Archive for Mai 2014

Asasinii viitorului (9)

Mai 27, 2014

anal sex

Cap. 2 Erich Fromm – revizionist neo-freudian

Să vedem acum părerile lui Erich Fromm privind familia si rolul bărbatului si al femeii în cadrul acesteia. Câteva din ideile sale se regăsesc în eseul Sex and Character, text continut în aceeasi culegere de eseuri despre care am discutat anterior.

Erich Fromm începe prin a face observatia că există o diferentă fundamentală între sexe, diferentă ce derivă din deosebirile anatomice, de caracter si sociale dintre ele. Aceste diferente, de multe ori aparent contradictorii, asa cum sunt ele prezentate încă în Vechiul Testament, au suscitat numeroase dispute filozofice si politice începând cu secolele 18 si 19. Pe de o parte, reprezentantii iluminismului sustineau că nu există diferente notabile între sexe, raportându-se cu precădere la diferentele de ordin cultural, în timp ce romanticii „reactionari” sustineau exact contrariul, raportându-se la diferentele fundamentale de ordin biologic si fiziologic dintre bărbat si femeie. Să facem observatia că în timp ce unul din grupuri vorbeste despre diferente, celălalt vorbeste despre deficiente. Nu se putea ca aceste discutii să nu aibă si implicatii politice. În timp ce iluministii „progresisti” militau pentru drepturi politice egale ale femeii cu bărbatul, romanticii “reactionari”, desi subliniau admirabilele calităti ale femeii, totusi sustineau că acestea nu sunt adecvate unei depline egalităti politice si sociale cu bărbatii. Pe la începutul sec.20, unul dintre cei mai vocali reprezentanti ai “romanticilor” a fost Sigmund Freud. El considera că diferenta fundamentală dintre femeie si bărbat derivă din anatomia acesteia, mai precis în lipsa penisului.(sic!) Ca atare, ea se va socoti toată viata inferioară bărbatului, căutând să compenseze lipsa organului genital masculin prin diverse satisfactii oferite de un cămin, un copil, etc… Debutând ca o dispută filozofică între iluministi si romantici, în sec.20 ea a căpătat un caracter politic, ca o dispută între liberali si conservatori. Este normal ca anumite diferente anatomice să implice anumite diferente comportamentale, dar asta nu are nimic de-a face cu drepturile politice, iar diferentele dintre bărbat si femeie se manifestă exclusiv prin rolul lor social. Egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia nu înseamnă implicit că ei ar fi egali din toate punctele de vedere. Iar diferentele, nici ele nu sunt de neglijat. Vom discuta mai târziu despre asta.

Erich Fromm remarcă diferente fundamentale între bărbat si femeie la nivelul functiei sexuale. Pentru a realiza un contact sexual normal bărbatul are nevoie de erectie. De asemenea trebuie să poată să mentină penisul în erectie cel putin până în momentul orgasmului femeii. Amândouă conditiile sunt indispensabile pentru un contact sexual reusit, aceasta însemnând orgasmul femeii, asigurarea satisfacerii acesteia din punct de vedere sexual. Fromm face observatia că în timp ce bărbatul trebuie să demonstreze anumite abilităti de ordin sexual, femeia nu trebuie să demonstreze nimic. Desigur, anumite comportamente sexuale ale femeii pot mări excitatia bărbatului, iar anumite modificări la nivelul organului sexual al femeii pot facilita contactul sexual, rezultând orgasme mai puternice, dar acestea nu sunt indispensabile. În timp ce femeia poate fi disponibilă oricând pentru un contact sexual, acesta fiind un act de vointă, bărbatul nu, dat fiindcă el rămâne dependent de cele două conditii, care tin mai degrabă de fiziologie decât de vointă. Pe de altă parte, orgasmul bărbatului este independent de cel al femeii si complet diferit de acesta. Indiferent de conditii, indiferent de comportamentul femeii, odată angajat într-un contact sexual, bărbatul ajunge invariabil, mai târziu sau mai devreme la orgasm. De aici rezultă si tipul diferit de insatisfactie sexuală pe care-l resimte fiecare din parteneri în cazul unui esec. În timp ce la bărbat insatisfactia este de tip egoist, privind doar modul în care apare în fata femeii, dar si teama de a nu o putea satisface, la femeie insatisfactia priveste doar propria sa plăcere genitală. Din această perspectivă am putea spune că bărbatul este urmărit toată viata de teama de a nu putea satisface femeia. Natura diferită a anxietătilor pe care le încearcă cele două sexe implică si natura diferită a vanitătilor acestora. Vanitatea bărbatului constă în a arăta ce poate, în timp ce vanitatea femeii este caracterizată de dorinta de a place, de a atrage bărbatii.

O altă deosebire fundamentală între cele două sexe, legată tot de functia sexuală, este că femeia poate naste copii, în timp ce bărbatul nu. Din punct de vedere patriarhal, Freud a presupus si subliniat dorinta ascunsă a femeii de a avea un organ sexual similar penisului, în timp ce bărbatul este invidios pe posibilitatea femeii de a purta o sarcină. Ambele opinii sunt discutabile. Multe din teoriile lui Freud sunt fortate sau se sprijină pe cazuri clinice contrafăcute. Este drept că la vremea respectivă cunostintele în domeniul hormonilor si fiziologiei nu erau atât de dezvoltate pe cât sunt azi. În continuare, Erich Fromm sesizează o serie de contradictii la nivelul miturilor biblice. Contrar realitătii, Eva este creată din coasta lui Adam. Realitatea este astfel întoarsă pe dos, pentru că bărbatul este creat din femeie si nu invers. Femeia are un fel de “productivitate naturală” care bărbatului îi lipseste. Apare ca evident faptul că indiferent de diferentele dintre sexe, acestea sunt nesemnificative în raport cu deosebirile de caracter dintre persoanele de acelaşi sex.

Fromm este un revizionist freudian extrem de atractiv, dar nu este un promotor al matriarhatului, asa cum au sustinut multi, fără a cunoaste operele acestuia. Dintre gânditorii Scolii de la Frankfurt, Fromm este cel mai atractiv si probabil cel mai accesibil. Desi critică societatea actuală de pe pozitii marxiste, ideile sale sunt benigne. S-ar putea spune că Erich Fromm doar analizează si critică, fără a propune solutii “revolutionare”. Exact ce afirma si dl. Tismăneanu, citat anterior, Fromm promovează un socialism abstract, romantic si utopic. În fond, Erich Fromm nu este decât un intelectual deceptionat de societatea de consum. Una din cele mai cunoscute si accesibile lucrări ale sale este The Art of Loving (1956), în care analizează printre altele degradarea conceptului de iubire în societatea de consum. Prin aceasta, el se situează oarecum de cealaltă parte a baricadei în raport cu restul membrilor Scolii de la Frankfurt în frunte cu Georg Lukacs, Wilhelm Reich & Co., promotorii amorului liber, generator de haos social. Am considerat important de precizat acest lucru, deoarece multi îi bagă în aceeasi oală pe toti membrii scolii, fără a cunoaşte în profunzime lucrările lor.

Revenind la lucrarea The Art of Loving, să precizăm că relatiile erotice dintre bărbat si femeie sunt analizate în partea a 3-a a lucrării, intitulată în mod sugestiv Dragostea si dezintegrarea ei în societatea occidentală contemporană.(pag. 83-106) În analiza sa, Fromm porneste de la principiile capitalismului contemporan, bazat pe libertatea politică si piată ca principal regulator al relatiilor economice, si implicit, sociale. Aceasta a fost structura de bază a capitalismului încă de la începuturi. Capitalismul modern de după cel de-al doilea război mondial a adăugat niste caracteristici noi, pe care Fromm, ca si restul membrilor şcolii le-au analizat în profunzime. Din această perspectivă, unul din cele mai caracteristice aspecte este concentrarea si centralizarea capitalului. Întreprinderile se dezvoltă tot mai mult, devenind niste colosi economici, firmele mici sunt înghitite concomitent cu separarea activitătii de investitie a capitalului de managementul întregului conglomerat de firme cu cele mai diverse obiecte de activitate. Drept consecintă, se dezvoltă un urias aparat birocratic bine plătit, o nouă clasă socială, mai putin interesată în sporirea calitătii productiei si profit maxim, cât în extinderea societătii, concomitent cu sporirea puterii personale a managerilor. Concomitent, la nivelul de jos, al lucrătorilor, dispare orice interes si initiativă, în acelasi timp cu specializarea extremă a muncii. Individul devine tot mai mult o piesă dintr-un gigantic angrenaj, dependent de managerii din vârful ierarhiei. Capitalismul modern are nevoie de lucrători care să poată colabora cât mai bine între ei în cursul procesului de productie – regăsim aici una din ideile caracteristice ale capitalismului modern – ideea de echipă (team). Nu mai există patron si angajat, (“toti suntem o echipă”), care trebuie să functioneze perfect. Echipa trebuie să fie cât mai sudată, de unde si ideea stupidă cu acele team-buildinguri, idee pornită tot de pe meleaguri americane. Omul devine o persoană alienată, ruptă de semenii săi si de natură. El se confundă tot mai mult cu angrenajul din care face parte, nu este decât o piesă de schimb (spare part), care poate fi înlocuită oricând, un om fără initiativă, care trebuie să facă ceea ce se asteaptă de la el, un individ cu reactii si gusturi previzibile, care să poată fi cât mai lesne manipulat. În compensatie, i se oferă satisfactii pe toate planurile, sloganul “să facem totul ca să ne simtim bine” este omniprezent. A te simti bine, înseamnă a consuma cât mai mult, nu contează ce, nu numai hrană, băutură si tigări, dar si cultura si sexul devin obiecte de consum, filmele, cărtile, expozitiile, toate sunt “mâncate pe pâine”. Individul devine un fel de cameleon lipsit de personalitate, un cameleon care împrumută trăsăturile mediului înconjurător, de la care primeste în permanentă semnale coordonatoare. Omul devine un automaton, o persoană perfect previzibilă cu reactii programate care se pierde în multimea de automatoni. Automatonul este un concept introdus de către Erich Fromm pentru prima dată în lucrarea The Fear of Freedom (1942), exprimând un mod de comportament opus comportamentului autoritarist. Automatonul este un individ care încetează de a mai fi el însusi, devenind exact ceea ce asteaptă ceilalti de la el. Revenind la subiectul nostru, degradarea conceptului de iubire în societatea occidentală, Fromm precizează că automatonii sunt incapabili să iubească. Ei pot doar să ofere un “pachet personal atractiv”, sperând să încheie, dacă nu o afacere profitabilă, cel putin una echitabilă. Aceeasi idee de echipă (team) însoteste conceptul de căsnicie fericită. Conceptul reproduce în mic conceptul de echipă (team) de la locul de muncă. Întocmai ca si la serviciu, relatiile de familie sunt o cooperare pe orizontală. Sotul trebuie să fie “întelegător” cu sotia si “util în gospodărie”. Sotia la rândul ei, trebuie să răspundă în acelaşi mod. Căsnicia devine astfel un contract de colaborare comună “împotriva singurătătii” si fiecare aşteaptă ca celălalt “să se simtă bine”. Această formă de “egoism în doi” este doar un surogat de iubire si intimitate. Conceptul de echipă (team work) este de dată relativ recentă si el a apărut în anii de după cel de-al doilea război mondial. Să nu uităm si celălalt aspect important al relatiilor dintre sot si sotie, cel sexual. Importanta acestui aspect a fost subliniată cu precădere după primul război mondial, odată cu răspândirea teoriilor lui Freud. Se presupunea că esecul multor căsnicii se datora nepotrivirii “de caracter” a celor doi “parteneri”, practic fiind vorba de lipsa satisfactiei sexuale în cadrul cuplului. S-a considerat atunci că totul nu se datorează decât unei insuficiente cunoasteri a “tehnicii” de a realiza un contact sexual “perfect”. Se considera că problema nu are de-a face cu afectiunea, fiind o problemă strict “tehnică”. S-a constatat ulterior că astfel de probleme grave precum nevroza astenică si frigiditatea la femeie, ca si forme mai mult sau mai putin severe de impotentă psihică la bărbat nu îsi au originea în lipsa unei “tehnici” adecvate, ci mai degrabă în inhibitii de natură afectivă care fac imposibil contactul sexual între cei doi parteneri. Originea acestei teorii false privind tehnica sexuală se regăseste tot în scrierile lui Freud. Acesta considera că dragostea este un sentiment irational, fiind de fapt un fenomen pur sexual. Pentru Freud, dragostea ratională nu există, iar dragostea este echivalentă cu satisfactia sexuală reciprocă, ca rezultat al atractiei sexuale. Multe din exagerările teoriilor lui Freud pot fi puse pe seama insuficientei cunoasteri din epocă a fiziologiei si mecanismului de functionare a hormonilor, dar si rigiditătii moravurilor si puritanismului din epoca victoriană. Conform teoriilor sale, fericirea si sănătatea mintală sunt rezultatul satisfacerii tuturor dorintelor instinctuale. Erich Fromm, un excelent clinician, îl contrazice categoric pe Freud, arătând că testele clinice au demonstrat că majoritatea cazurilor, atât femei cât si bărbaţi, a căror preocupare principală în viată a fost sexul fără restrictii, nu au fost fericiti niciodată – ba din contră, au dezvoltat adesea forme severe de nevroză. El ajunge la concluzia că trebuie făcută o distinctie clară între dragoste şi sex. El a arătat că dragostea înteleasă unilateral ca satisfactie sexuală mutuală si conceptul de căsnicie ca muncă în echipă (team work) sunt cele două cauze principale care au ruinat conceptul de dragoste în cadrul societătii de consum occidentale. De fapt, cum spuneam anterior, Erich Fromm nu este decât un revizionist neo-freudian si un intelectual de stânga dezamăgit de societatea de consum. De altfel, spre deosebire de restul membrilor scolii, Fromm a practicat toată viata psihanaliza, fiind, cum am spus deja, un excelent clinician, astfel încât marea majoritate a ideilor sale privind sexul si familia rămân perfect valabile si azi.(va urma)