Archive for Iulie 2014

Asasinii viitorului (16)

Iulie 26, 2014

sigmund-freud

Partea III. Revolutia începe în dormitor

Motto :

”stai si te uiti, tâmpitule, stati si vă uitati cu totii si nu stiti ce vă asteaptă, uite-i cum râd, or să plângă cu lacrimi amare…”

(Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991)

Cuvintele îi apartin ing. Oskar Steinhardt, tatăl lui N. Steinhardt, rostite în 30 august 1944, pe când privea împreună cu alti bucuresteni la coloanele sovietice care intrau în Bucuresti dinspre Colentina)

Cap. 1 Revoluţie sexuală sau morală mai flexibilă?

Am văzut mai înainte cum profetii “noii stângi“, cu precădere Wilhelm Reich si Herbert Marcuse, de departe cei mai virulenti si mai radicali reprezentanti ai scolii de la Frankfurt, au altoit psihanaliza freudiană pe teoria marxistă clasică, pentru a obtine un radicalism sexual revolutionar complet diferit de tot ceea ce cunoscuse omenirea până atunci. Dar nu a fost numai asta. Marea conflagratie de la mijlocul sec.20 avea să schimbe radical viata a zeci si zeci de milioane de oameni. Nu este vorba numai despre cele peste 60 de milioane de victime, cca. 2,5% din populatia globului, ci de faptul că în această teribilă înclestare militară care a reprezentat cel mai sângeros conflict din istoria umanitătii a fost angrenat un număr si mai mare de oameni în productia de război, femei mai ales, ceea ce avea să le schimbe radical modul de viaţă. Nici cei neimplicati direct în confruntările armate nu aveau să fie scutiti de ororile războiului, numărul victimelor civile fiind de asemenea urias, consecintă directă a bombardamentelor teroriste, bolilor si crimelor contra umanitătii comise de către ambii beligeranti. Nimic nu avea să fie ca mai înainte de atunci! Apoi trebuie luat în considerare progresul tehnic, în special în ceea ce priveste armele de nimicire în masă, mă refer la cele două bombe atomice lansate de către aviatia americană asupra oraşelor japoneze Hiroshima si Nagasaki, care nu numai că aveau să transforme în scrum în câteva secunde sute si sute de mii de oameni nevinovati, dar vor schimba complet strategia si tactica militară, “arta“ militară, ca să zic asa. Ulterior, asa cum am precizat anterior, afacerea de spionaj si înaltă trădare Fuchs-Gold, în urma căreia sotii Ethel si Julius Rosenberg vor fi condamnati la moarte si executati prin electrocutare, va conduce la pierderea monopolului nuclear american, dar si la o cursă a înarmărilor nemaiîntâlnită până atunci în istorie. În mai putin de două decenii, arsenalele nucleare ale Statelor Unite si Uniunii Sovietice vor contine focoase nucleare suficiente să distrugă de câteva ori întreaga omenire. Ca atare, în ciuda anilor de prosperitate ce au urmat marii conflagratii mondiale, în cadrul societătii occidentale, cu precădere în Statele Unite, s-a instalat o anumită teamă de un nou război, si mai devastator decât cel ce abia se încheiase, teamă accentuată si de asa-numitul război “rece“, nu numai de cursa înarmărilor si de provocările reciproce. Toate acestea au condus la o stare generală de nesigurantă, de teamă că totul se poate sfârsi într-o secundă, într-o apocalipsă atomică generală. Asa cum am precizat anterior, desecretizarea arhivelor secrete sovietice a arătat cât de aproape am fost de distrugerea nucleară totală, mai ales în momentul crizei rachetelor cubaneze.
Această stare de nesigurantă, imensele pierderi umane datorate războiului, lipsurile suferite în acei ani, împreună cu anii de prosperitate de după, au creat terenul fertil pe care vor rodi semintele otrăvite ale noii ideologii promovate de către gânditorii Scolii de la Frankfurt. Anii de prosperitate de după război, dar si pierderile umane imense din timpul acestuia, aveau să conducă la o relaxare a respectului fată de criteriile moralei traditionale si a atitudinii vis-à-vis de sexualitate. În acest sens, se consideră că un rol important l-a jucat si independenta financiară pe care si-au câştigat-o femeile angrenate în productia de război, fără a mai vorbi de cele înrolate efectiv în cadrele armatei, ceea ce a permis afirmarea egalitătii între sexe în domenii de neconceput altă dată. Adevărul este că dincolo de cei 15 ani de criză economică, urmati de alti 4 ani de război, a existat o extraordinară dorintă a americanilor de a se bucura din plin de plăcerile vietii, fiind totodată tot mai putin dispusi să se supună criteriilor moralei traditionale care restrângeau oarecum anumite componente ale comportamentului sexual. Statisticile epocii mentionează o crestere dramatică a numărului de divorturi, concomitent cu scăderea corespunzătoare a numărului de căsătorii. Procesul a început încă din anii războiului si continuă până în prezent. Astfel, numărul de americani necăsătoriti în vârstă de 20-24 de ani a crescut de la 4,3 milioane în 1960 la 9,7 milioane în 1976. Totodată, a crescut si numărul de contacte sexuale între adulti necăsătoriti. În acelasi timp, prosperitatea de după cel de-al doilea război mondial a atins un nivel fără precedent în istorie. Cei douăzeci de ani ce au urmat marii conflagratii mondiale au fost unici în istoria Americii. Acelasi fenomen, dar la un alt nivel, a fost constatat si în Europa occidentală si în Japonia, tări ce suferiseră imense pierderi materiale si umane în timpul războiului. Boom-ul economic a permis o crestere nemaiîntâlnită în istorie pentru toate categoriile de oameni ai muncii, asa cum se spunea în epoca de tristă amintire. Niciodată până atunci, categoriile sociale cele mai defavorizate nu au cunoscut o asemenea prosperitate, un nivel de trai atât de ridicat. Societatea de consum se născuse. Un muncitor alb avea practic tot ce-si putea dori înainte de război: o locuintă confortabilă si un autoturism; din salariul pe care-l primea, putea întretine o familie cu 2-4 copii, sotia era casnică si se ocupa de gospodărie si cu cresterea copiilor, două treimi din femeile albe erau casnice, copiii puteau să meargă la un colegiu sau chiar la facultate, sistemul de asigurări le putea asigura un viitor fără surprize neplăcute si o bătrânete linistită. De asemenea, îsi putea permite o vacantă sau mai multe pentru el si familia sa, toate acestea fiind înainte de război privilegiul americanilor avuti. În 1960, 62% din americani aveau o locuintă proprietate personală. Clasa muncitoare se îmburghezise, cum spunea Herbert Marcuse citat anterior. De fapt nu se îmburghezise, am explicat anterior si de ce – atâta doar că progresul tehnic si boom-ul economic de după război contribuiseră din plin la cresterea nivelului de trai al tuturor categoriilor de oameni ai muncii. Este vorba, asa cum am precizat anterior, numai despre albi, despre oamenii muncii de culoare vom discuta separat. În concluzie, putem constata două tendinte complet divergente în societatea americană postbelică : pe de o parte întărirea familiei traditionale care a condus la o rată a natalitătii nemaiîntâlnită până atunci, acel baby-boom postbelic, dar si la o liberalizare a moravurilor, si implicit, la o crestere a numărului de adulti necăsătoriti sau divortati. Cel de-al doilea război mondial a condus nu numai la o anumită scădere a nivelului standardelor morale ale vietii sociale, dar a influentat absolut toate componentele acesteia.

Revolutia sexuală nu a început în anii ’60, odată cu sloganul Make Love, Not War! si cu muzica rock, asa cum se afirmă îndeobste, ea a debutat încă din anii războiului, într-o oarecare măsură si datorită scăderii sperantei de viată a tinerilor angrenati în această înclestare. Nimic nou sub soare, toate catastrofele soldate cu milioane de victime din istorie – războaie, epidemii, revolutii, etc…, toate au fost însotite invariabil de o relaxare a moravurilor, consemnată de cronicari, povestirile din Decameronul lui Boccacio fiind printre cele mai cunoscute. Trebuie să precizăm că majoritatea istoricilor consideră revolutia sexuală începută în anii războiului ca fiind de fapt o a doua revoluţie, prima având loc între anii 1870-1910, prin renuntarea la morala victoriană rigidă, înlocuită cu o morală mai liberală vis-à-vis de sexualitate, mai mult sau mai putin influentată de teoriile lui Sigmund Freud. Trecerea de la morala victoriană la cea “freudiană“ din anii ’20, anii “nebuni“ cum mai sunt numiti, s-a făcut de sus în jos în mod treptat, continuând până la începutul războiului. Ea a început cu elitele, a continuat cu clasa de mijloc si s-a încheiat cu clasa de jos, clasa muncitoare, ca să zic asa. Ea s-a manifestat mai degrabă la nivelul conventiilor privind logodna si căsătoria decât la nivelul vietii sexuale în cadrul sau în afara familiei traditionale, deoarece cerinta ca mireasa să fie virgină în noaptea nuntii era deja de mult depăsită, cu precădere în mediul urban. Statisticile mentionează că în anii marii conflagratii, printre femeile măritate, procentul celor care au experimentat contactul sexual înainte de căsătorie ajunsese la 40%, fată de doar 10% în anii ’20. Ca de obicei, metodele statistice s-au dovedit a fi cele mai adecvate si eficiente procedee pentru a evalua evolutia conventiilor sociale. Dat fiindcă nivelul de cunostinte general privind sexualitatea era încă precar, iar metodele anti-conceptionale erau cvasi-inexistente sau extrem de rudimentare si nesigure, s-a urmărit numărul de sarcini “nedorite“ raportate în epocă. S-a constatat că între 1940 si 1960, numărul nou-născutilor “nelegitimi“ a crescut de la 3,6 la 9,2 la 1000 de femei albe nemăritate. Iar dacă ne referim la toate femeile americane în general, atât cele albe cât si cele de culoare, creşterea a fost de la 7,1 la 21,6 nou-născuti “nelegitimi“ la 1000 de femei. Datele de mai sus sunt extrase dintr-un studiu al cercetătorului american Alan Petigny, studiu intitulat Illegitimacy, Post-war Psychology, and the Reperiodisation of the Sexual Revolution, Journal of Social History, fall 2004. Meritul exceptional al acestui studiu este că utilizează datele statistice, care reflectă aproape 100% obiectiv realitatea acelor ani, spre deosebire de sondajele de opinie care, cel putin în ceea ce priveste viaţa sexuală, pot avea o marjă de eroare nu tocmai neglijabilă. De altfel, el însusi afirmă, citez :

“Because rates of single motherhood focus on what people have done as opposed to what people claim to have done — or not to have done — they are significantly more reliable than either subject interviews or polling data”, adică :

“Deoarece statistica mamelor ce au născut copii nelegitimi se concentrează pe ceea ce acestea au făcut, astfel că rezultatele sunt mult mai fiabile decât cele obtinute în urma unui interviu, bazate pe ceea ce subiectii pretind că au făcut sau nu au făcut.“

Este limpede ca lumina zilei că aceste rezultate se corelează direct cu cressterea frecventei contactelor sexuale pre-maritale (înainte de căsătorie), chestiune de neconceput sau pe aproape cu jumătate de secol mai înainte. Iată că desi îndeobste se consideră că revolutia sexuală ar fi început în anii ’60, datele statistice spun cu totul altceva. Chiar si wikipedia afirmă în mod greşit acest lucru, citez :

“The sexual revolution (also known as a time of „sexual liberation”) was a social movement that challenged tradi- tional codes of behavior related to sexuality and interperso- nal relationships throughout the Western world from the 1960s to the 1980s.“

În realitate, în conditiile mentionate anterior, încă din anii războiului s-a produs o schimbare majoră, cu un ritm de crestere constant, în cadrul conventiilor sociale traditionale. Ceea ce era considerat înainte a fi un comportament respectabil, s-a schimbat enorm din punct de vedere calitativ, pe măsură ce conventiile sociale traditionale au trebuit să se adapteze noilor realităti. Nu a fost în nici un caz o revolutie, ci mai degrabă o schimbare treptată a moralei traditionale la nivel individual, căreia i s-a adaptat treptat morala publică, cu un decalaj de circa două decenii. Termenul de revolutie este tendentios si exagerat, sugerând o rupere brutală de trecut, care implicit este privit în mod negativ. Acest maniheism este periculos, dat fiindcă criteriile morale fundamentale nu evoluează asa cum ar dori unii să credem. Această perspectivă “evolutionistă“ asupra moralei, conform căreia principiile morale depind de o anumită conjunctură istorică si de nivelul de dezvoltare la un moment dat al unei societăti, nu este chiar atât de nevinovată pe cât pare, vom vedea mai târziu si de ce, dar si cine sunt vectorii purtători ai acestor teorii. Apoi ideea de revolutie implică imposibilitatea întoarcerii în trecut, idee preluată din „filozofia” marxist-leninistă, nici ea tocmai nevinovată, dat fiindcă permite adeptilor „noului” să bage pumnul în gură celor ce tânjesc după valorile traditionale, caracterizaţi drept retrograzi, bigoti, „potential fascisti”, asa cum rezulta din chestionarele dlui Adorno & Co., ca să vedem si cum totul se leagă. Ceea ce trebuie însă retinut este că nu a fost o revolutie în adevăratul sens al cuvântului si cred că am venit cu destule argumente. După cum nici cea considerată drept prima „revolutie sexuală” nu a fost o revolutie în adevăratul sens al cuvântului. Vorbesc de cea dintre 1870-1910, trecerea de la moralitatea rigidă victoriană la o moralitate mai „relaxată”, sub influenta teoriilor lui Sigmund Freud, nici ele chiar asa de nevinovate. Că doar n-o să credem că înainte de Freud femeile nu aveau orgasm, sau că a trebuit să-l studieze pe Freud ca să-si descopere propriile impulsuri sexuale. De altfel, chiar autorul studiului citat anterior afirmă:

“People didn’t start having sex because Elvis Presley was shaking his hips or because Hugh Hefner came out with Playboy”, respectiv :

”lumea nu a descoperit plăcerea sexuală pentru că Elvis Presley îşi mişca şoldurile, (într-un mod lasciv, ceea ce a determinat pe mulţi să-l acuze de obscenitate, NA) sau datorită faptului că Hugh Hefner a ieşit pe piaţă cu revista Playboy”.(va urma)

Anunțuri