Archive for Februarie 2014

Pe marginea unui interviu (4)

Februarie 25, 2014

Floarea-vietii_maramures

Si în fine, o ultimă dovadă, care ilustrează perfect modul de actiune al dânsilor si nu numai, vom vedea imediat ce si cum. Câteva texte medievale doveditoare acum. Călugărul iezuit R. Bzensky, în Culegere de date istorice privind Biserica din Transilvania (1699), aflată în colectia contelui Kemeny Josef, scrie, citez : Ob hanc causam (Decebalus) lubens profugos quoque Hyerosolymia ludaeos recepit, qui persecutionem Titi Vespasiani Hyerosolymam evaserunt atque ad barbares gentes accuerrerant. (pag.399) adică : Decebal i-a primit bucuros pe fugarii iudei care scăpaseră de persecutiile lui Titus Vespasianus din Ierusalimul Iudeei si se refugiaseră la popoare barbare. (sic !)

Si mai senzatională este o scrisoare, adresată aceluiasi conte Kemeny Josef din Mânăstireni, pe la mijlocul sec. 19, de către un grup de evrei care cereau să fie inclusi într-o nouă istorie a Ardealului, pe care acesta o pregătea. Citez :

În Transilvania, unde istoria nu ne pomeneste deloc, suntem în permanentă priviti ca străini, desi în anul 90 după Christos, conform erei crestine, am săvârsit fapte epocale, fiind chemati de regele Decebal al getilor pentru înfrângerea romanilor. Strămosii nostri au venit în ajutor, zice-se, în număr mare, circa 50,000 de suflete, luptând si sângerând împotriva trupelor lui Traian în Transilvania la Turda, de unde si toponimicul Enyed. (Aiud)

Da! De-a dreptul senzational ! Un contingent de 50,000 de evrei, care au luptat eroic alături de trupele lui Decebal nu e de colea. Păi oamenii astia au drepturi nu glumă, ba merită si recunostinta noastră eternă ! Că deh – asa se scrie istoria, atunci când o scriu dânsii, împreună cu ungurii, prietenii de veacuri ai poporului român. Câteva estimări acum. Diversi istorici, pornind de la numărul sodatilor romani angajati în cele două războaie dacice, 10 legiuni adică, cca. 60,000 de soldati, si de la numărul de prizonieri luat de romani, cca. 500,000 de daci, cifră dată de Criton, un contemporan probabil (vezi Ioannes Lydos – De magistratibus), au estimat populatia Daciei la 5-8 milioane de locuitori. Cifra este mult exagerată, romanii nu aveau ce face cu jumătate de milion de prizonieri, pentru că nu puteau nici să-i păzească, nici să-i hrănească. Un număr de 10 ori mai mic, adică vreo 50,000 de daci luati în robie de romani este mult mai plauzibil. La fel cum se supraestimează armata de care dispunea Decebal. Dacii aveau avantajul cunoasterii teritoriului, ca si faptul că se găseau în apărare. Ca si în cazul Ierusalimului, tehnologia agricolă de atunci nu permitea hrănirea a 5-8 milioane de locuitori. Din această cauză, putem presupune că armata lui Decebal nu trecea de 40,000-50,000 de luptători. Din această cauză, Decebal a evitat o confruntare directă, în câmp deschis, cu legiunile romane. Dacă pentru Dacia nu avem date certe, pentru Dobrogea, ceva mai dezvoltată si mai populată decât restul Daciei, datele de la fiscul roman indică o populatie de max. 100,000 de locuitori în perioada de apogeu a stăpânirii romane, de aceea putem estima populatia Daciei în timpul lui Decebal, la maximum – maximorum un milion de locuitori, dacă nu chiar jumătate de milion, sau chiar mai putin. Cum spuneam, asta confirmă presupunerea că numărul de luptători mobilizati de Decebal a putut fi de max. 50,000 de oameni. Revenind la cele spuse anterior, că un contingent de 50,000 de evrei ar fi luptat alături de Decebal, este clar că evreii au acum si oarece drepturi asupra teritoriului românesc. Fifty-fifty, dacă e să ne luăm după numărul de luptători. Mă rog, după cum se vede, suntem datori evreilor încă din vremea lui Decebal, si nu oricum, ci DATORI VÂNDUTI CU JUMĂTATE DE TARĂ EVREILOR, oameni buni ! Acum, după câte stim, evreii sunt foarte milosi când e vorba de datornici, nu degeaba au obtinut de-a lungul istoriei nesfârsite succesuri în domeniul cămătăriei multilateral dezvoltate, asa că sperăm să ne mai păsuiască, că momentan trebuie să-i despăgubim pentru cei 280-380,000 de evrei omorâti de români în holocaust, în cooperare cu nemtii.

Câteva prime concluzii acum. Nu le voi trage eu, ci voi lăsa ultra-părtinitoarea wikipedie controlată tot de evrei, să ne spună ce si cum. Nu trebuie decât căutat pe google după zionist editing on wikipedia. Filmuletul de pe youtube este mai mult decât edificator. Citez totusi din wikipedia:

Începuturile prezentei evreiesti au fost plasate de istoriografia mai veche, înainte de cucerirea Daciei de către Traian, însă această opinie a fost revizuită de cercetările actuale, deoarece nu este confirmată de mărturii arheologice. Existenta evreilor în Dacia înainte de cucerirea romană nu este sustinută de istoriografia actuală. Chemarea evreilor de către Decebal după distrugerea celui de-al doilea Templu s-a dovedit a fi o legendă. Au fost dezmintite si teoriile unor istorici ai secolului XIX cu privire la etimologia evreiască a numelor localitătilor Tălmaciu, Beclean si Aiud sau la contributiile evreiesti la dezvoltarea mineritului pe teritoriul Transilvaniei.

Ha! Ha! Ha! Chestiunea cu evreii si mineritul e chiar tare de tot. Sună ca titlul unei telenovele. Parcă nu am sti cât de mult iubesc evreii muncile astea grele, precum mineritul, siderurgia, constructiile si agricultura. Citim mai departe, tot în wikipedia :

Primii evrei au ajuns probabil în Dacia odată cu instalarea puterii romane. Pe la începutul erei noi majoritatea poporului evreu locuia în afara Israelului antic. Răscoalele evreiesti anti-romane, începute prin anii 60 d.C. (Războiul iudeilor) si terminate cu Revolta lui Bar Kohba (132-135 d.C.) care s-au încheiat prin victoria armatei romane asupra evreilor au avut urmări tragice pentru învinsi : incendierea Ierusalimului si a celui de al II-lea Templu, masacre, robie si exil pe tot teritoriul controlat de romani. Ponderea colonistilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne si în acest caz, discutabilă. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomeneste nici un izvor arheologic cu privire la prezenta unor astfel de populatii pe teritoriul Daciei romane, dar există unele mărturii, mai ales monede, care o confirmă. [4][5][6]

Sursa [4][5][6] este lucrarea dlui Nicolae Gudea: ”Evreii în provinciile dacice 106-275 d.C.” din care am extras câteva date privind cele patru monede. După cum se vede, fiecare interpretează la bunul plac, si de la caz la caz, minte cu nerusinare, fără a neglija interesele sioniste. Pentru că datele din lucrarea dlui Gudea infirmă în mod categoric prezenta vreunei comunităti de evrei pe teritoriul Daciei Traiane. Cele 4 monede, din care au rămas doar două, din câte am arătat aici, mai degrabă infirmă prezenta evreilor în Dacia romană. Sigur, nu a negat nimeni, este posibil să fi existat ceva colonisti sau fugari evrei în Dacia, dar într-un număr nesemnificativ, si în nici un caz nu poate fi vorba despre o comunitate. Reluăm acum cele afirmate de stimabilul TGM în interviu, citez :

Pentru a imprima o urmă cât mai pregnantă a acestei lupte permanente între excludere si integrare cred că este necesar un complex muzeal, modulat pe regiuni, al valorilor create de prezenta evreiască pe aceste meleaguri.

Da, deci este nevoie deja de un muzeu. Dar despre toate acestea în postul următor. În imagine, diverse hexagrame sculptate pe o poartă maramureseană. Să însemne asta că evreii sositi încă din vremea lui Decebal, au ajuns până în Maramures? Nu, categoric nu! În primul rând că hexagrama, pe care ei o numesc Steaua lui David, pe care si-au adjudecat-o în cel mai pur stil evreiesc, apare la numeroase popoare din vremuri imemoriale, precedând asimilarea ei ca simbol al iudaismului. La noi simbolizează o asa-zisă floare a vietii. Ce-i drept, e drept – evreii au ajuns în Maramures, dar nu în antichitate venind din Palestina, sau ]n calitate de legionari romani tăiati împrejur, ci în sec. XIX, când au invadat Maramuresul, Bucovina, Basarabia si nordul Moldovei, venind din Galitia, datorită persecutiilor polonezilor care nu-i mai voiau, evident, de buni de pus la rană ce erau. Si nu erau iudei antici, asa cum afirmă cu nonsalantă stimabilul TGM, ci evrei askenazi (jidani), de origine khazară, popor turcik convertit la religia mozaică.(va urma)

Si nu uitati! În curând, o nouă carte în serial, Asasinii viitorului.