Foarte multi cercetători astăzi insistă pe acest fapt, si anume că în evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 s-au implicat comunistii. Acest aspect, tinut ascuns de către istoriografia comunistă, ca si presupusa implicare a comunistului Constantin David, lichidat tot atunci în conditii neclare, faptă atribuită tot legionarilor, nu a avut totusi rolul care i se atribuie azi. Mai degrabă îmi apare ca o exagerare a rolului nesemnificativ pe care l-a avut PCdR în istoria acelei perioade, si cel mult minor în acele evenimente. A atribui comunistilor rolul principal în toate dezordinile, jafurile si crimele acelei perioade este o exagerare periculoasă. Mai degrabă, eu văd în toată această presupusă participare la evenimentele din acele zile o exagerare a propagandei regimului Antonescu pentru a demoniza pe legionari, ca si a comunistilor pentru a obtine mai multe fonduri de la Moscova. De altfel, se vorbeste şi despre asa-zise transporturi clandestine de cămăsi verzi aduse din Uniunea Sovietică – este o prostie, atâta vreme cât astfel de cămăsi se puteau cumpăra la preturi acceptabile din orice prăvălie de pe str. Lipscani sau Calea Mosilor. Mai degrabă, înclin să cred în varianta introducerii ilegale de monedă românească, o parte din cea confiscată în Chisinău de către autoritătile sovietice de ocupatie, pentru plata participantilor la tulburări. Ce e cert însă, este că SSI-ul si Eugen Cristescu nu erau străini de toate aceste manevre. Se vorbeste si despre faptul că si evrei ar fi participat la jafuri si devastări. Este posibil, de ce nu? Doar erau o droaie de evrei amărâti, nu văd de ce nu ar fi putut participa si ei. Problema este că au avut o influentă neglijabilă în cursul evenimentelor din acele zile, ca si comunistii de astfel. Anumiti autori citează adesea o afirmatie a gen. Ion Antonescu, făcută în cursul unei sedinte de guvern, conform căreia la tulburări ar fi participat 30-40,000 de evrei periculosi. Nici pomeneală! Daca ar fi fost asa, cu totul altul era rezultatul. Apoi se uită că adesea, Antonescu si nu numai el, făcea echivalenta evreu=comunist, chestiune ce era un leit-motiv al propagandei din epocă. Totusi, toate aceste chestiuni au avut si ele importanta lor. Atunci ca si acum, s-a urmărit a li se da o importantă exagerată sau s-a căutat a fi ascunse cu grijă în functie de interesele de moment ale fiecăreia dintre părtile implicate, guvernarea antonesciană, evrei si comunisti. Cert este ca itele acestei afaceri încâlcite duceau tot la Eugen Cristescu. Cum spuneam, dacă urmărim atent stenogramele declaratiilor sale din cursul procesului, observăm că atât el, cât si anchetatorul, ocolesc cu grijă aceste aspecte. Este clar că Eugen Cristescu a evitat să pună în discutie aceste aspecte ale implicării comunistilor în evenimentele acelor zile, cu atât mai mult într-un proces public intens mediatizat, chestie care i-ar fi adus lichidarea imediată, ca si anchetatorii săi, care au evitat sa atingă astfel de subiecte delicate. Cum a fost bunăoară cazul dubios al militantului comunist Constantin David, lichidat de politia legionară în împrejurări neclare. Istoriografia comunistă a făcut din el un erou, ca si din Vasile Roaită de altfel, construind un întreg folclor pe această temă. Inclusiv de a prezenta pe comisarii legionari care l-au arestat, anchetat si lichidat, ca pe nişte bestii fioroase. Seful politiei de atunci, printul Alexandru Ghica, doctor în drept, ca si Constantin Maimuca, seful Sigurantei, si el licentiat în drept la Paris, persecutat de Moruzov, pe care l-a bănuit toată viata că ar fi fost agent sovietic, chestiune se pare, adevărată, nu erau câtusi de putin prosti. Cert este că în confruntarea din acele zile cu Ion Antonescu si Eugen Cristescu, amândoi au fost învinsi, rolul sefului SSI fiind hotărâtor. De altfel, militantul comunist Constantin David era mort si îngropat, si erou al clasei muncitoare pe deasupra, asa că nici anchetatorul, nici Eugen Cristescu nu au atins acest subiect jenant, care oricum nu mai prezenta niciun interes pentru niciuna din părti. Ar fi fost culmea ca într-un proces public să apară că un erou comunist al clasei muncitoare să fi fost în realitate un diversionist în slujba SSI, si că se dedase la jafuri si omoruri. Iar Eugen Cristescu era mult prea pretios prin informatiile ce le detinea, informatii capitale pentru lupta ce se dădea pe atunci între cei patru grei, Ana, Luca, Teo, Dej, ştiti Dvs., cei care „au băgat spaima în burgheji”, asa cum se zicea pe atunci. Dar si cu comunistii vechi din interior, Stefan Foris si Lucretiu Pătrăscanu, care puteau si ei concura la sefia partidului. Bătaia peştelui era pe dosarele colaborării lor cu SSI. Asa că Eugen Cristescu a manevrat cu abilitate în cadrul interogatoriilor, tinând ciocul mic la proces, ba a mai si dezvăluit reteaua de spionaj