Archive for Septembrie 2015

Un jurnal inedit al Căpitanului (2)

Septembrie 27, 2015

Capitanul

Miercuri 14 februarie 1934

În Austria lucrurile merg spre linistire prin înfrângerea social-democratilor. Bietii muncitori crestini si germani s’au apărat cu ultima desnădejde lăsând pe câmpurile de luptă peste o mie de morti. As dori să stiu unde au fost în aceste lupte jidanii social-democrati, jidovismul întreg de fapt din Wiena si Austria, amatorul acestei miscări. Câti eroi jidani în aceste lupte? Câti morti jidani? Câti răniti?

Joi 15 Februarie 1934

Luptele continuă la Wiena. Dacă social-democratii mai rezistă si în cursul zilei de astăzi nu este imposibil ca Dolfuss să piardă bătălia. În cursul zilei de azi se vor face interventii categorice a puterilor care vor dezarma pe Dolfuss silindu-l să ia măsuri de conciliere, ceeace înseamnă bătălia pierdută. Din această chestiune Dolfuss si Stahremberg apar ca niste canalii. Cred că nu vor putea trăi în Austria. Ori vor fi împuscati ori vor fugi în altă tară. De asemenea si maiorul Fay, monstrul sigurantei. Înclin si cred că până la sfârsit Dolfuss va fi învins. Cine întrebuintează sisteme ca acelea care s’au petrecut eri, când un muncitor grav rănit a fost adus pe targă la judecată, condamnat la moarte si apoi dus cu targa si apoi executat, după părerea mea, acela din acest moment a pierdut bătălia. National-socialistii au rămas intacti păstrându-se într’o rezervă complectă.

***

Preotul prof. univ. Cristescu dela Facultatea de Teologie, care acum două săptămâni a tinut o prelegere despre Nichifor Crainic, Garda de Fier, cazul de Sinaia, într’o strălucită formă, a fost chemat azi la Consiliul de Război pentru a da declaratie. A făcut o declaratie eroică. De remarcat faptul că profesorul Cristescu a fost denuntat la Consiliu de Război de un student trădător cu numele Minea (se zice dela Academia Comercială) Desigur că din rândurile acestora se vor recruta viitorii trădători de tară.

Canaliile dela „Universul” sunt în contra trădătorului Stere dar seamănă sământă de viitori trădători. Îi sameni, îi cultivi, pentru ca pe urmă tot tu să-i ucizi.

Vineri 16 Februarie 1934

Zi de post. Dela 1923, din închisoare postim post negru în această zi, tatăl meu, Mota si eu. În ultimul timp, în ce mă priveste, păcat ca xx n’am respectat cu aceiasi sfintenie această zi. Totusi nu a încetat a-si arăta ocrotirea ei pentru noi. N’asi putea să enumăr aici, nenumăratele semne pe care le-am avut în ziua de Sfânta Vineri.

I. Vineri 25 Noembrie 1927 a luat fiintă Legiunea Arhanghelul Mihail. Porniti deci pe lungul si greul nostru drum sub protectia Sf. Vineri.

II. Un moment hotărâtor a fost pentru noi începutul anului 1930. Ministrul de Interne Mihalache ne desfiintează organizatia, ne arestează ne confiscă tot si ne trimite în judecată. Procesul se fixează Vineri 27 Februarie. Tribunal de unde esim achitati în unanimitate.

Suntem toti retinuti mai departe în închisoare procurorul făcând apel. Termen de judecată în apel Vineri 27 Martie. Achitati în unanimitate si eliberati. Ce succes formidabil când te gândesti că întregul aparat de stat si întreaga putere iudaică erau în contra noastră. Procurorul totusi a făcut apel si mi se pare că termenul a fost iar Vineri 3 Iulie 1930, fiind achitati si de astă dată din nou de către Înalta Curte de Casatie.

Vineri 4 August am început casa dela Bucurestii Noi.

Tot Vineri, 8 Decembrie 1933 la orele 5 – 5, 1/2 s’a luat hotărârea de desfiintare a Gărzii de Fier de către guvernul Duca, apărut în Monitorul Oficial cu data de 9 Decembrie si executată prin perchezitii, confiscări, arestări si brutalităti în dimineata zilei de 10 Decembrie, începând dela orele două noaptea, (noaptea aceasta a fost o noapte de x chin pentru mii de oameni care au suferit astfel cu suferinta lor ziua de de sărbătorire a tineretului universitar, 10 Decembrie. Cred că această desfiintare, care a adus atâta durere nu se termina cu rău pentru noi, deoarece este pornită într’o zi de Vineri. Pe marginile acestui caet voi povesti în una din zilele viitoare, pe larg – toate întâmplările până la această dată a dizolvării, si dela această dată încoace. Deocamdată însă:

Legionarii toti sunt arestati, unii de peste două luni, în toate închisorile. Din cei vechi afară, liberi nu mai sunt decât eu cu Silaghi. Probabil sunt mai multe mii de arestati. Ciumetti e mort. Sotia mea arestată, bolnavă din seara zilei de 1 ianuarie. Până la această dată nu stiu nimic despre ea. Că e la Văcăresti, că e la Sigurantă, că e bolnavă în infirmeria Văcărestilor. Diversele interventii făcute până acum pare că nu au dat nici un rezultat.

