Archive for Iulie 2016

Pourquoi je ne suis pas Nisa

Iulie 17, 2016

Motto: “Doar uniti putem să trecem peste aceste chestiuni. Trebuie să spunem un nu hotărât violentei, fanatismului si fundamentalismului”.

Valeriu Zgonea, fost presedinte al Camerei Deputatilor

Azi, câteva cuvinte în contextul recentului atentat de la Nisa, care mi-a prilejuit si câteva reflectii privind viitorul României dar si al Uniunii Europene.

Am avut răbdarea să suport, dacă se poate spune asa, aseară la protv (articolul este scris în 16 iul.), o jumătate de oră de comentarii care mai de care mai inepte privind atentatul. Evident că de la prezentatoarea stirilor si până la oficiali si asa-zisi “specialisti” în “terorism” si “securitate”, care si-au dat cu părerea precum pensionarii la o tablă si o bere, toată această amplă actiune de dezinformare, în buna traditie cu care ne-a obisnuit acest post anti-national de televiziune, a fost condimentată cu eterna problemă – dacă sunt si români printre victime, copii, etc…

Am ascultat cu cea mai mare atentie toate comentariile, interviurile, interventiile, etc… pentru a vedea dacă poate spune careva adevărul. Evident că nu mă asteptam neapărat la analize complete si exhaustive, chestiunea asta se poate face doar prin declaratii oficiale la nivel înalt, dar voiam măcar să văd dacă se poate totusi sugera adevărul, sau dacă mai există vreun creier lucid care să-l întrevadă. Voi repeta ceea ce am afirmat într-un post anterior. Atunci (după atentatele de la Bruxelles) ca si acum, am urmărit în mod expres comentariile dlui Dungaciu, dar si ale altor băgători de seamă, nu pentru că m-as da în vânt după comentariile dânsilor, extrem de bine decantate în ceea ce priveste strictul necesar admis a fi comunicat opiniei publice, “pulimii” care va să zică – am vrut doar să văd dacă sunt în stare să spună adevărul. Din păcate, dl. Dungaciu s-a oprit la jumătatea drumului, făcând remarca că deocamdată Germania nu a fost atacată, corect, dar omitând cu bună stiintă să comenteze faptul că explozia principală a avut loc la terminalul în care se îmbarcau pasagerii pentru SUA. Oare de ce, boieri Dumneavoastră, tocmai acolo? Și de ce a omis omul nostru să precizeze tocmai acest amănunt, deloc neglijabil. Întrebare fără răspuns, ca de obicei. De această dată, făcând din asta un leit-motiv, asolut toti comentatorii, mai mult sau mai putin avizati, au vorbit despre terorismul (musulman) ca despre o stare de fapt cu care ar trebui să ne obisnuim. Nimeni nu se întreabă – de ce dom’le – tocmai în Franta si de ce nu în Japonia sau în China? Sau în Elvetia? Sau în Norvegia? că si acolo sunt turisti o droaie. Să aibă oare aceste tări niste servicii de securitate mai abitir puse la punct decât Franta? Nu prea cred. Si totusi de ce nici în Germania? Care să fie explicatia? Pe moment, nu pot trage decât concluzia că anume criterii de corectitudine politică, ca si proverbiala slugărnicie românească vis-a-vis de politica mai marilor UE, nu permite să se spună cauza reală a atacurilor teroriste asupra Frantei. Totusi ceva explicatii tot am auzit. Bunăoară, am auzit o droaie de imbecili acuzând politica colonială a Frantei din sec. 19 până la mijlocul sec. 20. Aiurea’n tramvai! În epoca aifonului si feisbuc-ului, căutatul de pokemoni este infinit mai important decât istoria modernă a Frantei. Cine dracu să se mai sinchisească de istoria colonială a acesteia? Pe urmă, chiar de ar fi asa, care să fie problema? Sigur, se face mare caz de asta – mai ales în Franta – reminiscentă a teoriilor marxist-leniniste cu care au fost îndopate generatii peste generatii de francezi si nu numai. Stiti Dvs! Chestii de genul – maghrebienii sunt fratii nostri, strămosii lor au fost sclavi pe plantatiile noastre, trebuie să răscumpărăm greselile trecutului, etc… toată mizeria propagandistic-masochistă a guvernelor de stânga care s-au succedat la putere în Franta după cel de-al doilea război mondial. Nici cu ai nostri nu mi-e rusine. Probabil că si rudarii din Gămăcesti, Arges au luat români în sclavie în compensatie pentru asa-zisa robie din care au fost eliberati de Kogălniceanu. Este cazul poate ca marii regizori ai natiei, alde Mungiu, Jude si Iepan să pună de-o mare “frescă socială” a tigănimii din Gămăcesti, poate mai adaugă ceva oscaruri la palmares. Adevărul este că Franta a băgat mult mai mult decât a scos în sistemul colonial – s-au scris cărti groase “ca pe mână”, vorba dlui Paul Goma, despre asa-zisa exploatare colonială franceză. Cărti mai mult decât documentate. Atunci ca si acum, Franta își este mai mult decât suficientă siesi, nu are nevoie de colonii, vorbesc despre colonii în sensul clasic, adică teritorii anexate a căror populatie si resurse să fie exploatate nemilos de metropolă, precum a făcut Marea Britanie si Olanda. Franta produce absolut orice, de la chiloti de damă din cele mai fine mătăsuri până la submarine nucleare, iar în domeniul agricol deține întâietatea la majoritatea produselor agricole, cu mult înaintea unor tări mult mai întinse precum SUA sau Canada. Fără a mai vorbi de vin sau de brânzeturi. Chiar si în prezent, Franta pompează miliarde în fostele sale colonii, bani care cel mai adesea sunt deturnati spre achizitia de armament de către guvernantii corupti locali, armament care alimentează mici războaie fratricide locale, care durează de decenii, si care per total au produs mai multe victime decât orice flagel. Dar toate acestea sunt adevăruri neconvenabile, corectitudinea politică ne impune să le spunem în soaptă sau si mai bine, să nu amintim de funie în casa spânzuratului.

Dincolo de toate aceste consideratii, adevărul este că până nu vom recunoaste cauza reală a terorismului musulman, nu avem cum lupta cu acest flagel al epocii moderne, care din păcate nu a făcut nici o victimă printre cei realmente responsabili de această stare de fapt. Nu am auzit ca vreunuia din aceste atentate să-i fi căzut victimă vreun politician, ci numai victime nevinovate – retineti – are grijă proteveul să ne înduioseze de fiecare dată, câti români, câti străini, câti copii și eventual câte femei gravide, si la care în curând probabil, vor fi contabilizate si victimele homosexuale – pardon, cu optiuni sexuale “alternative”.

Si încă ceva privind recentul atentat de la Nisa. Am urmărit cu atentie, chiar dacă dezgustat în general, minciunile de la proteve. Pe „actul de identitate” al individului ce conducea camionul, găsit în cabină, „după asasinarea teroristului de către fortele politiei”, cum s-a exprimat un jalnic si etern idiot prezentator protv, care trebuia de mult concediat, deci pe acel act prezentat la protv, scria TITRE DE SEJOUR. Chestie pe care ciumpalacii – recte specialistii în securitate autohtoni n-au remarcat-o, afirmând cu nonsalantă că ar fi vorba despre „un musulman francez care s-a radicalizat pe internet”. Imbecilul despre care vorbeam, nici nu-i mai dau numele – nomina odiosa care va să zică, omniprezent în cazuri de accidente grave, catastrofe de tipul “Colectiv”, sinucideri în “lumea bună”, cu facies de suferind de pancreas, stomac, ficat sau alte “organe digestive”, ar fi trebuit să stie că asasinat (termen provenit din limba franceză) înseamnă omor cu premeditare. Si as mai adăuga eu, omor calificat de obicei – adică folosind o armă oarecare, armă de foc sau armă albă – când omori un om cu un pumn în figură sau cu o tigaie în cap nu se poate numi asasinat. Apoi legislatia veche adăuga omor “cu precugetare si pândire”, adică fără ca victima să aibă posibilitatea de a se apăra, “miseleste”, prin surprindere care va să zică. Dar ce poti pretinde de la niste analfabeți cu liceul la fără frecventă si diplome obtinute pe la diverse “cioclopedice” cu plată. Iar pe situl proteve, culmea nerusinării, elucubratiile inepte ale individului sunt numite “analize”. Nici cu guvernantii nostri nu mi-e rusine, aschia nu sare departe de trunchi, vezi si motto-ul din capul articolului, în cea mai pură limbă de lemn, că de unire (la Milcov, eventual, să-l secăm “dintr-o sorbire”, că tot e caniculă) avem noi nevoie în confruntarea cu terorismul musulman.

Am căutat mai apoi oarece explicatii pe net, nu pentru că nu as sti cauza, ci doar ca să văd dacă poate spune careva adevărul. Sigur că am găsit o droaie de explicatii, marea majoritate acuzând religia islamică. Ba unii dezvoltau teoria, mergând până la cruciade. Am mai discutat această chestiune, vezi seria de posturi anterioară, “Ba nu Dle, legionară e mă-ta!”. Aiurea! O dovedeste convietuirea pasnică de secole în Dobrogea, dintre turci si români. Ba unii mai fac si trimiteri la anumite pasaje “incitatoare” din Coran, bazându-se mai mult sau mai putin pe ignoranta cititorilor în materie. Să fim seriosi, în comparatie cu Vechiul Testament, în care se descrie cu lux de amănunte pe zeci de pagini, exterminarea totală practicată de evrei asupra populatiilor găsite în Palestina după exodul egiptean, Coranul este parfum de trandafiri. Că de citit Coranul le ardea teroristilor înainte să comită atentatele. Ca si trupelor evreiești de securitate, să recite din Vechiul Testament, înainte să mitralieze copiii palestinieni care aruncau cu pietre în tancuri. S-au dezvoltat teorii peste teorii privind Jihad-ul, privind faptul că Profetul ar fi ultimul trimis al Domnului pe Pământ si singurul adevărat, mai presus de Isus, etc… vrăjeală! Acestea sunt mai degrabă chestiuni de dogmă, care pot face cel mult obiectul disputelor între clerici. Sigur! Putem admite că islamul este o religie a păcii, dar asta nu înseamnă că toleranta musulmană are acelasi sens cu toleranta crestină, asa cum am învătat-o din Evanghelii, la fel cum trebuie să admitem că multi musulmani nu-i văd cu ochi tocmai buni pe crestini. Întorsul obrazului ca în pildele evanghelice nu are nici un sens pentru un musulman, dar si pentru multi crestini, de altfel. Religia nu are ce căuta în această ecuatie. Sigur, sunt extrem de multi clerici musulmani care, asumându-si un rol conducător si abuzând de această pozitie, incită la violentă contra “necredinciosilor”, dar asta este o chestiune penală în toate legislatiile statelor europene, este treaba “serviciilor speciale” si a justitiei – nu ne interesează! Punct! Chestiunea e clară!

Am demonstrat tot atunci că această problemă, a faptului că multi musulmani privesc lumea crestină ca pe un rău necesar, conflictul fiind de ordin cultural. Marile diferente culturale dintre lumea crestină si cea musulmană fac aproape imposibilă asimilarea unui număr atât de mare de imigranti. Stergerea diferentelor culturale nu se poate face decât prin educatie, în sens ascendent, adică ridicarea nivelului culturii inferioare, cea musulmană, la nivelul celei superioare, cea crestină, proces care poate dura mai multe generatii, cu conditia ca musulmanii să si dorească asta. Iar acest proces, în eventualitatea că ar avea loc, ar trebui să se facă cu păstrarea elementelor fundamentale ale ambelor culturi. Exact cum au făcut românii peste tot pe unde i-a aruncat soarta, nici unul nu a uitat portul si jocurile populare, si nici nu si-a renegat credința strămosească. Vorbesc de marea majoritate, nu de mancurti care se dau cu cel mai puternic si care denigrează oriunde tot ce-i românesc, pentru că deh!, nu există pădure fără uscături. În imposibilitate de a depune un astfel de efort urias de asimilare, statele occidentale au acceptat solutia de a ceda o parte din bogătie acestora, prin subventii, adesea nemeritate si mai ales disproportionate fată de proprii cetăteni, iar sutele de mii de imigranti s-au aglomerat în locuinte “sociale”, adevărate ghetto-uri, denumite, culmea cinismului, Jolie Ville sau Beaulieu, formând enclave ermetice, în care politia pătrunde arareori si cu prudentă, raiul bandelor de cartier maghrebiene. Am văzut astfel de enclave în Lyon, Dreux, Chartres, Trappes, locuri unde nu este recomandat să intri ziua în amiaza mare, darămite noaptea, nevoit fiind să-mi cumpăr tigări sau băutură în week-end, când doar musulmanii si vietnamezii mai tin deschise magazinele.

Revenind la atacul de la Nisa, s-a mai spus că aceste atentate teroriste ar fi produse de oameni care se găsesc în Franta de 2-3 generatii, scoliti si crescuti în Franta, în spirit occidental, “dusmanul din cetate” – da! Chiar asa s-a exprimat aseară un nene, specialist în “securitate” chipurile, făcându-se că nu a văzut ce scria pe actul de identitate al individului. Sau poate chiar nu a văzut, si doar a dat si el din gură în fata camerei. Vorba lui Tutea cu aflatul în treabă. În fine, s-a văzut după câteva ore că atentatorul era venit de câtiva ani din Tunisia, fiind rezident, căsătorit cu frantuzoaică de origine tunisiană, cu care avea trei copii. Deci teorii peste teorii, doar de dragul de a se afla în treabă. Apoi s-a mai aflat, din mai multe surse, că omul nostru nu dăduse măcar odată pe la moschee, că bea bere, că era un om violent în familie, etc…, prilej pentru alti neisprăviti să facă teorii peste teorii. Ba nenea ăla de mai înainte a afirmat că acesta s-ar fi “radicalizat pe internet”. Dacă vom afla că nu avea abonament la internet, posibil să apară teorii cu radicalizarea pe feisbuc, nu de alta – dat fiindcă ieri chiar, politia germană a făcut un raid pentru a aresta mai multi useri care postaseră chipurile mesaje incitatoare. Că deh! Asta era problema, că o fi scris vreun nostalgic Sieg Heil! iar politia neavând altă treabă, în loc să prindă extremistii musulmani traficanti de arme, sau măcar pe cei care pipăie la mingeac blondele nemtoaice prin autobuze sau U-Bahn, practică vânătoarea de nazisti pe urmele proaspătului răposat Elie Wiesel.

Deci, până la urmă care să fie explicatia? Eu o stiu și am afirmat-o în repetate rânduri, dar doream să găsesc pe cineva care a avut curajul să o sustină public. După mai multe căutări am găsit totusi ceva, un articol în Historia, numărul 1, anul 1, noiembrie 2001. Desi între timp s-au schimbat extrem de multe în nordul Africii si în Orientul Apropiat, marea majoritate în rău, articolul atinge exact “punctul sensibil”, ca să zic asa:

În cazul lumii arabe, chestiunea cauzelor este una foarte complexă. (…) Cea mai evidentă este politica SUA fată de Orientul Mijlociu. Având drept aliat micul si ”artificial creatul” stat al Israelului, într-o regiune bogată în resurse, ostilă Vestului si dominată de solidaritatea musulmană, SUA apar ca însăsi Antichristul, cu puterea sa uriasă de a impune anumite politici si de a conduce campanii militare. (…) Ideea principală a musulmanilor de astăzi este că SUA nu este numai dusmanul arabilor, sau al Islamului ca întreg, ci al lui Dumnezeu însusi. Ayatollahul Khomeini a numit SUA “marele Satan”, si fraza s-a răspândit imediat în lumea islamică. (…) De aceea este atât de dificil pentru americani să convingă guvernele si popoarele tărilor arabe să i se alăture în războiul împotriva terorismului. În Războiul din Golf din 1991, lucrurile au fost usoare. Pe fundalul colapsului total al Uniunii Sovietice si al blocului comunist, natiunile arabe s-au alăturat coalitiei ONU. Timpurile s-au schimbat acum. Unele lucruri nu pot fi trecute cu vederea, cum ar fi sprijinul SUA pentru Israel, atât financiar, cât si militar. Deasemenea, prezenta trupelor SUA- “necredinciosi”-în tara lui Muhammad este cea mai mare provocare si rusine. Trupele SUA prezente în zona Golfului si a Mediteranei au rolul de a asigura pozitia aliatilor SUA în regiune, precum si de a preveni răspândirea fundamentalismului.

Da, asta este cauza principală, chestiune pe care am sustinut-o dintotdeauna. Dacă până prin 2001, principala tintă a teroristilor erau cetătenii americani si cei israelieni, eventual evrei de altă cetătenie, orice musulman fidel având datoria să-i extermine oriunde si în orice situatie, după 2000, odată cu schimbarea radicală a situatiei politice în Libia si Egipt, prin declansarea, cu sprijinul SUA, Frantei si Marii Britanii, a asa-zisei “primăveri arabe”, de fapt insurectii dirijate de serviciile specializate ale acestor tări pentru distrugerea structurilor de putere în state suverane, ceea ce a dus la răsturnarea de la putere a dictatorilor Moammar Al Ghaddafi si Hosni Mubarak, dar si la înarmarea si radicalizarea diverselor factiuni politice, război civil, haos economic si institutional, fără a mai vorbi despre invadarea Irak-ului sub pretextul neutralizării armelor de nimicire “în masă” pe care chipurile le-ar fi detinut Saddam Hussein, si asta, în ciuda opozitiei ONU, în aceste conditii deci, principalele tinte au devenit Franta si Marea Britanie. În special ultima, dat fiindcă în Marea Britanie, tară insulară, accesul este mai usor de controlat. La toate acestea s-a adăugat sprijinul militar si logistic acordat insurgentilor din Siria, pentru răsturnarea presedintelui Bashar Al-Assad, principalul aliat al Rusiei si al Iranului în zonă. Că toate acestea au dus la haos si ruină, distrugerea unor tări altădată înfloritoare, chiar si cu regimuri dictatoriale, la milioane de morti, la cel mai mare exod de populatie de după cel de-al doilea război mondial, astea nu au contat pentru mai marii acestor tări, îmbătati de mirosul de “hidrocarburi”. Nu trebuie decât comparat GDP al Irak-ului dinainte si după invazia trupelor aliantei conduse de anglo-americani. Sub jumătate, cel mai redus dintre toate tările arabe, somaj dublu, cel mai ridicat dintre toate tările arabe, fără a mai vorbi de distrugerea de monumente istorice de valoare inestimabilă, orase întregi rase de pe fata pământului, escaladarea terorismului între factiunile rivale, sutele de mii de morti, iată politele pe care le plătesc azi francezii, dar si alti europeni, nu sunt decât consecinta directă a actiunilor militare ale SUA contra unor state suverane. În subsidiar, actiunile militare ale SUA au vizat si anihilarea unor potentiali inamici ai Israelului. Să nu mi se spună că teroristii erau marocani sau tunisieni, si nu irakieni. Cine spune asta e un tâmpit. Arabii se consideră toti frati, fiind uniti de aceeasi limbă si de aceeasi religie. Granitele statelor arabe au fost trasate de către marile puteri în concordantă cu interesele acestora pe termen lung, nu pe criterii etnice, pentru a putea să revină oricând din pozitia cea mai avantajoasă. Pentru că fostele mari puteri coloniale Franta si Anglia, cărora li s-a adăugat si SUA, tări cu armate considerabile, înarmate până în dinti, pline-ochi de arme nucleare, au o poftă nebună să repete istoria, pentru a readuce cu botul în tărână țări suverane. Acestea sunt faptele, pe care le poate constata si un prost, că doar s-au petrecut în ultimii zece ani – restul, democratie, altruism, tolerantă, sunt doar vorbe goale pentru amăgirea “pulimii”, trebuie să fii cel putin tâmpit să crezi așa ceva. Nici măcar în tările “exportatoare” de democratie, SUA, Marea Britanie si Franta nu mai e de mult democratie, asa cum vom vedea imediat. S-ar părea că Marx a avut dreptate atunci când a anticipat că imperialismul va fi stadiul ultim al capitalismului, comunistii s-au gândit la al doilea război mondial, se pare că îl vom avea pe cel de-al treilea, complet atipic, de o parte drone si armament ultra-sofisticat, de cealaltă, mijloace simple, un camion, câteva kalasnikoave, o centură cu explozibil si multă, multă ură. Inutil să mi se spună că de vină ar fi religia islamică, faptele petrecute în ultimii zece ani în Orientul Mijlociu vorbesc de la sine. Nu este de neglijat nici actiunea autoritătilor din aceste tări, dar si a celora din statele satelite, printre care se numără si România, pentru intoxicarea opiniei publice. La ceasul marii răfuieli, pe care eu nu cred că-l voi mai apuca, vor fi chemati multi să dea socoteală. Inclusiv dezinformatorii din televiziune si presă, asa-zisii “formatori de opinie”. Ce sinistru sună? Nu credeti? “formatori de opinie” – ca si cum noi nu putem judeca cu capetele noastre. Nu “formatori de opinie”, ci adevărati mâncători de căcat, slugoi ai celui care sare cu banul, grăbiti să se vândă cui dă mai mult, mizerabile moluste în mlastina mizeriei materiale si spirituale în care a fost afundat în mod intentionat acest popor, după aproape un sfert de secol de “democratie originală”, cu acceptul tacit al celor mari si tari.

Revenind la cele afirmate anterior, suntem aburiti zilnic pe toate canalele mass media cu vrăjeli gen “democratizarea regimurilor politice din „Tările din Orientul Mijlociu”, asa că nu e de mirare ca ciumpalacul de care am pomenit anterior să aibă dreptate în prostia lui, ca lumea să se radicalizeze privind pe net, unde informatia circulă oarecum nestingherit (încă). Fără a mai vorbi despre dezinformatorii care aspiră la profesionism, mă refer la situl În Linie Dreaptă, cu care am mai avut clinciuri si în trecut, unde indivizi cu studii incerte precum un anume Costin Andries, mai e unul ce-si zice Vlad Imperialistu’, fără a mai vorbi de odioasele gospodine Anca Cernea si Mihaela Bărbuș, politoloage de la coada cratitei, care nu pierd nici o ocazie să acuze Rusia de dezastrul din Orientul Mijlociu. Unde e Rusia si unde e Orientul Mijlociu? Cine a invadat Irak-ul si Afganistanul? Cine alimentează cu arme ISIS-ul? (vede si un prost din multimea de poze că acestia sunt înarmati mai mult cu arme americane – sigur! Multi au încă AK47 obtinute din depozitele lui Saddam, dar pe măsura epuizării munitiei vom vedea mai clar cine îi înarmează) Chestiunile astea cele două politoloage pârâte cu prognatism intelectual (adică le dă creierul pe dinafară din tărtăcută) nu văd, sau se fac că nu văd, că deh! Trebuie lovit în Rusia (În ciocoi, ca în Caragiale), pentru că asa au primit dânsele “indicatii pretioase”. Revenind la tările “exportatoare de democratie”, trebuie spus că din nou este un eufemism, ca să exporti, fie ea si democratie, trebuie să o ai în surplus, ori nu este cazul. După 11 septembrie, în SUA, sub pretextul instituirii unor măsuri suplimentare de securitate a cetătenilor, au fost luate măsuri legislative de îngrădire a drepturilor omului, concomitent cu cresterea atributiilor fortelor de securitate si serviciilor secrete. Iar o putere excesivă conduce la abuz de putere. Dar nu contra inamicilor potentiali, ci contra propriei populatii. Astfel, aceste state au devenit state politienesti, situatie de care pofită toti cei cei ce pot profita, homosexuali, handicapati si cei de la periferia societătii. Mai trebuie oare să amintesc cum presedintele Hollande a promulgat legea căsătoriilor între homosexuali, în ciuda sutelor de mii de francezi iesiti în stradă. Dar asta este deja o chestiune minoră în raport cu cheltuielile sociale uriase cu imigrantii musulmani, situatie la care nici nu visează francezul de rând, care se duce zilnic la muncă. Locuinte sociale cu chirii modice (cam un sfert din cele normale), ajutoare sociale, mâncare moka de la Resto du Coeur (denumire eufemistică pentru magazine sociale, unde pe bază de bonuri de hrană se face aprovizionarea cu alimente), alocatii de studiu, alocatii pentru rechizite, etc… Oricine cârâie chiar si printre dinti contra acestei situatii este imediat “vaporizat”, ca în romanul lui Orwell. Adică poate pierde tot, slujbă, functie, pozitie socială. Un paria care nu poate scăpa decât plecând în altă tară, pentru a face loc altora. În tara lui Voltaire invocarea numelui lui Bon Dieu este, dacă nu un delict încă, o abatere gravă de la normele stabilite. În institutiile publice este interzisă chiar si purtarea unei simple cruciulite la gât. Orice comentarii negative la adresa unor persoane de altă rasă sunt taxate instant drept rasiste, dacă nu naziste de-a dreptul. Mi s-a spus adesea că aceste măsuri îi privesc pe toti francezii, indiferent de confesiune, dându-mi-se exemplul cu interzicerea vălului islamic. Aiurea’n tramvai! Interzicerea vălului islamic a fost cerută de serviciile secrete, deoarece camerele de supraveghere nu puteau identifica persoana doar după ochi, fiind necesare în plus nasul si gura. Actualmente, Franta este un stat polițienesc în care serviciile secrete si fortele speciale dispun de puteri la care agentii KGB-ului si Gestapo-ului nici nu îndrăzneau să viseze. În urma unui simplu ordin ministerial, agentii MI-6 si cei ai CIA pot actiona pe teritoriul Frantei conform legilor din tările de origine. Într-o tară în care criptarea datelor personale este o infractiune orice este posibil. Despre România ce să mai spunem? România nu mai este de mult o tară suverană. S-a văzut asta de când cu cazul Teo Peter. Toată lumea s-a lămurit atunci. Mi se va spune iar că este doar un caz extrem, că problemele la nivel global nu trebuie să fie afectate de un accident nefericit, etc… Da! Exact aici este problema! SUA, dacă voiau să ne arate cât de democratice sunt, trebuiau că permită judecarea aici a acelui puscas. Si asa nu cred să fi luat mai mult de trei ani, urmând a fi eliberat după un an si jumătate pentru bună purtare. Un mare filosof, Nietzsche, în Also spracht Zarathustra a spus că diavolul se ascunde în detalii. Mare adevăr si câtă întelepciune! Prin acest mic detaliu, americanii nu au făcut decât să arate că si chiar dacă acel puscas ar fi omorât o mie de români, tot s-ar fi pisat pe noi cu boltă. Românul rabdă multe, românul nu este tolerant, ci întelegător. Toleranta înseamnă acceptare cu de-a sila, ipocrită si afirmată cu ură, suierată printre dinti. Termenul de tolerantă a fost inventat de fapt de evrei, pentru ca germanii să accepte mai multe crime decât au comis, pe principiul unde merge suta, merge si mia. Românii sunt întelegători, dar nu toleranti. Tot ce-mi doresc este ca apropierea Germaniei de Rusia să ducă la deschiderea arhivelor de la Auschwitz. Deja “cifra magică”de 6 milioane a scăzut la 1,5 milioane, si scade, si scade, si nu se mai opreste. În fine, asta este o altă chestiune. Revenind la România, noi suntem o colonie a marilor companii transnationale, asa că trebuie să mâncăm căcatul care ni se serveste în ambalaj poleit. Nu noi! Asta ar fi chiar culmea! Bravii noștri guvernanti, semidocti si plagiatori de frunte. Dar si noi cumva, prin otrava care ni se oferă zilnic spre consum pe toate canalele mass-media. Noi nu mai suntem de mult o tară suverană. O tară în care jumătate din terenul arabil este exploatat de străini nu mai este o tară suverană. Mi se spune adesea că acestia nu pleacă cu pământul, perfect adevărat, dar pleacă cu produsul pământului. Anual, importăm sute de mii de tone de făină obtinută din grâul nostru, muncit de neo-iobagii români care si-au vândut pământul la intermediari tigani pentru un televizor sau te miri ce. Vom ajunge din nou producători de materii prime, iar produsele muncite de noi se vor întoarce în marile retele de retail la preturi înzecite, făcându-ne sclavi ai consumului în propria noastră tară. Asa ca o consolare, nici în restul UE nu este mai bine, nu guvernele, ci transnationalele dictează, inclusiv cui si când i se va declara război. Se estimează ca în următorii 10 ani România să devină un mare importator de pâine – “tara grânelor si-a pâinii”, cum scria Nichifor Crainic, cel pe care vor să-l demoleze azi noii politruci ai culturii de la “institutul” Elie Wiesel, în frunte cu Alexandru Florian. Câtă ură anti-românească a putut strânge în el acest alogen, ca si ceilalti de aceeași teapă cu el, Alexandru Laszlo, Vladimir Tismăneanu, si mai sunt o droaie, nu-i mai pomenesc, nomina odiosa. Problema, măi băieti, este că puteti șterge numele unei străzi sau dărâma o statuie, au făcut asta la greu si comunistii, după exemplul găstii criminale din jurul lui Robespierre, Danton, Marat, Saint Just, ca si restul de asasini patologici, dar nu puteti omorî poezia, pentru că românul se naște poet, nu se face poet. Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, fără a mai vorbi de o întreagă pleiadă de mari gânditori au intrat definitiv în constiinta colectivă, iar numele lor vor dăinui în veac, mult timp după ce hoitul vostru va fi mâncat de viermi, iar pe mormintele voastre vor urina cu boltă câinii.

Ce va urma? Este vorba despre două cazuri – Orientul Mijlociu si Europa. În Irak si Siria este clar că SUA si aliatii lor si-au atins obiectivele pe termen scurt, respectiv au reusit să anihileze doi potentiali dusmani ai Israelului, si apoi si-au scos cheltuielile cu interventia militară, bănuiesc eu – si cu un profit frumusel. De partea cealaltă, rănile produse de război sângerează însă, iar arabii nu vor uita prea usor. În perioada următoare este posibil ca, sub impulsul intensificării activitătii ISIS, în aceste tări, să se impună dictatori cu mână forte. În această ecuatie, sprijinul Rusiei este esential, oricum – după retragerea anglo-americanilor, cineva va umple golul, dacă nu Rusia, atunci China, care poate contribui foarte bine la reconstructia acestor tări, dar si cu arme si instructori, pentru apărarea “cuceririlor revolutionare”. De cealaltă parte, Israelul are capacitatea de a învinge singur oricare din tările arabe din jur, în caz că ar fi atacat de către vreuna din ele, dar nu poate lupta cu toate odată. Problema este că diferentele dintre tările arabe din jur sunt mult prea mari, astfel că o aliantă anti-Israel a tărilor arabe este exclusă. Mai mult ca sigur este că si în următorii ani se va păstra status-quo-ul. Principala problemă rămâne însă organizatia Statului Islamic, care nu va putea fi anihilată de către Irak si Siria decât cu sprijin extern, iar acesta va veni cu sigurantă, din partea uneia sau alteia din marile puteri.

Cât despre Europa, trebuie spus că Franta se găsește în prima linie a luptei anti-teroriste, dar si în calitate de tintă a terorismului musulman. În mod cert, atentatele vor continua si vor face alte si alte victime nevinovate. S-a văzut cu această ocazie că monitorizarea atentă a suspectilor nu este suficientă, asa că în viitor este de așteptat ca statul politienesc să devină si mai politienesc. Problema este cât timp vor accepta francezii această stare de teribilă nesigurantă. Cum guvernele de stânga se miscă cel mai adesea lent si ineficient, este posibil ca la următoarele alegeri să asistăm la o ascensiune spectaculoasă a extremei drepte. Extrema dreaptă – o notiune demonetizată si extrem de deformată azi, nu înseamnă nici nazism, nici fascism, ci solutii radicale si severe în cadrul legal. Asta înseamnă o înăsprire a legislatiei privind imigrarea, terorismul și infractionalitatea politică. Lumea nu e asa de proastă cum cred mai marii lumii. Nu cred că europenii (francezii în special, românii în nici un caz) vor astepta în liniste să fie omorâti ca oile. Mă astept la radicalizare din partea acestora, si nu privind pe internet, ci prin actiune directă. Încă câteva atentate si va începe bairamul. Francezii rabdă cât rabdă, dar nu asteaptă să fie călcati pe coadă a doua oară. Situatia este mult mai gravă decât pare la prima vedere, adică ce minte protv-ul & co, cum ar fi dacă au murit români, ce vor face ăia care n-au murit încă, ce simt acestia, ce au de gând, dacă au de gând să se întoarcă, etc… etc… exact ce întreabă idiotii de reporteri cu orice ocazie, mai ales cu ocazia vreunei arestări. Prima măsură ar fi desigur, renuntarea la ipocrizia corectitudinii politice. Suntem în plin război, nu numai ideologic, ci un război în toată regula, terorism urban cu morti si răniti, asa că trebuie spus lucrurilor pe nume. În primul rând trebuie limitat valul migrator, iar cei care intră în tară trebuie monitorizati cu atentie. Toate aceste chestiuni implică uriase resurse financiare, care vor apăsa si mai rău pe francezii de rând. Din păcate si-au făcut-o singuri, asa că nu am de gând să le plâng pe umăr. Francezii nu fac acum decât să culeagă roadele unei politici sinucigase, inconstiente si criminale, pe care au dus-o toate guvernele de stânga după cel de-al doilea război mondial, refuzând accesul fortei de muncă din Europa de Est, calificată si apropiată cultural si religios, si sprijinind accesul musulmanilor din fostele colonii. Acum vreo 15 ani, asezat la un pahar de vin într-un bistro din Cartierul Latin, îmi spuneam în barbă ce bine e să trăiesti în Franta. Nu au trecut decât 15 ani, nesemnificativi la scară istorică, iar Franta tinde să devină un Califat al terorismului, o tară pe care este recomandat să o ocolesti chiar si în vacante. În fine, ultimele comunicate sugerează că atentatul ar fi opera unui dezaxat depresiv. Măi să fie! Care a ales să se sinucidă luând cu el pe lumea cealaltă aproape 100 de oameni nevinovati, si culmea, chiar de ziua natională. Da prosti ne mai cred ăstia! Pun aici capăt comentariilor prilejuite de acest atentat. Urmează două săptămâni de vacanță binemeritate în Spania.

Anunțuri