Archive for the ‘Razboiul iudeo-roman’ Category

Telegrame

Februarie 28, 2016

german-brutality-russia-ww2-fake-images-002

Încep prin a cita câteva consideratii mai vechi ale mele, apărute într-una din anexele lucrării Masacrul de la Abator, publicată integral pe acest blog acum câtiva ani. Textul deci :

Dl. William Totok, despre care am mai vorbit, membru în comisia ce a elaborat Raportul Final asupra Holocaustului din România, comentează, prezintă, mă rog, cam asa ceva, într-un articol cu titlu incitant, intitulat Prigoniti, jecmăniti si izgoniti, apărut în Observator cultural, altă mizerabilă fituică anti-românească online, o carte apartinând d-nei Hildrun Glass, intitulată Minderheit zwischen zwei Diktaturen. Zur Gesichte der Juden in Rumänien 1944-1949 R. Oldenbourg Verlag, München, 2002 (Minoritatea între două dictaturi. Asupra evreilor din România, 1944-49) După cum am spus deja, originară din România, tele-portată pe plaiuri bavareze, dânsa este istoric holocaustolog, specializat printre altele în „anti-semitismul românilor”, si a fost de asemenea membră a comisiei pentru redactarea raportului final. Dl. William Totok, turnător cu fată umană, dacă e să ne luăm după documentele CNSAS si nu după balivernele din wikipedia, 22 si Observator cultural, o turna la Secu printre altii, si pe laureata Premiului Nobel pentru literatură în 2009, d-na Herta Müller, sub numele conspirativ de Thomas. Ce scria dânsul în notele informative, că informatiile erau slabe, dacă e să ne luam după calificativele date de superiori, asta nu mai contează. Esential este că a lucrat pentru ei, în timp ce altii au refuzat asta categoric, atragându-si consecintele stiute. D-na Herta Müller care, spre deosebire de muhaialele autohtone, nu se lasă ea cu una-cu două, a făcut apel pentru deschiderea unor anchete oficiale împotriva fostilor informatori ai Securitătii care azi locuiesc în Germania. Spor la treabă! Sper ca nemtii să facă treabă bună. Să vedem ce iese. Până una-alta, dl. Traian Băsescu n-a mai avut răbdare si i-a decorat pe amândoi cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiter. Pentru meritele deosebite în cercetările holocaustologice, evident. Pentru că trebuie spus că si dl. William Totok, poet si eseist, în ultimii ani s-a specializat si dânsul în acest domeniu. Bun, să revenim la articolul cu titlu incitant, Prigoniti, jecmăniti si izgoniti, despre evrei este vorba, dacă nu stiati. Spune dânsul printre altele, după ce prezintă în câteva fraze pe stimabila cercetătoare holocaustoloagă, citez:

În localitatea Bârsani din Maramures, de pildă, fuseseră ucisi în anul 1945 doisprezece evrei de către locuitorii satului. Victime ale unor actiuni asemănătoare cu pogromuri au fost înregistrate după prăbusirea regimului lui Antonescu si la Iasi. La Cluj, în comunele Pîncota sau Vinga de lângă Arad multi evrei au devenit tinta unor agresiuni. În alte localităti au fost profanate sinagogi si cimitire evreiesti. Agitatia antisemită a cuprins până si unele universităti din România postbelică. Autoarea studiului explică motivele acestei atitudini prin faptul că evreii au cerut după anularea legislatiei antisemite retrocedarea bunurilor confiscate. În acelasi timp, organizatiile evreiesti au cerut despăgubiri pentru suferintele îndurate în timpul prigoanei antisemite.

Câteva observatii acum. În Maramures nu există comuna Bârsani, si nicăieri în România nu există vreo localitate cu acest nume, Bârsani (sau Bîrsani). Există însă o comună Bârsana, atestată documentar încă de la 1326, renumită pentru biserica de lemn, monument UNESCO, ca si prin ansamblul mânăstiresc datând de la 1390. Măcar atât putea sa facă stimabila, sau măcar stimabilul, să se uite pe google.maps. N-au făcut-o, dovadă cât de documentate sunt cercetările holocaustologice ale celor doi. Apoi nu ni se spune nimic despre motivul uciderii celor 12 evrei, de către români, evident, că doar nu de către unguri, doar acestia le-au dat cetătenie evreilor încă de pe la mijlocul sec.19, în timp ce intolerantii de români de-abia după primul război mondial. Altă teorie penibilă, întretinută si de către venerabilul Neagu Djuvara. Maghiarii i-ar fi maghiarizat si pe papuasi pentru a avea justificare pentru Ungaria Mare. Cu prima ocazie, au avut grijă să-i plătească pe nemti ca să-i ia si să-i ducă pe evrei stim noi unde. Si încă mai citesc această tâmpită teorie autohtonă că ce destepti au fost ungurii că i-au maghiarizat pe evrei, teorie vânturată peste tot în mass-media, de către diverse iude autohtone. Ungurii dacă vor, n-au decât să moară cu evreii de gât, cu atât mai mult cu cât iubirea e reciprocă. Noi ne lipsim, dat fiindcă stim prea bine cât de benefică a fost prezenta acestora în tara românească.

***

Da, am să revin azi asupra celor afirmate mai sus, pentru că în peregrinările mele prin hătisul documentelor de arhivă, am dat peste documentele privind aceste actiuni asemănătoare cu pogromuri. Nu de alta, dar nu e cazul să rămânem datori nimănui. De altfel, toate aceste documente au apărut si într-o carte groasă “ca pe mână”, vorba dlui Paul Goma, pe care, spre deosebire de specimenele citate mai sus, am avut răbdarea să o citesc “din scoartă în scoartă”, cum se spune. Redau deci integral textul unor telegrame schimbate între “centru”, Ministerul de Interne care vasăzică, autoritătile centrale evreiesti si cele locale din comunele sus mentionate ca să vedem cum devine chestia. Despre contextul istoric, nimic de adăugat. Voi vorbi pe larg, cu documentele în fată, altă dată. Era o perioadă extrem de grea pentru România, ocupatia sovietică de după lovitura de stat de la 23 august 1944. Jafului sovietic, după cum vom vedea, i se vor adăuga, după cum iarăsi vom vedea, problemele create de “minoritari”, evrei în spetă, animati de spiritul de revansă, dar mai ales de “a apuca cât se poate” din avutul unor români deja cu grumazul zdrobit sub cizmoaka hoardelor bolsevice. Nu am redat aici totul, ci doar câteva din textele cele mai reprezentative.

Textele deci:

J. No. 35.237/1946

Domnule Ministru,
Suntem informati cã în comunele Viseul de Jos si Cinea, din judetul Maramures, au avut loc incidente cu caracter antisemit. Evrei, care s-au reîntors din deportarea în care au fost târâti de cãtre guvernarea fascisto-maghiarã, au fost bãtuti, amenintati cu moartea si supusi la diferite vexatiuni de către aceia care se instalaseră în casele lor, un evreu fiind chiar asasinat, luându-le bunurile si averile si care acum refuză a le restitui. Nădăjduim cã veti binevoi a da dispozitii organelor de politie si jandarmerie din întreg teritoriul Ardealului de Nord ca sã dea asistentã tuturor evreilor care se reîntorc din deportare si urmeazã a se instala în casele din care au fost izgoniti si a-si relua bunurile care în mod abuziv le-au fost luate de cãtre fascistii maghiari.

Ne permitem a solicita acest lucru, deoarece tulburãrile cu caracter antisemit nu sunt decât opera fascistilor, care urmãresc distrugerea democratiei ce se instaureazã în tară si nepedepsirea lor ar fi contrarie Constitutiei, care garanteazã deplin egalitatea tuturor cetătenilor – indiferent de origine –, ca si legile asupra Statutului Nationalitãtilor[1] si nenumăratelor declaratii ale guvernului democratic, care conduce tara. Nãdãjduim, d-le ministru, cã veti binevoi a lua în considerare gravitatea faptelor expuse de noi si veti lua de îndatã mãsurile în consecintã, pentru ca astfel drepturile si libertãtile acordate tuturor cetătenilor tării de cãtre Constitutie si legi, ca si opera de înlăturare a oricăror discriminãri si agitatii bazate pe cauze de rasă si ură, sã fie definitiv înlăturate. Primiti vã rog d-le ministru asigurarea deosebitei noastre consideratii.

Presedinte,

Dr. W. Filderman

(Arh.St.Bucuresti, Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos. 144/1946, f.1-2, 16, 139)

[1] Se referã în primul rând la Legea nr. 86 pentru Statutul Naþionalitătilor Minoritare, publicatã în „Monitorul Oficial”, nr. 30 din 7 februarie 1945.

De pe adresa nr. 476 din 5 decembrie 1945 a Biroului Central Ortodox Israelit din Transilvania si Banat.

Către Presedintele Federatiei Uniunilor de Comunităti

Avem onoare a vã supune urmãtoarele:
Ni s-a comunicat din diferite comune din judetul Maramures cã au loc excese antisemite din partea tãranilor localnici, ca de exemplu:
În Viseul de Jos din jud. Maramures, tãranii au ocupat casele evreiesti nevroind sã le evacueze la sosirea deportatilor. Au spart geamurile caselor evreiesti. Evreii sunt bătuti si amenintati cu moartea. În Cinea, jud. Maramures, a fost împuscat un evreu. În Sălistea de Jos, jud. Maramures, s-a aruncat o grenadã în timpul serviciului divin în Sinagogă. În Romuli, jud. Nãsãud, au fost loviti si jefuiþi mai multi evrei întorsi din deportare. Vã rugăm respectuos sã binevoiti a interveni de urgentă locului în drept, pentru a se lua mãsuri urgente de curmare a acestei situatii.

Cu deosebitã stimã.

Secretar general

Adler S. Aldea

Nr. 10.019/1946 ianuarie 20

Leg. Jand. Maramures

Cãtre Inspectoratul General al Jandarmeriei

Directia Sigurantei si Ord. Publice. Bucuresti

La ordinul dvs. nr. 45.488/1946, referitor la reclamatia făcută de către comunitatea evreiască.

Am onoare a înainta alăturat întreaga corespondentã, împreunã cu una copie după dosarul cu cercetările fãcute în legăturã cu cele reclamate de evreii din comuna Viseul de Jos si Borsa, judetul Maramures.

Am onoare a raporta cã din cercetãrile fãcute de către Comandantul Sectorului Viseul de Sus, sublt. Caramangiu Paul, s-au constatat urmãtoarele:

1. Din cercetãrile fãcute se constatã cã cele raportate prin adresa nr. 4466/1945 a Federatiei Comunitãtii Evreiesti din România nu corespund adevãrului, în cea mai mare parte.

În comuna Viseul de Sus nu s-au semnalat cazuri ca casele evreiesti să fi fost ocupate de români, iar la înapoiere să nu fi fost restituite evreilor în cauză. Un singur caz s-a întâmplat în acea comună, când locuitorul Tomoiagă Gheorghe a refuzat să restituie casa reclamantei Kunitz Dora si pentru care fapt s-au dresat acte, iar procesul verbal a fost înaintat Judecătoriei Rurale Viseul de Sus, care proces în prezent este în curs de judecată.

2. În ceea ce priveste cã s-ar fi spart geamurile la casele evreiesti, de asemenea nu s-au semnalat cazuri, decât un singur caz în cursul lunii octombrie 1945, când unii necunoscuti au spart geamurile la locuinta evreului Gantz Eber, pentru faptul cã evreul Freid Solomon din comuna Borsa a intrat în locuinta d-lui inginer Coman, pe care l-a amenintat cu moartea de acel evreu. Evreul vãzând cã nu poate face nimic din cauzã cã inginerul a cerut ajutorul locuitorilor din jur, acesta a fugit pe motivul cã locuitorii îl urmăreau pentru a-i trage socoteala, pentru ce amenintă lumea fără de nici un motiv. De asemenea, acest caz a fost cercetat de subsemnatul si dl. prefect al judetului Maramures, iar dosarul a fost înaintat Parchetului Tribunalului Maramures, pentru judecare. În ceea ce priveste cã evreii din comuna Viseul de Jos ar fi fost amenintati cu moartea, nu este adevãrat.

3. În ceea ce priveste comuna Cinea, nu se aflã în judetul Maramures, în schimb se aflã Cuhea, însã în acea comunã de la venirea jandarmeriei noastre nu s-au semnalat cazuri ca evreii sã fi fost împuscati.

4. În ceea ce priveste că s-a aruncat o grenadã în Sinagoga din comuna Sãlistea de Jos, este adevãrat, însã nu se poate preciza dacã aceastã grenadã a fost aruncatã de vreo persoanã, sau că a fost rămasă încã din timpul ungurilor. Din cercetãrile făcute de către comandantul sectorului Dragomiresti, la data de 30 septembrie 1945, se constată cã aceasta ar fi numai o simplă înscenare, pentru a avea motiv de răzbunare asupra românilor. Ba, ceva mai mult, dacă grenada era aruncatã din afarã, era imposibil sã nu fi fost rănită cel putin vreo persoanã, dacã nu chiar moartã. Însã în urma exploziei nu a murit nimeni si nici n-a fost rănit nimeni. De aici se poate deduce clar cã aceasta a fost numai o înscenare.

Comandantul Legiunii Jand. Maramures

Cãpitan Teodor I. Popescu

Seful Bir. Sigurantei

Plut. Repta Vasile

***

Asa care vasăzică! Între cele relatate de organele de anchetă si actiuni asemănătoare cu pogromuri, despre care vorbesc cele două specimene animate de ură viscerală contra românilor, e o diferență galactică. Cam asa se scrie istoria, atunci când o scriu dânsii, evident. Si nu am redat aici decât câteva documente, ca exemplu de falsificare grosolană a istoriei noastre recente. Am mai spus-o si o repet – singura cale de a contracara aceste mizerabile asertiuni anti-românesti este de a scrie lucrări cât mai amplu documentate. Astăzi, la început de sec. 21, poporul român se găseste într-o stare de mizerie morală, materială si spirituală nemaiîntâlnită în istorie, chestiune valabilă pentru majoritatea popoarelor lumii civilizate. Nu este cazul să ne îmbătăm cu apă rece, dacă situatia este similară sau chiar mai rău la altii. Pentru că toti aceia au o istorie clară, faptele nu pot fi contestate de nimeni, ele au fost consemnate de generatii peste generatii de istorici. Singura exceptie notabilă este Germania. Ea încă mai are un complex privind cele întâmplate în cursul celui de-al doilea război mondial. Cu un export de peste 1000 de miliarde de euro, de departe Germania este azi cel mai puternic stat din Europa, la mare distantă de marile puteri SH care sunt azi Franta si Marea Britanie. Va veni însă momentul în care ea îsi va scrie istoria, cea adevărată, nu cea dictată de învingători, asa cum este ea prezentată azi de NG, Discovery si alte posturi similare, controlate de mafia evreiască americană. Când se va face asta, nu pot spune. Totul depinde de rezolvarea conflictului surd dintre Iran pe de o parte, si Israel (+SUA) de cealaltă. În momentul în care însă, populatia albă a Americii va deveni minoritară, chestiune de câteva decenii, sau chiar mai putin, presiunea mediatică va slăbi, iar Germania va putea să să-si rescrie istoria, așa cum a fost ea, în baza documentelor de arhivă. Recenta re-tipărire a lucrării Mein Kampf, cu tot “aparatul critic” aferent, este un semn. Sper să trăiesc, să apuc să văd documentele deceselor de la Auschwitz și nu numai, aflate integral în posesia arhivelor rusesti, inaccesibile până în momentul de fată. Până atunci, sarcina noastră este de a scoate la iveală documente de arhivă si de a scrie lucrări cât mai documentate care să contracareze manevrele propagandistice ale dânsilor. Chiar dacă se constată că interesul pentru lectură a scăzut dramatic, nu numai la noi, ci în toată lumea civilizată. Va veni si vremea pentru lectură. Chestia aia cu Scripta manent este mai de actualitate ca oricând. În imagine, o mostră de falsificare a istoriei – prizoniere sovietice asasinate de un militar german, imagine prezentată la Procesul de la Nuremberg ca mostră de crimă de război comisă de armata germană. Ulterior se va dovedi că femeia din prim-plan era o cunoscută actrită de cinema sovietică. QED.