Pe marginea unui interviu (7)

GERMANY CRIME RELIGION REACTION

Înainte de a pune capăt discutiei, să precizăm că acest Radu Ioanid, fost obscur sociolog la Institutul de Proiectare a Constructiilor Tipizate din Bucuresti, holocaustolog evreu cu vocatie, teleportat mai apoi pe plaiuri americane si devenit directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internationale de la Muzeul Holocaustului din Washington, afirma acum câtiva ani, citez: „În anul 2007, cam 30% dintre români spuneau că evreii îsi merită soarta pentru că l-au răstignit pe Iisus Hristos.” Sigur că da! Cred că jumătate dintre români nici nu stiu ce e acela un evreu sau cam pe unde se găseste statul Israel, dar nu contează, dl. Radu Ioanid stie dânsul mai bine cum trebuie să devină chestia cu antisemitismul românilor. Că de martiriul lui Isus ne durea pe noi, si nu de faptul că în mai putin de un secol, românii ajunseseră minoritari în majoritatea oraşelor si târgurilor din Moldova. Practic, a fost o adevărată invazie de evrei ashkenazi (jidani) pe teritoriul istoric românesc, cu precădere în Moldova, Maramures si Bucovina. Iar dacă e să apelăm la datele statistice oficiale, în România anului 1930 trăiau 756.930 evrei (după religie) Din totalul studentilor la farmacie si medicină, evreii constituiau 30-40 procente, în timp ce din totalul global al studentimii, evreii reprezentau 15 procente. În Bucuresti, reprezentau aproximativ 80 procente din totalul angajatilor în bănci sau întreprinderi comerciale, 40 procente din totalul avocatilor si 99 procente din totalul agentilor bursieri, asta ca să vedem cât de putin îi interesau pe ei banii si acapararea puterii economice. Conceptia eminesciană de pătură suprapusă care practic era reprezentată de o comunitate alogenă vorace, avidă să acapareze toate domeniile vietii economice si culturale din România, îsi găsea confirmarea practic la fiecare pas. Astfel, numărul studentilor români la universitătile din tară era, la cele mai importante facultăti, cum erau cele de drept, medicină, farmacie, inginerie, comert, stiinte exacte, mult inferior sub aspect proportional cu cel al minoritătilor. Astfel, la Universitatea din Iasi, la facultatea de medicină, 67% din studenti erau evrei, iar la cea de farmacie peste 70%. La Universitatea din Cernăuti, din 1300 de studenti numai 300 erau români si 150 de alte nationalităti, studentii evrei fiind 850 la număr. În vreme ce procentul populatiei evreiesti per total în România Mare era de 4,2%. Unii călători din epocă remarcau cu uimire că bunăoară, la Chisinău, majoritatea firmelor de prăvălii erau scrise numai în limba idis fără vreo traducere în limba română sau rusă. Un adevărat stat în stat.

Apelând tot la datele statistice, să amintim că prin comparatie, în anul 1910 în România trăiau aproximativ 800.000 de persoane de origine germană, în timp ce în anul 1930 numărul lor a scăzut la 633.488, reprezentând 4,44% din populatia tării noastre. Deci cele două populatii, evrei si germani, erau aproape egale numeric. Să adăugăm că nemtii apăruseră cu mult mai înainte pe teritoriul istoric românesc, spre deosebire de evrei al căror număr a crescut foarte mult în a doua jumătate a sec.19. Un fapt care nu este mentionat nicăieri în documentele oficiale este că, spre deosebire de sasi si svabi, nimeni nu i-a chemat pe evrei aici. Nu există nici un act care să ateste că vreo autoritate i-ar fi chemat vreodată în vreuna din tările românesti. Să adăugăm că nemtii aveau o importantă considerabilă în economia românească, fără însă a iesi cu nimic anormal în evidentă. Adică nu acaparaseră nici comertul, nici industria de bunuri de consum si nici nu coplesiseră învătământul cu numărul de studenti. S-ar putea spune, stai D-le! Poate că evreii aveau vocatie de medici, farmacisti, ingineri si avocati, spre deosebire de români si nemti care poate nici nu erau interesati de astfel de meserii! Nu, nu este vorba despre asa ceva, si aici voi fi extrem de transant. Este vorba despre o populatie străină si ostilă care a încercat din totdeauna să ne încalece, SĂ SE FACĂ STĂPÂNI LA NOI ÎN TARĂ, care vasăzică. Si chiar si asa, nu am fi avut prea multe de obiectat, dacă ar fi făcut asta prin inteligentă si muncă cinstită precum nemtii. Din păcate, practica curentă a fost mituirea si coruperea autorităţilor, evaziunea fiscală si activităti ilegale sau la limita legii, exact asa cum au procedat atunci când în mai putin de jumătate de secol, reusiseră să devină majoritari în aproape toate orasele din Moldova si Bucovina, printr-un un atac planificat punct cu punct, în haită, asupra tuturor institutiilor statului, economiei, învătământului si presei. Nu am auzit ca germanii să aibă atâtea organizatii, comitete si comitii, să controleze în asa măsură presa si nici să aibă trei partide parlamentare asa cum aveau evreii între cele două războaie mondiale. Cercetând arhivele, am văzut zeci si zeci de mii de rapoarte ale politiei, fiscului, sigurantei, privind evaziuni fiscale, bancrută frauduloasă, trafic de valută, falsificare de bani, fabricare de băuturi spirtoase contrafăcute, contrabandă, trafic de metale pretioase, utilizare de diplome false pentru a practica medicina si farmacia, etc…, dar si activităti comuniste contra ordinei existente si statului român, peste tot, invariabil, autorii fiind evrei. Aceasta era problema românilor de atunci, mentionată de Eminescu, Kogălniceanu, Xenopol, Hasdeu, Conta, Iorga, etc…, si nu răstignirea lui Isus de acum două mii de ani. Exact cum afirma si Căpitanul în cadrul discursului de investitură în Parlament, citez:

