Minciunelele dlui Djuvara (29)

statie-distributia-osin-arhitectura

Aceasta este realitatea, în ciuda minciunilor cu care am fost îmbroboditi mai bine de jumătate de secol, ba unii, după cum se vede, le sustin în continuare. Atunci, în 23 martie 1939, când s-a semnat Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Reich-ul German si Regatul Romaniei, România nu avea cui să-si vândă grâul si petrolul altcuiva decât Germaniei. La toate necazurile, s-a adăugat si ocuparea Cehoslovaciei de către Germania, exact cu o săptămână în urmă, pe 15 martie 1939, ca atare, principalul furnizor de armament al României, uzinele Skoda, căzuseră în mâna Germaniei, care putea sau nu să continue contractele perfectate anterior. Iar Anglia si Franta nu mai puteau furniza armament României, deoarece ele însele se pregăteau de război. Aceasta era situatia. Mult prea usor se pun în cârca nazistilor toate relele, mult prea usor sunt desemnati bad guys, în timp ce Aliatii sunt prin definitie good guys. Să fim seriosi, desecretizarea chiar si partială a arhivelor a arătat că si unii si ceilalti au fost la fel de răi, fiecare mare putere si-a urmărit propriul interes. Uniunea Sovietică si Statele Unite în mod special, nu au urmărit decât extinderea sferelor de influentă, politică continuată până în prezent. Ceea ce bolsevicii numeau eliberarea popoarelor, acum se numeste democratizarea regimului, dar nu e decât aceeasi Mărie cu altă pălărie. În concluzie, tratatul româno-german nu numai că n-a fost impus câtusi de putin României, dar era si în avantajul nostru. Cât despre motivul real al supărării germanilor, acesta nu a fost, asa cum se crede îndeobste, pozitia anti-germană a lui Titulescu ca si a urmasilor săi la conducerea ministerului de externe sau pretinsele garantii franco-britanice, asa cum pretind falsificatorii istoriei de ieri si de azi. Hitler, extrem de pragmatic, stia foarte bine că aceste aspecte nu mai valorau în aprilie 1939 nici cât o ceapă degerată, iar discursul bombastic al lui Gafencu nu putea decât să le smulgă un zâmbet îngăduitor generalilor nazisti. Altceva l-a înfuriat pe Hitler, în legătură cu ceea ce-l durea cel mai tare, si anume petrolul românesc. Să mentionăm că în 1938 România deţinea 2,2% din productia mondială de titei brut, situându-se pe locul sase în lume si pe locul al doilea în Europa la productia de produse petroliere, după S.U.A, U.R.S.S, Venezuela, Iran-Bahrein si Indiile Olandeze. Mai facem precizarea că Anglia si Franta detineau împreună cca. 45% din actiunile marilor societăti petroliere românesti si controlau împreună cca. 75% din productia si exportul produselor petroliere, în timp ce Germania si Italia aveau ponderi nesemnificative în industria petrolieră românească. Este de înteles atunci temerea Foreign Office-ului ca Germania, nedispunând de resurse petroliere, să nu încerce să si le asigure din România. În consecintă Anglia s-a văzut obligată să ia măsuri de ordin informativ si militar pentru a împiedica Germania să pună mâna pe rezervele românesti de petrol. Acest fapt este de înteles în contextul în care avea să izbucnească în scurtă vreme războiul mondial. Era normal ca Anglia să ia măsuri din timp contra unui stat cu care urma să se găsească în câteva luni în stare de beligerantă. Ceea ce a înfuriat însă autoritătile naziste a fost cooperarea autoritătilor românesti. Să precizăm că în zilele care au precedat izbucnirea războiului, România îsi declarase neutralitatea printr-un comunicat dat în 6 septembrie 1939, publicat în Monitorul oficial, nr. 206, din 7 septembrie 1939. În plus, România nu aderase la nici una din taberele implicate în conflict. Întrebarea care se pune este dacă realmente România a respectat această declarată neutralitate. Să precizăm că Anglia, preventiv, încă din primăvara lui 1939, a propus autoritătilor românesti un plan de distrugere a tuturor instalatiilor petroliere, ca si a posibilelor linii de aprovizionare cu petrol a Gemaniei, fiind vizat în special cursul navigabil al Dunării ce urma să fie blocat. Carol al II-lea a fost de acord cu acest plan, cu conditia ca aceste distrugeri să fie compensate prin despăgubiri si livrare de armament. În consecintă, în luna iunie 1939, Anglia a trimis o echipă de trei specialisti în sabotaje, sub conducerea maiorului John Holland, ce urmau să pună în practică aceste planuri, în cooperare cu unităti militare românesti. Iată deci, chiar înainte de începerea războiului, România nu era câtusi de putin neutră, si nici nu intentiona să fie, asa cum declarau guvernantii. O notă datând din 8 august 1939, din jurnalul lui Armand Călinescu, prim-ministru la acea dată, ne precizează cu claritate intentiile lui Carol al II-lea, si implicit ale guvernului, citez:

România dacă va fi atacată spre a i se lua cu forta bogatiile ei, in special petrolul poate fi luat, apoi, atunci, România nu ezita să distrugă puturile ce le are.

Retineti, nu este vorba despre instalatiile petroliere, rafinării, conducte si depozite de carburanti, care oricum erau în proportie de 45% proprietate străină, ci despre distrugerea puturilor de petrol, proprietatea statului român, a poporului român în ultimă instantă, în fond averea tării. S-ar putea spune, stai Dle! neutralitatea României a fost declarată oficial de-abia în 7 septembrie, atunci când a apărut în Monitorul Oficial, nr.206, iar primul ministru scria toate astea cu o lună mai înainte! Nu este chiar asa. În mod normal, la acea dată, trebuia stopată orice actiune de sabotaj, iar agentii engleji trebuiau pusi în imposibilitate să mai actioneze. Iată însă că la 11-12 septembrie, la nici o săptămână de la declararea oficială a neutralitătii, regele Carol al II-lea are convorbiri cu primul-ministru Armand Călinescu privind distrugerea instalatiilor petroliere si a puturilor de petrol, în cazul unei invazii germane. Se poate argumenta că situatia se precipitase, dat fiindcă izbucnise conflictul dintre Polonia si Germania, în privinta coridorului Gdansk solicitat de partea germană. Nu, nu asta e problema ! Problema coridorului Gdansk fusese ridicată cu mult timp în urmă si era clar pentru toată lumea că de acolo va porni conflictul. Nu! Nici vorbă! Problema este că România s-a declarat oficial neutră, si în acelasi timp ce colabora cu serviciile secrete britanice contra Germaniei. În imagine, statie distributie benzină în Bucuresti, zona Universitate, 1940.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: