ILD si Dosarul Iranian (10)

stoning cartoon

Deci, cine sunt personajele de pe ILD si ce vor ei? Asta vom încerca să lămurim în continuare, cu textul în fată. Cu dl. Bogdan Calehari am cam lămurit-o, dat fiindcă a fost prezent pe tot parcursul acestei serii. As mai adăuga totusi ceva, à propos de situatia femeii în societatea iraniană. Chiar de curând, dânsul, extrem de activ pe ILD de altfel, a scris un articol intitulat E ceva putred în Danemarca? în care tratează cazul iraniencei Firoozeh Bazrafkan, refugiată în Danemarca, din motive numai de ea stiute, care a fost condamnată la plata unei amenzi de 5000 de coroane sau 5 zile de închisoare, pentru câteva fraze denigratoare la adresa religiei islamice, fraze publicate pe blogul propriu, citez:

“Sunt convinsă că bărbatii musulmani, peste tot în lume, îsi violează fetele, abuzează de ele si le ucid. Ca daneză născută în Iran”, adaugă ea, “cred că acest lucru provine dintr-o cultură gresită si inumană, presupunând că este vorba de o cultură. As spune, totusi, că este mai degrabă vorba de o religie gresită si inumană, a cărei carte sfântă, Coranul, este mai inumană, deplorabilă si nebună decât celelalte două religii majore împreună”.

Edificator, nu? Fraze tipice de feministă bolnavă care n-a gustat cam de multisor din fructul oprit. Desi fătuca nu arată tocmai rău, cu exceptia nasului, ca o cârmă de mineralier. Problema ei însă nu este cu corpul, ci cu capul, după cum vom vedea imediat. Dar cine este această Firoozeh Bazrafkan? De pe ILD aflăm că ar fi artistă. Buun! Atunci să-i vedem opera. Nu trebuie căutat prea mult pe net, si hop dăm si de saitul artistei. Din câte se vede, individa este „artistă contemporană”, adică un specimen care se crede artist, dar care îsi ascunde lipsa congenitală de idei si talent în spatele a tot felul de porcărele numite instalatii, apoi „actiuni”, de protest evident, cel mai adesea, apoi „performance” si alte asemenea. La sectiunea drawings, canci – post mortem probabil, apoi la video – niste filmulete, ea zdrăngănind la o chitară (nu e sigur dacă chiar ea produce zgomotele), noise queen cică – un performance filmat, pentru eternitate evident – si în continuare tot asa, care vasăzică. Nu lipseste săritul corzii peste o fotografie a ayatollahului Khomeini asezată pe podea, samd… La „instalatii”, un skateboard cu niste bucătele de lemn, închipuind un “skateboard park“ în Kabul. Exact ce-i lipseau mutului – ochelarii! Nu mai insist, pe blogul foto, în ultimii 5 ani, am prezentat sute de exemple de astfel de asa-zisi artisti contemporani. Am dezvoltat si un mic aparat teoretico-estetic, care demonstrează nulitatea congenitală a unor astfel de specimene, de care nu ducem lipsă nici pe meleaguri dâmbovitene, demonstrând cu acte în regulă modul în care acestia sug milioane de euro anual de la bugetul statului român, dar si nulitatea estetică si conceptuală a artefactelor produse de către acesti indivizi ce fac degeaba umbră pământului. În fine, nici nu mai contează. Revenind la text, în goana sa de a sataniza Iran-ul, dl. Calehari nu a observat un mic amănunt extrem de important, sau s-a făcut că nu-l vede. Faptul că stimabila atacă nu numai religia musulmană, dar si pe cea crestină, ca si pe cea mozaică, presupun. Am subliniat, este vorba de ultima frază. Să facem o precizare. Sunt pentru o libertate a cuvântului totală, nelimitată si indiscutabilă, pe care si dl. Calehari o invocă, numai că dânsul face o confuzie, libertatea ta nu înseamnă îngrădirea libertătii celuilalt. Credinta religioasă nu e un lucru cu care să se glumească. Tot asa cum eu nu sustin niciodată că ateii sunt tâmpiti, sunt aiurea în tramvai, sau cum vreti Dvs., nici stimabilei nu i se poate permite să spună despre mine că sunt criminal, violator, nebun, cum si spune de altfel, pentru că sunt crestin sau musulman. Este o denaturare crasă a conceptului de libertate a cuvântului. Am cunoscut un iranian scolit la Oxford, care zilnic îi multumea lui Allah că părintii i-au ales o sotie atât de deosebită, sotia sa fiind un reputat medic din Teheran. Chiar dacă anumite obiceiuri ale musulmanilor ne par stranii, nu suntem noi în măsură să le judecăm, la fel cum domnisoara artistă, nefiind cleric, nu se poate pronunta asupra religiei, si în nici un caz asa cum a făcut-o. Asta nu este libertatea cuvântului, iar justitia din Danemarca a apreciat corect unde se termină libera opinie si unde începe insulta colectivă. Cât despre violarea de către tati a fetelor, în postul anterior am arătat că este un delict de maximă gravitate în Iran, asupra căruia nu încape discutie, spânzurarea imediată, care ar trebui aplicată peste tot în astfel de cazuri. Era mai demult un filmulet pe youtube, nu stiu dacă mai e, care prezenta verdictul dat de un judecător în Texas, ce condamnase la moarte un individ ce violase si omorâse o fetită. Acesta spunea că pedeapsa capitală este mult prea blândă pentru o asa faptă, afirmând că în mod normal ar fi fost să fi fost dat pe mâna celor din sală ce doreau să-i scoată ochii, să-l jupoaie de piele si să-l ardă de viu. QED. Dl. Calehari, orbit probabil de ura contra Iranului – nu, nu este ură – sunt comandamentele instituite de către evrei, cărora dânsii, ca niste slugi obediente ce sunt, li se supun cu docilitate – refuză să vadă monstruozitătile declarate de către stimabila, care nu au câtusi de putin de-a face cu libertatea cuvântului. Curioasă mentalitate, pentru niste conservatori de dreapta! În fine, revenind la articolul domniei sale, dânsul afirmă, citez:

„Firoozeh Bazrafkan s-a născut în Iran, adică în tara care face parte dintr-o lume in care povata: “Bateti nevasta de sapte ori pe zi. Dacă nu stii pentru ce, fii linistit, stie ea” este la mare cinste! S-a născut în Republica Islamică Iran, tara în care deseori femeile si rareori barbatii, sunt omorâti prin lapidare, si asta nu oricum, asa, anarhic, ci conform codului penal. Acesta prevede la articolul 116: “Pietrele utilizate pentru lapidare nu trebuie să fie prea mari, astfel încât să omoare de la primele lovituri, nici mici ca niste pietricele”.”

Prima observatie pe care o fac este cu privire la „Bateti” – bate-ti, bate, sau băteti-vă, dar în nici un caz bateti – mă rog, nu modul în care stăpâneste dl. Calehari gramatica limbii române îl discutăm aici. Am văzut în postul anterior că numărul de executii prin lapidare în cei 34 de ani ai Republicii Islamice Iran, a fost de 48-76, adică o medie anuală de 1,4-2,2 executii. Dacă aceste cifre înseamnă pentru dânsul adesea, este treaba dânsului. Apoi am văzut că situatia stă complet invers, mai degrabă bărbatii au fost executati în acest mod. Din nou perfidia evreiască în actiune. Ceva filmulete de propagandă pe youtube, dintr-o tară musulmană, prezentând o executie prin lapidare – Iranul este si el tară musulmană – hai să extrapolăm si la Iran, că cine verifică? Da, merge! Să nu uităm scopul. Satanizarea Iranului. E plin de astfel de fimulete pe youtube, multe puse de un anume LESBIANGAYVIDEOS (sic!) în care este incriminat Iranul, desi nu sunt nicidecum filmate în Iran. De curând, NAACP (National Association for the Advancement of Colored People), organizatie înfiintată pe la 1900 de evrei, si condusă de la înfiintare si până prin anii ’60 exclusiv de evrei, a nominalizat filmul The Stoning of Soraya M. la NAACP Image Awards. Elocvent, nu? Nu stiu despre ce este vorba în film, dar bănuiesc, o tânără si frumoasă fată, iraniană si nevinovată, este condamnată si lapidată pe nedrept! În Iran, evident! Film de fictiune. Propagandistică, la fel de evident. Inutil să mai căutăm finantatorii acestei porcării propagandistice, cum se exprima unul din comentatorii de pe IMDb, cred că este evident cărei etnii apartin. Să mai adăugăm că la orice căutare de imagini pe google după stoning Iran sau simplu stoning, sunt postate instant ZECI DE CADRE din filmul respectiv, încă o dovadă că lobby-ul evreiesc din cinematografia americană si-a făcut cu prisosintă datoria. În rest, cine dracu mai stă să caute să verifice dacă imaginea este reală sau cadru de film, pentru că zecile de imagini, care mai de care mai sângeroase vorbesc de la sine, dovadă a experientei propagandistico-emotionale cu holocaustul. Cât despre „butada” stimabilului pe care o citează la început, în acelasi stil mistocăresc demn de imundele fituici anti-nationale Click, Can-Can, Libertatea si Ring, ea face parte din „întelepciunea” moldo-trans-nistreană, nicidecum iraniană. Să precizăm că violenta domestică constituie un serios motiv de divort în actuala legislatie iraniană. Legile existente (art. 42, 43 si 66 din Codul de Procedură Criminală) au rolul de a pedepsi violenta în familie, nu numai bătaia, dar si sechestrarea, hărtuirea si amenintarea, fără a mai vorbi de circumstantele extrem de agravante în cazul femeii însărcinate. Judecătorul are la dispozitie în astfel de cazuri, atunci când sunt însotite si de adulter, o paletă largă de pedepse, de la biciuire, până la întemnitare si pedeapsa cu moartea, în cazuri extreme. Cât despre restul, am clarificat totul în posturile precedente. Nimic de adăugat. Ăsta este nivelul, după cât se pare, am afirmat-o si eu în ultima interventie pe ILD.

Următorul pe listă este dl. Vlad M., din care am mai citat pe aici. De data aceasta însă, îl vom cita citând. (sic !) Este vorba despre articolul Din înţelepciunea ayatollahului Khomeini, apărut pe situl ILD în data de 28 iulie 2009. Asa cum spune si titlul, articolul contine citate din scrierile ayatollahului Ruhollah Khomeini, liderul Revolutiei Iraniene din 1979 si Lider Suprem al Iranului până la încetarea sa din viată, survenită în 1989. Personalitate puternică, cleric si om politic deopotrivă, teoretician al islamului, scriitor, poet si filozof, Ruhollah Khomeini a lăsat în urma sa o operă vastă, cuprinsă în peste 40 de cărti. Se remarcă în mod deosebit lucrările de jurisprudentă, în care marele ayatollah a tratat si „noile provocări” apărute în fata Islamului: tv, radio, inseminare artificială, transplant de organe, schimbare de sex, etc…, oferind solutii si interpretări în spiritul Coranului. Să mai adăugăm că în 1979, înainte ca relatiile cu SUA să devină tot mai tensionate, a fost nominalizat de către revista TIME drept omul anului. Revenind la articolul dlui Vlad M., mi-au atras atentia textele citate la P.S., de-a dreptul senzationale, citez:

P.S. Micile bucurii (animalice) ale vietii

Dacă este comis un act de sodomie cu o vacă, o oaie sau o camilă, urina si excrementele lor devin impure si chiar si laptele lor nu mai poate fi consumat. Animalul trebuie apoi ucis si incinerat cât mai repede. Un bărbat poate face sex cu animale precum oile, vacile, cămilele si asa mai departe. În orice caz, el trebuie să omoare animalul după ce are orgasm. (Aici dl. Vlad M. ne lasă în ceată, este vorba despre orgasmul omului, al animalului, sau de amândouă?) Nu trebuie să îi vândă carnea în propriul sat; totuşi, vinderea ei în satul următor este însă permisă.(sic!)

Da! De-a dreptul senzational! Cu atât mai mult, cu cât în legislatia iraniană, orice contact sexual în afara căsătoriei este aspru pedepsit, asa cum am văzut. Apoi, o altă nedumerire – autorul nu citează nici o sursă. Prima miscare a fost să caut ceva idei în Sharia. Surpriză? Da si nu! Dat fiindcă la capitolul sodomie este precizat explicit doar contactul sexual dintre doi bărbati, si implicit cel dintre două femei lesbiene (dacă masturbarea reciprocă se poate numi contact sexual), actul fiind definit drept crimă, iar pedeapsa prevăzută, am precizat deja – 100 de lovituri de bici. Retineti, încă o infamie. Sharia impune pentru contactul sexual consensual homosexual, pedeapsa prin biciuire. Deci, nici vorbă, homosexualitatea nu se pedepseste cu pedeapsa capitală, asa cum afirmă cu nonsalantă dl. Vlad M, în încheierea aceluiasi articol, cu privire la filozoful Michel Foucault. Cât despre sodomie (contact sexual normal si anal) cu animalele, nu se precizează nimic. Căutând alte informatii pe net, am dat de alte informatii si mai senzationale. Bunăoară pe Australia Forum, în cadrul unui topic incitant intitulat Iran actually promotes sex with animals!, un „expert” local în Islam afirmă transant, citez:

„Legea actuală din Iran afirmă, adresându-se bărbatilor, că sexul cu animalele sălbatice nu este recomandat, în special cu leoaice. Este recomandat însă sexul cu animale domesticite, precum câini, pisici, măgari, berbeci, si evident, toate speciile de porumbei.”