Maresalul Averescu, Nicolae Mares, George Brătianu si apoi o serie de…………..

Tatăl meu arestat la Alba Iulia la 9 Decembrie, apoi la Brașov, actualmente transportat la Jilava. Patru frati (Horia, Ion, Cătălin, Decebal) arestati la Jilava. Cel dintâi fiind sublocotenent activ, cu sotia, 2 copii rămasi fără nici un sprijin. Mota arestat, sotia si doi copii în vânt. Eu însumi în situatia gravă cu viata în mână în orice moment. Mă gândesc la biata mama mea, rămasă complectamente singură si fără bani. Ce griji n’o fi având. Câtă durere într-o biată inimă care-si vede aproape totul nimicit: sotul cu 3 băeți, o noră, o fată cu doi copii, altă noră cu doi copii si ea singură cuc.

Mai sunt arestati la Jilava :

Generalul Cantacuzino Grănicerul, Nichifor Crainic, Dragos Protopopescu, Nae Ionescu, toti profesori universitari ale căror foi au fost suspendate. Cristache Solomon, Vasile Iasinschi, Polihroniade, Mota, Gârneată. Sfânta Vineri să-i protejeze pe toti si Sfântul Arhanghel Mihail să-i facă biruitori.

Este ceva care îmi spune, că în curând furtuna se va linisti. Cerul se va limpezi si soarele va apare. E aproape nu mai este mult. Greul si primejdia cea mare au trecut. Fiecare zi trecută ne duce spre xxx limpezire, spre lumină.

***

Social-democratii au capitulat. Guvernul este stăpân pe situatie. Dar nu se stie cât de stăpân. De aici mi se pare încă o confirmare a adevărului că un sef de organizatie politică nu trebuie să îsi ridice oamenii în contra autoritătii statului, încercând o lovitură de stat, deoarece în imensa majoritate a cazurilor puterea incomparabilă a statului învinge.

Sâmbătă 17 Februarie 1934

Eri Vineri 16, Maresalul Averescu a făcut declaratii politice cu privire la dizolvarea Gărzii de Fier, în sala Frascati, în fata comitetului Partidului Poporului. Declaratiile sunt de o importantă capitală. Duca nu este o victimă ci este răspunzător de faptele lui. Publicate în Îndreptarea de azi. Cred că vor avea mare efect.

Duminică 18 Februarie 1934

Vineri seara a încetat din viată Stefan Cicio Pop, fostul președinte al Camerei. Ca deputat l-am cunoscut personal. Dumnezeu să-i odihnească sufletul. Amos Frâncu, Vasile Goldis, Stefan Cicio Pop. Trei luptători din Ardeal căzuti unul după altul. Dar dacă drumul mortii s’a deschis el nu se opreste aici. A sosit timpul să cadă marile figuri ale momentelor istorice de întregire a poporului român. De unde mai înainte, la 10 ani odată, se făceau funerari nationale, acum în timp de câteva luni s’au făcut trei. Si se vor mai face, căci mor eroii.

Regele Belgiei

O altă veste tristă, care m’a miscat profund. O editie specială anuntă moartea Regelui Albert al Belgiei, pentru care aveam nesfârsită admiratie. Mare prin modestia lui, prin viata lui si prin capacitata lui. Încercând să facă o ascensiune a căzut într’o prăpastie. Si pe el să-l odihnească Dumnezeu în împărătia lui….

***

Pentru inimile caritabile

Aproape în fiecare număr de ziar, sub acest titlu apar numele nenorocitilor fără nici un ajutor pe lume. tep Singura lor nădejde este mila oamenilor. Desigur în fiecare zi, asteptau, poate xazi, poate mâine, să le deschidă usa cineva si să le aducă o rază de nădejde. În fiecare zi asteaptă. Si dacă lumea care are, si-ar imagina cum se ridică la cer binele făcut acestor suflete nefericite, s’ar duce împărtind tuturora din putinul pe care-l are, mângâind si vindecând atâtea dureri.

1. Tili Ran, mare mutilat de război cu ambele mâini invalide si sotia internată în spital, str. Silvia 19, prin soseaua Colentina. Cere ajutor.

