Asasinii viitorului (28)

anal

Partea V. Ce-am avut şi ce-am pierdut

Motto :

“Europa de astăzi (Occidentul) oferă un spectacol de nerozie si îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace. […] Si ăstia să realizeze amplitudinea fiinţei! Aida de! Vor realiza amplitudinea sclaviei, către care au făcut deja pasi mari…“

(N. Steinhardt, Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan)

Am văzut în capitolul precedent cum toate miscările de protest ale studentilor au esuat datorită reactiei brutale a autoritătilor, dar si datorită faptului că o bună parte a populatiei nu era de acord cu revendicările lor. Fără a mai vorbi de noi, cei condamnati să ne fi născut în comunism, de cealaltă parte a Cortinei de Fier. Ce puteam noi gândi când vedeam acei tineri studenti parizieni defilând cu portretul lui Lenin în mână? Când ne convinsesem de mult câte parale făcea visul de aur al omenirii? Nu puteam decât să-i dăm dreptate lui N. Steinhardt. La fel s-a întâmplat si cu miscările teroriste, născute din neputinta congenitală a comunismului de a accepta democratia. Comunismul a fost din totdeauna anti-democratic ca ideologie si terorist ca mod de acţiune. Să nu uităm însă scopul : distrugerea din temelii a ordinii existente, acesta a fost din totdeauna scopul comunismului. Cum se va face asta, nu era prea clar atunci, spre sfârsitul sec.20. Herbert Marcuse precizase cu claritate ceea ce trebuia făcut, citez : ”ceea ce trebuie să înfăptuim este un tip de dezintegrare difuză si dispersivă a sistemului”. De asemenea a precizat cu claritate si cine va face asta. O coalitie de femei feministe, negri, studenti pacifisti si homosexuali. Nu a mai apucat însă să pună la punct si un manual al practicii revolutionare pentru ca teoria să fie completă. Iar dacă e să ne amintim, să nu uităm nici cele prevestite de către Georg Lukacs prin anii ’20 ai secolului trecut, citez: „orice miscare politică menită să aducă bolsevismul în Occident va trebui să fie demonică.” Retineti, pe atunci el era încă sub influenta revolutiei maghiare, ca atare se referea la dictatura proletariatului & co. atunci când vorbea de bolsevism. Teoreticienii evrei ai Scolii de la Frankfurt vor adapta ulterior teoria noilor realităti de după război, astfel că lupta finală se va da de acum între progresisti si reactionari, reactionarii fiind de la caz la caz, în functie de interesele evreilor, antisemiti, fascisti, bigoti, fundamentalisti crestini, extremisti, etc., într-un cuvânt, contra-revolutionari. Si hai să vedem acum cine si ce a reusit.

Cap. 1 Sex, sex, şi iar sex – invazia pornografiei & Co.

Am văzut aici că începând din anii războiului, odată cu descoperirea penicilinei si utilizarea ei în tratamentul sifilisului, urmată de introducerea pe scală largă a pilulei contraceptive în anii ’60-’70, a condus în mod implicit la o relaxare a moravurilor, cu precădere în domeniul relatiilor sexuale, vis-à-vis de morala traditională, considerată mult prea rigidă. Desi toate acestea au condus la un control aproape deplin al femeii asupra propriei sexualităti, nu putem neglija nici aspectele negative, scăderea natalitătii, concomitent cu cresterea numărului de divorturi, de celibatari, de familii monoparentale. Apoi, mai era si promiscuitatea si riscurile relatiilor sexuale dezordonate cu parteneri multipli, cresterea riscului de îmbolnăvire cu boli cu transmitere sexuală. Este ceea ce îndeobste numim revolutie sexuală. Am demonstrat aici că nu a fost o revolutie în adevăratul sens al cuvântului. Acest proces nu s-a produs la nivelul strict al relatiilor sexuale, unde nu s-a schimbat mai nimic, ci la nivelul perceptiei si modului de reprezentare a acestora. În primul rând, treptat, treptat, cu sprijinul neconditionat al mass-mediei dominate în bună parte de evrei, s-a operat o disociere, nu tocmai întâmplătoare, între sexualitatea procreativă, cea care asigură perpetuarea speciei, si cea recreativă, cea care furnizează plăcere, cu evolutia corespunzătoare a terminologiei specifice, expresia verbală a face dragoste (din fr. faire l’amour) devenind a face sex. Si la care, de la caz la caz, mass-media de scandal, mai adaugă adesea si diverse epitete bombastice, precum sălbatic, nebun, demential, etc… Românii săracii, au făcut un salt si mai si, direct de la expresia a face copii din Epoca de Aur, când volens-nolens trebuiau să îmbine plăcutul cu înalta îndatorire patriotică trasată de partid în frunte cu secretarul său general, tovarăsul Nicolae Ceauşescu. În perioada ce a urmat după 1968, disocierea a fost tot mai accentuată, plăcerea procurată de contactul sexual devenind scop în sine. Concomitent cu evolutia atitudinii fată de sex, a apărut si s-a dezvoltat o adevărată industrie, pentru că sexul a fost din totdeauna o marfă care s-a vândut foarte bine. În primul rând industria porno, care se adresează cu precădere bărbatilor. Bărbatii, mai cerebrali, au creierul si mai ales vederea, mult mai sexualizate decât femeia, mult mai senzuală, la care factorul vizual joacă un rol nesemnificativ în raport cu receptorii tactili răspânditi pe tot corpul, cu concentraţie maximă la nivelul clitoris-ului si punctului-G. De la revistele pin-up pentru bărbati din anii de după război, cu Betty Page în costum de baie, si până la filmele hardcore de pe smartphone de azi, s-a parcurs o cale lungă, marcată de un proces de expansiune continuă, atât pe orizontală, prin extindere cantitativă treptată, dar într-o oarecare măsură si pe verticală prin ”inovatii”. Sigur că da! Nu era nimic de inovat în domeniu, dacă e să privim orgiile cu hetaire reprezentate pe vasele antice grecesti, problema era că imaginea color era mult mai socantă decât reprezentările stilizate de pe vasele antice. Asa că s-a trecut treptat de la imagini alb-negru la color, de la contactul sexual simulat la cel fotografiat pe viu, apoi la detalii de gros-plan, perversiuni (blow-job & anal) si sex în grup (gang-bang). Nici cinematografia nu s-a lăsat mai prejos, urmând aceeasi evolutie. De la filme siropoase cu scene erotice, cu titluri care mai de care mai stupide, la cele hardcore de mai târziu, s-a urmat aceeasi cale, presiuni ale publicului si industriei porno asupra autoritătilor, urmate de cedarea pas cu pas a acestora. În acest domeniu, tările nordice au fost ceva mai liberale, multe filme ale celebrului regizor Ingmar Bergman continând încă de prin anii ’50 scene de sex si nuditate totală. În Franta, de-abia prin 1974, Presedintele Valery Giscard d’Estaing, îndeplinind o parte din dezideratele studentilor din mai ’68, a promulgat o lege ce permitea difuzarea filmelor porno în cinematografe, după ora 8 seara, si cu acces restrictionat la persoane în vârstă de peste 18 ani. Primul film 100% hardcore, Deep Throat, produs în SUA în 1972, a ajuns în Franța trei ani mai târziu, în 1975. Îmi amintesc, prin 1980, niste colegi fuseseră în delegatie în Elvetia, undeva aproape de granita cu Franta, si acestia mi-au povestit cum treceau seara dincolo să vadă filme de-alea, dat fiindcă în Elvetia erau încă interzise. În plus, aparitia peliculei de 8 mm, filmul Super 8, a permis pătrunderea filmului porno în locuintele private, nemaifiind nevoie să mergi la cinema. Trebuie spus că au existat întotdeauna două industrii porno paralele, una ilegală, ceva mai dezvoltată, si alta legală, încercând să o ajungă din urmă pe prima. În arhivele politiei pariziene s-au găsit imagini pornografice confiscate de către politia de moravuri, datând de pe la 1870-80, cu nimic mai prejos decât cele de azi. La fel, circulă pe net, filme scurte hardcore, datând din timpul primului război mondial. Nimic nou sub soare! Spre sfârsitul sec.20, aparitia televiziunii prin cablu si a internetului, au permis difuzarea în masă a unor astfel de materiale. În goana după audientă, practic nu există discutie televizată pe teme mondene în care să nu se vorbească despre sex. La fel si în putinele publicatii care au mai rezistat, în majoritate tabloide si reviste glossy. De toate pentru toti, de la cum să ai orgasme peste orgasme si deasupra alte orgasme, sexologie vulgară, horoscop sexual, etc… continutul este suprasaturat de acest subiect. Excesul a ajuns să deranjeze, apoi să enerveze, pentru ca în final să oripileze. Ai zice că lumea nu are altă preocupare 24/24. Chestiune tipică pentru ţările din lumea a treia, să se ofere populatiei conserve expirate pe post de caviar – în lumea civilizată oamenii mai au si alte preocupări, să mănânce bine, să bea vinuri alese, să călătorească, să facă sport, shopping, să citească, etc… Pentru săraci si lumea a treia rămâne sexul – distractia săracului, cum se mai spune. În fond, e si asta o metodă de manipulare.

Un rol important în perceptia sexualitătii de către populatia SUA, l-au avut studiile prof. univ. Alfred Kinsey. Cărţile acestuia, adesea considerat părintele revolutiei sexuale, au influentat mai multe generatii de cercetători în domeniu, desi în mediul academic erau destul de multi cei care contestau rezultatele cercetărilor sale. El este autorul asa-numitei minciuni a celor 10%, cifră repetată obsedant de către activistii gay, desi s-a dovedit în urma a nenumărate cercetări că este absolut falsă. Conform “cercetărilor“ dlui Kinsey, 10% din populatia masculină a SUA a fost homosexuală pentru o perioadă de cel putin trei ani din viată (sic!). În realitate, procentul real se situează undeva în jurul lui 1,5%. Kinsey era un obsedat sexual sado-masochist, iar metodologia statistică utilizată de el este criticabilă. El a inclus în esantionul de studiu un număr disproportionat de puscăriasi condamnati pentru diverse delicte de ordin sexual, violatori, psihopati si homosexuali, pe atunci homosexualitatea fiind considerată un delict extrem de grav. De asemenea, a falsificat în mod deliberat rezultatele “cercetărilor“ sale. Cifrele publicate în 1948 si 1953 sunt extrem de departe de realitate, chiar si azi, când “morala“ sexuală a evoluat extrem de mult. Bunăoară, el a afirmat că 69% dintre bărbatii americani au apelat la serviciile prostituatelor; 50% sunt adulteri; 95% sunt angajati regulat în practici sexuale deviante. În privinta femeilor, 50% au avut relatii sexuale premaritale (un procentaj exagerat chiar si pentru anii ’50), 26% erau adultere, iar 87% dintre cele nemăritate si 25% dintre cele măritate au avortat cel putin o dată. (sic!) Demn de mentionat este că nici un studiu serios nu a confirmat aceste cifre mult exagerate. Cu toate acestea, activistii gay propagă cu obstinatie cifra magică de 10%, pe toate canalele media si ori de câte ori au ocazia, cel mai adesea la modul terorist, astfel că a te îndoi de această cifră este un act de homofobie, sinonim cu un îndemn la genocid si holocaust, al homosexualilor, evident. Au preluat “în mod creator“ retorica evreiască, după cum se vede. Normal, zic eu, 2,5% din populatie, care e cifra maxim posibilă a numărului de homosexuali din SUA, se încadrează foarte bine în categoria de marginali devianti, dezaxati, cum vreti Dvs., în timp ce 10% reprezintă deja o minoritate – care, nu-i asa? trebuie protejată. Si care în plus, mai cere si drepturi. Nu cele binecunoscute, drepturile omului – pe care le are tot omul, ci drepturi mai speciale, ca să zic asa, pentru că si ei sunt mai speciali, evident. Vom discuta pe marginea acestor aspecte ceva mai târziu.

Revenind la asa-zisa revolutie sexuală, apare ca evident ca “evolutiile“ la nivelul moralei societătii să conducă în mod necesar si firesc, la un moment dat, la evolutii în domeniul practicilor sexuale. Normal, acumulările cantitative se transformă în salturi calitative, parcă asa am învătat la marxism-leninism în copilărie. Lăsând gluma la o parte, trebuie spus că totusi putem constata oarece “evolutii“ si în domeniul practicilor sexuale (cluburi de swingeri) dar si în domeniul tehnicii (golden shower si fisting). Nu cred că aceste practici sunt totusi o noutate, există probabil de când lumea, fiind redescoperite acum de către diversi obsedati sexual, fiind băgate cumva la înaintare de presa de scandal în lipsă de alte subiecte mai de doamne-ajută.

Cluburile de swingeri derivă oarecum din cluburile de nudisti. Apărute pentru prima dată în SUA, sunt de fapt niste localuri în care se organizează periodic întâlniri, evenimente le zic ei, francezii le numesc partuze (fr. partouze), cu participarea unui număr oarecare de cupluri în baza unei rezervări prealabile. Practic sunt un fel de petreceri cu bufet rece si băuturi, urmate de sex între participanti. Ideea este ca partenerii sexuali să se schimbe în functie de preferintele de moment ale participantilor. Bunăoară, o femeie poate face sex, oral, normal si anal cu trei bărbati o dată, în timp ce sotul ei se poate delecta privind-o în actiune, masturbându-se tacticos, sau fiind tratat cu o felatie executată de sotia unuia din cei trei, în timp ce celelalte două se masturbează reciproc, si de aici poate urma orice combinatie, totul depinzând de fantezie si preferinte. De fapt, nu este decât un fel de prostitutie gratuită – mă rog, nu tocmai gratuită, pentru că participarea la astfel de evenimente costă destul de mult, în fine, un fel de bordel de lux. Majoritatea acestor swingeri vorbesc despre eliberarea de inhibitii si despre sex recreational, ceva ca o partidă de jogging. De asemenea, majoritatea doresc ca partenerul sau partenerii să nu se implice câtusi de putin emotional, afirmând că doresc doar să experimenteze diverse tehnici sexuale. Majoritatea psihologilor avertizează că în timp, participantii la astfel de distractii dezvoltă tensiuni interioare, însotite adesea de sentimente de frustrare, gelozie, invidie, care ulterior pot duce la alte tensiuni în cadrul relatiilor de cuplu, urmate de despărtire. Cu atât mai mult, cu cât bărbatii sunt mult mai dispusi decât femeile să participe la astfel de evenimente, putem presupune că multe femei nu sunt chiar atât de entuziasmate de astfel de experiente. Sexualitatea femeii este dispersată pe întreg corpul, în timp ce a bărbatului se concentrează în bună parte în creier. Dacă e să ne amintim, am arătat anterior că Erich Fromm, un excelent clinician, l-a contrazis categoric pe Freud, arătând că testele clinice au demonstrat că majoritatea cazurilor, atât femei cât si bărbati, a căror preocupare principală în viată a fost sexul fără restrictii, nu au fost fericiti niciodată – ba din contră, au dezvoltat adesea forme severe de nevroză si impotentă de sorginte psihică. În ceea ce priveste moralitatea unor astfel de experiente refuz să mă pronunt, lăsând cititorul să aprecieze singur. Părerea mea este că unicitatea relatiei dintre bărbat si femeie, consfintită de taina crestină a căsătoriei, exclude orice fel de “experimente“. Experimentele de ordin sexual, pur tehnic, nu trebuie să depăsească cadrul cuplului si nu trebuie făcute publice. De altfel nici biserica nu le condamnă, cu excepţia perversiunilor. Apoi mai este si această disociere împinsă la extrem între relatiile afective si cele sexuale, care este nefirească, dovedind că pentru adeptii acestui comportament sexual, deviant în fond, activitatea sexuală nu este decât satisfacerea unor pofte egoiste de moment. Organele sexuale, corpul în întregime în ultimă instantă, nu este decât un cadavru viu devenit obiect transmisibil. Disocierea trupului de suflet este totală. Din acest punct de vedere, tot acest swing apare mai degrabă ca o masturbare în grup ceva mai sofisticată.

O altă inovatie nou-apărută în domeniul practicilor sexuale este asa-zisul dus de aur. (golden shower) Nou e un fel de-a spune, din dictionarul psihiatric aflu că această practică, răspândită atât printre heterosexuali cât mai ales printre homosexuali, în limbajul medical se numeşte urolagnie si este o perversiune sexuală de tip psihopatic, din categoria fetisismului corporal, întâlnită adesea la oligofreni. (sic !) Dar ce este totusi duşul de aur? Iată ce ni se explică situl sexgen.ro – un serviciu apartinând de apropo.ro, o revistă online probabil, citez :

“Dacă nu stii ce este dusul de aur, atunci să-ti explicăm noi: să urinezi pe corpul partenerului. […] Ideea de obicei vine din partea partenerului, care îsi doreste ca femeia să facă pipi pe el si el sa îi arate angajamentul fată de ea. Locul în care faci pipi ar trebui să fie mai putin îndrăznet la început, astfel încât să nu apară probleme nedorite, deoarece urina are un miros puternic si o aromă specifică.(sic !)

Poate că e bine ca mai întâi partenerul să te privească cum faci pipi si abia apoi să o faci pe picioarele lui sau pe penis. Daca vrea mai mult, du-te mai departe si lasă lichidul auriu să îl ude pe piept si stomac. Spune-i să se frece pe tot corpul si să testeze care îi sunt limitele în ceea ce priveşte angajamentul si dorintele sale“.(sic !)

Un anume Neacsu Nicolae zis Ciusti adaugă si alte variante pe blogul propriu, citez:

“Nu de mult prin Bucuresti se organizau petreceri dedicate acestui fetis, multi oameni de afaceri importanti luau parte la aceste evenimente. Aceste dusuri aurii erau un pic mai deosebite, în sensul că fetele participante la aceste evenimente /petreceri private trebuiau să bea multe lichide, în general multă apă, astfel la un moment dat tot ce eliberau era doar apă. Abia când acest lucru se întâmpla aceastea consumau sampanie, una foarte fină pentru că multi participanti la aceste petreceri doreau un pahar de sampanie servit direct din păsărica fetelor. “ (sic !)

Clar de tot! Totusi stimabilul adaugă la final, citez:

Poate că multi dintre voi consideră acest lucru nebunie curată, însă asta e realitatea, multi o fac si nu găsesc nimic neobisnuit, pentru ei asta e realitatea lor sexuală.

Nu stiu care este doza de nebunie înglobată în astfel de practici aberante, fără a mai vorbi de ingerarea produsului de excretie, fie el si din păsăricile cele mai alese, băut din cupe de şampanie din cel mai fin cristal. Tot urină e, si vrem, nu vrem, contine în mod inevitabil si anumite toxine. Mă rog, o spune si autorul, asta e realitatea lor sexuală, dar poti să te pui cu gustul omului? Asta nu înseamnă însă că ar fi si normală. Altă practică sexuală, destul de răspândită, mai ales printre homosexualii de peste ocean, este fisting-ul. Atunci, hai să vedem în ce constă această practică. Nu a trebuit să caut prea mult, un articol intitulat Tabu sexual: Ce este şi cum se face „fisting”, semnat de o anume Adina Radu, în 26 Iunie 2012, din revista glossy UNICA, ne explică ce si cum, citez:

De la simpla joacă cu degetele – în vagin sau anus – au luat startul si alte practici, cum ar fi „fisting” sau, mai exact, introducerea întregii mâini în zonele deja mentionate. Notiunea de „fisting” vine din engleză, de la „fist”, care înseamnă pumn. În fapt, asta si presupune fistingul: introducerea pumnului în vagin sau în anus, pentru plăcerea celui care primeste. Practica nu este pentru oricine – ci doar cei foarte excitati de penetrarea… masivă. Cum se face? În primul rând, dacă tu vei fi cea care fi penetrată în acest fel, trebuie să fii complet relaxată si excitată, fie că este vorba de fisting vaginal sau anal. Lubrifiantul este foarte important în acest caz, mai ales că pumnul este destul de mare. Vaginul are propriul „lubrifiant”, însă anusul nu produce acel lichid, asa că cel care face fisting trebuie să se lubrifieze foarte bine. Nu se începe niciodată direct cu pumnul, ci încet, cu fiecare deget pe rând. Pentru a vă simti bine, trebuie să comunicati mereu, să-i spui dacă te simti bine, dacă ai dureri sau ce să facă. După ce a reusit să introducă întreg pumnul, miscările sunt aceleaşi de când faceţi sex.

Clar de tot! Întrebarea care se pune este – nu se poate folosi pentru penetrare organul special destinat de creator sau mama natură, cum vreti Dvs.? Pentru că în stilul ăsta, după mai multe astfel de fistinguri, unii vor ajunge până la urmă să-si bage picioarele, la figurat evident, în organul receptor, vagin sau anus, al partenerei, sau în rectul partenerului, ca să nu-i uităm nici pe homosexuali. Sigur – doamna sau domnisoara Adina Radu precizează că această practică este pentru cei excitati de penetrarea masivă. Eu cred că penisul uman este asa de ingenios construit încât poate satisface cele mai rafinate gusturi si orificii, ca si o gamă largă de fiinte umane, indiferent de sex, rasă sau religie. Cine doreste ceva mai masiv, n-are decât să închirieze un cal sau un măgar, mă rog, cu formalitătile de rigoare, pentru că eu cred că trebuie totusi o aprobare si de la protectia animalelor. Că de la protectia omului mi-am luat de mult gândul, cu astfel de practici sexuale novatoare, descrise atât de frumos de catre jurnalista de la UNICA. În fine, lăsând gluma la o parte, chestia asta cu fisting-ul pare a fi mai degrabă tot un fel de masturbare, fie ea si cu mâna altuia, sau ceva pe aproape. O spune si stimabila, citez : miscările sunt aceleasi de când faceţi sex…

Nu putem trece mai departe fără a mentiona, ca de obicei, remarcabila contributie a evreilor în promovarea si răspândirea pornografiei în SUA, pentru că trebuie spus că această “afacere”, big bussiness cum se spune, cu o cifră de afaceri anuală de cca. 14 miliarde de $, este aproape exclusiv evreiască. Să mai facem precizarea că în SUA pornografia este definită ca orice material, tv, video, de presă, situri internet, etc…, cu “continut sexual explicit”. Evreii s-au implicat masiv în această “industrie”, din acelasi motiv pentru care alti evrei s-au implicat masiv în industria cinematografică: profit maxim cu investitii minime. Că doar n-o să se implice în industria siderurgică sau minerit, chestii riscante, stiti Dvs., minele mai seacă, industria auto mai si stagnează, în timp ce sexul se vinde întotdeauna bine, indiferent dacă sunt vremuri de pace sau război, avânt economic sau recesiune. Sigur, mai e si celălalt aspect, niciodată pomenit, ura lor ancestrală contra crestinilor si culturii occidentale, subminarea pe orice căi si cu orice preț a traditiilor americane. Pornografia fiind sanctionată de anumite legi speciale ca fiind obscenă si imorală, primele lupte cu “sistemul” s-au dat pentru legalizarea acesteia în baza “libertătii de exprimare a sexualitătii”. Un prim pas în acest sens a fost făcut în 1957, prin procesul Roth contra SUA, prin care reclamantul, Samuel Roth, evreu american, originar din Galitia, condamnat în repetate rânduri pentru răspândirea de materiale pornografice ilegale, cerea amendarea legii care definea caracterul obscen al oricărui material ce putea “corupe mintea celor înclinati spre imoralitate”. Oarecum exagerată, această lege a permis printre altele, cenzurarea unora din romanele lui Flaubert, Balzac, D.H. Lawrence, etc… Oricum, era primul pas. Ulterior, au urmat alte procese, în urma cărora pornografia a fost definită exact, dar si modul de difuzare a acesteia, etc…, tot ce trebuie pentru legalizare, care vasăzică. Odată legalizată, aceasta însemnând că bunăoară, reprezentarea video a unui act sexual explicit nu mai era o chestiune obscenă în anumite circumstanțe, în câteva luni a înflorit o adevărată industrie. Practic, amănuntul care făcea diferenta era criteriul obscenitătii, adică ceea ce putea fi obscen pentru o comunitate rurală din Utah, putea fi ceva foarte normal într-un cartier rău famat din San Francisco, în consecintă, pornografia a înflorit cu precădere în anumite zone fierbinti din marile orase, concomitent apărând si o puternică miscare contra acesteia.

Primul care s-a afirmat în acest domeniu a fost Alvin Goldstein, pornographer (pornography+publisher). Ani la rând, a publicat revista Screw („Consumer Reports for sex”). După o carieră de success în domeniu, a dat faliment în urma ofensivei internetului. A murit acum câteva zile, uitat de toti, bolnav si sărac, într-un azil din NY. Prin anii când era în culmea gloriei, a afirmat, citez:

“The only reason that Jews are in pornography is that we think that Christ sucks. Catholicism sucks. We don’t believe in authoritarianism.”, adică:

“Singura rațiune pentru care evreii s-au băgat în afaceri cu pornografia este pentru că noi credem că Isus e de rahat. Catolicismul e de rahat. Nu credem în autoritarism”

Edificator, nu? Poate si din acest motiv, Jerusalem Post i-a dedicat un necrolog celui ce a fost pionier într-ale pornografiei. Alt nume important în domeniu a fost Reuben Sturman, fiul unei familii de imigranti evrei rusi. Cu o ascensiune fulgerătoare, spre sfârsitul anilor ’60, controla aproape în întregime comertul cu reviste porno, pentru ca după încă 10 ani să controleze cam tot ce însemna industrie porno în SUA. Urmărit de FBI pentru diverse activităti la limita legalitătii, s-a combinat în afaceri cu familia mafiotă Gambino, în final fiind arestat si condamnat pentru evaziune fiscală. A murit în închisoare, uitat de toti. Cu toate acestea, a pus pe picioare o “industrie” ultra-profitabilă ce va supravietui, nu degeaba a fost supra-numit Walt Disney of Porn. Cum balta are destul peste, locul său a fost ocupat imediat de către unul din fostii săi colaboratori, Steven Hirsch, si el evreu, supra-numit The Donald Trump of Porn, detinătorul Vivid Entertainmement, principalul producător mondial de filme porno. Apoi Seth Warshavsky, supra-numit Bill Gates of Porn, pionier al pornografiei pe internet, peep-show-ului si al telefoanelor fierbinti. La atâtea mii de filme porno produse în studiourile Vivid si nu numai, trebuiau si critici de artă, pentru că, nu-i așa? Excelenta face diferența! Luke Ford este cel mai cunoscut. Australian teleportat în California, convertit la iudaism, deci pe aproape, cel putin din punct de vedere ideologic. Nici în actorie nu s-au lăsat mai prejos, în consecintă, primele locuri la categoria staruri porno sunt ocupate tot de evrei. Ici si colo mai apare câte un negru, în rest mai toate starurile albe sunt evrei. Nina Hartley, pe numele ei adevărat, Marie Louise Hartman, star porno, regizor de filme, tot porno, evident, profesor de sex, feministă si autor de cărți “educative” în acelasi domeniu. Evreica cu zâmbet de copil, care nu-si dă jos ochelarii nici atunci când execută o dublă felatie (respectiv cântă la două instrumente, în argou), are o longevitate de invidiat – la 54 de ani, încă mai joacă în filme porno. Decanul de vârstă al actorilor porno este Ron Jeremy, pe numele său real Ronald Jeremy Hyatt, care si el detine câteva recorduri greu de egalat. A jucat în mai bine de 2000 de filme porno si a regizat 281, intrând astfel în Guiness Book. Astăzi, în vârstă de 60 de ani, l-au cam lăsat puterile, a căpătat burtă si chelie, a rămas în industrie totusi, doar în calitate de consultant însă. Cariera sa actoricescă nu s-a încheiat încă. Evreul născut în Queens joacă acum în filme sataniste, fiind unul din idolii tineretului din Israel. Păros, cu figură si mustață de mexican, mic de statură (1,68m) în raport cu starletele porno, Ron Jeremy este un adevărat “pitic porno”. Retragerea sa din bransă a fost imediat completată cu alt star porno, cu aspect mai Hollywood, Seymore Butts, aka Adam Glasser, evreu din NY. Cum spuneam, are balta peste. Alte staruri porno în plină afirmare sunt Joanna Angel (Joanna Mostov), James Deen (Bryan Matthew Sevilla), Rizzo Ford (Rivka Fogelstein), Ona Zee (Joanna Collins), Traci Lords (Nora Louise Kuzma) si mai sunt o droaie. Inutil să mai mentionez că toti au articole dedicate în wikipedia si se regăsesc pe lista celor mai proeminente personalități americane de origine evreiască, la capitolul entertainers.(sic!) Jewish Porn este unul din cele mai frecvente cuvinte cheie pe google, dovadă că asistăm la un adevărat monopol în domeniu. Datele prezentate aici le-am scos de pe wikipedia si din articolele prof. Nathan Abrams, evreu, lector de istorie americană modernă la Universitatea din Aberdeen. Tot asa cum au dominat miscările radicale de stânga din America anilor ’60-’70, în acelasi mod, evreii au dominat si industria porno.

Dar nu numai atât, pentru că dânsii s-au afirmat si în alte activităti adiacente, de data aceasta criminale, precum traficul de femei si sclavie. În ultimii ani Israel a devenit o adevărată placă turnantă a comertului cu “carne vie” din tările din Europa de Est, în principal din Ucraina si Rusia, dar si din alte tări precum Moldova, Uzbekistan, China. Până aici nimic deosebit, cu exceptia faptului că evreii au vechi traditii în comertul cu sclavi, în special în traficul de “carne albă”, comertul si distributia de femei crestine pentru bordelurile din toată lumea. Chiar si mincinoasa wikipedie dă o sentintă globală, citez: in the middle ages Jews were minimally involved in slave trade. Sigur că da! Atât de minimal au fost implicati cu comertul de sclavi, albi si crestini, să nu uităm, încât însusi Charlemagne (768-814) i-a autorizat printr-un decret să se ocupe cu acest comert murdar. Nu avem ce face, că deh! Scripta manent! Iar de la Constantin cel Mare până în timpurile moderne, regi si împărati, papi, atâtea si atâtea bule papale, decrete si edicte care interziceau evreilor să facă comert cu sclavi crestini, să-i convertească si să-i circumcizeze, au fost date doar asa – într-o doară, că respectivii nu aveau cu ce să-si omoare timpul. Noroc cu istoricii evrei, culmea, care au făcut studii aprofundate în domeniu, dintre care, marea majoritate dovedesc fără putintă de tăgadă, implicarea masivă a evreilor, începând încă din epoca romană, în acest comert murdar. În fine, dat fiindcă aceste aspecte sunt mai putin importante pentru studiul de fată, ne vom concentra putin în continuare pe situatia actuală. Ca de obicei, le vom da chiar dânsilor cuvântul, ca să ne explice ce si cum, nu înainte de a mentiona că prostitutia în Israel are azi o cifră de afaceri de 2 miliarde de dolari, si că ea a fost legalizată în 1949, imediat după proclamarea statului Israel, prostitutia homosexuală fiind legalizată cinci ani mai târziu. Deci, cîteva citate edificatoare:

“Traficantii si proxeneții câstigă anual 50,000 – 100,000$, de la fiecare prostituată, rezultând o cifră de afaceri de 450 milioane de dolari din industria sexului”. („A modern form of slavery,” The Jerusalem Post, 13 January 1998)

“1,500 de femei traficate, provenind din Rusia si Ucraina, au fost deportate între 1995-1997”. (Michael Specter, „Traffickers’ New Cargo: Naive Slavic Women,” New York Times, 11 January 1998)

“Femei provenind din Rusia sunt cumpărate si vândute de proxeneti în Israel la preturi variind între 5,000 si 20,000$”. (Police sources, „‘Invisible’ Women Shown In Russia’s Demographics,” Martina Vandenberg, St. Petersburg Times, 13 October 1997)

“Un mic bordel cu 10 femei poate aduce câstiguri de 750,000 shekeli pe lună (215,000$)”. (Michael Specter, „Traffickers’ New Cargo: Naive Slavic Women,” New York Times, 11 January 1998)

“Femeile provenind din Europa de Est, sunt dezbrăcate si vândute ca sclave, asa goale-puscă, negustorilor din Tel Aviv, pentru sume de 500-1,000$. Trafic ilegal de carne “albă”, documente false, colaborare cu politia si cu patronii evrei de bordeluri. Violentă, bătăi zilnice si abuzurile sexuale sunt “activităti” de rutină”. (New York Times 11 January 1998)

Prof. Albert Lindemann, notează, citez: “sclavia alba a constituit o preocupare a liderilor evrei din întreaga lume, recunoscând că devenise o problemă deosebită”, dat fiindcă evreii erau tot mai implicati în acest comert murdar, dar si în contrabanda cu alcool, în fabricarea ilegală de băuturi contrafăcute, în crima organizată, activităti ce continuă până în ziua de azi. (Albert Lindemann, Esau’s Tears: Modern Anti-Semitism and the Rise of the Jews, New York: Cambridge University Press, 1997)

(Edward J. Bristow, Prostitution and Prejudice: The Jewish Fight Against White Slavery(sic !), 1870-1939)

În ceea ce priveste crima organizată, implicarea în răpiri, trafic de droguri, taxe de “protectie”, Al Capone, considerat prototipul gangsterului în folclorul urban, este un micut copil față de legendarii banditi evrei americani, precum Jacob Levinsky, Charles „Charlie the Cripple” Litoffsky, Joseph Toplinsky, „Dopey” Benny Fein, Joe „The Greaser” Rosenzweig, Nathan „Kid Dropper” Kaplan, Johnny Spanish, Jacob „Gurrah” Shapiro, Moses Annenberg si Arnold Rothstein, din anii ’20, continuând în anii prohibitiei cu Meyer Lanski si Bugsy Siegel, împreună cu ale zeci si zeci de banditi, toti se regăsesc în lista de personalităti americane de origine evreiască. Iar lista este deschisă si continuă până în ziua de azi, în paralel cu activitătile binecunoscute, prostitutie, pornografie, extorcări de fonduri, trafic de droguri si jocuri de noroc. Nu degeaba a fost denumită Murder Inc., fată de care Mafia italiană pare a fi o organizatie caritabilă. Astăzi, în timp ce mafia italiană e de domeniul trecutului, se constată o apropiere între mafia rusă, compusă majoritar din evrei, si cea evreiască americană, în special datorită concurentei, ultima detinând si monopolul asupra traficului de ecstasy. Inutil să mai mentionez motivele implicării lor în aceste activităti criminale.(va urma)

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: