Archive for Aprilie 2016

Ba nu, D-le! Legionară e mă-ta! (2)

Aprilie 23, 2016

muslims

Voi explica imediat cum devine chestia, deocamdată să lămurim care e treaba cu autorul si cu toată această societate civilă. Să facem observatia că toată această asa-zisă “societate civilă” este reprezentată de un număr de oengeuri, organizatii neguvernamentale adică, create imediat după evenimentele din decembrie ’89, cu scopul declarat de a exercita presiuni coercitive asupra institutiilor statului post-comunist cu structuri de putere de tip comunist implantate la toate nivelurile societătii. Înfiintate cu sprijinul ideologic dar mai ales material si logistic al unor indivizi si organizatii de peste ocean, toate aceste asa-zise oengeuri au avut mai întotdeauna în subsidiar si alte scopuri în afară de cele declarate în mod zgomotos, chestiune relevată ulterior de diversi observatori independenti. Finantarea asigurată de către un “unchi Sam” suspect de generos, a permis regruparea organizatorică si ideologică a “intelectualilor” fostului regim comunist si nu numai, această adevărată caracatită a reusit să coopteze noi membri cu afinităti ideologice, de la caz la caz având grijă să-i tragă precis pe calapodul lor ideologic. Independenta fată de bugetul statului le-a creat acestora o pozitie privilegiată în cadrul societătii si un avantaj în relatia cu puterea. Dacă la început, cel putin la nivel declarativ, societatea civilă părea dispusă să lupte contra vechilor structuri si mentalităti, având cel putin din acest punct de vedere, un scop nobil si util deopotrivă în cadrul societătii românesti, pe măsura trecerii timpului, odată cu rezolvarea treptată a acestor probleme, obiectul muncii tuturor aceastor oengeuri s-a subtiat tot mai mult. Pe de altă parte, toti acesti indivizi, membrii si reprezentantii acestor oengeuri adică, în timp au devenit dependenti de “borcanul cu miere” – fondurile pompate cu generozitate de peste ocean. Datorită faptului că institutiile statului operau într-o manieră tot mai democratică, toti acestia au fost obligati să-si reorienteze scopurile si tintele imediate, sau în lipsa acestora, să le creeze în mod artificial. Cum toti acesti pretinsi intelectuali nu pot fi decât „progresisti”, situându-se automat la stânga din punct de vedere ideologic, dacă nu cumva la extrema stângă, atacul a fost reorientat contra “conservatorilor”, vizând de această dată distrugerea tuturor structurilor si mentalitătilor traditionale. În consecintă atacul a fost concentrat asupra celor cu vederi conservatoare sau sceptice asupra ideilor “progresiste” promovate de dânsii. Principalele structuri vizate au fost biserica, familia si scoala, cele trei fiind chintesenta sistemului imunitar al societătii. În particular, sustinătorii acestora, intelectualii “reactionari” adică, au devenit tinta predilectă a exponentilor acestor oengeuri, categorie căreia îi apartine si psihologul nostru. Asta nu înseamnă că cele două personaje “dimascate”, vorba dlui Goma, dna Ana Blandiana si dl. Gabriel Liiceanu ar fi “intelectuali de dreapta”, dânsii si-au manifestat doar scepticismul vis-à-vis de politicile europene privind imigratia, în contextul mai larg al esecului acestor politici, chestiune mai mult decât suficientă pentru ca stânga neo-kominternistă să lovească sub centură. Ah! nu! Sunt prea delicat – lovitură sub centură înseamnă un atac neregulamentar în cadrul unei lupte cinstite, în timp de dânsii lovesc în haită, precum o gască de cartier, pe întuneric, pe la spate, cu boxul sau cu sisul, după care se ascund care încotro. Cu voia Dvs voi abandona discutia privind acest individ si elucubraţiile sale de doi bani din Adevărul pentru a pune putin lucrurile la punct.

Deci. Să începem prin a spune că terorismul musulman este o realitate care încet – încet, tinde să se generalizeze. În consecintă, dacă nu se iau măsuri drastice, în scurtă vreme toate aceste atentate, sinucigase sau doar ucigase, vor deveni fapt divers tinzând să se banalizeze. Iar succesele fortelor de represiune, cel putin din ceea ce a apărut în mass-media, au fost aproape nule. Deci, momentan, avantajul este de partea lor. Cauza principală, care nu apare niciodată în comunicate, c’est pas tout à fait évident, cum spun frantujii, este prezenta militară americană în Orientul Apropiat. Că vor să combată Statul islamic, că vor să pună ordine în Irak, că vor să pună mâna pe rezerve de petrol, că vor să sustină militar Israelul în cazul unui război cu Iranul sau chiar să declanseze un atac contra acestuia, aşa cum au mai procedat deja în trecut – NU MĂ INTERESEAZĂ. Vreau să spun că nu mă interesează în contextul acestui articol. Poate fi unul din aceste motive sau pot fi toate la un loc, este treaba analistilor politici să evalueze această situatie. Cert este că americanii sunt acolo – sigur – mai si mor câte oarece unii, cum au murit si de-ai nostri bunăoară, dar pe baza unui contract clar, familiile primesc despăgubiri consistente în cazul decesului unui militar – ba mai mult, aud că la noi se dă si spagă pentru a pleca în astfel de misiuni aproape sinucigase, în fine, cert este că această prezentă militară este profitabilă pentru americani, pentru că pe lumea asta nimic nu este moka. Doar moartea, ea cu certitudine este moka – în rest totul se plăteste, nimeni nu face acte de caritate. Problema este că plătesc europenii, printre care din când în când mai mor si compatrioti de-ai nostri. E o chestie pe care n-o veti auzi în mass-media. Am urmărit în mod expres comentariile dlui Dungaciu, dar si ale altor băgători de seamă, după recentele atentate de la Bruxelles, nu pentru că m-as da în vânt după comentariile dânsilor, extrem de bine decantate în ceea ce priveste strictul necesar admis a fi comunicat opiniei publice, “pulimii” care va să zică – am vrut doar să văd dacă sunt în stare să spună adevărul. Din păcate, dl. Dungaciu s-a oprit la jumătatea drumului, făcând remarca că deocamdată Germania nu a fost atacată, corect, dar omitând cu bună stiintă să comenteze faptul că explozia principală a avut loc la terminalul în care se îmbarcau pasagerii pentru SUA. Oare de ce, boieri Dumneavoastră, tocmai acolo? Întrebare fără răspuns, ca de obicei.

Să spunem din nou lucrurilor pe nume. Atât terorismul islamic, cât si această asa-zisă criză a “refugiatilor” sunt două aspecte ale aceleiasi probleme, un complex de probleme de fapt. Cele două aspecte se interconditionează reciproc. Nu are rost să ne facem iluzii, chiar dacă se încearcă în mod iresponsabil să se oculteze legătura dintre cele două. Un lucru este însă cert, amândouă au în comun un singur lucru, religia islamică. Nu trebuie să tragem de aici concluzia falsă că terorismul islamic si fluxul migrator al milioanelor de “refugiati” ar avea drept cauză credinta musulmană. Nici vorbă! Cauzele sunt multiple, atât politice cât si economice si demografice. Să ne amintim că în timpul cât în tările arabe, vorbesc doar de cele mai puternice, erau la putere dictatori precum Khaddafi (Libia), Mubarak (Egipt), Saddam (Irak), am dat doar exemple din cele mai elocvente, populatia acestor tări avea un nivel de trai mai mult decât decent si nimeni nu-si punea problema să emigreze. Totul a început cu atacarea Afganistanului sub pretextul lichidării lui Ben Laden, apoi a fost atacat Irak-ul sub pretextul pretinsei înarmări nucleare a lui Saddam Hussein si în fine, a fost declansată “primăvara arabă”. Că toate aceste interventii, “export de democratie” cum le numesc în derâdere unii, miros a hidrocarburi, petrol si gaze naturale, asta este clar pentru orisicine; problema este – ce treabă avem noi cu toate astea? Ce treabă au europenii cu toate astea? Absolut nici una! Sigur, mass-media si stânga corectă politic încearcă să disocieze această criză fără precedent a civilizatiei europene de politica SUA în Orientul apropiat si nordul Africii. Ba mai mult, se încearcă minimizarea recentelor atentate teroriste cu zeci si zeci de morti, subliniind disproportia evidentă în raport cu numărul de morti în atentatele din lumea arabă, uitând că acele atentate sunt consecinta directă a politicii imperialiste a SUA, ca si a problemelor interne ale respectivelor tări. Spun si eu, nu mă interesează! Tările respective nu au decât să-si rezolve problemele interne cum or sti. Nu este problema nici a României, nici a Europei să plângă pe umărul lor. Avem si asa destule probleme. Iar războaiele fratricide locale se datoresc faptului că diversele factiuni sunt alimentate cu arme si muniţie de marile puteri. Este simplu ca bună ziua, dacă nu ar fi alimentate cu arme si munitie, toate aceste conflicte s-ar stinge de la sine, că doar n-o să se războiască între ei cu cutite de bucătărie. Din nou, nu mă priveste. Nu pot decât să constat. Să nu uităm, treaba noastră este mult mai restrânsă, respectiv elucubratiile anti-legionare ale dlui Mircea Toma.

Revenind la aberatiile debitate cu nonsalantă de acesta, conform conceptiei dânsului, cel mai mare pericol care pândeşte România nu este terorismul islamic si migrantii musulmani, ci gândirea “filo-legionară” a dnei Ana Blandiana si a dlui Gabriel Liiceanu. Dl. Mircea Toma pune alături o frază a poetessei alături de o frază a Căpitanului, crezând că ne dă pe spate cu eruditia sa securistică. Nu mai vorbesc despre analogia extrasă cu forcepsul, mostră de reavointă şi atitudine părtinitoare. Numai că cele afirmate de dna Ana Blandiana sunt o chestiune banală, dânsa vorbeşte doar de “milioanele de emigranti musulmani” – perfect adevărat! Sunt emigranti si sunt milioane – asta e! si e doar începutul, alte si alte milioane asteaptă să plece. Că dl. Toma are ceva polite de plătit celor doi, că a fost plătit pentru asta ca un adevărat mercenar al scrisului, jalnic de altfel după cât se vede, mai pot întelege, că are ce are cu legionarii, iar pot întelege, ce nu pot întelege eu este că încearcă să ne prostească pe fată. Să lămurim putin lucrurile. Codreanu afirmă, citez: “democratia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în fata blocului unit al puterii iudaice”. Care-i problema? În stilul său laconic si milităros, Căpitanul a punctat clar si la obiect. El nu se referea la democratie în general, nici la democratia din Marea Britanie sau SUA în mod special, ci la cea din România care, atunci ca si acum era mai degrabă o pseudo-democratie, o democratie de fatadă, în spatele ei ascunzându-se interese politicianiste de partid. Iar puterea iudaică, atunci ca si acum, era o fortă. Ce origine au toti emisarii dlui Obama care vin să ne tragă de urechi sau să ne strângă de coaie, de la caz la caz? Or fi romulani sau klingonieni si noi nu stiam? Sigur că da, în staff-ul Băncii Mondiale, FMI-ului, Departamentului de Stat, Rezervelor Federale, ca să nu mai vorbim despre American Israel Public Affairs Committee, sau AIPAC, în toate posturile cheie ale administratiei americane nu e nici urmă de evrei. Să fim seriosi! Mai degrabă, ar trebui să ne punem întrebarea câti ne-evrei sunt. Pentru că de la afacerea de spionaj Pollard încoace, evreii nu s-au mai complicat să infiltreze spioni la nivel inferior, plasând pe fată agenti de influentă total devotati Israelului până în sferele cele mai înalte ale puterii în Statele Unite, inclusiv în Consiliul Național de Securitate al Presedintelui. După cât se vede, Dl. Toma, ca orice militant bolsevic care se respectă, interpretează istoria asa cum îi convine, trâgând-o pe calapodul propriei corectitudini politice.

Si pentru că stimabilul tot a adus vorba despre Corneliu Zelea Codreanu, este momentul să lămurim putin lucrurile. Se vorbeste adesea despre un asa-zis antisemitism al legionarilor, care chipurile ar fi pregătit cumva holocaustul. Nici vorbă de asa ceva. Sigur, legionarii aveau o pozitie anti-evreiască categorică, dar nu trebuie uitat contextul istoric. Este vorba despre afluxul a sute de mii de evrei askenazi (jidani) pe parcursul a doar un secol, astfel că de la 12000 de evrei în Moldova la 1803, iar în Muntenia nici măcar 1000, în 1912, în Vechiul Regat erau deja 239967 evrei, pentru ca în 1930 să fie 756930, cresterea fiind pusă pe seama aportului noilor provincii, Basarabia, Bucovina si Transilvania, dar si a celor cca. 120000 de evrei intrati mai mult sau mai putin ilegal pe teritoriul României în timpul marii foamete din Rusia Sovietică. De asemenea, trebuie spus că pretinsul antisemitism al legionarilor nu era de sorginte rasială, ci doar economică. Oricât am căuta consideratii rasiale în scrierile Căpitanului nu vom găsi decât aprecieri de natură economică, citez:

„Numerus clausus” însemnează că marea primejdie jidănească stă în număr, mai cu seamă în număr, pe care nu-l mai putem suporta nici în scoli, nici în comert, nici în industrie, nici în profesiunile libere.(…)Această formulă nu rezolvă aproape nimic, căci ea se ocupă de respectarea proportiilor, dar nu atacă proportia în sine.

QED, dau si eu citate, de data asta asa cum trebuie, nu ca dl. Toma. Nici argumentul cu folosirea termenului de “jidan” pentru evreii askenazi (evrei vorbitori de idis, proveniti cu precădere din Galitia), asa-zisii “evrei polonezi”, nu are valabilitate, termenul de jidan nu avea pe atunci sensul peiorativ care i s-a atribuit în mod fortat în prezent, el fiind pe atunci un termen uzual în vorbirea curentă, chiar dacă pe alocuri evreii preferau să li se spună israeliţi, un termen mai pretios si mai greu de pronuntat pentru omul obisnuit. Iar pozitia anti-evreiască a legionarilor, ca si a unei bune părţi a populatiei era cauzată si de comportamentul evreilor în cursul marilor momente istorice care au marcat crearea României moderne, comportament considerat neloial. Nu cred că mai e cazul să amintesc de comportarea acestora în momentul Congresului de la Berlin sau în timpul ocupatiei germane a Bucurestiului. Orice argument contra este de prisos, si iar voi spune câteva chestii care nu s-au spus până acum. Întreb si eu, pe toti cei care acuză de antisemitism poporul român, pe Eminescu, dar mai ales pe legionari, fără a mai vorbi de o întreagă generatie de cărturari, dacă evreii erau asa de loiali, asa de dornici să se integreze în România, de ce au plecat din tară chiar mai repede decât au venit? DE CE DE LA 756.930 DE EVREI ÎN 1930, ASTĂZI, ÎN ANUL DE GRATIE 2016 ABIA DACĂ MAI SUNT 3000 DE EVREI ÎN ROMÂNIA? De loiali ce au fost? Categoric, nu! Unii pretind acum că ar fi fost alungati de către regimul comunist. Aiurea’n tramvai! Nu i-a alungat nimeni în mod explicit. Cu atât mai mult cu cât marea majoritate ocupau pozitii cheie în structurile de putere ale statului comunist. Iar până prin 1960 erau majoritari în aceste structuri, cu precădere în Ministerul de Externe si în Securitate. Inutil să fiu contrazis, pentru că a fost publicată lista exhaustivă a întregului aparat de putere cu numele angajatilor de origine evreiască. Adevărul este că au plecat la mai bine pentru că au putut să plece, cu atât mai mult cu cât ocupau pozitii privilegiate în ierarhia de partid. Nu i-a persecutat nimeni. Iar Ceausescu a considerat că este mai bine să se descotorosească de personaje a căror loialitate fată de România stătea cam de multisor sub un semn de întrebare. În fond a fost un târg corect, din care toată lumea a ieşit multumită, comunistii români s-au descotorosit de niste tovarăsi incomozi si nesiguri, statul român a obtinut si niste sume de bani în valută în contul scolarizării respectivilor, statele Israel, SUA sau RFG – ul de atunci s-au ales cu un aport de imigranti cu studii superioare, iar dânsii au reusit să ajungă într-o tară liberă, în timp ce marea majoritate a românilor răbdau vicisitudinile impuse de regimul comunist. Mi se spune adesea că si românii ar fi plecat dacă ar fi avut posibilitatea. De acord, cu observatia că ar fi plecat smecherii, cei care puteau “să se învârte”, adică exact cei care au plecat – cei care aveau rude cu posibilitatea să-i primească, cei care puteau călători în tări occidentale, adică tot privilegiati ai regimului, fie fără merite precum membrii nomenclaturii comuniste sau cu oarece notorietate, precum actori, oameni de cultură, sportivi. Cei care au îndrăznit să treacă Dunărea înot se pot număra pe degete, asa că nu se poate face nici o comparatie. Dacă Ceausescu ar fi permis circulatia liberă către tările vestice, asa cum a făcut Tito în Yugoslavia, acestia odată ajunsi în Occident nu ar fi putut cere azil politic, pentru că nu ar mai fi avut nici un motiv să-l ceară. La fel cum permisul de muncă care era pe atunci obligatoriu, nu l-ar fi primit oricine, cum nici azi în unele tări nu-l primeste oricine. Asa că România nu s-ar fi depopulat, tot asa cum nu s-a depopulat nici acum, când România e membru UE si toate restrictiile privind circulatia persoanelor si munca în străinătate au fost ridicate. Faptul că marea majoritate a evreilor (99,6%) au părăsit România în putin peste jumătate de secol (1945-1990), dă măsura exactă a loialitătii acestora faţă de tara în care s-au născut sau cel putin au trăit o bună bucată de timp. Încheiem aici consideratiile privind pretinsul anti-semitism al Căpitanului, nu înainte de a preciza că legionarii s-au pronuntat totdeauna pentru eliminarea evreilor din politică, economie, presă, pe cale legală. Toate afirmatiile privind pogromuri, pregătirea holocaustului, etc… sunt aberatii bazate pe speculatii si interpretări tendentioase. Într-unul din ultimele interviuri acordate înainte să fie arestat, în 8 ian. 1938, pentru ziarul Daily Herald, Căpitanul precizează clar:

Orice evreu trebuie să părăsească tara. Încotro să se ducă? Aceasta e o problemă pentru toate natiunile, care trebue să le găsească un teritoriu. Dacă lumea a putut descoperi radio, televiziunea, telegrafia si alte probleme mari, dece oare, n’ar putea rezolva si problema evreiască?

Încă o dată QED. Clar de tot. Mai clar de atâta nici că se poate. Vorbesc si pentru dl. Toma care, utilizând o retorică securistic-bolsevică insinuează că si pisicoasa poetessă, ca si filosoful scremut, ar fi sugerat holocaustul pentru milioanele de musulmani ce bat la portile Europei. Nu numai atât, dar dânsul, furat de firul logic al raţionamentului său neo-bolsevic ne explică ceea ce dl. Liiceanu nu ne-a spus, dar despre care dânsul presupune că a gândit, în subconstient probabil, că doar omul nostru nu si-a tocit coatele degeaba prin facultatea de psihologie:

E foarte frumos exercitiul pe care ni-l propune Liiceanu aici: va trebui să inventăm un cadru legal care să apere drepturile omului, mai putin ale musulmanilor. Calea cea mai scurtă pare să fie una deja exersată de civilizatia europeană: vom defini omul european ca om superior – Übermensch – cel inadaptabil devenind, desigur, inferior (Untermensch).

Evident că dl. Liiceanu nici măcar nu a gândit asa ceva, darămite să si afirme, dar nimic nu este de prisos pentru politrucii neo-bolsevici atunci când scopul este nobil, respectiv a fărâma pilonii civilizatiei noastre europene: religia crestină, familia si scoala. Iar vectorii chemati să aducă la îndeplinire această sarcină sunt tocmai milioanele de musulmani pe care dânsul doreste să-i primim cu urale. Mai trebuie oare să precizez că atât iacobinii cât si bolsevicii au încercat să le distrugă pe primele două, si s-o reformeze pe ultima, fără succes însă. Dl. Mircea Toma dovedeste încă o dată că n-a înteles nimic din istorie. Se pare că nu a auzit de soarta lui Robespierre, Saint-Just, ca si cea a restului de iacobini fanatici din cercul de putere al acestora. Sigur, nu se va ajunge chiar la ghilotină, dar este de presupus că la ceasul răfuielilor, care cu sigurantă va veni, atunci când bomba valului migrator ne va exploda în plină figură, vor fi căutati oarece unii pentru a da socoteală, iar unul din acestia va fi si stimabilul.(va urma)