Asasinii viitorului (33)

pegging

Cap. 3 Alte mituri fondatoare

Sunt nevoit să revin la wikipedia pentru a demonta alte mituri fondatoare ale ideologiei homosexuale, citez:

“Comportamentul homosexual este relativ frecvent la mamifere si la păsări. Acest comportament, ca majoritatea comportamentelor sexuale, pare să facă parte din structura de socializare, de stabilire a legăturilor afective si de dominantă socială. Este un comportament mai frecvent la animalele cu inteligentă mai dezvoltată, precum cimpanzeul bonobo, câinele, caracatita sau insectele sociale. De multă vreme s-a observat comportamentul homosexual ocazional la numeroase specii de primate, dar oamenii de stiintă sunt rezervati în cuantificarea importantei acestui fapt pentru sexualitatea umană.”

Păi dacă oamenii de stiintă sunt rezervati în ceea ce priveste acest comportament sexual, mă aventurez să-i spun deja anormal, ce rost mai are să fie mentionat în wikipedia? Si apoi nu se dă nici măcar un exemplu, pentru ca măcar să vedem dacă există măcar o fărâmă de sperantă să putem extrapola homosexualitatea la mamiferele umane. Atunci să vedem în ce constă această homosexualitate la animale. Vrem nu vrem, tot la wikipedia ajungem. Atunci să mergem la articolul Homosexual behavior in animals. O primă observatie importantă ne sare în ochi încă de la început, pentru că se vorbeste de relatii între animale de acelasi sex interpretate ca fiind relatii homosexuale. Nota bene! Interpretate doar. De către cine? Păi de un anume Bruce Bagemihl, PhD, de profesie lingvist, care în lipsă de idei în domeniul lingvisticii, s-a apucat să studieze homosexualitatea viermilor si altor dihănii. În fine, cele prezentate pe larg în wiki nu m-au lămurit câtusi de putin. Majoritatea chestiunilor descrise par a fi jocuri între femele sau masculi, interpretate ca jocuri sexuale. Ca si la lesbiene, în absenta penisului viril introdus în vagin, relatiile sexuale se limitează în extremis la ceva gen masturbare reciprocă. Ori asta nu se poate numi sex, reamintesc, este vorba despre relatii homo-sexuale. Iar la animale cu atât mai putin. Se afirmă că singurul caz de contact anal penetrativ s-ar fi raportat la bizonul american. Fraza cu pricina, extrasă din wiki, apare identic pe o grămadă de situri ce fac apologia stilului de viată gay, asa că asta mă face să bănuiesc altă legendă urbană. Pe nici un site serios, nu am găsit studii care să trateze această afirmatie. În consecintă, comportamentul homosexual la animale este tot o legendă urbană. Comportament homosexual înseamnă sex anal cu ejaculare, nu jocuri, nu masturbare, nimic altceva. Punct! Si acum, cîteva consideratii personale. A vorbi despre comportament homosexual la animale înseamnă a coborî omul la nivelul animalului, sau mai degrabă, a coborî animalul la decăderea patimilor anormale omenesti. Comportamentul sexual animal este guvernat de hormoni, feromoni, cicluri anuale, în timp ce comportamentul sexual uman este guvernat de vointă si afectiune reciprocă, un complex de factori ce se numesc eros. Erosul la animale nu există. Teza erosului ca satisfactie strict sexuală îi apartine, cum altfel, lui Sigmund Freud, cel care a contribuit din greu la degradarea acestui concept, dar si al celui de căsătorie si iubire crestină. Această idee cu homosexualitatea animală nu este chiar atât de nevinovată pe cât pare, un capriciu al câtorva savanti plictisiti, ea a fost folosită ca argument absolut în cazul Lawrence vs. Texas, pentru a aboli legile sodomiei. Si mai este un aspect demn de remarcat. Dacă se demonstrează că aceste obiceiuri există la animale, atunci ele sunt clar înnăscute, ca atare o astfel de legendă urbană este si ea un punct forte în sprijinul teoriei că homosexualitatea ar fi un comportament sexual înnăscut si perfect normal. Reducând omul la animal, acest mit nu face decât să contribuie la erodarea conceptului de umanitate. În concluzie, comportamentul homosexual la animale nu există, si chiar dacă ar exista, el nu poate fi extrapolat la om. De altfel, toti cei ce au pierdut timpul cu astfel de cercetări inutile, pentru a nu se auto-discredita, folosesc expresia same-sex relations in animals, evitând cu grijă să pomenească de homosexualitate. Lansată mai mult ca sigur de către activisti homosexuali prin paginile de stiintă popularizată ale revistei National Geografic, care se face vinovată si de alte ipoteze fanteziste, multe dintre ele anti-crestine, adoptată cu strigăte de ura de presa de scandal în lipsă de subiecte fierbinti, această teorie este contrazisă categoric de către oamenii de stiintă seriosi. Homosexualitatea animală nu există. Sexualitatea la animale nu are o componentă erotică, asa cum are la om, ci strict reproductivă, îndreptată strict către animale de sex opus, în scopul strict al perpetuării speciei. Si cu asta basta! Încă un mit demontat.

Atunci să trecem la următorul, citez din wikipedia în engleză, pentru că la articolul în română, această frază a fost ocolită cu grijă:

“In 1952, when the American Psychiatric Association published its first Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, homosexuality was included as a disorder. Almost immediately, however, that classification began to be subjected to critical scrutiny in research funded by the National Institute of Mental Health.” , adică:

”În 1952, atunci când Asociatia Psihiatrică Americană a publicat primul Manual de Diagnostic al Tulburărilor Mintale, homosexualitatea a fost inclusă ca tulburare psihică. Aproape imediat, totusi, această categorisire a devenit obiectul criticilor, în urma cercetărilor începute la Institutul de Sănătate Mintală. ”

Este un exemplu tipic de manipulare a textului prin de-contextualizare, metodă tipică de propagandă pentru toate ideologiile totalitare. Ce să întelegem? Că până în 1952, homosexualitatea era considerată ca fiind absolut normală, si brusc, datorită homofobiei psihiatrilor americani, a fost introdusă în lista tulburărilor psihice? Wikipedia nu ne spune absolut nimic. Atunci să deslusim si acest mister. Nu putem să facem asta fără a preciza că în anul următor, aceiasi psihiatri, sub presiunea lobby-ului gay, au scos homosexualitatea de pe lista tulburărilor psihice. Fraza cu pricina apare în mai toate materialele de propagandă homosexuală din România, dar si de pe aiurea, fiind repetată papagaliceste de către activistii homosexuali cu orice ocazie, citez:

“În 1973, Asociatia Psihiatrică Americană a scos homosexualitatea de pe lista ei de dereglări mentale.”

Aceasta este fraza magică, si nu este cu nimic mai prejos decât cifra magică, amândouă, mituri fondatoare ale ideologiei homosexuale. Câteva consideratii personale pentru început. Să facem observatia că timp de milenii, homosexualitatea a fost privită de biserică drept un păcat, un obicei necurat, o spurcăciune, de medicină ca o dereglare psihică, si de legislatie ca o perversiune sexuală („crime against nature”). De retinut, milenii de-a rândul, încă din vremurile biblice. Din punct de vedere infractional, în functie de gradul de tolerantă al societătii respective, s-a mers de la acceptare tacită până la condamnare la moarte. Prin atac concentric, în haită, marsul pentru distrugerea institutiilor culturale preconizat de către Gramsci, s-a ajuns ca homosexualitatea să fie dezincriminată din punct de vedere juridic în SUA si în Europa, să fie scoasă de psihiatri din catalogul dereglărilor psihice, singura care rezistă încă pe pozitie este biserica, cea ortodoxă în special. O primă observatie pe care o fac este că scoaterea homosexualitătii de pe lista tratatelor de dereglări psihice, nu-i conferă automat normalitate. Si acum, putină istorie, ca să vedem că situatia nu stă chiar asa cum o prezintă dânsii.

Să precizăm pentru început că într-adevăr, în 1973, în urma presiunilor exercitate de asociatiile homosexualilor americani, APA a eliminat homosexualitatea din DSM-II (Diagnostic and Statistical Manual Of Mental Disorders). A fost o victorie extrem de importantă a homosexualilor americani, acestia afirmând că decizia a fost luată pe baza noilor descoperiri stiintifice, ca si cum ar mai fi ceva de descoperit în tehnica sexului anal. Concluzia care s-a tras este că dacă homosexualitatea nu nu mai e o tulburare psihică, adică nu mai e anormală, atunci nu poate fi decât normală, ca atare trebuie afirmată si asumată. În DSM-II, homosexualitatea figura la poz. 302, la cap. Deviatii sexuale, alături de exhibitionism, fetisism, travesti, sadism, masochism si pedofilie. Clasificarea aceasta se baza pe studii începute încă din sec. 19, primul medic care a studiat sodomia fiind Auguste Ambroise Tardieu (1818-1879). Primele cercetări au fost făcute mai ales din perspectivă medico-legală, urmând după aproape un secol studiile lui Freud din perspectivă psihanalitică. Indiferent din ce perspectivă au fost făcute studiile, toate au subliniat caracterul anormal al homosexualitătii, cu exceptia lui Alfred Kinsey si acolitilor săi. Am văzut anterior câte parale făceau cercetările dlui Kinsey. Adevărul este că eliminarea homosexualitătii din DSM-II s-a făcut sub presiune politică, iar lucrul acesta îl recunosc chiar si cei care au votat pentru eliminare, pentru că trebuie spus că aceasta s-a făcut cu o mică majoritate, de doar 60% (5854 voturi pentru, 3810 împotrivă). Ulterior, ea a fost eliminată treptat din toate nomenclatoarele care o categoriseau drept tulburare psihică, ultima declasificare fiind operată în 1990 de către Organizatia Mondială a Sănătătii. Acestea sunt faptele, nu mai avem ce discuta din punct de vedere psihiatric. Specialistii în psihiatrie stiu mai bine cum devine chestiunea. Că prin votul din 1973 s-a introdus un adevărat cal troian în practica psihiatrică, acum chiar nici nu mai contează. Esential este că nimeni, nici psihiatrii, nici omul simplu de pe stradă, nu consideră practicile homosexuale ca ceva absolut normal. Că este sau nu tulburare psihică, categorisită ca atare într-un nomenclator oarecare, prea putin contează. Edificator este faptul că în 1994, la Congresul Mondial de Psihiatrie din Rio de Janiero, s-a considerat că este fără temei intentia de a căuta motivatii stiintifice în favoarea homosexualitătii, deoarece „orice homosexual este pe deplin răspunzător de comportamentul său, adică dispune de discernământ”. Neavând cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, homosexualitatea „poate fi considerată un viciu si, ca orice viciu, are o influentă cert nefavorabilă, atât asupra individului însusi, cât si asupra familiei sale, asupra întregii societăti”. Teologii pot demonstra că homosexualitatea este un păcat. Psihologii, chiar dacă au proclamat că homosexualitatea nu este o tulburare psihică, ci o variantă a sexualitătii umane, nu pot impune societătii acceptarea ei fără rezerve. Homosexualii sunt o categorie socială si trebuie tratati ca atare, în consecintă, doar statisticienii se pot pronunta dacă homosexualitatea este bună sau nu pentru societate. Si totusi, problema rămâne aceeasi – este sau nu homosexualitatea o boală? Părerea mea este că nu, la modul absolut. Este un comportament asumat. Acest aspect nu poate fi discutat decât în context social. Un functionar nazist model, atât în familie cât si în societate, era perceput de societatea germană de atunci ca un model de urmat, în timp ce o bună parte a societătii americane îl considera bolnav psihic. La fel, în zilele noastre se poate discuta modul în care se privesc reciproc America si Iranul. Depinde de valorile fiecărei societăti la un anumit moment istoric. Un aspect anecdotic este că în DSM-ul actual, dependenta de alcool si de automatele de pocker (păcănele) sunt încă încadrate la aceeasi categorie din care a fost declasificată homosexualitatea. Si cu asta, sper că am mai clarificat unul din miturile fondatoare ale ideologiei homosexuale.
Ultimul mit despre care vom discuta aici este determinarea genetică a homosexualitătii. Să vedem mai întâi ce spune wikipedia, citez:

”Relatia dintre biologie si orientare sexuală este încă în stadiul de cercetare. O cauză singulară, determinantă sau simplă nu a fost demonstrată conclusiv. Diverse studii duc la concluzii diferite, uneori în conflict cu alte studii însă, teoriile la ora actuală indică spre o combinatie de factori genetici, hormonali si sociali ce determină orientarea sexuală. Teoriile biologice cu privire la orientarea sexuală sunt mai des întâlnite si studiate iar printre factorii biologici se includ cei de natură genetică si dezvoltarea fătului în uter. Printre factorii ce pot avea legătură cu dezvoltarea orientării heterosexuale, homosexuale, bisexuale sau asexuale se includ genele, hormonii prenatali si structura creierului.”

Ultimul mit băgat la înaintare de către activistii homosexuali este al determinismului biologic, mai pe înteles, că homosexualii se nasc asa, si că nu se pot schimba. În acest sens au fost demarate programe ample de cercetare, care au implicat resurse materiale impresionante, fără a ajunge la nici un rezultat concludent. Bunăoară, s-a căutat cu o perseverentă demnă de o cauză mai bună o asa-zisă genă a homosexualitătii. Periodic, reviste de scandal, dar si activisti pro-gay, readuc problema în discutie, bazându-se probabil pe ignoranta în domeniu a cititorilor unor astfel de materiale de propagandă ieftină. Este clar că există un număr de gene care determină sexul si orientarea sexuală, masculină sau feminină, dar nu s-a dovedit nici o legătură între acestea si homosexualitate sau lesbianism. Nu am de gând să trec aici în revistă cercetările de ultimă oră care dovedesc chipurile existenta unei astfel de gene. În schimb voi demonstra foarte simplu că asa ceva este imposibil. Nu este ideea mea, ci a geneticienilor. S-a pornit de la ideea gemenilor identici (cu acelasi ADN). Dacă gemenii au acelasi ADN, adică gene absolut identice, atunci dacă unul devine gay, si celălalt ar trebui să devină tot gay, dacă homosexualitatea ar fi conditionată genetic. A fost demarat un studiu gigantic, care s-a întins pe aproape 20 de ani, asupra a 600,000 de gemeni, pe trei continente, Europa, America si Australia. Retineti numărul, 600 de mii – nu 500 de puscăriasi ca în studiile dlui Kinsey, sau cu chestionare completate de cititori ai revistelor pentru homosexuali – un proiect gigantic, la scară planetară. Concluzia – homosexualitatea nu este determinată genetic. Dr. Neil Whitehead, PhD, unul din savantii ce au condus experimentul, a afirmat, citez: “dacă unul din gemeni manifestă orientare homosexuală, sansa ca celălalt să manifeste aceeasi orientare sexuală este de 11% pentru bărbati si 14% pentru femei”. În mod normal, dacă homosexualitatea ar fi determinată genetic, toti, absolut toti, 100% adică, ar trebui să fie homosexuali. Alte studii, realizate la scară ceva mai redusă, au demonstrat acelasi lucru. Bunăoară, studiul efectuat de către Michael Bailey si Richard Pillard, cercetători la Universitatea Northwestern si la Universitatea de Medicină din Boston, a demonstrat acelasi lucru. Studiile se pot găsi cu usurintă pe net, asa că oricine se poate convinge de cele afirmate aici. Activistii homosexuali se bazează pe faptul că putini sunt tentati să caute si să verifice, asa că repetă în continuu ipoteza falsă a determinării genetice a homosexualitătii, acuzându-i de homofobie pe cei ce se îndoiesc de ea. Va veni si vremea să analizăm metodele teroriste prin care vor să impună idei false majoritătii. Ceea ce trebuie retinut, este că homosexualitatea nu este determinată genetic, iar rezultatele cercetărilor în această directie sunt clare si definitive, nu încă neconcludente, cum afirmă în mod tendentios wikipedia.

Unul din primele studii care a îndreptat atentia către o posibilă cauză a homosexualitătii a fost realizat de cercetătorul Simon LeVay, din cadrul Institutului Salk de Studii Biologice din San Diego, California. El a descoperit anumite diferente între creierele bărbatilor homosexuali si heterosexuali, concentrându-se asupra unei anumite zone a hipotalamusului anterior. El a mai descoperit anumite structuri în creierul persoanelor homosexuale, asemănătoare cu cele ale femeilor. Studiul nu a mai fost reluat, astfel că rezultatele sale ridică numeroase semne de întrebare. Multi din homosexualii ale căror creiere le-a studiat, muriseră de SIDA, ori, este cunoscut că această boală provoacă scăderea nivelului de testosteron, deci era de asteptat ca structurile găsite la homosexuali să semene cu cele ale femeilor. În fine, fără să mă mai lungesc cu aceste teorii, trebuie să spun că însusi LeVay, azi, se îndoieste de rezultatul cercetărilor sale, afirmând, citez:

”Este important să subliniez ce nu am descoperit. Nu am dovedit că homosexualitatea are cauze genetice. Nu am descoperit un motiv genetic al orientării homosexuale. Nu am arătat că bărbatii homosexuali se nasc în acest fel, aceasta fiind cea mai obisnuită greseală pe care o fac cei care îmi interpretează munca. Nu am localizat o ”zonă” homosexuală în creier.”

Clar de tot! Probitatea profesională deasupra militantului homosexual, pentru că trebuie mentionat că dl. LeVay, acum pensionar, este si el homosexual.

În fine, alte cercetări au sugerat influenta nivelului de hormoni în timpul sarcinii asupra sexualizării creierului si orientării sexuale ulterioare. Este se pare, cea mai plauzibilă ipoteză – vreau să spun, cea care pare să contină un sâmbure de adevăr. Problema este că pe de o parte, anumite anomalii precum un aspect efeminat (pop. fătălău) pot fi controlate prin administrarea de hormoni sub supraveghere medicală, cu conditia să fie tratate din timp, iar pe de altă parte, nici această ipoteză nu este până în prezent verificată îndeajuns. Ceea ce este sigur însă, este că factorii sociali sunt esentiali. Desi acest fapt este negat cu îndârjire de către activistii gay. Este posibil ca o parte din homosexuali, cca.10-20%, să fi devenit gay datorită unui complex de factori pe care nu l-au putut controla, mici anomalii hormonale care netratate au condus la un aspect fizic efeminat, o educatie proastă, anumite traume suferite în copilărie, prieteni viciosi, etc…, să fi condus spre orientarea gay, pentru restul însă, cu mare părere de rău, nu rămâne decât ceea ce spune Sfânta Scriptură: viciu, păcat si spurcăciune.(va urma)

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: