Archive for Aprilie 2014

Asasinii viitorului (5)

Aprilie 28, 2014

Czerny & Chicos de Lenin

Cap. 4 Primele experimente

Georg Lukacs (Löwinger György Bernát) s-a născut la Budapesta, fiul unui bogat bancher evreu. În 1919 îl regăsim printre liderii revolutiei maghiare, comisar pentru cultură în guvernul bolsevic al lui Bela Kun. După zdrobirea tinerei republici sovietice maghiare, se refugiază în Austria, pentru ca în 1930, în urma unei vizite la Moscova, să fie retinut acolo, revenind în Ungaria abia după cel de-al doilea război mondial. În 1956 îl regăsim în guvernul lui Imre Nagy, rezultat în urma insurectiei anti-comuniste si anti-sovietice. După interventia în fortă a Armatei Rosii se refugiază împreună cu Imre Nagy si alti demnitari în România(sic!), ale cărei autorităti comuniste îi vor preda noilor autorităti maghiare instalate de sovietici, în frunte cu Janos Kadar. Cu toate că Imre Nagy va fi judecat si spânzurat în secret, Georg Lukacs va reusi să scape ca prin urechile acului de spânzurătoare, ocupându-se de atunci doar de lucrări de estetică si filozofie marxistă, criticând din când în când comunismul de tip sovietic. Da, cam asta e esenta. Ceea ce nu ne spune wikipedia, (oare de ce?) este că dânsul, în 1919, pe când era comisar pentru cultură în guvernul comunist al lui Bela Kun, având pentru prima dată o ocazie nesperată de a pune în practică ideile pe care le preconiza de ceva vreme, a lansat în scolile din Ungaria un violent program de educatie sexuală si de contestare a valorilor traditionale. Cursuri organizate în scolile de toate gradele, materiale tipărite, filme si fotografii, au fost utilizate în scoli pentru a instrui copiii despre iubirea liberă, sexualitate, natura perimată a valorilor familiei burgheze, caracterul depăsit al monogamiei si inutilitatea credintei religioase, care privează omul de toate plăcerile. Copiii erau îndemnati să se revolte contra autoritătii paterne, dar si contra autoritătilor bisericesti si să nu mai tină seama de preceptele morale cu care fuseseră îndoctrinati până atunci. Ideea nu era nouă, încă din timpul Revolutiei Franceze s-au raportat orgii sexuale cu prostituate, desfăsurate chiar în altarul catedralelor, pentru a elibera chipurile pe revolutionari de tirania sentimentului religios. Odată ce tot setul valorilor burgheze fusese pus la îndoială, rezultatul a fost că destui elevi s-au transformat în delincventi, unii chiar în asasini de cea mai joasă spetă, vezi bunăoară membrii bandei Copiii lui Lenin, condusi de un anume Joseph Czerny, adevărati teroristi urbani din timpul republicii sovietice maghiare. Această chemare la revoltă contra părintilor adresată copiilor a fost însotită de instigarea femeilor ungare contra obiceiurilor sexuale din epocă. Acest program, pus în practică în timpul asa-zisei revolutii comuniste din 1919, va fi teoretizat mai târziu sub numele de Terorism cultural, ideile sale despre transformarea radicală a societătii regăsindu-se în lucrarea Istorie si constiintă de clasă (1923), care l-a propulsat pe locul doi după Karl Marx în top-ul teoreticienilor comunismului. A rămas toată viata fidel ideilor din tinerete si nu a recunoscut niciodată degradarea valorilor umaniste si a culturii în comunism. Si acum, câteva citate din gândirea dânsului:

„Am văzut distrugerea revolutionară a societătii ca reprezentând singura si unica solutie pentru contradictiile culturale ale epocii.”

„Întrebarea este: Cine ne va elibera de sub jugul civilizatiei occidentale?”

„Orice miscare politică menită să aducă bolsevismul în Occident va trebui să fie demonică.”

„Odată abandonată unicitatea sufletului, nimic nu se mai poate împotrivi ”dezlăntuirii” fortelor diabolice ce stau ascunse în toate actele violente necesare instaurării revolutiei.”

Edificator, nu? Când citesti toate acestea, nu se poate să nu-ti pui întrebarea dacă nu era mai bine ca geniul său să se fi rezumat doar la eseistică si estetică. Până în ultima clipă a vietii sale, a continuat să afirme că „cea mai îngrozitoare societate socialistă este superioară celei mai bune societăti capitaliste”.

Ce bine de zecile sau sutele de milioane de victime ale lui Lenin, Stalin, Mao sau Pol Pot! Au crăpat de frig si foame în gulaguri sau cu un glonte tovărăsesc în ceafă având sufletul împăcat, doar muriseră de partea bună a baricadei.

Să adăugăm că în 1923, în cadrul unei reuniuni din Germania, Georg Lukacs a lansat ideea Pesimismului Cultural care urma să fie indus occidentalilor, în scopul de a amplifica starea de alienare a individului, ca o premisă a revolutiei sociale. Asta e! Tristă consecventă demnă de o cauză mai bună a unui teoretician genial, care s-a dovedit din păcate a fi un adevărat geniu al răului. Vom vedea cum, în jumătate de secol, experimentele sale din 1919 vor da roade în campusurile universitare americane. Tot la întrunirea din 1923 s-a decis înfiintarea Institutului de Cercetări Sociale de la Universitatea Frankfurt din Germania, o organizatie compusă din psihologi, sociologi si alti intelectuali marxisti si de orientare comunistă, care a ajuns sa fie cunoscută ulterior ca Scoala de la Frankfurt – institutie dedicată implementării programului initiat de Georg Lukacs. Institutul a fost modelat după chipul si asemănarea Institutului Marx-Engels din Moscova si a fost finantat de un anume Felix Weil, mostenitorul evreu al unei averi fabuloase. În cadrul acestui institut, Georg Lukacs va dezvolta subiectul Revolutie si Eros, punând totodată bazele teoretice de utilizare a sexualitătii drept instrument principal în răsturnarea ordinii sociale. Pentru aceasta, a pornit de la teoria lui Sigmund Freud asupra sexualitătii, pe care a adaptat-o la teoria marxistă a revolutiei. Nici Freud, evreu si el de altfel, nu era străin de toate acestea, dat fiindcă prin teoriile sale asupra sexualitătii a contribuit din plin la erodarea conceptului de instinct sexual uman, redus mai degrabă la nivelul unor simple pofte animalice. În lucrările sale fundamentale, Sigmund Freud acuză în principal moralitatea sexuală de esentă crestină, curătenia trupească si sufletească ca fiind cauza principală a bolilor mintale. Teoriile lui Freud si ale discipolilor săi, sustinute cu o perseverenţă drăcească, nu erau decât un asalt planificat punct cu punct, în haită, asupra valorilor fundamentale ale civilizatiei occidentale, exact marsul despre care vorbea Gramsci. Freud a încercat să explice cauza bolilor mintale prin prisma inconstientului si dorintelor sexuale refulate, inventând psihanaliza, o pseudo-stiintă mai degrabă decât o disciplină a medicinei, având caracteristici similare cu o miscare politică si religioasă, si nu tocmai din întâmplare. Prin teoriile sale, propagate zgomotos de mass-media controlată în bună parte de evrei, el a subminat în continuu conceptele de fidelitate sexuală si fundamentele institutiei casniciei. În 1915, Freud a declarat, citez:

”…moralitatea sexuală asa cum o defineste societatea, în forma ei cea mai extremă, cea americană mi se pare vrednica de tot dispretul. Sustin o viată sexuală incomparabil mai liberă”.

Prin această combinatie între teoriile lui Freud, interpretate unilateral, si conceptele marxiste, teoreticienii Scolii de la Frankfurt au creat un cocteil letal, astfel încât instinctul sexual, unul din cele mai efervescente aspecte al psihicului uman a fost pus în slujba răsturnarii ordinii sociale prin distrugerea familiei, componentă de bază a civilizatiei occidentale. În 1933, în Germania, odată cu venirea la putere a partidului national-socialist, membrii Scolii au luat calea exilului. Cei mai multi au plecat în America. Noi le aducem ciuma! , (They don’t realize that we are bringing them the plague) ar fi afirmat Freud fată de un prieten, Carl G. Jung, pe puntea vaporului ce-l ducea spre Statele Unite în 1909. Chestiune pe care a omis s-o comunice si autoritătilor americane de resort. Poate că totusi glumea, sau se referea la acuzatiile aduse evreilor în timpul Ciumei Negre de la 1347 ce a decimat populatia Europei. Din păcate, cele afirmate de el atunci, aveau să se adeverească mai curând decât spera, astfel că rezultatul devastator al teoriilor sale, ca si ale discipolilor săi se va vedea cu claritate în mai putin de jumătate de secol.

Dacă urmările experimentelor lui Georg Lukacs din perioada scurtei existente de 133 de zile a republicii sovietice maghiare au fost rapid anihilate de politica conservatoare a guvernelor ce au urmat, politică ce continuă până în zilele noastre, iar lucrările sale teoretice au avut o circulatie redusă, fiind cunoscute doar în cercul restrâns al filozofilor si cercetătorilor marxisti, nu acelasi lucru se poate spune despre restul membrilor Scolii de la Frankfurt emigrati în America. Mă refer, în ordine, la Wilhelm Reich, Erich Fromm, Herbert Marcuse si Theodor Adorno. Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, s-ar putea spune. Ar părea o glumă, dar, din păcate, realitatea de azi întrece si cele mai sinistre previziuni. Cu riscul de a ne repeta, să facem observatia că, spre deosebire de cei patru mentionati anterior, Georg Lukacs s-a refugiat volens-nolens în Uniunea Sovietică, putând constata pe pielea sa “bine-facerile” sistemului comunist. Încetând din viată în 1971, a putut vedea în 1968 încercarea de reformă a sistemului comunist, ceea ce s-a numit mai apoi Primăvara de la Praga, ca si sfârsitul ei, prin invazia brutală a Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varsovia. Nu stiu exact ce concluzie a tras, respectiv dacă sistemul comunist poate fi sau nu reformat pe cale politică. Părerea mea e că nu, chestiune care nu se aplică chiar tuturor regimurilor totalitare, ci numai comunismului, acesta având si dezavantajul că este un sistem utopic, împotriva firii, total opus naturii umane. Iar atâta vreme cât sistemul comunist este condus de o elită politică obsedată fie să-si conserve privilegiile materiale, fie să-si conserve puterea absolută, fie ambele, sistemul comunist nu este capabil de a se autoreforma, cel putin n-a dovedit-o până în prezent. Spre deosebire de Lukacs, restul membrilor proeminenti ai Scolii de la Frankfurt au emigrat în Statele Unite, putând verifica la fata locului teoriile marxiste ce anuntau iminenta prăbusire a sistemului capitalist, respectiv marea criza economică din anii ‘30, ascensiunea Uniunii Sovietice si a Germaniei naziste, ororile celui de-al doilea război mondial, imperialismul, stadiul ultim al capitalismului, în care vârfurile cele mai obtuze si mai reactionare ale burgheziei industriale si bancare împing popoarele iubitoare de pace spre carnagiul mondial organizat, asa parcă se zicea în epoca de tristă amintire. (va urma) În imagine, Joseph Czerny, împreună cu câtiva din membrii bandei Copiii lui Lenin. După înăbusirea „revolutiei comuniste maghiare” vor fi vânati fără milă de autorităti si împuscati pe loc.

Anunțuri