Minciunelele dlui Djuvara (30)

delegatie-italia

Evident că germanii aveau agenti infiltrati peste tot, astfel că au putut afla usor despre politica duplicitară a României. Astfel, într-o notă informativă a unui agent secret german din 15 septembrie 1939, înregistrată cu Nr. 127/39/I 4, acesta afirmă textual, citez:

Anglia intentionează să lezeze neutralitatea românească si să lanseze un atac aerian asupra portului Constanta si asupra zonei petroliere. Atacul trebuie să pornească din Turcia, având ca scop împiedicarea Germaniei de a-si aproviziona trupele cu benzina si petrolul din România. Seful coloniei franceze din Bucuresti, întors din Franta la mijlocul lui septembrie, a afirmat, de asemenea, că Anglia, în timp foarte scurt, va distruge porturile cu posibilităti de încărcare a petrolului si zona petrolieră din România, pentru a paraliza armata motorizată a Germaniei. La mijlocul lui septembrie toate rezervoarele uriase ale industriei petrolului au fost vopsite în culoarea gri-petrol si, în circumstantele acestei nervozităti, la fel au fost vopsite si tramvaiele si autobuzele.

Semnat I.A. – Doc. BA – MA, Wi I C4/76 vol. 2.

Să facem precizarea că germanii aveau de mult informatii despre planurile anglo-franceze, ca si despre intentia autoritătilor românesti de aruncare în aer a puturilor de petrol. Mai mult, atasatul militar francez, comunicase deja planul detailat al operatiunii, încă de la mijlocul lui septembrie, Marelui Stat Major al armatei. Deci nu era vorba de intentii declarate verbal de către autorităti sau despre o idee asa, într-o doară, a regelui, ci de un plan de operatii de sabotaj în toată regula, ceea ce înscrie această actiune în registrul operatiilor de război ostile Germaniei, cu toate că România se declarase oficial neutră. Catastrofa însă avea să se producă de-abia în anul următor, în timpul campaniei din Franta, când în cursul bătăliei decisive, în localitatea La-Charité-sur-Loire, soldatii germani capturează o bună parte din arhiva serviciilor secrete franceze. Analiza documentelor găsite a permis germanilor să afle toate detaliile operatiunii. Din documentele capturate a rezultat concursul acordat serviciilor secrete britanice si franceze de către autoritătile românesti pentru distrugerea câmpurilor petrolifere de pe Valea Prahovei. Documentele găsite probau indubitabil colaborarea lui Mihail Moruzov, seful SSI, cu Deuxième Bureau si cu Intelligence Service, desi în iarna lui 1939-40, acesta colaborase relativ bine cu Abwehr-ul pentru contracararea actiunilor sabotorilor britanici. Jocul dublu al lui Moruzov nu putea avea loc fără acordul regelui. Activitatea acestuia nu era de bun augur pentru germani, cu atât mai mult cu cât situatia din iunie 1940 nu mai era cea din iunie 1939. Războiul era deja în toi, Franta se pregătea să capituleze, Anglia îsi lingea rănile după Dunkerque, Polonia era desfiintată ca stat, iar Uniunea Sovietică ocupase tările baltice, terminase învingătoare războiul cu Finlanda si se pregătea să atace din nou în sud-estul Europei. Era clar că germanii nu mai puteau tolera politica duplicitară a autoritătilor românesti. Iar afirmatia că autoritătile române, regele în special, ar fi fost luate pe ne-pregătite de pretentiile sovietice, maghiare si bulgare sunt minciuni ordinare, minciună în falsch, cum bine zicea tovarăsul. Documentele de arhivă, în special rapoartele SSI, probează indubitabil că serviciile secrete deslususiseră cam ce se afla în spatele Pactului Ribbentrop-Molotov, ca si intentiile Ungariei si Bulgariei. Bunăoară, un raport SSI, datat 30 iunie 1940, la trei zile deci după primirea ultimatumului sovietic privind Basarabia, preciza fără nici un dubiu mesajul ce aveau germanii să-l transmită lui Carol al II-lea, citez:

„a sosit momentul decisiv: sau se ajunge la o aliantă efectivă cu Germania, sau partida integritătii României este definitiv pierdută…”

Clar de tot! Mai clar de atât nici că se poate! Soarta lui Moruzov era deja pecetluită. Bănuit de către seful sigurantei, Constantin Maimuca, dar si de către printul Mihail Sturdza, Ministrul de Externe din timpul celor 130 de zile ale guvernării legionare, drept spion sovietic, Moruzov va cădea sub gloantele legionarilor la Jilava, în noaptea de 26/27 noiembrie 1940, victimă a propriului său joc periculos, dar mai ales datorită implicării sale în afacerile murdare ale camarilei. Singurul care a sărit în apărarea lui, încercând să-i salveze viata, a fost seful Abwehr-ului, amiralul Wilhelm Canaris, si el bănuit să fi fost agent sovietic. Privitor la acest fapt, până acum nu au apărut dovezi concrete, dar nici de-secretizarea arhivelor sovietice nu s-a făcut încă complet. Este posibil să mai asteptăm încă mult si bine, poate chiar si un secol, până să aflăm adevărul. Ceea ce este însă cert, este că nazistii erau perfect informati asupra manevrelor lui Carol al II-lea încă din 1936 – asta este cauza a tot ce a urmat, ultimatumul sovietic, arbitrajul de la Viena si pierderea Cadrilaterului. Hitler era perfect edificat asupra orientării politice a lui Carol al II-lea după discutia avută cu Grigore Gafencu în 18 aprilie 1939, astfel că Ribbentrop a semnat fără nici o ezitare protocolul aditional secret al Pactului de ne-agresiune cu URSS din 23 august 1939, dată de două ori nefastă pentru România. Cum spuneam anterior, consecintele vor fi dramatice pentru România. Două zile mai târziu, în 25 august 1939, Hitler avea să-i comunice lui Mussolini, citez:

„prin acordurile încheiate, s-a asigurat atitudinea cea mai bine-voitoare Rusiei în cazul unui conflict si, înainte de toate, posibilitatea interventiei României în cazul unui astfel de conflict nu mai există! … Repet, încă o dată, că România nu se mai află în postura de a lua parte la vreun conflict împotriva Axei…”

Clar de tot. Ce-si face românul cu mâna lui, tot lucru manual se numeste! De fapt cu mâna lui Carol al II-lea, el este principalul responsabil. Iar dl. Djuvara ne spunea că optiunile sale de politică externă s-au dovedit mai târziu corecte… Halal! No comment! În imagine, Generalul Ion Antonescu la Roma, 12 -18 noiembrie 1940. De la stânga la dreapta, Contele Galeazzo Ciano, Ion Antonescu, Mussolini si Printul Mihail Sturdza.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: