ILD si Dosarul Iranian (5)

I love Tehran

Hai acum să vedem ce mai spune dl. Bogdan Calehari, referitor la comentariul meu, citez :

Acum, nu o să spun nimic de chestia asta cu “treaba lor internă” – “neamestecul în treburilii interne” este patentat de un “ayatollah” de pe meleagurile noastre si trebuie să fim “patrioti”, nu? – dar o să mă refer un pic la “republica parlamentară” si “un nr. suficient de cetateni contra legii islamice”.

Mistocăreală de două parale! Dar de cine ar trebui să depindă regimul islamic, stimabile? Sau cumva ar trebui ca Iranul să consulte pe oarecine, eventual din SUA, în materie de drept constitutional ? Lăsând deoparte faptul că America de azi este extrem de departe de ce au gândit părintii fondatori ai natiunii. Nici prin cap nu le-a trecut acestora că după aproape două secole, America va deveni statul politienesc de azi, un stat în care dictează homosexualii, feministele, negroteii si toti marginalizatii. Apoi dânsul continuă în acelasi stil :

“Iranul nu este o “republică parlamentară”, cum sugerati dvs, ci o republică islamică, ceea ce este cu totul altceva. Într-o republică islamică, întreaga viată (socială, politică sau economică) se află supusă canoanelor Sharia (codul de legi Islamic) si – după cum dvs. stiti bine, dar nu ne spuneti si nouă – este interzis să te ridici contra acestei legi, asa ca nu se vor strânge niciodată destui cetateni să o facă, pentru simplu fapt că vor fi ucisi.“

Nu, stimabile! Forma de guvernământ nu are câtusi de putin de-a face cu sistemul legislativ al tării respective. Republica parlamentară este o republică în care autoritatea legislativă este exercitată de către un parlament. Punct! Faptul că sistemul legislativ este total sau partial în conformitate cu o anumită doctrină religioasă, în cazul de fată, religia islamică, nu are absolut nici o relevantă. Desi sunt doar patru tări care se declară republici islamice, Pakistan, Afganistan, Mauritania si Iran, în mai toate tările musulmane, sistemul legislativ, într-o măsură mai mare sau mai mică, tine cont de legile islamice. Am si precizat, Sharia (în ceea ce priveste delictele penale grave, tâlhărie, omor, viol), se aplică mult mai crud decât în Iran, în multe alte tări, si am dat drept exemplu Arabia Saudită. Am mai spus-o si altă dată, nu sunt un moralist. Fiecare tară si civilizatie are propriul set de traditii si valori, astfel încât nu se pot discuta dintr-o perspectivă crestină valorile si traditiile islamice. Dacă este bine sau rău, nu este treaba mea să mă pronunt. Nu este adevărat că în Iran întreaga viată socială, politică sau economică este supusă canoanelor legii islamice, pentru că la vremea când a fost elaborată doctrina religioasă islamică nu existau o grămadă de provocări asupra cărora clericii musulmani, ca si cei crestini de altfel, trebuie azi să-si spună cuvântul, inseminare artificială, avort, schimbare de sex, căsătorii între persoane de acelasi sex, până si cu privire la facebook si restul retelelor de socializare. Mai degrabă, este vorba despre un sistem legislativ în conformitate cu preceptele doctrinei religioase. Nu văd nici un rău în asta, din contra, mi-ar plăcea ca si la noi, fiecare lege adoptată de parlament, să fie elaborată, sau cel putin evaluată din perspectivă crestină. Din păcate, BOR nu se pronuntă decât atunci când, cel mai adesea la presiunea UE, se produc grave derapaje de la morala crestină, precum redefinirea conceptului de căsătorie, avort si sodomie, sau căsătoriile între homosexuali. În ceea ce priveste forma de guvernământ a Iranului, republica islamică a fost stabilită prin referendumul din aprilie 1979, iar constitutia teocratică prin cel din noiembrie 1979, ambele cu o majoritate zdrobitoare. Până în prezent, acest fapt nu a fost pus de nimeni în discutie, ci mai degrabă doar aspecte legate de chestiuni de amănunt precum obligaţia femeilor de a-si acoperi capul. Nu am auzit ca cineva să conteste constitutia teocratică, care în afară de faptul că subliniază principiile religioase universal valabile care stau la baza definirii acesteia, este constitutia unui stat modern, cu nimic mai prejos decât a oricărui stat democratic. În ceea ce priveste schimbarea constitutiei iraniene, art. 177 prevede în amănunt modul în care se poate realiza revizuirea acesteia. Dl. Calehari o trânteste scurt, cu uciderea tuturor celor care ar dori schimbarea acesteia, dovadă că nici nu a citit-o. Nu numai atât, dar nici nu-si pune această problemă. Domnii conservatori dau definitii, emit judecăti de valoare, dar habar nu au despre ce vorbesc. Auto-suficienta lor semidoctă este aiuritoare. Vom mai discuta asupra acestor aspecte. Este drept că anumite aspecte ale constitutiei iraniene nu pot fi schimbate nici măcar prin referendum, cum ar fi bunăoară religia oficială, caracterul democratic al statului, caracterul sistemului politic, tot asa cum nici la noi nu poate fi pus în discutie caracterul statului national unitar român si religia oficială. Mai departe, dl. Calehari îmi dă si exemple, citez :

“Cum s-a întâmplat, de altfel, la sfârsitul lui iunie 1988, când la ordinul Ghidului Suprem – ayatollahul Khomeini – au fost ucisi toti cei 25 000 de prizonieri politici (fie impuscati, fie spânzurati de macarale) la grămadă: feministe, crestini, socialisti, kurzi, baha’i, arabi ahwazi, baloutchi, azeri etc. “

Si pentru că am ajuns aici, hai să lămurim si acest aspect. Executiile din Iran, care au debutat spre sfârsitul lui iulie 1988, nu au fost cauzate, asa cum insinuează dl. Calehari, de motive politice, etnice, ideologice sau religioase, la grămadă spune dânsul, respectiv : feministe, crestini, socialisti, kurzi, baha’i, arabi ahwazi, baloutchi, azeri etc… Cercetările actuale au arătat că marea majoritate a celor executati erau militanti ai Mujahedinilor Poporului din Iran, grupare ce luptase cot la cot cu trupele irakiene contra Iranului în cadrul operatiunii Forough-e Javidan, fedaini si membri ai Partidului Tudeh (comunist), de asemenea grupări ce se dovediseră anti-nationale si contra-revolutionare. Dacă au fost sau nu comise abuzuri, dacă cei condamnati au avut parte de o judecată nedreaptă, cercetările ulterioare vor lămuri toate acestea. Pe moment, merită să subliniem că în urma ultimelor cercetări, Amnesty International a raportat 4,482 executii si nu 25,000 cum afirmă dl. Calehari. Autoritătile iraniene au raportat si mai putin, cca. 900. Sigur, chiar si asa este extrem de mult, dar în absenta altor criterii nu putem să nu ne raportăm la cifre. Citez în continuare :

“Cum s-a întâmplat si pe vremea “amicului” Ahmadinejad, care a împuscat, în timpul revolutiei verzi, câteva mii de protestari (mulţi studenţi) pe străzi sau la zidul puscăriilor, tot în iunie, dar în 2009. Vă mai aduceti aminte de Neda Agha Soltan, nu? “

Da, îmi amintesc de Neda Agha Soltan, numai că nu e sigur dacă a fost împuscată de vreun membru al Gărzilor Revolutionare, si nu de vreun agent provocator infiltrat în multime. Metoda e veche de când lumea, s-a aplicat si în 2 iunie 1967, pe când studentii din Berlin demonstrau contra vizitei Sahului, vezi cazul studentului Benno Ohnesorg, împuscat în cap de către politistul Karl-Heinz Kurras, în realitate agent Stasi infiltrat în politia vest-germană. Iar cei ce au fost în stradă în noaptea de 21/22 decembrie ’89, au si ei multe de spus despre astfel de procedee. Cât despre miile de studenti vânati cu ferocitate pe străzile Teheranului, oficial nu au fost decât 27 (alt comunicat vorbeste despre 36), iar CNN si alte agentii de presă, care de-a lungul ultimilor 20 de ani si-au dovedit cu prisosintă impartialitatea, au raportat 150 de victime neconfirmate. Iar organizatia International Campaign for Human Rights din Iran a furnizat o listă cu doar 34 de victime. Fără a mai vorbi despre declaratiile opozitiei, care acuză violuri în masă asupra a mii de bărbati (sic!), femei si copii, torturi si tot tacâmul. Chiar si asa, admitând în extremis 34(36) de victime, până la câteva mii e cale lungă. Demn de mentionat este faptul că în 2011, doi politisti au fost spânzurati în Teheran pentru că au omorât în bătaie trei persoane arestate în urma protestelor din 2009, la centrul de detentie Kahrizak. După cum se vede, ca si dl. Netanyahu, dl. Bogdan Calehari stă prost cu aritmetica atunci când vine vorba de contabilitatea cadavrelor.

Si în fine, dânsul îmi mai dă un ultim exemplu, ca să văd cât de bine este dânsul informat la capitolul Iran, citez :

“Cum se întâmplă acum, când la putere a venit “reformatorul si moderatul “ Rouhani, care a spânzurat, în numai câteva luni, 154 de oponenti politici – conform Org. pt. Drepturile Omului.“

Nu stimabile, nu dl. Rouhani i-a spânzurat pe respectivii, ci justitia iraniană a dispus executia acestora. Cât despre număr, se pare că au fost mai multi, depinde de data de referintă, dacă luăm data la care a câstigat alegerile sau data la care a fost investit în functie. Eu am luat ca referintă data de 15 iunie 2013, data la care a câstigat alegerile prezidentiale. Există pe net o listă, alcătuită pe baza comunicatelor oficiale, dar si pe baza declaratiilor unor persoane neoficiale, privind executiile ce au avut loc în Iran în cursul anului 2013, cuprinzând numele condamnatului, data si locul executiei si motivul condamnării. Ei bine, am avut răbdarea să parcurg această sinistră listă. În total, numărul executiilor din perioada 15 iunie – 31 decembrie a fost de 437, din care asa-zis neoficiale 244, restul de 193 fiind confirmate oficial. Dintre acestea, 194 (44%) au fost pentru trafic de droguri, 112 (26%) pentru crimă, 27 (6%) pentru viol, urmat eventual de omorârea victimei, restul fiind pentru jaf armat, terorism, spionaj. Pentru numărul femeilor executate, ajung degetele de la o singură mână. Nici urmă de homosexuali, lesbiene, crestini si mai ales, opozanti politici executati, cum afirmă dl. Calehari. Iar executiile neoficiale sunt mai degrabă neconfirmate, pentru că la multe din ele nu este dat nici numele condamnatului, nici motivul condamnării, ceva gen …am auzit că aseară au mai spânzurat cinci insi. Grosul executiilor după cum se vede au fost pentru trafic de droguri. Să precizăm că Iranul are mari probleme cu traficul de droguri, datorită faptului că principalul producător si exportator din zonă este Afganistanul cu care Iranul are o granită de aproape 1000 de km, astfel că autoritătile iraniene au luat măsuri drastice pentru stârpirea acestui flagel. În Iran sunt azi 1,4 milioane de dependenti de droguri înregistrati, peste jumătate fiind tineri sub 30 de ani, si aproape un sfert cu studii superioare. Accidentele datorate consumului de droguri sunt a doua cauză de deces după accidentele de circulatie. Statistici neoficiale vorbesc despre 4 milioane de consumatori ocazionali de droguri dure. De aceea este de înteles oarecum, modul în care guvernul a decis să gestioneze această problemă. Cu atât mai mult cu cât tratamentul dependentilor de droguri, care nu sunt pedepsiti în nici un fel, fiind considerati un soi de bolnavi, costă Iranul peste 10 miliarde de $ anual. Să mai mentionăm un fapt, ocolit cu grijă de mass-media interesată de demonizarea Iranului, faptul că pedeapsa cu moartea nu se aplică pentru o tigară-două de iarbă sau o doză de hash, ci pentru cantităti mari, de peste 5kg, si cel mai adesea, doar în caz de recidivă. Dar despre toate acestea si încă multe altele, în episoadele viitoare. (va urma)

Etichete: ,

4 Răspunsuri to “ILD si Dosarul Iranian (5)”

  1. Alexandra Popp Says:

    Unii delireaza la oricare ora…Iranul nu are ca baza a tuturor legillor Sharia?! Schimbati pucherul, poate va ajuta….

    • wamkihok Says:

      Acum am văzut. Esti penibilă, la fel de penibilă ca doctorita convertită în politoloagă. Întâi ia si citeste constitutia Iranului, apoi dacă vrei, argumentele din text si gândeste nitel cu creierul, nu cu posteriorul. Eu cred că am demonstrat destul de clar acest lucru, în timp ce tu arunci gratuit cu insulte. Pune mâna si citeste Sharia, compară cu Vechiul Testament, compară-le pe amândouă cu Constitutia Iranului, si după aia apucă-te să mă combati. Până la proba contrarie, nu sunt decât vorbe goale si nimic mai mult. Fără a mai vorbi despre insulte. În fapt, nu faci decât să dai apă la moară anti-feministilor. Ia-o de la cap si citeste, dacă n-ai înteles de prima dată, bagă-ti picioarele în apă rece, samd…

  2. Alexandra Popp Says:

    ..”America plina de feministe care comanda….”
    Te-ai intrebat draga de ce tarile unde femeile nu comanda sunt si cele mai inapoiate, cele cu virsta medie cea mai mica?!

    • wamkihok Says:

      Tu citesti inainte de a apasa enter? Eu am vorbit despre feministe, nu despre femei! Între tâmpitele ce-si spun FEMEN si Margaret Thatcher, Indira Gandhi si Benazir Bhutto, dau doar trei exemple, e o diferenta galactică. Întâi gândeste si pe urmă apucă-te să-ti însiri ideile, nu de alta, dar asta te împinge spre detestabila categorie a „blondelor”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: