Punct si de la capăt

octogon

O ultimă interventie cu privire la legiunile romane care, conform dlui TGM, Aurel Vainer & Co., gemeau literalmente de evrei. Cu ocazia aceasta inaugurez, ca să zic asa, o nouă sectiune, intitulată Scripta manent, în care voi prezenta documente inedite, multe din ele ignorate de către marele public, unele fiind putin cunoscute chiar si în cercul restrâns al specialistilor. Azi, un document epigrafic, un act oficial, datând din 14 octombrie 109 AD. Documentul este cunoscut sub numele de Diploma lui Marcus Herennius Polymita si se referă la colonizarea de veterani romani în Dacia Traiană. Si acum textul integral:

„Împăratul Caesar Nerva Traianus Augustus Germanicus Dacicus [învingătorul germanilor si dacilor], mare pontif, având cea de-a XIII-a putere tribuniciană, salutat de sase ori imperator [general victorios], având cinci consulate, părinte al patriei, călăretilor si pedestrasilor care au făcut serviciul militar în cele trei alae si 16 cohortes care se numesc: (1) ala de cetăteni romani si (2) ala II Flavia de arcasi commageni si (3) ala II de pannoni „veterana“ si (1) cohorta I de brittoni cu efectiv de o mie de oameni supranumită Ulpia torquata (decorată cu torques) din cetăteni romani si (2) cohorta I britanică cu efectiv de o mie de oameni, din cetăteni romani si (3) cohorta I de iturei si (4) cohorta de traci cetăteni romani si (5) cohorta I Augusta de iturei si (6) cohorta de vindelici, cetăteni romani, cea pioasă si fidelă si (7) cohorta I de pannoni „veterana“ si (8) cohorta I de munteni si (9) cohorta II de galli „Pannonica“ si (10) cohorta II de hispani si (11) cohorta II de britani cu efectiv de o mie de oameni, cetăteni romani, cea pioasă si fidelă si (12) cohorta II de galli „Macedonica“ si (13) cohorta III campestră din cetăteni romani si (14) cohorta IIII de ciprioti cetăteni romani si (15) cohorta V de galli si (16) cohorta VIII de reti [din Raetia], si care se află acum în Dacia sub ordinele lui Decimus Terentius Scaurianus, celor lăsati la vatră cu cinste după douăzeci si cinci de ani de serviciu militar sau chiar mai multi de către Iulius Sabinus, ale căror nume sunt scrise mai jos, lor însile, copiilor si urmasilor lor le-a dat [împăratul] cetătenie si legitimarea căsătoriei cu sotiile pe care le-ar fi avut atunci când li s-a dat cetătenia sau, dacă nu sunt încă căsătoriti cu acelea pe care le-ar lua mai apoi, dar pentru una singură.

În ajunul idelor lui Octombrie [14 octombrie], pe când erau consuli Caius Iulius Proculus si Caius Aburnius Valens.

Fostului pedestras Marcus Herennius Polymita, fiul lui Marcus, originar din Beroe, care a servit în cohors I Montanorum, sub ordinele prefectului Cornelius Felicior, precum si fiilor săi Ianuarius si Marcellus si fiicei sale Lucana.

Copiat si autentificat după tabla de bronz care este fixată la Roma în zid în spatele templului Divului Augustus, la statuia Minervei.“

Placa de bronz cu inscriptia respectivă s-a păstrat aproape intactă, orisicât textul se poate citi integral. Deh! italienii nu au avut până de curând tigani amatori de materiale neferoase. Surprinde perseverenta cu care este mentionat de fiecare dată că respectivii erau cetăteni romani. Apoi este confirmată afirmatia mea anterioară cu privire la omogenitatea etnică a unitătilor romane. O întrebare totusi persistă. Dar evreii? Nu erau si ei pe acolo, asa cum insistă cu o perseverentă demnă de o cauză mai bună dnii TGM, Aurel Vainer & Co.? Uite că nu. Nici urmă de evrei! Nici de sământă. Teza supravietuitorilor iudei scurtati de motzul bărbătiei, eliberati de romani din sclavie pentru a deveni vajnici legionari, se dovedeste a fi o minciună ordinară, care ne este aruncată în fată cu obrăznicia tipic evreiască. Documentul vorbeste de la sine. Dar despre importanta lui în istoria începuturilor poporului român, altă dată.

Si încă ceva, ca să vedem că istoria se scrie în permanentă. De curând, cu ocazia tam-tam-ului mediatic legat de Rosia Montană, au apărut si rezultate ale unor cercetări arheologice recente care infirmă ipoteza mineritului aurifer în Dacia de dinainte de stăpânirea romană. În consecintă fabuloasa comoară a lui Decebal, tot aurul pe care romanii l-au luat ca pradă de război din Dacia nu era obtinut din exploatări miniere, ci din exploatarea nisipurilor aurifere probabil. Repet, nu s-au găsit dovezi că minele de aur din Muntii Apuseni să fi fost exploatate de pe vremea dacilor; de abia după cucerirea Daciei de către romani au început să fie adusi mineri din alte provincii romane. Sculele de minerit găsite datează din aceeasi perioadă. QED. Deci si legenda cămătarilor evrei atrasi în Dacia de zornăitul monezilor de aur e fabulatie pură. Ca să nu mai vorbim despre legenda cu minerii evrei sositi în Dacia ca într-un adevărat Eldorado. Or fi astea subiecte de scenariu hollywood-ian, chestie la care plăsmuitorii de mituri evrei se pricep foarte bine, dar pentru noi sunt minciuni ordinare. Ca să nu mai vorbim despre „armatorii” evrei din Tomis si „bancherii” evrei din Sarmisegetuza, cei care ar fi finantat chipurile războaiele lui Decebal. Edificator, nu? Atâtea minciuni cât în seria asta de posturi nu am demontat niciodată, că deja am început să mă plictisesc.

Închei de data aceasta, nu înainte de a prezenta altă chestie dubioasă. Este vorba despre un disc miniatural de piatră, cu diametrul de cca. 20 mm., vezi imaginea. Discul a fost găsit în urma unor săpături arheologice efectuate prin anul 2000 la Parolissum (sat. Moigrad, com. Mersid, jud. Sălaj) si are scrijelit o formă despre care dl. Gudea afirmă că „seamănă foarte bine cu Steaua lui David”. Seamănă, da’ nu răsare! zic eu. Priviti si Dvs. Mai degrabă aduce cu un fel de octogon stelat. Si ce dacă? Chiar si să fi fost steaua lui David, care să fie semnificatia? Dar dacă desenez cu creta grila triplă legionară pe un zid, asta ce înseamnă? Că blocul respectiv este ticsit de legionari? Aiurea’n tramvai. Cai verzi pe pereti. Să fim seriosi, Domnilor!. Lăsati vrăjeala că nu tine! În stilul ăsta, mâine-poimâine o să aflăm cu stupoare că si tiganii, cu aceeasi obrăznicie tipic evreiască, vor afirma că si ei au o prezentă milenară aici. Stiti Dvs., aurarii tigani adusi de Decebal să „bricoleze” coiful de Cotofenesti sau closca cu pui.

coperta

Si nu uitati! În curând, o nouă carte din care voi începe să public fragmente.

Etichete: , ,

Un răspuns to “Punct si de la capăt”

  1. enzo Says:

    In ton cu articolele dvs. :
    http://adam.genes.ro/index.php/o-scrisoare/
    Punctul 3.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: