Chestiunea asta cu pogromul nu apare decât ca o exagerare în stilul bine-cunoscut al evreilor de a umfla totul în beneficiul propriu. Demn de mentionat este faptul că în Cartea Neagră a lui Matatias Carp, lucrare luată ca referintă în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, nu se prea mentionează cuvântul pogrom în legătură cu evenimentele din 21-23 ianuarie din Bucuresti, decât atunci când se vorbeste de victime. Se vorbeste în general de jafuri, tâlhării, incendieri, omoruri, dar nu de pogrom. De altfel, nici n-ar fi avut cum, atâta vreme cât autorul însusi considera sfârsitul guvernării legionare pe 21 ianuarie. De fapt, asa cum am arătat si altădată, legionarii nu iesiseră de la guvernare, militarii ce înlocuiseră prefectii legionari fuseseră numiti verbal de către Ion Antonescu, fără ca hotărârea să treacă prin Consiliul de Ministri, asa că legionarii erau de fapt în legalitate. Toate violentele din acele zile, soldate cu victime omenesti, apar azi ca fiind doar omoruri sporadice cauzate sau/si ocazionate de tulburările din acele zile. Mai este si cazul mortilor de la Jilava, numărul de cadavre ridicate de acolo fiind de 86. În acest caz nu se poate vorbi despre omoruri sporadice, este un adevărat masacru, dar în niciun caz nu întruneste niciuna din caracteristicile unui pogrom. Despre acest masacru avem mărturia rabinului Guttman, povestită de către Filip Brunea-Fox, plus alte relatări indirecte. Trebuie să se fi făcut o anchetă, dar si autopsii, cadavrele fiind apoi regăsite la morgă. Pentru că trebuie spus că în orice caz de moarte violentă, atunci ca si acum, se deschide o anchetă penală. Nu cred că toată această afacere a fost îngropată, cu atât mai mult cu cât Eugen Cristescu si SSI căutau să-i incrimineze pe legionari cât mai mult cu putintă pentru violentele din acele zile. Deci, dacă masacrul a fost comis de către legionari, informatii privind participarea lor ar trebui să se găsească în documentele proceselor penale ce le-au fost intentate. Există un astfel de dosar în arhiva CNSAS, cu privire la Procesul Rebeliunii Legionare din iunie 1941 (dosar având cota P010618). Voi cerceta acest dosar de îndată ce voi primi acces la consultare, urmând a adăuga în editiile viitoare concluziile de rigoare, în măsura în care vor apărea date noi. Să facem acum precizarea că de nicăieri nu reiese data masacrului de la Jilava, sau a masacrelor, pentru că se vorbeste de două. Cu exceptia Cărtii Negre, în care este mentionată data de 22 ianuarie, dimineata. Se cunoaste doar rezultatul macabru, 86 de cadavre. Majoritatea zdrobitoare – bărbati, de fapt, toti. Pentru că pe lista de 130 victime din acele zile, dată de Revista Cultului Mozaic din 01/01/81 figurează si o femeie, Rebeca Rosenthal. În Cartea Neagră se spune că dânsa, împreună cu sotul si fiul, domiciliati în Bd. Elisabeta 6, deasupra cinematografului Trianon, ar fi fost jefuiti si ridicati de acasă, de către proprietarul cinematografului de dedesubt, legionar se pare, pe fondul unor conflicte mai vechi cu acesta, ulterior fiind găsiti morti la Bariera Mosilor, Pasajul Bucur-Obor de astăzi. Întreaga chestiune este o ecuatie cu multe necunoscute si merită o cercetare mai atentă. Pentru că este clar că cei 86 de evrei nu au fost masacrati de către gusteri si alti borfasi de duzină. Nu poate fi vorba despre un omor cauzat de prezenta victimei la locul spargerii, este un masacru în toată regula. Singura certitudine este numărul de cadavre, cifră care nu este contestată de nimeni, ca si locul unde au fost găsite, pădurea Jilava. Mai sunt si cele de la Băneasa, pentru că si acolo s-au găsit câteva cadavre, despre care însă Matatias Carp nu vorbeşte nimic. Adică pomeneste de ele, dar în lista de 118 victime nu apare niciun evreu găsit la Băneasa. În cartea Pe marginea prăpastiei, vol.2, prima ilustratie, pe care am inserat-o si eu la sfârsit, spune clar Cadavre în Pădurea Băneasa, în timpul rebeliunii. Si asta, în ciuda contabilitătii extrem de riguroase pe care o tine dl. Matatias Carp, pe care o vom analiza în continuare. Adică locul arestării, locul (eventual) de “tortură”, locul asasinatului, numele victimelor, locul unde au fost găsite cadavrele, date despre victime, etc… Ca atare, victimele de la Băneasa nu erau evrei, desi, asa cum am văzut până acum, atât Brunea-Fox, Mihail Sebastian, până si acea evreică mesianică, Otniela Batt-zion, ce m-a incitat să scriu această carte, mentionează mortii de la Băneasa ca fiind tot evrei, desi apare în mod evident că toti erau crestini, sau, mai precis, nici unul nu era evreu.
Și acum un calcul simplu, având la bază datele din Cartea Neagră. În data de 22 ianuarie, cca. 90 de evrei, ce se găseau în prealabil arestati la sediul CML „Gheorghe Clime” sunt încărcati în camioane, dusi la Jilava si împuscati de la mică distantă. Câţiva scapă, printre care si rabinul Guttman. În total, au fost găsite 86 cadavre, inclusiv cei împuscati lângă podul de peste Sabar. Apoi un număr de 18 de evrei împuscati în locuintele lor sau scosi în stradă si împuscati, deci încă 18 cadavre. Doi evrei găsiti împuscati în masina de pâine a fabricii Grozăvescu, Izi Galanter si Leon Marcus, deci încă 2 cadavre. Un evreu, D. Ashenazy (sau Askenasy, dl. Carp le cam încurcă, sau e greseală de tipar) s-a sinucis, aruncându-se pe fereastră de la et.3 al Prefecturii de Politie Bucuresti, împreună cu un anume dr. A. Aftalion, care însă a scăpat, grav rănit („sinuciderile” despre care vorbea contesa Rosie G. Waldeck), deci încă 1 cadavru. În fine, ceea ce ne interesează, se pretinde că la abator au fost duşi 15 evrei, din care sunt identificati de către Matatias Carp, în mod extrem de clar, cu nume si adresă, 9, (printre care si unul din fratii Rauch, ulterior mai apare o persoană, dl. Pincu Katz, avocat) plus cei trei spintecati si cu intestinele făcute cravată (avocat Millo Beiler si fratii Rauch), sunt împuscaţi toti, dar doi scapă, grav răniti totusi, Lazar Aron si Meier Weiner, deci rămân de luat în calcul 13 cadavre. Total: 18+ 86+2+1+13=120, deci ar exista o diferentă, care ar putea fi nesemnificativă, dacă nu s-ar fi găsit în pădurea Jilava exact 86 de cadavre, apoi cei 18 împuscati în casă sau pe stradă, dl. D. Askenasy ce s-a sinucis, cei doi din masina de pâine, plus cei 7+2+1 presupusi să fi fost împuscati la abator, toti sunt clar identificati. Ca atare, putem fi siguri pe 86+18+2+1+7+2+1=117 victime clar identificate. Deci aproape de cifra finală de 118, din care doi ne-identificati. Ca atare, dl. Matatias Carp a tinut o evidentă strictă a cadavrelor si a făcut un calcul aproape corect, pe care îl vom relua la sfârsit, care corespunde si cu cifra dată oficial, care tot de la Comunitatea evreiască poate proveni. Mai putin mă interesează numărul exact, cât faptul, repet, că dl. Matatias Carp citează articolul din ziarul Jurnalul de dimineată nr. 57 din 21 ianuarie 1945, pentru torturile aplicate celor dusi la abator, atârnarea în cârlige, spintecarea burţilor, intestinele făcute cravată & co.,… tot restul de orori. Desi chiar dânsul spune, că după ce au împuscat prizonierii, legionarii au plecat. Apoi, extrem de interesant, nu numai că nu se vorbeşte de violuri, dar nici măcar, în contabilitatea riguroasă de pe cca. 300 de pagini a tuturor abuzurilor, vexatiunilor si violentelor la care au fost supusi evreii în acele zile, dar si în lunile precedente, începând cu data de 14 sept. 1940, odată cu proclamarea Statului Național Legionar, nu prea pomeneşte de femei la arestări abuzive si/sau maltratări. Doar la pag. 223, se vorbeste despre două femei arestate, o d-nă Fany Marcus si o d-nă Heller, se pare, datorită faptului că au vrut să fie împreună cu sotii arestati, aduse la sediul CML “Gh. Clime” din Calea Călărasi nr.37, unde ar fi fost “maltratate”, si apoi eliberate. Si totusi Raportul Final mentionează violuri în masă asupra femeilor evreice chiar în prezenta familiei, fiind citat acelasi articol de ziar dar si aceeasi culegere de documente, menţionată sub sigla DCFRJDH, care va mai fi citată adesea, lucrare în ebraică apartinând d-lui Jean Ancel, aproape imposibil de găsit, în care, mai mult ca sigur, este citat tot acel articol de ziar. Nu degeaba, asa cum am spus deja, un mare scriitor român, Paul Goma, îl numea pe dl. Ancel traficant de documente. Si totuşi dl. Carp nu mentionează nimic în această privintă. Poate nu a vrut să-si asume răspunderea unor astfel de aberatii, adăugându-le ca scrise de către altcineva. Cu toate că i-a convenit să le citeze, chiar si partial. Pentru că despre violuri, nici dânsul nu pomeneste nimic. Nu pot decât să înteleg că sau ziarul minte, sau că acele evreice violate, din varii motive, nu au mai reclamat violul, în masă, să nu uităm. Să nu vă închipuiti însă că am de gând să deslusesc motivele pentru care evreicele violate în masă, sau gang-bang, cum se zice acuma, n-au mai reclamat violul, chestia asta cu amănuntele picante este specialitatea dânsilor. Pentru că, până în prezent, nu a apărut nici o dovadă despre violurile în masă mentionate în raportul final, care îl citează pe dl. Jean Ancel. Care la rândul său, citează acel articol de ziar din Jurnalul de dimineată. Pentru că un viol nu este o bagatelă, un incident mărunt, ceva ca o insultă, el trebuie probat de un certificat medico-legal, de niste buletine de analize, un buletin de control ginecologic, reclamatie la politie, declaratii oficializate, etc…, chestiuni pe care comisia de istorici de marcă ai holocaustului din România se pare că nu prea s-a sinchisit, aruncând asa, cu vorbele la întâmplare, pentru că oricum, pe români nu-i prea interesează aceste chestiuni. S-o creadă dânsii! Cum spuneam, eu nu am câtusi de putin de gând să las lucrurile asa. Apoi, atentie! Matatias Carp nu vorbeste absolut nimic despre cadavrele de la Băneasa, despre care pomenea si Brunea-Fox, citez: Aceasta e teribila revelatie a diminetii perfid însorite. Zeci de cadavre la Abator, zeci de cadavre la Jilava, zeci de cadavre la Băneasa! Aşa cum s-a menţionat deja, este mai mult decât probabil ca acele cadavre să nu fi fost ale unor evrei, astfel că dl. Fox bătea câmpii în mod patetic, ca să nu mai vorbim de restul, Mihail Sebastian ce vorbea din auzite, ca si acea evreică mesianică. Curios lucru, despre cadavrele de la Băneasa nu vorbeste nimeni, cu exceptia “comentatorilor” de pe net, despre care am mai vorbit, care caută să “adjudece” mişeleşte în contul victimelor evreiesti si cadavrele de la Băneasa. Asa cum am demonstrat aici, toate cadavrele găsite la Băneasa apartineau unor crestini, sau mai precis, nici unul nu apartinea vreunui evreu. Nu se prea vorbeste despre aceste cadavre, nu pentru că ar fi fost crestini, pentru că acest fapt a fost afirmat aici pentru prima dată, ci datorită faptului că nu există alte informatii. Nici numărul nu e cunoscut, iar numele, nici atât. În mod cert, nu este vorba despre un masacru, asa cum a fost cel de la Jilava. Pare să fi fost tot o operatie de incriminare suplimentară a legionarilor, operatie realizată de SSI, la ordinul lui Eugen Cristescu. Este posibil ca agenti ai SSI să fi recuperat câteva cadavre de pe stradă, pe care să le fi transportat la Băneasa, dând astfel o dublă lovitură, “descărcând” armata de câteva crime comise la întâmplare, pentru realizarea “numărului de morti” care să legitimeze victoria generalului Antonescu, „încărcând” în schimb pe legionari cu acelasi număr de crime. Vom discuta mai târziu aceste aspecte. Imaginea de fată, 23 ianuarie 1941, cadavre în Pădurea Jilava. (va urma)
Etichete: evrei atârnati în cârlige la abator, Masacrul de la Abator, Pogromul de la Bucuresti
Mizeria istoriei 
Lasă un comentariu