Altă mistificare grosolană

Grigorescu

Citesc în România Literară, nr. 25-26/2013, în articolul intitulat De ce sunt evreii din România altfel de Andrei Oisteanu (Oigenstein), citez:

„Si un tablou al lui Nicolae Grigorescu este edificator. În anul 1880, pictorul a expus la Expozitia oficială de la Paris o pictură cunoscută sub titlul Evreul cu gâsca. Suflul proaspăt al lucrării si realismul ei frust i-a impresionat pe criticii de artă ai timpului. Lucrarea a fost remarcată si s-a bucurat de succes. Nu era prima lucrare cu subiect evreiesc a pictorului.[…] Pictura Evreul cu gâsca reprezintă un evreu est-european tipic. El poartă caftan negru si căciulă tradiţională cu blană (streimel), are barbă si perciuni rituali etc. Este un evreu sărman dintr-un stetl din Moldova. tine în mâna stângă o hârtie si în mâna dreaptă (zdravăn, ca să nu o scape) o gâscă vie. Evreii din Moldova (ca si cei din Maramureş) erau mari crescători de gâste. Carnea si grăsimea de gâscă făceau parte din dieta traditională evreiască. Imaginea unui evreu sărac tinând în mână o gâscă vie nu constituia nimic neobisnuit.”

Asa să fie oare? Dacă aveti o imagine la rezolutie ceva mai mare si o măriti nitel, pe hârtia din mâna evreului se poate citi clar: Domnule Presedinte, D-lor Deputati. Deci nu este chiar o simplă hârtie, asa cum tine să ne asigure dl. Oisteanu, evreul tine în mâna stângă o cerere, o petitie, cum vreti Dvs., adresată Camerei Deputatilor. De asemenea, dânsul chiar încearcă să ne linistească afirmând că imaginea unui evreu sărac tinând în mână o gâscă vie nu era nimic neobisnuit, tinând să accentueze chipurile caracterul documentar al tabloului. Caracter documentar, da – sunt de acord, dar nu în ceea ce priveste costumatia, fizionomia si obiceiurile culinare ale evreilor la sfârsitul sec.19. Nicidecum. Dl. Oisteanu tine să ne lămurească cu tot dinadinsul si contină în acelasi stil, citez:

”Evenimentul fundamental care a marcat diferenta dintre evreii din România si evreii din Centrul si Vestul Europei a fost adoptarea Constitutiei din 1866. Este vorba mai ales de articolul 7 din Legea fundamentală, prin care se conditiona cetătenia română de apartenenta la religia crestină: „Numai străinii de rit creştin pot dobândi calitatea de român”.[…] În spatiul românesc încercarea de emancipare a evreilor este ratată odată cu aprobarea Constitutiei din 1866 si nu este rezolvată nici prin amendarea ei ulterioară. Profund dezamăgiti, evreii au toate motivele să îsi întărească institutiile comunitare si culturale de păstrare a identitătii cultural-lingvistice.”

Să facem observatia că dl. Oisteanu vorbeste despre evreii din Moldova, askenazi(jidani) ca despre un popor, populatie, cum vreti Dvs., care ar fi din timpuri imemoriale aici. E drept că sugerează pe undeva că acesti evrei ar proveni din imperiul tarist, dar impresia nu mă înseală, atât de indirect, încât cititorul neavizat nu poate decât întelege că evreii trăiau aici din totdeauna, si răii de români, invidiosi pe succesul lor în afaceri, n-au vrut să le acorde cetătenia. Spre deosebire de unguri, care i-au maghiarizat pe evrei. Aceeasi teorie tâmpită pe care o vehicula si dl. Neagu Djuvara. Ungurii, dacă vor, n-au decât să moară cu evreii de gât, cu atât mai mult cu cât iubirea e reciprocă. Atunci când au avut ocazia, au avut grijă să-i îmbarce pe toti în trenuri si să-i ducă, stim noi unde. Iar astăzi, „istoricii” din tara vecină si prietenă, cu concursul evreilor maghiarizati si ne-maghiarizati de pretutindeni, încearcă să pună în cârca românilor si acele crime, evident, ca să iasă numărul magic, de 6 milioane, pentru că la recensămintele ulterioare, în lumina de-secretizării arhivelor, numărul magic tot scade. Si scade, si scade, si nu se mai opreste…. Oare nu făcea acelasi lucru si impostorul Elie Wiesel. Corectat în direct de către Eugene Ionesco, acesta avea să afirme că oricum, telespectatorii francezi tot nu se preocupă de istorie… Cam asa devine chestia.

Nicăieri nu se spune, nici raportul final asupra holocaustului din România nu face exceptie, că nu i-a chemat nimeni aici. Nu există nici un act oficial, care să ateste că vreo autoritate, domnitor, divan domnesc, autorităti de ocupatie, i-ar fi chemat pe meleagurile românesti. Iar cei ce s-au opus atunci, Eminescu, Kogălniceanu, Xenopol, Brătianu, etc…, în lumina conceptiilor actuale de corectitudine politică, sunt caracterizati drept antisemiti. Până la urmă, dl. Oisteanu nu se lasă si încearcă totusi să lămurească lucrurile, citez:

„Elementul straniu din tablou este hârtia pe care o tine personajul în mâna stângă. Având aplicat un timbru judiciar, pare să fie vorba de un act oficial. Se poate descifra cui îi este adresată petitia: „Domnule Presedinte si Dlor Deputati”. Titlul iniţial al tabloului aduce unele lămuriri: Evreu din Moldova mergând la Parlamentul României pentru a-si cere naturalizarea. Pornit dintr-un stetl din Moldova – „plin de colb si de evrei”, cum scria undeva Sadoveanu –, evreul din pictura lui Grigorescu merge la Bucuresti să depună la Parlament o cerere de naturalizare, aducând cu el – ca plocon – o gâscă. Hazul urias al situatiei reprezentate în tablou constă în faptul că bietul evreu îsi închipuia că un plocon minor – o gâscă (si încă vie!) – poate fi „înmânat” Parlamentului pentru rezolvarea unei probleme atât de importante („problema evreiască”, asa zicând). Astfel trebuie înteleasă pictura lui Grigorescu: o privire ironică asupra unui om simplu care încearcă să supravietuiască într-o societate coruptă.”

Deci evreul venea cu spaga. Cum se vine si astăzi. Dacă ar fi să ne amintim dosarul „caltabosul”, cum un parlamentar cu nume hilar deserta în portbagaj produse de sezon, s-ar fi putut să meargă si cu o gâscă vie. Cine mai stie. Iar titlul enuntat de către dl. Oisteanu nu este corect. Aveam să mă lămuresc mai târziu. Pe când mă documentam pentru una din cărti, am dat peste un text al prof. Paulescu, intitulat Degenerarea Jidănească, articol apărut în Înfrătirea Românească, organ al LANC an V nr.6, 15 ianuarie 1929, citez:

„O urmare fatală a leneviei e murdăria crasă, în care vietuiesc, mai abitir ca porcii, Jidanii, . . . si semenii lor în degenerare, Tiganii. Ca să vă convingeti de acest adevăr, n’aveti decât să treceti printr’un cartier jidănesc (ca Dudestii, ca Văcărestii) sau printr’unul din nenumăratele târguri din Moldova, din Maramureş, din Bucovina, din Basarabia. Veti vedea acolo, mutrele respingătoare ale jupânilor cu perciuni, cu ochi urdurosi, — cu tichii soioase, — cu laibăre pătate si jegoase — cu cisme scâlciate, în veci nesterse de noroi, adică tipul grotesc, imortalizat de marele pictor Grigorescu, în tabloul: Un candidat la incetâtenire. Veti putea contempla balabustele bortoase, — înecate în grăsime, — nespălate, — nepieptănate, înconjurate, ca niste closti, de o droaie gălăgioasă de copii murdari si plini de păduchi. Iar dacă veti avea curajul să intrati în vreo dughiană sau în vreun han jidănesc, veţi căpăta plosnite si veti fi izbiti de o putoare scârboasă si înăbusitoare. — pe care Jidanii o exală si când s’au îmbogătit — si care era cunoscută în antichitate sub numele de „foetor judaicus”.”

Deci ăsta este titlul original, Un candidat la incetătenire, chestiune confirmată si de Al. Vlahută. Nici vorbă de aspect anecdotic, umoristic, cum încearcă să ne lămurească dl. Oisteanu. E sarcastic de-a dreptul, dacă nu batjocoritor. Nicolae Grigorescu voia să arate ce fel de oameni aspirau la cetătenia română. Nu stiu când anume a fost comis falsul cu schimbarea titlului, dar îmi închipui cine au fost autorii. Iar motivatia cred eu că este foarte clară. Vom mai discuta despre aceste aspecte, cu actele în fată, care vasăzică. Nu pot încheia fără a mentiona un fapt de toată lauda, o mică cercetare făcută de un filatelist, un anume domn Daniel Marcu din Neamt, care pornind de la timbrul fiscal de pe petitia evreului, a reusit să dateze corect tabloul lui Grigorescu ca fiind pictat cel mai probabil între 1878-1881. Demn de mentionat este că tabloul, azi la muzeul national de artă, a fost achizitionat atunci de către Cantacuzino Nababul la un pret de 8000 lei aur, adică vreo 90,000€ azi. Un tablou similar, dar de dimensiuni mai mici, a fost adjudecat de curând la o licitatie organizată de Artmark, la suma de 52,500€. Deh, cine n-are evrei, să-si cumpere…

Etichete:

8 Răspunsuri to “Altă mistificare grosolană”

  1. Radu Says:

    „O privire ironica asupra unui om care incearca sa supravietuiasca intr-o societate corupta”, considera Andrei Oisteanu ca ar fi tabloul. Eu simt referinta la sarcasm.

    „E drept că sugerează pe undeva că acesti evrei ar proveni din imperiul tarist, dar impresia nu mă înseală, atât de indirect, încât cititorul neavizat nu poate decât întelege că evreii trăiau aici din totdeauna, si răii de români, invidiosi pe succesul lor în afaceri, n-au vrut să le acorde cetătenia.”
    De fapt, impresia te insala. Asta se intampla cand citesti o carte pe sarite. Cititorul neavizat e in cazul de fata un blogger neavizat care a poftit sa scrie o recenzie fara sa citeasca cu atentie volumul.

    • wamkihok Says:

      Oare? Marturisesc ca nu am citit cartea. OK. Care-i problema? Pentru ca eu m-am referit exclusiv la acel citat. Voi citi cartea, dar ma indoiesc sa aduca alte elemente fata de ce stiam deja. De altfel, eu m-am referit exclusiv la fragmentele citate, nu am venit cu presupuneri. Ideea ramane aceeasi, subscriu si sustin. Se poate enumera o lista extrem de lunga de intelectuali evrei, care au incercat, mai direct sau mai voalat, sa induca ideea falsa, ca evreii au locuit, inca din perioada romana, aici, pe teritoriul de azi al Romaniei. Eu personal, nu exclud aceasta posibilitate – INTREBAREA E – CATI?

  2. itzic strul Says:

    Nu uita sa citezi si articole despre cum traiau romanii in aceeasi perioada: cocioabe acoperite cu paie, sapate in pamint si cu mate de porc la fereastra pe post de geam.Purici si paduchi , aproape toti.
    Evreii in Romania au fost intotdeauna o populatie de oraseni, care si-au dat ultimul ban din buzunar ca sa isi trimita copiii la facultate.Romanii au fost intotdeauna o populatie de tzarani de la tirla de oi, care si-au dat ultimul ban din buzunar ca sa se imbete la circiuma.
    Inca ceva: nespalatii de evrei au obtinut peste 100 de premii nobel si vre- o 50 de titluri nobiliare pentru merite deosebite aduse societatii.Singurul cetatean roman cate a fost vreodata innobilat de regina Angliei a fost evreul Sami Ofer nascut la Galati.
    Mai studiaza statisticile inainte sa improsti cu noroi pe internet.

    • wamkihok Says:

      Or fi fost si români săraci în acea perioadă, dar nu chiar asa. Există monografiile lui Gusti, pentru că dincolo de afirmatiile dtale rămân imaginile, care, ce să-i faci? vorbesc mai mult decât 1000 decuvinte. Am publicat si eu pe aici câteva imagini de ghetto evreiesc. Cam arată a ghetto-uri tigănesti de azi. Asa că las-o baltă! Amintirile mele din copilărie despre cum arătau Calea Văcăresti si Dudesti prin anii ’50-’60 sunt încă proaspete. Caută pe net referinte la „numerus clausus”. Vei constata (nu cu surprindere, cred, stii mata mai bine de ce), că restrictii imobiliare cu privire la evrei, au existat în SUA până prin anii ’60. Oare de ce? Din nou, cred că stii mai bine decât mine. Nu comentez aluziile la fel de jegoase la adresa românilor – pentru simplul motiv că nu despre români este vorba aici. Iar despre premiile Nobel, ca si modul în care au fost ele acordate, mai ales după cel de-al doilea război mondial, nu are rost. Caută mai bine pe net „Einstein plagiator” si vei vedea imediat de ce. Iar premiile Nobel în stiintă sunt tot atât de relevante pe cât sunt premiile Oscar pentru cinematografie. Pot da 1000 de exemple de inventii fundamentale pentru civilizatia umană care nu au luat Premiul Nobel, ca si 1000 de filme mari care nu au luat Oscar. Asa ca te rog, plimbă ursul.

      • Engelstein Says:

        Daca ai fi intr-adevar un intelectual si un om de cultura, ceea ce nu e cazul, ai stii ca numerus clausus nu are nicio legatura cu imobiliarele. Numerus clausus inseamna cu totul altceva si anume ca o minoritate sa nu poata avea un procent mai mare intr-un anumit domeniu decit procentul demografic

      • wamkihok Says:

        Mai usor stimabile cu invectivele! Pretind că mă exprim mai mult decât corect în română, atât verbal cât si în scris. Fără a mai vorbi de consecventa argumentatiei. În plus, recitesc de trei ori ce am scris, înainte de a apăsa pe „Enter”, ceea ce nu se poate afirma în cazul d-tale. Eu am vorbit despre restrictii imobiliare de acelasi tip, din aceeasi categorie, cum vrei d-ta, cu restrictiile impuse de „numerus clausus”, chestiune de altfel extrem de bine documentată. Asa ca fapt divers, prin 1990, am ajutat un coleg să se mute cu locuinta, undeva pe str. Mântuleasa, într-un apartament în care locuise timp de mai bine de patru decenii o familie de evrei, care se mutaseră undeva prin Floreasca spre disperarea vecinilor care au asistat îngroziti la descărcarea unor mobile si altor lucruri într-o stare de mizerie de nedescris, abandonând la fața locului o parte din mobilă, devenită inutilizabilă. Ei bine, dulapul din bucătărie s-a desprins odată cu faianta si o parte din zidărie, practic se sudase de perete prin murdăria acumulată, iar sub patul din fostul dormitor am găsit jucării ale copiilor, păpusi dezarticulate de prin anii ’50, plus o murdărie indescriptibilă amestecată cu grămăjoare de DDT, dovadă că suprafata respectivă nu cunoscuse mătura tot din acei ani. Dacă nu mă crezi, studiază nitel cam când s-a utilizat DDT-ul. QED. Mă asteptam la replici mai la obiect, nu la ivective. Si încă o chestie, nu am generalizat niciodată, pentru că am cunoscut multi evrei oameni cu totul si cu totul deosebiti. Îti reamintesc, tematica articolului era modul în care dl. Oisteanu a interpretat această chestiune a pânzei lui Grigorescu, comparată cu realitatea de atunci, din anii 1880-90, nu la cea de azi. Nu m-am referit nici la evrei în general, ca popor, nici la evreii de azi, cum insinuează unii în mod tendentios. Istoria nu trebuie cosmetizată, pentru că decade în propagandă. Si încă ceva : corect se scrie „ai sti”, nu „ai stii”, asta a propos de „oameni de cultură”.

  3. engelstein Says:

    Am cautat pe google de mi-a venit rau si nu am gasit nicio informatie despre restrictii imobiliare pentru evreii din SUA. Te-as sfatui sa mergi prin satele din judete ca Dimbovita, Calarasi sau Slobozia sa vezi mizeria de nedescris in care traiesc romanii de acolo, cu mobila de 100 de ani vechime, wc in curte, fara baie si apa calda, plini de purici ,uneori si paduchi. Ce tot o tii langa cu murdaria evreilor ,ce legatura are tabloul de Grigorescu cu aberatiile pe care le debitezi? Te sfatuiesc sa mergi la biblioteca Academiei si sa citesti cartea ,,Bucurestiul in 1907” de Frederic Damee ca sa vezi ce contributie au avut evreii din Bucuresti la dezvoltarea acestui oras si dupa aceea sa scrii articole despre ei. Aditional, da search pe Google sa vezi cita industrie a fost construita de evrei in aceasta tzara, von Neuman,Auschnit, Herdan, sint doar citiva, de ce nu scrii si despre asta? o tot tii langa cu Calea Grivitei si Calea Calarasi, scrie si despre cartierele evreiesti de pe CaleaCvictoriei ,Unirii si Mosilor,ca nu o sa te doara mina.

    • wamkihok Says:

      Nu trebuie căutat „imobiliar restrictions”, care nu există în vorbirea curentă americană, ci „real estate restrictions”, sau si mai bine „Covenant laws”, care te va trimite unde trebuie. Max Auschnitt si Nicolae Malaxa au creat niste industrii din afaceri oneroase cu statul, reprezentat de regele Carol al II-lea. Mă voi ocupa de acestia si de modul în care au făcut avere jefuind statul român la momentul oportun, cu documentele în fată, este vorba de mii de pagini. În plus, mostenitorii acestora au fost despăgubiti cu vârf si îndesat, spre deosebire de românul de rând, printre care si subsemnatul, care din fabrica IMUM Medgidia, un colos industrial, fostă a bunicului meu, am primit câteva clădiri prăpădite, si alea după tratative interminabile. Restul afirmatiilor nu au legătură cu articolul. Despre contributia „culturală” a evreilor români am vorbit pe larg în seria dedicată dlui TGM, dar si pe alocuri. Propun să punem cap polemicii, am chestiuni mult mai constructive de rezolvat, iar acest blog nu este un spatiu de discutii în contradictoriu. Dacă doresti să-ti exersezi talentele polemice în domeniu, există forumuri de discutii (interminabile de altfel) pe această temă, îti recomand să începi cu Poiana lui Iocan pe Softpedia, unde vei găsi amatori de astfel de polemici. Am lăsat liber acest spatiu, si chiar nu am cenzurat opiniile nimănui, am răspuns totdeauna civilizat, chiar si la insultele cele mai jegoase, dar repet, acest spatiu l-am rezervat cu precădere sugestiilor si informatiilor suplimentare, nicidecum discutiilor în contradictoriu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: