Minciunelele dlui Djuvara (3)

Procesul_comunistior_Max_Goldstein

Vorbeam in episodul trecut despre incriminarea impuscarii prefectului Manciu de catre C.Z. Codreanu drept crima politica, citez din cartea dlui Neagu Djuvara, O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri :

„De la uciderea, pe vremea lui Cuza, a sefului conservatorilor, Barbu Catargiu (nu s-a lamurit nici pana astazi cine a fost asasinul, dar e evident ca oamenii care erau de partea lui Cuza-Voda l-au omorat pe cel ce se opunea reformelor domnitorului), de la 1863 si pana la acest asasinat nu s-a petrecut in tara noastra nici o crima politica — ceea ce contrasta cu „obiceiurile” din Balcani.”

Am demonstrat atunci, ca si in episodul anterior ca toate aceste afirmatii sunt minciuni ordinare. Pana si aceasta ultima fraza, menita sa accentueze aspectul criminal si nejustificat al impuscarii prefectului Manciu contine o serie de minciuni odioase. Cum spuneam in episodul anterior, nici vorba de crima, C.Z. Codreanu fiind mai apoi achitat de catre instanta. Iar aceasta decizie a tribunalului are autoritatea lucrului judecat. De altfel, Capitanul va fi urmarit toata viata, si inca si mai abitir dupa moarte, mergand cum se vede pana in prezent, de acest episod tragic. In ultimele luni de viata, inainte sa fie asasinat, in lumina patrunderii adancilor adevaruri ale Evangheliei, va regreta si mai mult acest fapt, de a lua viata unui om, consemnand in insemnarile sale, citez:

„Cand am terminat de citit evangheliile, am inteles ca stau aici in inchisoare din voia lui Dumnezeu: ca, desi n-am nici o vina sub latura juridica, El ma pedepseste pentru pacatele mele si-mi pune la incercare credinta mea. M-am linistit. A cazut linistea asupra sbuciumului meu din suflet, cum se lasa seara linistita la tara, peste sbuciumul, svarcolirile si incordarile lumii”. (Insemnari de la Jilava, pag.48, miercuri, 15 iunie 1938)

Dl. Djuvara se joaca cu vorbele bazandu-se pe precaritatea cunostintelor de drept ale cititorului, punand in mod tendentios semnul egalitatii intre omor si crima. Dar si mai odioasa este minciuna ca acest incident ar fi avut un caracter politic. Adica, vezi doamne, cum fostul prefect reprezenta autoritatea statului (nu o mai reprezenta in acel moment, fiind destituit intre timp), impuscarea acestuia a fost de fapt un act grav de razvratire impotriva ordinii existente, a statului de drept. Nici vorba despre asa ceva. Oricat ar incerca dl. Djuvara sa insinueze asa ceva, justitia acelei vremi, departe de tot de cea de azi, l-a achitat pe Capitan, considerand ca a fost doar un caz de legitima aparare impotriva unor abuzuri repetate ale unor fosti reprezentanti ai ordinii publice. Ce sa mai vorbim despre afirmatiile altui asa-zis istoric, cu apucaturi de coafeza cu SNSPA, despre dl. Lucian Butaru vorbesc, culmea, cadru universitar, care in a sa lucrare intitulata Rasism romanesc scrie despre planul casei lui Manciu gasit asupra Capitanului, plan gasit in momentul arestarii in gradina de zarzavaturi a dnei Constanta Ghica, istorie ne-elucidata de altfel, pentru ca ar fi fost interesant de aflat ce cauta acel plan la Capitan, si cum ajunsese la dansul, daca istoria a fost reala, dar si despre repetatele amenintari cu moartea ca si despre multiplele tentative de asasinat asupra acestuia. Nu mai vorbesc despre asa-zisa impuscare pe la spate, pe scarile tribunalului, a prefectului Manciu, chestie menita evident, sa sublinieze chipurile spiritul josnic si lasitatea Capitanului. Minciuni amestecate cu jumatati de adevar. Dl Butaru face si precizari asupra metodelor sale (pseudo-stiintifice zic eu) de cercetare istorica, citez: „…per ansamblu, am folosit metoda interpretativista combinata cu citarea ironica…” Sigur ca da, dl Butaru se crede mishtocar, adica face mishtocareala, pentru a se face inteles tinerilor de azi, mai receptivi chipurile la astfel de elucubratii pseudo-stiintifice de maidan, dar nu reuseste decat sa scrie literatura pseudo – istorica de cea mai proasta calitate. Sau poate ca nu, daca dl Butaru si-a cules informatiile, ca un istoric serios ce se afla, din Adevarul de atunci. Pentru ca acest ziar, cum spuneam si altadata, are traditii in lupta contra legionarilor. Tot asa cum Adevarul din ’90 vazuse in protestele din Piata Universitatii o tentativa de lovitura de stat legionara, de ce nu ar fi vazut si Adevarul jidanesc din 1924 repetate amenintari cu moartea si tentative de asasinat la adresa prefectului Manciu? Problema e ce a constatat justitia, si nu ce afirma o mizerabila fituica de scandal. Revenind la afirmatiile dlui Djuvara ca ar fi fost vorba despre o crima politica, punerea cu dezinvoltura a semnului de egalitate intre „incidentul Manciu”, petrecut in cladirea tribunalului, in prezenta unor judecatori, in prezenta politiei, ziaristilor, ca si a unui numeros public, si asasinarea primului-ministru Barbu Catargiu in 1862, autorul asasinatului nefiind prins niciodata, apare cel putin stranie. Cu atat mai mult, afirmatia ca pana in 1924 nu ar fi avut loc alte crime politice sau tentative de asasinat politic, si ca asta ar contrasta cu „obiceiurile balcanice” ar aparea si mai stranie, daca nu ar fi alta minciuna ordinara, sau omisiune intentionata, cum vreti Dvs. Sa nu stie dl Djuvara despre atentatul cu bomba din Senat din 8 decembrie 1920, atentat comis de catre teroristul jidan Max Goldstein, care a produs moartea lui Dumitru Radu, episcopul Ardealului, si ranirea grava a presedintelui Senatului, Generalul Coanda, ca si a Ministrului Justitiei, Dimitrie Greceanu, Episcopului Nifon si Secretarului Senatului, Virgil Budescu? Sau despre tentativa de asasinat din 1918 asupra Regelui Ferdinand I, a jidanului Simion Rosal, asasinat comandat se pare, de Vladimir Ilici Lenin in persoana? Apoi despre atentatul comis asupra lui Carol I in 1888, autor fiind sergentul din garda comunala Preda Fântânaru, care a tras un foc de arma asupra Suveranului. Apoi despre atentatele asupra lui I.C. Bratianu si Ion I.C. Bratianu. Si mai sunt o droaie. Nu mai vorbsc despre crimele din timpul alegerilor parlamentare, astea sunt deja mizilic. Sigur ca da, sunt convins ca stie. Dar mai bine sa fii corect din punct de vedere politic pentru a mai pune inca un delict grav in carca Miscarii Legionare. Ca nu se supara nimeni daca pentru toate relele din tara asta vor fi de vina legionarii. Ei au fost si sunt inca si mai abitir acum calul de bataie al tuturor istoricilor de succes de ieri si de azi. (va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: