Archive for Ianuarie 2016

Un jurnal inedit al Căpitanului (12)

Ianuarie 31, 2016

czc 1

Duminică 11 Martie 1934

Am visat astă noapte că eram să cad într’o groapă acoperită cu scânduri.

CUVÂNTAREA D-LUI CUZA

D-l Cuza a vorbit eri la Cameră în chestiunea protectiei nationale. Îl atacă pe d-l Goga. Ataci camarad de luptă pentru a complace inamicului comun, care este guvernul. Ataci problema jidănească, dar te pui bine cu expresia puterii jidănesti din acest moment: Guvernul. În acest moment jidanii trăesc prin guvern, îsi fac afacerile prin guvern. Sunt obraznici datorită guvernului. Deaceia presa jidănească “Dimineata” si “Adevărul”, etc, în care îi ridică osanale. Nu sustin pe guvern “Viitorul” si întreaga presă de partid, cum îl sustine “Dimineata” si “Adevărul” oficioasele puterii iudaice din România.
D-l Cuza nu atacă guvernul ci găseste cuvinte de curtuazie pentru el. Nu vi se pare că este linia “Diminetii”?

Apoi: atacul guvernului si al întregei prese jidănesti este îndreptată de câteva luni contra d-lui Goga pentru atitudinea lui românească în chestiunea Gărzii de Fier. Ce face d-l Cuza? D-l Cuza atacă pe d-l Goga la fel cu guvernul, la fel cu presa jidănească. Iată ca răspuns cuvintele de laudă ale guvernului pentru L.A.N.C. în timp ce pe noi ne omoară.:

D-L V. Iamandi

“Singura actiune naționalistă pe care o cunoastem în tara aceasta este aceia a d-lui Prof. A.C. Cuza care se desvoltă linistit pe un drum trasat mai dinainte, cu aceleasi manifestări permanente cu aceleasi scopuri repetate periodic în toate ocaziunile si care niciodată n’au constituit o primejduire a ordinei de stat”.

Acest certificat al puterii iudaice pare co(că) constitue nu numai dovada sșăbiciunii acestei miscări ci si dovada trădării unei cauze.

Asa s’a purtat Cuza. La 1926 a sustinut până la revoltă guvernul Averescu-Goga combătând cu înversunare necunoscută pe national-tărănisti. La 1928 sustine pe guvernul national tărănist si atacă vehement pe N. Iorga trădătorul N. Iorga. La 1930 sustine sustine guvernul N. Iorga-Argetoianu – al marelui istoric si român N. Iorga si combate pe liberali aducându-le pe tapet chestiunea 4 Ianuarie si 5 Iunie si făcându-i jidoviti pe ei si pe national tărănisti.

La 1933 sustine pe guvernul national tărănist în chestiunea stării de asediu, a împuscării muncitorilor, etc. – tot timpul combătând pe liberali. În sfârsit la 1934 sustine pe liberalii lui V. Iamandi (ucigătorii nostri) si atacă în aplauzele majoritătii pe Goga, în timpul în care acesta oficiază apărarea noastră si pe national-tărănisti. În contra guvernului nu are nimic de spus. Cred însă că această atitudine a sa îi va compromite definitiv miscarea. Cred aceasta: L.A.N.C. ca miscare lipsită în ansamblul ei de caracter. Multumesc lui Dumnezeu că am scăpat la vreme din rândurile acestei miscări.

Repet: miscarea legionară nu va putea să facă vreodată cu cuzistii fără a-si periclita existenta, si viitorul ei. Nu poate să existe fuziune între principii contrare. Între apă si foc. Ori din punct de vedere moral scoala scoala legionară este o scoală a caracterului. Cuzismul este o scoală a lipsei de caracter. Cum se vor putea ……….. vreodată în viată asupra modului de a se comporta fată de toate problemele, fie chiar si de o problemă comună jidovească tinerii crescuti în cele două scoli deosebite?

ETICA SI MORALA

Etica – Et(i)ca – morav, obiceiu: disciplina care se ocupă cu aspectul uman prin care se reflectează principiile si idealurile morale în om. Are nevoie de mult caracter psihologic: întrucât este luată în functie de trăire, de comportare individuală fată de regulile moralei – om psihologie, viată.

Morala este expunerea de principii morale. O caracterizează metafizica, care este dincolo de urmare (lumea ideilor) si intră în domeniul eticei. Numai întrucât se întrupează în om si-i determină actiunile.

DIALECTICA

A.- Dialectica rațională. (personalismul energetic) – procesul de argumentare al unei idei. Exemplu: Oratorii (dialectica oratorică)

B.- Dialectica metafizică (Energetism metafizic) – în lumea ideilor. Presupunem existenta ideilor: ca o lume a parte, independentă de noi cu un proces de desfăsurare propriu si cu o putere de influentă asupra lumii si desfăsurării ei cu alte cuvinte puterea de întrupare în forma istorică (fixarea în timp si spatiu). Reprezentantul acestei conceptii este Regel (Hegel?) cu “Weltgeist”. De aici ia nastere scoala istorică. Teologia monostetic. Teolos-scop; logia-stiintă; monos-lege; titini-a pune. Care reduce istoria de legi, adică evenimentele istorice se datoresc influentei acelui lucru al ideilor (spirit universal), iar nu vointei arbitrare omenesti ceeace înseamnă că istoria se desfăsoară în virtutea unor legi.

Napoleon nu este decât întruparea “Weltgeist-ului”. Istoricii din această scoală nu cercetează locuintele istorice în sine, ci întrucât ele sunt un reflex al acestor legi, a spiritului universal.

Acestei scoli i se spune:

Scoala istorică ideografică

Ideos=particular, propriu, individual

Grafi-is=descriere

Însemnează scoala care descrie evenimentele, în ascensiune si conditionarea lor – neadmitând ide? “Weltgeist-ului” si puterii lui de a se întrupa în forme istorice dic… de.. determina evenimentele istorice pe lume. Aceasta se mai numeste si conceptia pregmatică a istoriei (progm? –tas=fapte, evenimente, lucru), cealaltă? fiind conceptia metafizică a istoriei.

Da, las teoreticienilor sarcina de descifra ce ar vrea să spună Căpitanul în considerațiile de mai sus. Eu nu am făcut decât să redau textul așa cum se prezintă el în arhive. Sau cine stie? Poate le vom descifra tâlcul într-o bună zi. (va urma)