de resurse minerale, foste colonii, sa fie readuse cu fruntea in tarana la picioarele fostilor stapani mari si tari dpdv militar. Intrebarea care se pune, azi ca si pe vremea aparitiei Miscarii Legionare, este daca o civilizatie poate fi superioara alteia in termeni reali, numai pentru faptul ca detine o tehnologie superioara. Un contra-exemplu zdrobitor este Japonia, care-si conserva cu o tenacitate demna de invidiat traditiile milenare in ciuda uriaselor salturi tehnologice. Revenind la tara noastra, in urma prabusirii sistemului comunist, Europa a mostenit un numar imens de probleme politice si economice. Acolo unde a avut interesul, a pus piciorul in prag si au fost rezolvate, macar partial, asa cum s-a intamplat cu re-unificarea Germaniei. Acolo unde nu a fost catusi de putin interesata, s-a facut ca ploua. Basarabia e una din aceste probleme, o rana dureroasa pentru orisicine simte romaneste si o mostenire grea pentru generatiile viitoare. Astfel se re-confirma, dupa jumatate de secol calitatea Romaniei de stat agresor al URSS, fara a se tine catusi de putin cont de conditiile istorice in care a ajuns in aceasta situatie. Practic, pericolul imperialismului rusesc si iredentismului unguresc este la fel de mare acum ca si atunci. Iar argumentele istorice prea putin conteaza in ziua de azi. Vezi cazul Kosovo, care este cel mai bun exemplu ca inca se poate ca drepturile istorice suverane si inalienabile ale unui popor sa fie calcate in picioare prin forta armelor. Asa ca Bucovina, Tinutul Herta si Insula Serpilor raman la Ucraina, la fel cum Basarabia e la locul ei, adica exact asa cum s-a stabilit, iar noi ne cautam in zadar dreptatea pe la usile celor mari si tari. Dreptatea trebuia sa ne-o gasim in noi insine in primul rand. De aceea ideile ce au insufletit pe tinerii nationalisti de atunci, in frunte cu Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Mota, Vasile Marin, si atatea si atatea zeci si sute de mii de tineri care s-au jertfit pe altarul mantuirii neamului romanesc sunt mai de actualitate ca oricand. De-asta se teme dl. Djuvara, ca si comanditarii dansului. In imagine, Radu Gyr. Posibil, ultima fotografie a poetului.(va urma)

Anunțuri