britanică ce activa pe teritoriul României, obtinând în schimb de la Lucretiu Pătrăscanu comutarea sentintei de condamnare la moarte pronunţate în cadrul mascaradei juridice ce s-a numit procesul Marii Trădări Nationale. Cert este că din această confruntare mută, Dej a iesit învingător, având si sprijinul armatei, prin Emil Bodnăras. Vasile Luca (Laszlo Luka, jidan ungur) va crăpa în închisoare la Aiud, alături de bestiile legionare, Ana Pauker, si ea jidoafcă, va muri de cancer, având domiciliu fortat, iar Stefan Foris (Fóris István, jidan ungur) va cădea primul; arestat în 1945, va fi omorât cu o rangă de către generalul de mai târziu Gh. Pintilie (Pantiusa Bodnarenko, si el român de vită veche). Singurul crutat va fi Teohari Georgescu (Burăh Tescovici, jidan şi el), trimis la munca de jos. Pătrăscanu va primi si el un glonte tovărăsesc în ceafă câtiva ani mai târziu, bine-meritat de altfel, victimă a propriului său sistem juridic terorist, “prima instantă în care setea aprigă de dreptate a poporului român se îmbina cu cele mai înalte principii de justitie umană”, cum scria Scânteia în acele zile, “sistem juridic” inaugurat cu acel proces odios al asa-zisilor criminali de război. Era singurul care se pare că nu colaborase cu SSI, si pe deasupra, singurul român, ca si Dej de altfel, restul, adică majoritatea Biroului Politic al PCR fiind evrei. Precizez că dl. Vladimir Tismăneanu, într-un articol apărut pe acum.tv, sustinea că Teohari Georgescu ar fi fost român sadea, şi că numele de Burăh Tescovici e pură inventie. Denis Deletant, ca si alti istorici seriosi, sustin însă contrariul. Orişicât, faptul în sine este mai putin interesant pentru studiul de fată, iar eu, să-mi fie iertat, îi cred mai degrabă pe istoricii de profesie. Dintre toti cei acuzati în Procesul Marii Trădări Nationale, Eugen Cristescu era cel mai în afară de orice vină, în cursul întregii sale activităti respectând cu strictete legile statului si regulamentele în vigoare. Revenind la subiectul ce ne interesează, se pot trage două concluzii. Întâi că Eugen Cristescu nu numai că era la curent cu tot ce s-a întâmplat în acele zile, ba chiar le-a si influentat în mod decisiv. A doua concluzie, cea care ne interesează de fapt, este că o chestiune precum cea a cadavrelor de la Jilava, nu putea fi tratată cu profesionalism decât de SSI. Doar acest serviciu poseda oameni în stare să păstreze cu strictete secretele de serviciu si conspirativitatea necesară unei astfel de operatii de anvergură, dar si logistica necesară. Asa că este de presupus că acele cadavre ale unor evrei decedati din diverse motive, lichidati de legionari în arest, asasinati în scop de jaf acasă, sau pur si simplu, victime colaterale ale luptelor de stradă, pentru că majoritatea mortilor provin din această categorie, să fi fost strânse si transportate la Jilava, constituind astfel victimele celui de-al doilea „masacru comis de către bandele legionare” despre care se tot vorbeste, adăugând consistentă primului, cel al celor circa douăzeci de suspecti, anchetati si lichidati de politia legionară, printre care se găsea rabinul Guttman si cei doi fii ai săi, Iancu si Iosif. Ulterior, aceasta este cert, jefuitorii de cadavre din Com. Jilava, au contribuit în mod substantial la distrugerea unor probe materiale, la jefuirea cadavrelor de bijuterii si haine, ca si la întretinerea zvonurilor despre acest masacru. Pare a fi singura soluție plauzibilă la această ecuatie cu mai multe necunoscute. Revenind la chestiunea ce ne interesează, evreii atârnati în cârlige la abator, si această chestiune pare a fi tot opera SSI, din aceleasi motive. Pentru că doar SSI-ul întrunea toate conditiile necesare realizării unei astfel de operatii de dezinformare. Era specializat în asa ceva, avea oamenii necesari, logistica necesară, printre care si unul din cele mai moderne laboratoare foto criminalistice din Europa, având totodată si motivatia necesară unei astfel de operatii. Cum spuneam, din motive pe care nu le cunoastem, si care nu vor fi cunoscute probabil niciodată, operatia n-a mai fost dusă până la capăt, desi era extrem de usor pentru SSI să „fabrice” oarece dovezi fotografice. Asa că totul s-a rezumat la lansarea unui zvon, zvon aproape sigur lansat în momentul în care Hitler a decis să încline balanţa, dându-i mână liberă lui Ion Antonescu. In imagine, Gheorghe Gheorghiu-Dej, la inceputul deceniului sase, prin ’61-’62, la Mamaia. Multumit, toti adversarii sai Ana, Luca, Patrascanu, erau deja sub pamant. Nici el nu va mai trai decat cativa ani, un cancer galopant la ficat, in urma iradierii survenite in cursul unei vizite la Moscova, victima a KGB-ului. Dovada ca orice nash isi are nashul, pana la urma. (va urma)
Etichete: evrei atârnati în cârlige la abator, Masacrul de la Abator, Pogromul de la Bucuresti
Mizeria istoriei 
Lasă un comentariu