Pentru mine este clar si precis: inteligentă sau neinteligentă, parazitară sau neparazitară, morală sau imorală, această populatie este o populatie dusmană aici, pe pămîntul tării. Si eu înteleg să lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispozitie mintea, legea si dreptul meu românesc. QED.

Si pentru a lămuri definitiv problema prezentei evreiesti pe teritoriul istoric românesc, să facem din nou apel la documentele de arhivă. Din arhiva cancelariei domnitorului Scarlat Callimachi, citez :

La 1816, 20,000 Evrei poloni izgoniti de guvernul rusesc stăteau gata să năvălescă în Moldova. “Dar Domnul (Scarlat Callimachi) departe de a voi să împoporeze această tară“, scrie Agentul austriac, (consul) “cu un asa mare număr de vagabonzi, a dat cele mai aspre porunci pentru a li se opri intrarea în tară“.

40 de ani mai târziu, pe la 1856 consulul francez Place scrie: “În fiecare zi, intră Evrei cu miile în Principate, si mai ales în Moldova. Stiu de la consulul general al Austriei chiar că are în acest moment sub protectia sa peste 35,000 de indivizi de această religie“.( Sturdza – Acte si documente, IX, p.311)

De altfel, evreii încercaseră cu multă vreme în urmă să pătrundă ilegal pe teritoriul istoric românesc, asa cum mentionează Nicolae Iorga în lucrarea Istoria Evreilor în Terile Noastre, (Academia Română, 1913), cu privire la prezenta evreilor în Muntenia, citez :

[…] “Subt Petru, fiul lui Mircea (Mircea Ciobanul, NA), se face o încercare a Evreilor de a cămătări prin sate. După plângerea lui Alexandru Vodă, urmasul aceluia, se iau măsuri de Poartă, în Octomvrie 1568, sătenii neputând plăti marile dobânzi si plângându-se Domnului, se recunoaste de Turci că “astfel s-a săvârsit ruina poporatiei sărace de la tară“ si se interzice si aici prezenta Evreilor, “cari se deosebesc esential de ceilalti locuitori, pentru că sug prin camătă sângele raialelor si, unde merg fac mii de supărări subt cuvând de bani.“

[…] “În Muntenia, la 1831 nu erau nici 1000 de familii.“

(de evrei, NA, adică cca. 4000 de suflete). La Recensământul oficial din 1930, un secol mai târziu, numai în Bucuresti, la o populatie de 639,040 locuitori, erau 69,885 evrei, pentru ca în 1940 să depăsească suta de mii. Adică, numai în capitală, în doar un secol, populatia evreiască a crescut de peste 15 – 25 ori. Cum s-a ajuns aici, asta trebuie să ne explice Dl. Toma George Maiorescu & Co., si nu cum au ajuns evreii aici chipurile, încă din epoca romană. QED. Pentru a câta oară? Nu nouă trebuie să ne explice, pentru că noi stim ce si cum, asa că le voi explica eu lor exact cum devine chestia. Ceea ce ar trebui să stie dânsii, chestiune pe care văd că se fac că n-o înteleg, este că nici atunci si nici acum România nu a fost si nici nu este un sat fără câini! Judenland, niciodată! (va urma)

Si nu uitati! În curând, o nouă carte în serial, Asasinii viitorului.

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: