Archive for Octombrie 2015

Un jurnal inedit al Căpitanului (5)

Octombrie 25, 2015

CAPITANUL-LA-PREDEAL1935

Luni 26 Februarie 1934

Sunt câteva biserici în jurul cărora s’a desvoltat Miscarea Legionară. Ele au fost sau loc de pornire la luptă, sau loc de refugiu al sufletelor noastre în ceasuri grele. Îndemn sau adăpost, totdeauna am simtit binecuvântarea lor. În faza premergătoare înfiintărei Legiunii Arhanghelului Mihail, 24 Iunie 1927 (sf. Ioan) am fost legati sufleteste de schitul Rarău.

În vara anului 1922 înainte de miscarea studentească (Decembrie 1922) ne-am ridicat la schitul Rarăului cu Grigore Ghica si cu Nicu Nădejde, ambii studenti nationalisti. În condica Mănăstirii m’am găsit încă iscălit în anul 1909 când am făcut o excursie cu părintii mei. Apoi pe rând ne-am adunat la acest schit si ne-am făcut planul de luptă, Mota, Gârneată, Tudose Popescu, etc. după cum se poate constata din amintirea lăsată de noi în condica Mănăstireii.

Mănăstirea Văcăresti

Dela Rarău am plecat spre Văcăresti, spre închisoarea Văcăresti, după cum iarăsi se poate constata din amintirea lăsată de noi în condica Mănăstirei. În biserica dela închisoarea Văcăresti ne-am închinat în fiecare dimineată timp de 6 luni, iar Mota timp de un an. Acolo am plămădit gândurile organizati(e)i tineresti, acolo am găsit icoana Sfântului Arhanghel Mihail, acolo la umbra acestei icoane noi cei predestinati la o condamnare de cel putin 5 ani muncă silnică, ne-am legat împreună si am rămas legati până în ziua de astăzi în slujba aceleiasi cauze sfinte. Au trecut 10 ani de atunci: Tudose a murit, iar ceilalti 5 suntem în linia întâia ca la 1923. Mota, Gârneată, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici sunt la Jilava. În lumea aceasta predispusă la toate inconsecventele, cred că este un frumos exemplu. În diferitele serii am fost peste 30.000 studenti luptători în cadrul miscării studentesti, unde sunt? S’au răspândit ca potârnichile. Să fi rămas ar fi fost 40.000 de intelectuali cu situatii, cu vârsta maturitătii, profesori, medici, ingineri, preoti. N’am rămas însă decât acesti 5 si în jurul nostru îi numărăm pe ceilalti pe degete, Lefter, Ibrăileanu, Blănariu, Inginerul Clime, Silaghi.

Văcărestenii cu biserica si icoana Sfântului Arhanghel Mihail devine axa vietii noastre. După icoana dela Văcăresti am făcut mai multe copii. Una mare de un metru jum. lungime. Aceasta a fost tinută din Aprilie 1924 si până la 24 Iunie 1927 la Biserica Sf. Spiridon din Iasi. De acolo, sfintită, a fost adusă la Căminul nostru dela Iasi. O altă icoană mai mică am făcut-o cadou mamei mele. Am împrumutat-o apoi dela ea si am adus-o la București, când ne-am sfintit primul nostru sediu în Capitală, Calea Victoriei 40, la 8 Noembrie 1929. Cu ocazia dizolvării dela 1 ianuarie 1930, icoana a fost luată de către comisarul Vasilesc. Apoi după doi ani si după cercetări si insistente mari din partea tatălui meu, icoana a fost găsită la politie si readusă acasă. O altă icoană mai mică am făcut-o pentru mine. Ea a străjuit tot timpul la înăltarea casei dela Bucurestii noi.

Cu ajutorul acestei icoane, din cele mai grele si mai disperate situatii, am iesit biruitori. Sfântul Arhanghel Mihail si-a arătat puterea lui către noi.

MĂNĂSTIRILE NEAMT, VĂRATEC, AGAPIA

Camioneta noastră Căprioara am făcut curse 3 ani Iasi-Mănăstiri, ducând si aducând pasageri. În modul acesta ne-am legat de mănăstiri unde ne duceam ca în familie. Centrul devenise Mănăstirea Văratec, unde aveam cele mai mari prietenii cu maicile, Zenaida Raclis, Pompilis Cistor, etc. si unde era si cumnatul meu, Mihail Crăciu, inginer silvic, seful ocolului Văratec. În aceste toate mănăstiri s’a făcut în nenumărate rânduri rugăciuni pentru noi. La Mănăstirea Neamt ni s’au tipărit manifestele în alegerile în care noi am repurtat acea strălucită victorie 1931 30 August. Înainte de alegerile acestea tatăl meu s’a dus si a dat rugăciuni la toate trei mănăstiri. Toti băietii au crescut în jurul acestei mănăstiri. Moța s’a căsătorit la Mănăstirea Neamtului, Radu, Totu, Eremeiu, Bordeianu, Părintele Isinie, Silaghi. cunosc si cărările peste muntii din jurul mănăstirilor.

Mănăstirea Putna unde ne-am dus în mars 50 de legionari în vara anului 1929, ca să sfintim steagul Legiunii Arhanghelul Mihail, cel dintâi steag al nostru. Ni s'(a) refuzat din ordin sfintirea acestui steag si l-am luat trei zile deasupra mormântului lui Stefan cele Mare. După care am plecat pe jos peste munti spre Câmpulung, Rarău, Dorna si de acolo cu pluta la Mănăstirea Bistrita si Piatra Neamt. Mănăstirea Bistrita unde este înmormântat Alexandru cel Bun, bunicul lui Stefan cel Mare si Alexandru în vârstă de 15 ani, fiul lui Stefan cel Mare.

Părintele Ghenadie Caradă, staretul acestei mănăstiri, împreună cu familia Scutaru (str. Băilor Nr. 1) m’au scăpat dela moarte în 1916-1917. În luptele electorale călugării Galaction si Danielescu ne-au ajutat cu bani.

Mănăstirea Durău cu mai putine legături cu Miscarea, dar nu fără nici o legătură.

Mitropolia din Iasi. Aici ni s’au închis portile. Au fost legate cu lanturi si păzite de jandarmi la 22 August 1923, oprindu-ne a ne ruga. Mie îmi place foarte mult interiorul acestei Mitropolii.

***

După epoca statului păgân va trebui să vină o epocă de rezidire si de ctitorie bisericească. Aceasta este epoca noastră. Ne-am luat în diferite ocazii legământul să reparăm si să înzestrăm aceste biserici. În plus este scris în pământul strămosesc din toamna anului 1927 sau 1928, că ne luăm angajamentul de a face 2 mănăstiri una închinată Sfântului Arhanghel Mihail si alta Sfântului Stefan în amintirea lui Stefan cel Mare. Iar acum în urmă biserica dela Bistrita.

Marti 27 Februarie 1934

Ziarele, anuntă că eri a fost o zi agitată la Cameră. Goga a ridicat problema Gărzii de Fier, în special a celor arestati; Constantinescu Bordeni (georgist) cere sechestrarea parlamentară. Iunian se uneste. Răspunde Victor Iamandi obrasnic si sfidător. Din discutiile si declaratiile lui Victor Iamandi se confirmă stirea asasinării bietului Ciumetti. Dumnezeu să-l odihnească si jertfa lui s’o primească Dumnezeu.

PASTORALA SINODULUI

Astă-zi am citit în Universul Pastorala Sinodului. Pare că ar fi alcătuită de adversarii miscării nationale. pastorala nu-i a sinodului ci a asociatilor plătiti ai cauzei noastre. Este o atitudine nepermisă a bisericei (a autoritătilor bisericesti) care a născut în inimile noastre o indignare fără seamăn. Ne mirăm cu totii, episcopii ortodocsi au putut iscăli o asemenea îndrăsneală care loveste: în Adevăr, în Neamul Românesc, în preotime si în bisercă însăsi.

***

Ziarul Universul se poartă infect. Lipsit de cea mai elementară crectitudine. înlăturând tot ce ar putea fi cât de putin favorabil Gărzii de Fier. A scos cazul Ciumetti din corpul cuvântării lui Goga, în schimb a dat scotându-l bine în relief pe Victor Iamandi, după cum nu neglijease să dea tot ce ar putea fi defavorabil Gărzii de Fier. „Tara Noastră” din seara aceasta a dat admirabil discursul lui Goga, cred că va avea un mare efect în tară. Se va rupe tăcerea de până acum. El pune însă gresit problema într’un punct. Recunoaste cel putin indirect problema complotului. Este gresit pusă problema; Fenomenul cauzal al mortii lui Duca nu este complotul. Ci provocările, nedreptătile si încălcările de legi ale acestuia ca sef al guvernului. În această valoare istorică morală a gestului dela Sinaia, din care conducătorii au de învătat că dacă îndrăsnesc să sfarme legile si să-si iasă din minti se înseală imaginându-si că prin situatia pe care o detin sunt la adăpost de orice răspundere; se înseală pentru că se poate găsi un nebun să-l culce la pământ. Dacă conducătorii nu învată acest lucru de aci, atunci gestul se reduce la o simplă răsbunare personală si locală. El este desbărat de puterea învătământului pentru viitor, de puterea sa morală. Dar pentru ca oamenii politici să înteleagă trebuie să li se spună deschis adevărul. Nu asa cum se face: Să condamne efectul, fără să se condamne cauza care l-a născut. Ori cauza nu este complotul unor nebuni, ci încălcarea noastră în picioare, pălmuirea noastră, batjocorirea bisericii, asasinatul las.

Câteva cuvinte acum. Vom discuta altă dată pe larg despre cazul Ciumetti. Până atunci, că deh! omul cât trăieste învată, trebuie să fac rost de discursul lui Octavian Goga din data de 17 februarie 1934, cu privire la Garda de Fier, despre care mărturisesc că nu stiam. Ca să vedem si părerea dlui Goga, ca si răspunsul dlui Victor Iamandi. Acesta din urmă, un „cal troian” plantat de Carol al II-lea în PNL, tot asa cum Armand Călinescu fusese plantat în PNT, amândoi, ucigasi de profesie cu vocatie, printre cei mai mari prigonitori ai legionarilor, îsi va primi pedeapsa în noaptea de 26-27 noiembrie 1940, împreună cu unul din ucigasii lui Ciumetti, comisarul Ion Panova. Celălalt asasin, comisarul Aurelian Negrescu, va reusi să scape de arestare ascunzându-se, dar va fi si el împuscat, pardon „pogromizat”, într-una din zilele de 21-23 ianuarie, când va fi recunoscut si împuscat de un legionar pe când iesise în fata casei sale din cartierul Tei. Da, vom discuta toate acestea altă dată, cu actele de deces în fată, atunci când vom analiza toate decesele din timpul asa-zisei „rebeliuni legionare”. În imagine, Căpitanul la Predeal, la exact un an de când scria acest jurnal.(va urma)

Anunțuri