2. Văduva Floarea, în Fundătura I Raion Nr. 11 cu 4 copii, într’o magazie, în frig si în mare mizerie. Voi ruga si eu pe camaradul F. să meargă să le ducă ceva.(va urma)

–––––––––––

Câteva comentarii acum. În ceea ce priveste luptele din Viena, faptele ulterioare îi vor da dreptate Căpitanului. Engelbert Dolfuss va fi asasinat câteva luni mai târziu, în 25 iulie 1934, Ernst Rüdiger Camillo Starhemberg, va fugi din tară, unde se va întoarce pentru a muri, abia în 1956, iar maiorul Fay (de fapt Emil Fey), tracasat ulterior de anchetele Gestapo, în 16 martie 1938, îsi va împusca sotia si copilul, după care se va sinucide. Ca si în episodul trecut, acum, când stim cum s-au petrecut în realitate faptele, ne impresionează finetea analizei Căpitanului, clarviziunea sa bazată bun-simt politic. De asemenea, faptul că îi este complet străină ideologia nazistă, declarându-se chiar contra „austro-fascismului” promovat de Dolfuss. De asemenea, o anumită frază atrage atenția, citez:

De aici mi se pare încă o confirmare a adevărului că un sef de organizatie politică nu trebuie să îsi ridice oamenii în contra autoritătii statului, încercând o lovitură de stat, deoarece în imensa majoritate a cazurilor puterea incomparabilă a statului învinge.

…de unde rezultă aversiunea Căpitanului fată de orice activitate politică ilegală, conspiratie si complot, pe care le asociază invariabil cu trădarea, dar si fată de orice tentativă de lovitură de stat. Si încă ceva, pentru că indivizi animati de interese obscure, colportează tot felul de informatii false privind Miscarea Legionară, voi da si un exemplu. Iată ce scria un anume Ciprian Chirvasiu, în Adevărul, citez:

Atitudinea lui este una ciudată. (este vorba despre atitudinea lui Carol al II-lea) Cu atât mai mult cu cât există informatii conform cărora în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1933, ca să scape de o eventuală arestare, Corneliu Zelea Codreanu s-a ascuns la nimeni altul decât Gavrilă Marinescu, prefectul Politiei Capitalei. De acolo conduce Garda de Fier, prin intermediul generalului Zizi Cantacuzino-Grănicerul, care, culmea! era chiar rudă cu I.G. Duca! Tot de acolo pune la cale crima. În prezenta lor, cei trei ”nicadori” primesc binecuvântarea unui preot legionar care oficiază o slujbă, îi împărtăseste si le urează: ”Domnul să va ajute în actiune!”. Evident că, după asasinat, Codreanu nu recunoaste că el a fost cel care a dat ordinul de asasinare si dă vina pe ”nicadori”: ”Crima iese din linia tactică a Gărzii de Fier si este un act pur individual”. La fel de interesant este faptul că, de la casa lui Marinescu, Codreanu pleacă si se adăposteste în casa camaradului său, generalul Cantacuzino-Grănicerul. Acolo este descoperit si este avertizat de Puiu Dumitrescu, secretarul particular al regelui. Dispare deci, înainte de miezul noptii când s-a dat decretul de interzicere a Gărzii de Fier si este găzduit de madam Crăciunescu, verisoara Elenei Lupescu, amanta regelui. Cum nu trebuie uitat nici faptul că, o vreme însusi Carol al II-lea se declarase fătis un simpatizant al Gărzii de Fier. Si încă un amănunt semnificativ: conducătorii hitleristi de la Berlin stiau de intentia criminală a lui Codreanu si chiar l-au felicitat ”pentru gândul clar privind trădătorul”.

(Adevărul, 20 august 2013, articolul „Adeverul despre asasinarea lui I.G. Duca (II), autor Ciprian Chirvasiu.)

Formidabil Dle! Atâtea si atâtea amănunte senzationale, mai ceva ca în Can-Can, Click si Libertatea. Evident că ele nu sunt scoase „din putul gândirii” autorului, ci de prin presa de scandal a vremii, cu nimic mai prejos decât cea de azi, Căpitanul chiar pomeneste Universul, dar mai e restul „presei jidănesti din Sărindar” cum o denumeau cu dispret legionarii, ziarele Adevărul, Dimineata si Lupta. Care va să zică, principalul pion al asasinării Căpitanului, gen. Gabriel Marinescu (zis Gavrilă), apoi Lupeasca îl adăposteau pe Căpitan. Din fericire există notele informative ale agentilor Sigurantei, cei care îl urmăreau pas cu pas pe acesta, astfel că se poate reconstitui traseul acestuia pas cu pas în acele zile. Din fericire, după asasinarea lui I.G. Duca, acesta le-a scăpat, ascunzându-se chiar sub nasul acestora, în timp ce era căutat prin Chisinău, Orhei sau Husi. Ca si chestia cu telegrama de felicitare, sau mă rog, ceva similar, trimisă de nazisti Căpitanului. Unde este? Domnule? că nimeni nu a văzut-o vreodată? Aiurea-n tramvai! Cai verzi pe pereti! Din astfel de articole mizerabile, scrise fără nici cea mai mică urmă de probitate profesională si respect fată de adevărul istoric, îsi „trag seva” contributorii wikipedia, dar si alte muhaiale cu pretentii de istorici. În imagine, Căpitanul în acei ani. (va urma)

Anunțuri