Archive for Decembrie 2013

Altă mistificare grosolană

Decembrie 30, 2013

Grigorescu

Citesc în România Literară, nr. 25-26/2013, în articolul intitulat De ce sunt evreii din România altfel de Andrei Oisteanu (Oigenstein), citez:

„Si un tablou al lui Nicolae Grigorescu este edificator. În anul 1880, pictorul a expus la Expozitia oficială de la Paris o pictură cunoscută sub titlul Evreul cu gâsca. Suflul proaspăt al lucrării si realismul ei frust i-a impresionat pe criticii de artă ai timpului. Lucrarea a fost remarcată si s-a bucurat de succes. Nu era prima lucrare cu subiect evreiesc a pictorului.[…] Pictura Evreul cu gâsca reprezintă un evreu est-european tipic. El poartă caftan negru si căciulă tradiţională cu blană (streimel), are barbă si perciuni rituali etc. Este un evreu sărman dintr-un stetl din Moldova. tine în mâna stângă o hârtie si în mâna dreaptă (zdravăn, ca să nu o scape) o gâscă vie. Evreii din Moldova (ca si cei din Maramureş) erau mari crescători de gâste. Carnea si grăsimea de gâscă făceau parte din dieta traditională evreiască. Imaginea unui evreu sărac tinând în mână o gâscă vie nu constituia nimic neobisnuit.”

Asa să fie oare? Dacă aveti o imagine la rezolutie ceva mai mare si o măriti nitel, pe hârtia din mâna evreului se poate citi clar: Domnule Presedinte, D-lor Deputati. Deci nu este chiar o simplă hârtie, asa cum tine să ne asigure dl. Oisteanu, evreul tine în mâna stângă o cerere, o petitie, cum vreti Dvs., adresată Camerei Deputatilor. De asemenea, dânsul chiar încearcă să ne linistească afirmând că imaginea unui evreu sărac tinând în mână o gâscă vie nu era nimic neobisnuit, tinând să accentueze chipurile caracterul documentar al tabloului. Caracter documentar, da – sunt de acord, dar nu în ceea ce priveste costumatia, fizionomia si obiceiurile culinare ale evreilor la sfârsitul sec.19. Nicidecum. Dl. Oisteanu tine să ne lămurească cu tot dinadinsul si contină în acelasi stil, citez:

”Evenimentul fundamental care a marcat diferenta dintre evreii din România si evreii din Centrul si Vestul Europei a fost adoptarea Constitutiei din 1866. Este vorba mai ales de articolul 7 din Legea fundamentală, prin care se conditiona cetătenia română de apartenenta la religia crestină: „Numai străinii de rit creştin pot dobândi calitatea de român”.[…] În spatiul românesc încercarea de emancipare a evreilor este ratată odată cu aprobarea Constitutiei din 1866 si nu este rezolvată nici prin amendarea ei ulterioară. Profund dezamăgiti, evreii au toate motivele să îsi întărească institutiile comunitare si culturale de păstrare a identitătii cultural-lingvistice.”

Să facem observatia că dl. Oisteanu vorbeste despre evreii din Moldova, askenazi(jidani) ca despre un popor, populatie, cum vreti Dvs., care ar fi din timpuri imemoriale aici. E drept că sugerează pe undeva că acesti evrei ar proveni din imperiul tarist, dar impresia nu mă înseală, atât de indirect, încât cititorul neavizat nu poate decât întelege că evreii trăiau aici din totdeauna, si răii de români, invidiosi pe succesul lor în afaceri, n-au vrut să le acorde cetătenia. Spre deosebire de unguri, care i-au maghiarizat pe evrei. Aceeasi teorie tâmpită pe care o vehicula si dl. Neagu Djuvara. Ungurii, dacă vor, n-au decât să moară cu evreii de gât, cu atât mai mult cu cât iubirea e reciprocă. Atunci când au avut ocazia, au avut grijă să-i îmbarce pe toti în trenuri si să-i ducă, stim noi unde. Iar astăzi, „istoricii” din tara vecină si prietenă, cu concursul evreilor maghiarizati si ne-maghiarizati de pretutindeni, încearcă să pună în cârca românilor si acele crime, evident, ca să iasă numărul magic, de 6 milioane, pentru că la recensămintele ulterioare, în lumina de-secretizării arhivelor, numărul magic tot scade. Si scade, si scade, si nu se mai opreste…. Oare nu făcea acelasi lucru si impostorul Elie Wiesel. Corectat în direct de către Eugene Ionesco, acesta avea să afirme că oricum, telespectatorii francezi tot nu se preocupă de istorie… Cam asa devine chestia.

Nicăieri nu se spune, nici raportul final asupra holocaustului din România nu face exceptie, că nu i-a chemat nimeni aici. Nu există nici un act oficial, care să ateste că vreo autoritate, domnitor, divan domnesc, autorităti de ocupatie, i-ar fi chemat pe meleagurile românesti. Iar cei ce s-au opus atunci, Eminescu, Kogălniceanu, Xenopol, Brătianu, etc…, în lumina conceptiilor actuale de corectitudine politică, sunt caracterizati drept antisemiti. Până la urmă, dl. Oisteanu nu se lasă si încearcă totusi să lămurească lucrurile, citez:

„Elementul straniu din tablou este hârtia pe care o tine personajul în mâna stângă. Având aplicat un timbru judiciar, pare să fie vorba de un act oficial. Se poate descifra cui îi este adresată petitia: „Domnule Presedinte si Dlor Deputati”. Titlul iniţial al tabloului aduce unele lămuriri: Evreu din Moldova mergând la Parlamentul României pentru a-si cere naturalizarea. Pornit dintr-un stetl din Moldova – „plin de colb si de evrei”, cum scria undeva Sadoveanu –, evreul din pictura lui Grigorescu merge la Bucuresti să depună la Parlament o cerere de naturalizare, aducând cu el – ca plocon – o gâscă. Hazul urias al situatiei reprezentate în tablou constă în faptul că bietul evreu îsi închipuia că un plocon minor – o gâscă (si încă vie!) – poate fi „înmânat” Parlamentului pentru rezolvarea unei probleme atât de importante („problema evreiască”, asa zicând). Astfel trebuie înteleasă pictura lui Grigorescu: o privire ironică asupra unui om simplu care încearcă să supravietuiască într-o societate coruptă.”

Deci evreul venea cu spaga. Cum se vine si astăzi. Dacă ar fi să ne amintim dosarul „caltabosul”, cum un parlamentar cu nume hilar deserta în portbagaj produse de sezon, s-ar fi putut să meargă si cu o gâscă vie. Cine mai stie. Iar titlul enuntat de către dl. Oisteanu nu este corect. Aveam să mă lămuresc mai târziu. Pe când mă documentam pentru una din cărti, am dat peste un text al prof. Paulescu, intitulat Degenerarea Jidănească, articol apărut în Înfrătirea Românească, organ al LANC an V nr.6, 15 ianuarie 1929, citez:

„O urmare fatală a leneviei e murdăria crasă, în care vietuiesc, mai abitir ca porcii, Jidanii, . . . si semenii lor în degenerare, Tiganii. Ca să vă convingeti de acest adevăr, n’aveti decât să treceti printr’un cartier jidănesc (ca Dudestii, ca Văcărestii) sau printr’unul din nenumăratele târguri din Moldova, din Maramureş, din Bucovina, din Basarabia. Veti vedea acolo, mutrele respingătoare ale jupânilor cu perciuni, cu ochi urdurosi, — cu tichii soioase, — cu laibăre pătate si jegoase — cu cisme scâlciate, în veci nesterse de noroi, adică tipul grotesc, imortalizat de marele pictor Grigorescu, în tabloul: Un candidat la incetâtenire. Veti putea contempla balabustele bortoase, — înecate în grăsime, — nespălate, — nepieptănate, înconjurate, ca niste closti, de o droaie gălăgioasă de copii murdari si plini de păduchi. Iar dacă veti avea curajul să intrati în vreo dughiană sau în vreun han jidănesc, veţi căpăta plosnite si veti fi izbiti de o putoare scârboasă si înăbusitoare. — pe care Jidanii o exală si când s’au îmbogătit — si care era cunoscută în antichitate sub numele de „foetor judaicus”.”

Deci ăsta este titlul original, Un candidat la incetătenire, chestiune confirmată si de Al. Vlahută. Nici vorbă de aspect anecdotic, umoristic, cum încearcă să ne lămurească dl. Oisteanu. E sarcastic de-a dreptul, dacă nu batjocoritor. Nicolae Grigorescu voia să arate ce fel de oameni aspirau la cetătenia română. Nu stiu când anume a fost comis falsul cu schimbarea titlului, dar îmi închipui cine au fost autorii. Iar motivatia cred eu că este foarte clară. Vom mai discuta despre aceste aspecte, cu actele în fată, care vasăzică. Nu pot încheia fără a mentiona un fapt de toată lauda, o mică cercetare făcută de un filatelist, un anume domn Daniel Marcu din Neamt, care pornind de la timbrul fiscal de pe petitia evreului, a reusit să dateze corect tabloul lui Grigorescu ca fiind pictat cel mai probabil între 1878-1881. Demn de mentionat este că tabloul, azi la muzeul national de artă, a fost achizitionat atunci de către Cantacuzino Nababul la un pret de 8000 lei aur, adică vreo 90,000€ azi. Un tablou similar, dar de dimensiuni mai mici, a fost adjudecat de curând la o licitatie organizată de Artmark, la suma de 52,500€. Deh, cine n-are evrei, să-si cumpere…