Archive for Septembrie 2016

Pe urmele unei mistificări grosolane

Septembrie 4, 2016

pt blog

Din nou la treabă deci, pentru că nu am mai publicat cam de multișor. Asta nu vrea să însemne că duc lipsă de subiecte sau că nu le pot da de capăt, ci doar că trecerea prin sită a arhivelor îmi mănâncă destul timp. Blogul ăsta este doar imaginea publică, în spatele oricărui articol se ascunde cel mai adesea consultarea a zeci de lucrări și a mii de pagini de arhivă. Subiectul de azi, unul ușurel, “de sezon” aș zice, este imaginea de mai sus. Sunt de fapt două, vom vedea asta mai la vale, este vorba de cea de sus, cea în care mirii, Corneliu Zelea Codreanu și soția sa, Elena Ilinoiu, poartă cununi cu svastică. Și ce-i cu asta? mi-am spus atunci. Cunoșteam această imagine, o văzusem cu ceva timp în urmă, remarcasem oarece “inadvertențe” ca să zic așa, dar atunci nu le-am dat atenție. Mai degrabă am remarcat statura impunătoare a Căpitanului în raport cu cea a soției. Așa, ca un amănunt – cum spuneam și altă dată – istoria este o știință exactă, apropiată mai degrabă de matematică decât de literatură – nu am găsit pe nicăieri înălțimea exactă a Căpitanului. Pe atunci nu era trecută în documentele Poliției și Siguranței. Poate o voi determina altă dată pe baza imaginilor din epocă, pentru că acum avem scule mult mai performante. În fine, privind această imagine, ca orice om obișnuit, am remarcat frumoasele costume populare ale celor doi, dar și pantofii cu toc ai miresei, total nepotriviți cu portul popular. În fine, era o ocazie solemnă, mirele era doctorand în drept, mireasa, studentă la litere, orășeni deci, în consecință nimic nelalocul lui. Sigur că am observat și eu svasticile de pe cununii, dar și anumite chestiuni nelalocul lor – sunt fotograf (amator, uneori chiar și profesionist) de mai bine de jumătate de secol, dar nu le-am dat prea multă importanță, cunoscând scrierile Căpitanului și poziția lui A.C. Cuza vis-a-vis de acest simbol. Și iar spun – care să fie problema? Pentru că la fel și-au spus și alții, după cum vom vedea mai la vale. Ei bine, problema a apărut în momentul în care un nefericit istoric pârât și șef de partid (fost, și așa sper să dispară în negura istoriei) a inițiat așa-zisa lege “anti-legionară”, prilej pentru masturbatorii condeiului să-și dea cu părerea asupra caracterului “fascist” al Mișcării Legionare. Au curs râuri de cerneală privind acest subiect, pe care îl voi lămuri fără doar și poate altă dată. Pe scurt, s-a încercat să se exploateze din punct de vedere ideologic această imagine, pentru a demonstra esența “fascistă” a ideologiei legionare. Atunci, fără să pierdem timp, să încercăm să deslușim puțin chestiunea.

Pentru început să vedem cum devine chestiunea cu svastica. Și de această dată părerile exprimate public sunt complet aiurea, dovadă că numai de diletanți, ciumpalaci și ageamii corijenți la istorie nu ducem lipsă, inclusiv în forul legislativ. Pentru localizarea în timp, pentru început să precizăm că nunta Căpitanului a avut loc în data de 14 iunie 1925 la Focșani. În 1922, prof. A.C. Cuza, decan al Fac. de Drept din Iași, alături de prof. N.C. Paulescu, înființase Uniunea Naţional-Creştină, adoptând svastica în calitate de simbol oficial al partidului, simbol prezent şi pe antetul oficiosului noului partid, intitulat “Apărarea naţională”. Spre deosebire de grupările politice înfiinţate anterior, care aveau un caracter zonal, cu aderenţi în localităţile cu populaţie preponderent evreiască, noua grupare politică era organizată la nivel naţional, având ambiţia de a concentra toate forţele naţionaliste din România. În cadrul noii formațiuni politice, numită Liga Apărării Naționale Creștine, L.A.N.C. pe scurt, lui Corneliu Zelea Codreanu i s-a încredințat misiunea organizării tineretului, am mai discutat acest aspect.

Svastica în simbolistica L.A.N.C. Străvechi simbol datând încă din perioada neolitică, svastica (crucea “încârligată”) este legată de cultul solar, posibil reprezentând mişcarea celestă a planetei dătătoare de viaţă, fiind în general un simbol al vieţii, norocului şi bunăstării. Sigur că după adoptarea acestui simbol de către naziști, au apărut o grămadă de teorii care susțin atributele “malefice” ale acestui simbol străvechi, extrem de prezent și azi în cultura indiană. Ceea ce este însă cert, este că simbolul datează din epoca neolitică, chiar dacă nu este prea clar ce simboliza, în schimb, până la adoptarea lui de către naziști, a reprezentat un simbol al norocului și bunăstării, fiind prezent pe monede, reclame și pe o mulțime de artefacte, în toată lumea civilizată, chestiune adoptată imediat fără rezerve de către cei care au căutat explicații privind prezența svasticii pe cele două cununii din imagine. De aceeaşi părere privind calitatea de simbol solar a svasticii era şi arheologul german Heinrich Schliemann care, atunci când a descoperit acest simbol la Troia, a susţinut că ar fi specific rasei ariene, teorie adoptată ulterior de nazişti. Aceeaşi teorie a fost adoptată şi de către A.C. Cuza, dar din altă perspectivă:

Svastica este, în genere, semnul distinctiv al rasei arice şi, în special, al ramurei Tracice, de care ne tragem prin Daci (…). Cu vechimea ei, la noi, Svastica este, dar, în primul rând, a noastră, românească, prin descendenţa din arii, tracii (…). Liga Apărării Naţionale Creştine a luat ca semn al ei Svastica, pentru că este semnul de legătură a naţiei româneşti cu trecutul ei cel mai îndepărtat. Ca semn al păstrării noastre străvechi, svastica este simbol al voinţei, pe care o afirmă L.A.N.C. de a ne păstra şi pe viitor. [1]

Începând de prin 1920, svastica a fost adoptată ca simbol politic de către membrii Partidului Naţional Socialist al Muncitorilor Germani, ca şi în cazul L.A.N.C., fiind adoptată svastica dreaptă (în sens orar), cu braţele la 0/90 grade. Ulterior, Adolf Hitler a stabilit exact proporţiile şi culorile steagului nazist, svastica neagră pe fond alb fiind rotită cu 45 de grade. Naziştii considerau că svastica simbolizează ascendenţa ariană a poporului german. Oficializarea acesteia însă, avea să se facă ceva mai târziu decât în cazul L.A.N.C., cu toate că, pentru ambele formaţiuni politice avea aceeaşi semnificaţie. În concluzie, este dificil de spus cine deţine prioritatea în adoptarea svasticii ca simbol politic, deşi A.C. Cuza încă din 1910 enumeră câteva din conotaţiile mistico-religioase ale svasticii. În lucrarea sa cu caracter memorialistic Pentru Legionari, Corneliu Zelea Codreanu afirmă în mod eronat că svastica ar fi “semnul luptei antisemite din întreaga lume”, deşi atunci când vorbeşte despre scurta sa şedere în Germania, aminteşte de un anume Strumpf cu domiciliul în Salzwedeler Strasse 3, care fabrica “zvastici” [2] – în consecinţă, ar fi trebuit să le cunoască semnificaţia. Aceeaşi eroare de interpretare o vor comite şi agenţii Siguranţei, astfel că într-un raport telegrafic (nr. 1359/20 feb. 1923), semnalează faptul că în Chişinău un număr de tineri poartă insigne, ace de cravată, aduse de Corneliu Zelea Codreanu de la Berlin – cu “semnul distinctiv al asociaţiei antisemite” [3], fără a-l preciza însă, dar este de presupus că despre svastici este vorba. În dosar se găsește o pagină de carte cu ace de cravată, insigne și pandantive cu svastică, având pe verso câteva cuvinte de la Constantin Zotta, student în Germania, către Corneliu Zelea Codreanu, în care acesta a notat prețul și dimensiunile acestor “amulete”. Scrisoarea fusese interceptată de Siguranță și se găsește în vol.1 al dosarului 13207.

O altă problemă pe care mi-am pus-o în decursul acestei mici investigații a fost când anume a fost făcută publică această imagine. Îmi aminteam vag de ea, dar și de faptul că ea era cunoscută mai mult în cercul restrâns al celor care studiau istoria Mișcării Legionare. Practic, într-un anumit moment, ea a apărut în forță în spațiul public, fiind popularizată pe rețelele de socializare, comentată și răs-comentată pe blog-uri și forumuri de discuții. O simplă incursiune pe net a lămurit imediat această chestiune. Este vorba despre articolul intitulat Nunta lui Zelea Codreanu: un exemplu de marketing politic, apărut în revista Historia, în data de 10 apr. 2010, autor dl. Ion Cristoiu. În capul articolului, apare un detaliu al imaginii, partea superioară cu bustul celor doi miri, cea care am reprodus-o și eu aici. Chiar dacă revista Historia este o publicație fără pretenții, o revistă de popularizare a istoriei, ceva gen Știință și Tehnică în domeniul istoriei, articolul este plin de inexactități, chestiune pe care nu o pot admite, cu atât mai mult cu cât autorul a afirmat în repetate rânduri că a citit dosarul Căpitanului. Diavolul se ascunde în detalii – asta a spus-o un mare filosof, Friedrich Nietzsche în Also sprach Zarathustra, și se potrivește foarte bine acestui caz. Acestea fiind spuse, mai adaug că am încercat să-l contactez pe autor cu privire la imaginea din frontispiciu, dar nu am primit nici un răspuns, deși probabilitatea să nu fi văzut mesajul meu este foarte redusă. De remarcat că nu au fost comentarii la publicarea aceste imagini, deși articolul este primul indexat de google la tastarea “nuntă Codreanu”. La rândul său, un alt personaj, de această dată, istoric de profesie, cu pretenții de fante tomnatic și fost ministru de externe “ne-început”, nu-i mai dau numele, într-un penibil articolaș, dispărut ulterior – l-am salvat în arhivă că nu se știe niciodată, într-un stil miștocăresc de mahala, a abordat și dânsul subiectul nunții Căpitanului, afirmând că acesta “și-a tras” nunta pe film, precum neamurile proaste de azi “își trag nunta pe video”. Nu este vorba despre reportajele video de la nuntă realizate de profesioniști, ci de filmulețele făcute de toți neaveniții în epoca betamax-ului și VHS-ului de după loviluția din dec. 1989. În fine, ulterior diverși comentatori din presa locală au reluat subiectul, dar în esență întrebarea rămâne aceeași – de unde până unde svastici pe cununile celor doi miri?

Iar reacțiile la publicarea acestei imagini nu au întârziat să apară. Prima, la câteva zile după apariția articolului, îi aparține unui anume Marius David, ce-și zice și Cruceru, blogger și fost pastor al Bisericii Baptiste din Aleșd. Ce scrie stimabilul, după ce în prealabil anunță cititorii că prin textul cu pricina inaugurează o nouă rubrică, intitulată “imagini incomode”. Textul stimabilului se intitulează Imagini incomode: crucea și zvastica de pe cununiile lui Zelea Codreanu. Citez integral produsul stimabilului, este păcat să se piardă:

Luna mai, încep căldurile. Creierii se pot cloci. Atunci voi iniția două rubrici noi: imagini incomode și texte incomode. Astfel salvăm neuronii. În facultate am avut un prieten verde, admirator mare al cămășilor negre (la guler). Era mare admirator al legionarilor din anii 30, unul dintre cei contaminați deja de noua mișcare legionară românească, care căpătase amploare în anii 90. I-am dat citate din Țuțea, căruia, vorba unui prieten: cei fără de minte i-au băgat mințile în cap în pușcărie… cum să devii antimsemit, ce Isus s-a născut la Fălticeni, spunea bătrînul. În sfîrșit, după multe discuții și multă muncă de convingere, m-am lăsat păgubaș. Sper acum să se uite la aceste două fotografii. Crucea și zvastica nu au ce căuta împreună. Modificarea cununiilor de nuntă este blasfemie. Invitația este un de un prost gust desăvîrșit. Aceste imagini sînt prea mult și pentru cei mai rîvnitori neolegionari. Dați un google după paginile lor, nu veți găsi aceste imagini, sînt foarte bine dosite. De ce? Pentru cei care știu istoria zvasticii și circulația simbolului prin cultura europeană a secolului trecut nu-i mare lucru să își răspundă la întrebare. Să vedem și să ne minunăm. Se spune: despre morți numai de bine… Bine, dar despre cei care vor fi murit pe dinăuntru înainte de a fi morți?

Da, acesta este postul, datând din 1 mai 2010, text cu un aer de bășcălie (de creieri clociți spune stimabilul) nedemn de un slujitor al bisericii. În fine, dacă omul nostru o fi doctor în versetele Evangheliei, la capitolul istorie e categoria muscă, iar asta se vede și din posturile care urmează. Despre cele tratând aceste “subiecte delicate” vorbesc, unde omul nostru are aceeași perspectivă ca și ciracii dânsului întru credință de peste ocean. Știți Dvs, problema Holocaustului, a legionarilor, a lui Antonescu, problema homosexualilor, etc… Unul din comentatori i-a răspuns foarte corect de altfel : unde nu sunteți sigur, mai bine tăceți. Asta presupunând că omul nostru este de bună credință, deși eu nu cred. Dacă ar fi fost, ar fi trebuit să verifice tot ce a debitat înainte să apese pe enter.

Punct și de la capăt. Cum spuneam, deși reacțiile la publicarea acestei imagini pe net au fost relativ palide, problema a fost reluată cu o osârdie demnă de o cauză mai bună în momentul în care au început să se agite spiritele cu așa-zisa lege anti-legionară, mai precis odată cu adăugarea unui paragraf privind caracterul fascist al Mișcării Legionare. Sărmanii parlamentari! Au votat în totală necunoștință de cauză. În fine, cum spuneam și în postul precedent, nu am de ce să mă mai mir. În momentul în care aleșii poporului, majoritatea indivizi penali corijenți la limba română și la istorie, vor vota eliminarea totală și definitivă a istoriei din programa de învățământ, și după ce o vor înlocui cu studiul holocaustului de care se fac vinovați toți românii, trecuți, prezenți și viitori, nu va mai fi nici o problemă. Oare nu așa spunea răposatul EW, marele anti-român, un impostor degrabă iubitoriu de maghyari, că “românii au ucis, au ucis, au ucis!”? sau am visat eu? Sigur că da! La ce mai avem nevoie să învățăm istorie, când ea este fabricată de-a gata, numai bună pentru îndoctrinare. Astfel, în data de 31 aug. 2016, acum patru zile care va să zică, guvernul anunță “coordonarea activităților” pentru înființarea unui muzeu de istorie a evreilor din România. Iată că, în ciuda faptului că un muzeu cu acest specific există, fiind și extrem de bine întreținut, guvernul decide pe șest, că la tv nu s-a suflat o vorbă, înființarea a încă unui muzeu, și asta în ciuda faptului că a apelat la mila publică pentru cumpărarea Cumințeniei pământului. Deci demersul poetului TGM, vezi posturile mele trecute, a fost doar vrăjeală, praf în ochii proștilor, decizia cred că fusese de mult impusă, nu trebuia să aștepte venirea lui Cioloș.

Primii care au agitat spiritele cu problema svasticilor din imaginea cu pricina au fost, cum altfel, “conservatorii” grupați în jurul sitului “În linie dreaptă”, prin persoana dlui Costin Andrieș, un individ cu studii incerte dacă e să ne luăm după ce declara pe fb, dar fanatic adept al SUA și Israelului. Conflictul meu cu gașca de “dreptaci” din jurul acestui site datează de ceva timp, vezi și clinch-urile mele mai vechi cu ei pe tema “dosarului iranian”. A propos, după calculele individului ce-și zice Bogdan Calehari, azi, 4 sept. 2016, iranienii trebuiau să posede deja o armă nucleară operațională. Cum devine chestia asta stimabililor? După ce mi-ați interzis dreptul la replică, instigatoarea fiind o doctoriță cu mentalitate de felceriță, semidoctă cu pretenții de analist politic, acum vă faceți că plouă? Am mai spus-o, adevărul este că gașca cu pricina vrea să apuce și ea un os de ros, după ce se va transforma în “ceva”, un ONG cu titlu pompos, abonat la banul public și fondurile soroșiste precum acea balenă, și ea doctoriță ratată, Mungiu Pippidi, ea însăși un ONG în toată puterea cuvântului. Practic, gașca cu pricina nu este decât o “agentură” a lui Volodea Tismenețchi alias Vladimir Tismăneanu, istoric chipurile al comunismului, în fond autor de cărți de povestioare siropoase privind comunismul românesc. Un impostor în mulțimea de impostori, profesor universitar chipurile, că nu degeaba America este țara tuturor posibilităților, va veni și rândul dânsului, negreșit, materialul e strâns deja, atunci când vom aborda “Farmecul discret al nomenklaturii”, parafrazând titlul unui celebru film al lui Luis Buñuel. În fine, nici nu mai are rost să comentăm articolașul apărut pe ILD, dat fiindcă sunt iterate aceleași teorii imbecile, exemplificate cu texte scoase din context ale lui Corneliu Zelea Codreanu, chestiune ce implică rea-voință și necunoaștere a istoriei. La sfârșit, culmea ignoranței, autorul îl citează pe dl. Aligică, agitând un citat chipurile din Corneliu Zelea Codreanu (numit ZC, dar despre Căpitan este vorba implicit, fiind subiectul articolului), cuvinte care de fapt îi aparțin lui Ion Zelea Codreanu, tatăl acestuia, fraze extrase dintr-un interviu din Universul, ed. 15 sept. 1940, dată la care Căpitanul era mort de aproape doi ani, iar Axa de-abia luase ființă. Așa se scrie istoria! spunea taică-meu, Dzeu să-l ierte, atunci când o fac unii, dar o scriu alții. Trebuie spus că replica la aberațiile debitate pe situl ILD nu a întârziat să apară, anume printr-un articol aparent documentat, aparținând unui anume Tudor Marincu, în revista online Rost (cică neo-legionară, zic unii – aiurea! Este o revistă ce abordează teme culturale, istorice sau religioase, din perspectivă națională, dar și cumva conservatoare), în data de 1 ian. 2016. Articolul se intitulează Istoria svasticii și obsesia unora cu o fotografie, și se vrea a fi o replică la adresa aberațiilor debitate de cei de la ILD. Am spus că articolul este aparent documentat, dat fiindcă abordează problema din aceeași perspectivă despre care am vorbit la început, svastica – simbol al norocului și prosperității, adoptat înainte ca naziștii să și-l atribuie în calitate de simbol al rasei ariene, atunci când nu avea conotațiile negative ce i s-au atribuit consecutiv înfrângerii celui de-al treilea Reich. Autorul aduce o grămadă de argumente utilizând imagini culese de pe net, fără a ataca fondul problemei. Inițiativa de a contracara propaganda anti-legionară a celor de pe ILD este în fond lăudabilă, numai că mijloacele au fost insuficiente și argumentele neconvingătoare, mai precis sunt doar chestiuni indirecte care doar ating în treacăt fondul problemei. Acesta a fost punctul de la care am purces la această scurtă investigație.

Prima problemă pe care mi-am pus-o este când a apărut prima dată această imagine, și unde, mai ales. Din discuțiile cu diverse persoane interesate de aceeași problemă am aflat, nu este sigur 100%, că imaginea cu pricina ar fi apărut ceva mai înainte de articolul dlui Cristoiu în Adevărul, dar articolul cu pricina nu l-am mai găsit în arhiva ziarului. În plus, mai multe surse, inclusiv wikipedia, citează articolul din Historia ca având doi autori, pe lângă dl Ion Cristoiu și un anume Petre Abeaboeru, pe care chiar Historia îl indică pe altundeva în calitate de autor. Am încercat să-l contactez pe acest domn, scriitor și istoric, pentru a lămuri această chestiune – paternitatea articolului și sursa imaginii “buclucașe”, dar nu am primit nici un răspuns. Altă chestiune este că articolul a fost reluat cu mici schimbări (“copy – paste” în stilul presei autohtone, adică schimbat pe ici și colo, dar nu în esență) în mai multe publicații locale, cu precizarea sursei imaginilor (arhivele naționale) – cu o singură excepție – exact imaginea cu pricina. Între timp, căutând în arhiva personală, am găsit imaginea, scoasă de pe net înainte să apară în Historia. Nu am data la care am scos-o, câțiva ani mai înainte să apară în Historia, dar nu mai mult de 5, în consecință, cândva între 2005 – 2010. Sursa, cum altfel, a fost situl mișcarea.net, proprietar, administrator, sau cum vreți dvs, fiind dl. Nicolae Niță, cu care am avut discuții și în trecut, cu ocazia seriei “Fabrica de legionari”, aserțiunile dânsului fiind cauza principală a scandalului în urma căruia propunerea de atribuire a numelui poetului-erou Ion Șiugariu unui pod în localitatea Brezno, fosta Cehoslovacie, a fost retrasă în urma notei unui obscur secretar de ambasadă, în care acesta își manifesta reținerea față de această decizie, pe baza presupuselor legături ale acestuia cu “mișcarea fascistă” (legionară). Afirmațiile acestuia fuseseră făcute pe baza articolului din wiki (corectate parțial ulterior, după diverse manevre jegoase, și după seria mea de articole). Autorul articolului de pe wiki era un anume Alexander Tendler, etnia dânsului nu este greu de ghicit, “vânător de legionari” prin cultura română, care își scosese informațiile de pe situl mișcarea.net, care devine brusc “sursă credibilă” pentru contributorii evrei-anti-români ai wikipediei, atunci când servește la demolarea vreunei personalități a culturii noastre. Am mai vorbit despre asta. De altfel, dl Niță nu numai că nu a corectat aberațiile privindu-l pe Ion Șiugariu, dar a venit cu alte argumente indirecte, fără nici o sursă documentară. Nu mai este cazul să fac eforturi pentru desființarea acestor afirmații, există istorici ai literaturii. Despre falsurile absolut clare de pe situl mișcarea, nici vorbă. Imagine trunchiată în care “Emil Cioran”, în realitate comandantul Nicolae Constantinescu apare alături de Căpitan e tot la locul ei, apoi Lucian Blaga, părintele Stăniloae, Sergiu Celibidache, despre care se știe sigur că nu au avut nici în clin nici în mânecă cu Mișcarea Legionară, sunt și ei tot acolo, dând apă la moară unor alogeni-anti-români precum William Totok și Alexandru Florian, neamul lui împușcă-morți, la demolarea unor personalități ale culturii române. Curios lucru, nici urmă de academicienii Horia Hulubei și P.P. Panaitescu –legionari notorii – sau aceștia “nu se pun” pentru că „s-au dat cu comuniștii” – o avea dl Niță niște criterii și nu ni le comunică și nouă. La fel de suspectă este publicarea acestei imagini în paginile revistei Historia, cunoscut fiind că atât ediția tipărită cât și cea online, cu toate păcatele lor, au o largă audiență. În fine, în lipsa unor dovezi certe, mă limitez la această observație. La fel de inutil este să mă întreb cui servesc aserțiunile dlui Niță, că Mișcării Legionare și culturii române în nici un caz. Ba unii istorici, precum dl Alex Mihai Stoenescu, ale cărui lucrări au avut un mare succes editorial, dar cu o reputație proastă printre istorici, datorită superficialității în procesul de documentare, l-au băgat și pe Tudor Arghezi, toată viața un om al stângii, în categoria legionari. Astfel că un neica-nimeni prin fițuica anti-românească Observator cultural își punea problema că a fi legionar nu înseamnă aderența la mișcare, apartenența la un cuib, etc…, ci chiar și cea mai măruntă opinie favorabilă la adresa legionarilor – în consecință, toți cei care nu sunt, cel puțin la nivel declarativ anti-legionari, sunt legionari. Iar conform legii, dacă se strâng mai mult de două-trei persoane suspecte de vederi similare, gata cu partidul fascist, prilej de a mânca o pâine albă pentru agenții sub acoperire ai neo-secu.

Revenind la imagine, ea se găsește pe situl mișcarea.net la rubrica “imagini legionare”, unde culmea, fotografia lui Lucian Blaga apare la categoria “Scriitori legionari”, la fel Arthur Gorovei, Ion Șiugariu și Nae Ionescu (sic! – nu-i de râs – cred că se impune o acțiune în justiție contra acestui domn) Apoi la Răzlețe apare din nou imaginea trunchiată cu “Cioran”, și în fine, la Răzlețe nr.60 apare și imaginea căutată. Legenda imaginii este “Nunta dela Focsani, 1926: Corneliu si Elena uniti pentru vesnicie sot si sotie”.(sic! anul nunții este 1925, nu 1926 – altă scăpare a dlui Niță.) Denumirea sub care a fost inserată este NUNTA-CAPITANULUI-FOCSANI-ROMANIA1, are 88,7k, respectiv 442x708px (la 600 px/inch) ceea ce ar însemna 15,6x25cm la rezoluție fotografică. După cât se vede, imaginea este mult mai clară decât cea din Historia, publicată la 72dpi. În fine, chestiunea aceasta privește mai mult examinarea în detaliu a imaginii. La o examinare sumară apar imediat primele “inadvertențe”. În primul rând surprinde forma și mărimea cununilor, mult mai mari decât dimensiunea craniului. Nu prezintă nici un detaliu ornamental și în plus sunt semitransparente, ceea ce conduce spre ideea unui fals dintr-o epocă anterioară erei digitale, fals executat prin supra-impresiune. Chiar și așa, falsuri excelente s-au realizat și în acea epocă, prin desenare direct pe imagine, un artist putea realiza un fals aproape perfect, atâta vreme cât nu exista negativul original. Ba în tinerețe am cunoscut artiști care retușau trăsăturile feței direct pe negativ cu un creion moale. Nu este vorba despre imaginile de nuntă de la țară, de deasupra patului din dormitor, cu obrajii rumeni și buzele înroșite, ci de adevărate opere de artă pe care le realizau artiști specializați în așa ceva. Deci era posibil, dar s-a preferat o “manipulare fotografică” prin supra-impresiune, cel mai probabil.

Se pune apoi problema ce căutau acele svastici, oricum un simbol păgân, pe coronițele de cununie, și dacă vreun preot i-ar fi cununat pe miri cu așa ceva. Categoric, nu! Am consultat câțiva preoți în prealabil, care mi-au confirmat acest lucru. Detractorii de pe ILD & Co au argumentat că svastica era prezentă (două de fapt) pe invitațiile de nuntă, în consecință – de ce nu ar fi putut fi prezentă și pe coronițele de cununie? Nu este chiar așa. Nunta (petrecerea și masa festivă) era organizată de către A.C. Cuza, Hristache Solomon, gen. Macridescu, etc… membri cu greutate ai L.A.N.C., ceremonia însăși avea un scop electoral-propagandistic, deci era firesc ca svastica, semnul semi-oficial al organizației să figureze pe invitațiile la nuntă, cu atât mai mult cu cât Corneliu Zelea Codreanu era unul din conducători, se va vedea ulterior, cel mai important, fiind într-un fel conducătorul “operativ” de facto al L.A.N.C. Iar petrecerea în sine, la care au participat peste 30.000 de persoane, (unii vorbesc despre 100.000, dar cifra mi se pare mult exagerată, chiar dacă până și presa de stânga vorbește despre aceste cifre – nu cred că organizatorii aveau forța financiară pentru așa ceva) – era de fapt o petrecere câmpenească clasică, cu vin, sarmale și cârnați, cu hore și dansuri, etc…, având prea puține în comun cu canoanele bisericești. Se pune apoi problema dacă nu cumva aceste cununi au fost confecționate special pentru “ședința foto”, ele nefiind utilizate în biserică, sau dacă au fost utilizate cele existente (normale, fără svastică) cărora pentru fotografie li s-au adăugat două svastici de tinichea, sau chiar cele descrise de Zotta. Mă îndoiesc – Codreanu era un om extrem de religios, este exclus să fi acceptat această șmecherie, truc, mistificare, cum vreți să-i spuneți, pentru o fotografie, atât timp cât preotul nu ar fi acceptat-o. Cel mai important, deși acesta vorbește despre steaguri cu svastică (concepute chiar de el), pieptare cu svastică brodată, insigne cu svastică, despre cununi nu suflă o vorbă, nici el, nici reporterul Adevărului de la nuntă – deși peste tot vorbește despre organizația “fascistă”, propagandă “fascistă” – greu de crezut că i-ar fi scăpat acestuia tocmai un astfel de amănunt “picant”.

Și în fine, o ultimă problemă. Dacă imaginea este un fals – atunci unde e imaginea originală? Trebuie musai să existe, ea precedă obligatoriu falsul. Nu vă faceți griji. Va apărea ea odată și odată. S-a întâmplat așa totdeauna în istorie. Taman atunci când te aștepți mai puțin. Și încă ceva – din nou extrem de important. Am căutat această imagine – cea originală sau falsul, în toate arhivele bucureștene, începând cu Cabinetul de Stampe și colecția de fotografii istorice. Nici urmă de ea. Nici la Arhivele Statului, filiala Focșani, unde mă așteptam să dau de ceva urme. Pentru restul arhivelor, am scris cereri oficiale, solicitând informații privind această imagine. Răspunsul invariabil a fost același – imaginea nu există în arhivele noastre. Imaginea de jos – o mică încercare în photoshop, mi-a luat un sfert de oră – să văd cam cum arăta imaginea originală. O restaurare mai bună – necesită un soft specializat și ceva exercițiu. Îi voi da de cap și ei cât de curând.

[1] Cuza, A.C., Învăţătura lui Isus. Iudaismul şi teologia creştină, Editura „Ligii Apărării Naţionale Creştine”, Iaşi, 1925, p. 33-34. 160

[2] Codreanu, Corneliu Z., Pentru Legionari, p.59.

[3] Documente din arhiva C. Z. Codreanu (Dosar 13207 – vol.2), editate de Victor Roncea în colab. cu Gh. Buzatu – Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2012., p.480.

Anunțuri