Tare de tot! Nu stiu ce să mai cred. Cât de bine informati sunt unii, iar eu habar nu aveam de aceste „mici plăceri animalice”, vorba dlui Vlad M., autorul articolului! Textul citat de dânsul, apare totusi în multe locuri pe net, asa că nu a fost greu să găsesc sursa. Se afirmă că sursa ar fi o cunoscută lucrare a Marelui Ayatollah Khomeini, lucrare cunoscută sub numele de Tahrir al-Wasilah. Lucrarea, avînd un titlu original ceva mai lung, a fost scrisă în timpul exilului lui Khomeini, în Turcia si Irak. Lucrarea contine 4400 de probleme de jurisprudentă si are două volume, având totodată si un articol dedicat pe wikipedia. Cartea, fiind tipărită în persană, comentariile din wikipedia sunt de fapt comentarii la alte comentarii. Cartea face parte din traditia seculară a învătatilor siiti, de a scrie comentarii la jurisprudenta islamică, pentru studentii în teologie islamică. Prima contradictie pe care am sesizat-o, a fost că textul incriminat din articolul dlui Vlad M., s-ar găsi în volumul al patrulea al lucrării (fiind citat Ayatollah Khomeini, Tahrirolvasyleh, fourth volume, Darol Elm, Gom, Iran, 1990). Totusi wikipedia afirmă clar că lucrarea are doar două volume. „Cercetările” mele ajunseseră deja într-un impas major, pentru că nu aveam de unde procura cartea, si nici nu cunosc persana. În fine, pe când era să mă dau bătut, un prieten mi-a semnalat că de curând, lucrarea marelui ayatollah a fost tradusă în engleză, si se găseste atât pe Amazon cât si pe situl Marelui Ayatollah Muhammad Fazel Lankarani (1931-2007), unul din apropiatii lui Khomeini, specialist recunoscut în jurisprudentă islamică. Cu o mică întârziere, cineva, probabil un discipol de-al său, tot cleric, răspunde online pe situl marelui ayatollah la orice întrebare legată de Sharia si de legislatia islamică. Si acum iată textul original în engleză:

„22-One of things which will cause an animal to be Haram, although it was originally Halal, is a human having sex with it and … because of this work (sodomizing the animal) its meat and the meat of its lamb which will be born after sodomizing will all be Haram, along with its milk, wool, and hair. 23- If the animal which someone had sex with is an edible animal like a sheep, cow, or camel it should be killed (Zebh) and burned. If it is one of the animals which is not usually eaten but is used for riding and transportation, like a horse or donkey, it should be taken out of the city and sold in another city.”

„22-Una din cauzele pentru care un animal este Haram (interzis), desi animalul a fost initial Halal (permis), poate fi si faptul că un om a făcut sex cu animalul (oaia) si datorită acestui fapt (sodomizarea bietului animal), carnea lui, dar si a mielului născut după sodomizarea animalului, sunt Haram (interzise) împreună cu laptele, lâna si părul animalului. 23-Dacă animalul cu care cineva a avut contact sexual este un animal comestibil precum oaia, vaca sau cămila, animalul trebuie omorât (Zebh) si ars. Dacă este vorba despre un animal necomestibil în mod obisnuit, care este folosit pentru cărat sau transport, precum cal sau măgar, trebuie scos din oras si vândut în alt oras.”(sic!)

Asa care vasăzică! După cât se vede, este cu totul altceva. Înteleagă fiecare atât cât poate. De fapt, nu jurisprudenta islamică o dezbatem aici, ci modul în care se manipulează texte în scopul demonizării Iranului. Textul citat de către dl. Vlad M., mai mult decât neverosimil, având în vedere legislatia iraniană, traditiile coranice si biblice, chiar si să fi fost în extremis real, trebuia verificat de trei ori înainte de a fi publicat. Din nou se vede cum textele falsificate, citate si răs-citate pe net, sufocă literalmente spatiul virtual, coplesind adevărul si dând senzatia de veridicitate. Inutil să mă mai întreb retoric, cui folosesc astfel de manipulări grosolane? Fără a mai vorbi de ofensa majoră adusă islamului si unei mari personalităti din istoria recentă a Iranului. Mentionez pentru domnii de pe ILD, pentru dl. Vlad M. cu dedicatie, că dacă nu stiu, fatwa emisă pentru Salman Rushdie este încă în vigoare, si cred că se mai pot emite si altele. Iar istoria demonstrează că totul se plăteste până la urmă. Toate acestea nu sunt chestiuni cu care să se glumească! Tot asa cum, până la urmă, adevărul iese totusi la iveală precum uleiul la suprafata apei. Încă o legendă urbană demontată! Si încă o dată libertatea cuvântului prost înteleasă pe ILD! Cât despre dl. Vlad M., ca si despre restul comentatorilor de pe ILD, nu mai am nimic de adăugat. Deocamdată! Cel putin până acum textele dânsilor au fost mai mult decât edificatoare.(va urma)

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: