Minciunelele dlui Djuvara (35)

Pta Universitatii-1940

Ne vom opri cât de curând cu comentarea falsurilor si inexactitătilor, adevărurilor spuse cu jumătate de gură, adesea minciuni grosolane, din cartea dlui Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri. Ar mai fi încă multe de spus. După cum se stie, tot ceea ce a urmat, alianta cu germanii si intrarea României în război se datorează 100% actului de înaltă trădare din august 1940, deciziei regelui Carol al II-lea de a da curs pretentiilor sovietice si de a abandona fără să tragă un glont, Basarabia, străvechi teritoriu românesc. Aici sunt de acord cu dânsul. După cum se stie, în urma unui protest popular organizat de legionari, generalul Ion Antonescu îl determină pe Carol al II-lea să abdice, iar acesta preia puterea împreună cu legionarii. Citez:

A trebuit bineînteles să ne aliem cu germanii, chiar să le îngăduim să aducă trupe în România, chipurile pentru a ne instrui armata — de fapt, mai cu seamă, ca să pregătească de la noi invazia Balcanilor si războiul împotriva rusilor. Iar după foarte putine luni, generalul Antonescu nu s-a mai putut întelege cu legionarii, care s-au comportat inadmisibil, creând o politie politică paralelă; s-au dezlăntuit cu violentă împotriva evreilor si, sub pretextul românizării, au preluat averile lor si le-au împărtit între ei. Au omorât o serie întreagă de fosti ministri (60 de fosti ministri si demnitari ucisi la Jilava, în noiembrie 1940). Cel mai mult a impresionat uciderea marelui istoric Nicolae Iorga (noiembrie 1940), iar din clipa aceea a fost clar că generalul Antonescu a hotărât să se despartă de legionari. La sfârsitul lui ianuarie ’41 are loc un fel de război civil care durează două zile, în care armata, de partea lui Antonescu, îi învinge pe legionari. Aceasta o dată ce Antonescu se asigurase de neutralitatea nemtilor — care, după câteva luni de observare a situatiei interne de la noi, ajunseseră la concluzia că în ajunul declansării unui război în Rusia le era mai de folos disciplina militarului Antonescu decât haosul legionar. Unii legionari fug în Germania, restul sunt ori internati în lagăre, ori închisi, ori fisati pentru a fi, într-un fel sau altul, îndepărtati mai târziu, de pildă prin trimiterea în linia întâi pe front, când vom intra în război, ceea ce se va si întâmpla. Este sfârsitul dominatiei legionare la noi.

Din nou dl. Djuvara nu se poate abtine si recidivează, cum spune dânsul. Câte verbe, tot atâtea minciuni. Nu, dle Djuvara, trupele germane nu au venit chipurile să instruiască armata română, ci chiar pentru asta. Dar nu numai atât, au venit la cererea expresă a generalului Antonescu, în calitate de aliat cu drepturi depline al Germaniei, datorită incursiunilor repetate ale bolsevicilor pe teritoriul românesc, presiunii asupra Gurilor Dunării, provocărilor la granită, violării spatiului aerian, într-un cuvânt actiuni militare ostile fără declaratie de război pe teritoriul românesc. Inutil să mai spun că dânsul face exact ce fac toti istoricii corecti politic de azi, omite cu bună stiintă faptul că Ministrul de Externe legionar, printul Mihail Sturdza, a refuzat să semneze tratatul cu Germania, dat fiindcă generalul nu a cerut nici o garantie germanilor, acesta fiind principala cauză a conflictului cu Antonescu. Chestiunea cu politia paralelă este vrăjeală pură, există stenogramele, acest corp al politiei a fost creat pentru protectia familiei Antonescu. Că ulterior Antonescu a început să vină cu o grămadă de obiectii, căutând nod în papură, cum se zice, asta e altă mâncare de peste. Iar hotărârea lui Hitler de a ataca Uniunea Sovietică, fusese luată cu mult înainte, cu peste un an în urmă, în august 1940, atunci când rusii au cerut si Bucovina, locuită de numerosi germani, teritoriu care nu făcea obiectul protocolului aditional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov. Hitler a înteles atunci cu claritate că bolsevicii nu se vor opri la granitele specificate în acel pact, asa că a decis să-i atace el primul, înainte să fie el atacat. De altfel, după război, Molotov însusi avea să recunoască că intentia lui Stalin era ca Uniunea Sovietică să aibă granită cu Italia (sic!), chestiuni extrem de importante, asupra cărora dl. Djuvara se face că plouă. Iar chestiunea cu jaful legionar, despre care am mai vorbit pe alocuri pe acest blog, o voi trata altă dată separat, atunci când voi analiza punct cu punct, leu cu leu, asa-zisul jaf legionar. Iar chestiunea cu asa-zisul război civil de două zile cu legionarii e de tot râsul. A fost o lovitură de stat în toată regula, soldată cu 236 de victime, majoritatea gură-cască ucisi de armată, ca să legitimeze lovitura de stat a generalului Antonescu. Despre cei 60 de asa-zisi ministri si demnitari ucisi la Jilava am mai discutat. Am arătat aici că doar 3-4 erau fosti demnitari, un fost prim-ministru, gen. Argesanu, un fost ministru, Victor Iamandi, fostul prefect al politiei, gen. Gavrilă Marinescu si Mihail Moruzov, directorul serviciilor secrete. Restul erau comisari de politie, ofiteri inferiori, jandarmi, agenti ai sigurantei, un student informator al sigurantei, calaii lui Codreanu, ai Nicadorilor si Decemvirilor – toti aveau numeroase crime sadice la activ, fiind responsabilii principali de uciderea cu cruzime inimaginabila a elitei conducătoare legionare. În orice stat normal, ar fi primit cu prisosintă de câteva ori peeapsa cu moartea. Dacă dl. Djuvara îi socoteste pe acestia demnitari, să fie sănătos! Nu erau decât niste criminali de cea mai joasă spetă. Ancheta citată la sfârsitul vol. I al lucrării Pe marginea prăpastiei, un fel de rechizitoriu al guvernării legionare, este elocventă. Mărturia plutonierului Sârbu, strangulatorul Căpitanului, este cutremurătoare. Ultimul mentionat, prof. Nicolae Iorga, era apăsat de păcate grele contra legionarilor si nu numai, am mai discutat aici si nu mai insist. Sigur că da! Nici o mie de crime nu pot justifica răzbunarea criminală, eu însă reprosez dlui Djuvara faptul că nu a precizat în nici un fel calibrul moral al celor ucisi la Jilava, nici motivatiile legionarilor, lăsând să se înteleagă, nu-i asa, că este vorba doar de furia oarbă a bestiilor legionare. Îi sunt totusi recunoscător că a avut decenta să nu vorbească despre celebrul deja masacru de la Abator, despre care am discutat deja pe larg aici. În imagine, soldati germani în Bucuresti, P-ta Universitătii 1940. Arhiva LIFE.(va urma)

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: