Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (51)

jidani

Anexa 3
Câteva consideratii asupra termenului jidan

În 8 august 2011, Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Anti-semitismului din România (MCA România), o organizatie obscură, condusă de un anume Marco Maximilian Katz, a solicitat Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din cadrul Academiei Române, să schimbe din Dictionarul Explicativ al Limbii Române definitia cuvântului jidan, considerat insultător la adresa evreilor, si să specifice clar că este vorba de un termen peiorativ. Să facem precizarea că acest domn, Marco Maximilian Katz, de profesie comisionar vamal, desi prin presă îsi spune uneori si istoric, nu s-a făcut remarcat până în prezent decât printr-o tentativă ne-reusită de a tepui statul român de 132 milioane de dolari, tentativă dejucată de către FBI. Evident că dânsul, fiind evreu, emigrat din Romania în 1977, nu a suportat rigorile legii, asa că îsi desfăsoară în continuare activitătile holocaustologice, ca să zic asa. Desi nu sunt lingvist de profesie, voi face câteva precizări, consider eu utile, deoarece si eu folosesc uneori acest termen.

Să precizăm pentru început că în limba română nu a existat cuvântul jidan până în sec. 17. Abia din sec. 17 el intră în limbă ca un neologism datorită evreilor ashkenazim care începuseră să pătrundă în număr tot mai mare pe teritoriul istoric românesc, cu precădere în Maramures, Bucovina, Basarabia si nordul Moldovei, împinsi de persecutiile imperiilor austro-ungar si tarist. Evreii ashkenazim vorbeau limba Yiddish (Jiddish) si îsi spuneau Yid (Jid) la singular si Yidden (Jidden) la plural. În limba Yiddish (Jiddish) acel en din Jidden se citeste si se pronuntă Jiddăn, care din punct de vedere fonetic se aseamănă foarte mult cu jidan. Asa a pătruns în limba română acest termen. Mai facem precizarea că în sudul tării, cu precădere în Bucuresti, trăiau de mai multă vreme evrei sefarzi, de rit spaniol, emigrati în sec. 15 din Spania si Portugalia, în urma persecutiilor religioase, evrei ce vorbeau limba ladino, sau iudeo-spaniola, bazată pe graiul castilian medieval. Termenul folosit pe atunci în tările române era de ovrei, prin care erau desemnati cu precădere evreii romanioti, o sectă de evrei care nu apartinea nici iudaismului ashkenaz si nici celui spaniol (sefard) si care au trăit în peninsula Balcanică, în insulele grecesti si în Turcia. Evreii romanioti vorbeau o limbă greacă antică amestecată cu cuvinte ebraice care se numea iavanică (iudeo-greacă) si ritualul lor religios se asemăna cu vechiul ritual folosit în Statul Iudeu. În număr destul de mic, acesti romanioti au fost deportati de germani, odată cu ocuparea Greciei, putinii rămasi în viată, emigrând mai apoi în Israel. În sec. 19 a apărut în vorbirea curentă si termenul de israelit, cu referire la evreii sionisti probabil. Mai existau termeni cu iz peiorativ precum târtan (din germ. Untertan, supus străin), gujbeider si maramoi, denumiri arhaice si exotice, azi aproape dispărute din vocabularul curent. Cuvântul jidan s-a impus si prin faptul că populatia de evrei ashkenazim ajunsă la cca. 750,000 de persoane în România Mare, în preajma celui de-al II-lea război mondial, era incomparabil mai numeroasă fată de evreii sefarzi. În ceea ce priveşte sensul peiorativ, se pare că această chestiune a fost pusă pentru prima dată pe filieră comunistă, când în 1933 Stalin a decretat incriminarea folosirii lui zhyd (echivalentul slav al cuvântului jidan). Această informatie este documentată în numeroase surse, inclusiv de Soljenitsin si această incriminare a fost folosită ca pretext în anii instaurării comunismului în România ca numerosi români să fie arestati si exterminati. Problema sensului peiorativ este discutabilă. În limbajul curent de azi, jidan are printre altele, si sensul de afacerist lipsit de scrupule. Sigur, un oarece sens peiorativ există, dar nicidecum degradant sau jignitor. Problema are o istorie lungă, începând cu invazia, sau infiltrarea în masă despre care vorbea Căpitanul, pe teritoriul românesc, a evreilor ashkenazim, pe la începutul sec.19. Problema era că această populatie, ai cărei membri, în bună parte nu cunosteau nici măcar limba română la nivel elementar, închisi în propriile lor comunităti, refuzând orice imixtiune si manifestând o intolerantă mai mult sau mai putin fătisă fată de români, prin exploatarea nemiloasă, cămătărie, alcool contrafăcut, etc…, si mai sunt o droaie, a ajuns inevitabil în conflict cu populatia românească. Atunci ca si acum, din păcate, acest conflict nu s-a putut transa în mod liber între părţi, datorită imixtiunii brutale a marilor puteri. Dovada cea mai bună este însusi subiectul discutiei de fată, cererea insolentă a d-lui Katz, adresată Academiei Române, în paralel fiind transmisă Associated Press, ca si ambasadelor marilor puteri. Dl. Katz, ca si alţi indivizi autohtoni fac mare caz, fortând bunul simt al românilor si făcând apel la anumite aspecte tragice cu mare impact emotional la public, afirmând în cererea sa, citez: „acest cuvânt a fost auzit de evrei atunci când acestia au fost urcati în trenurile mortii”. Păi cum ar fi trebuit domnilor să se spună? ceva gen domnilor cetăteni de etnie evreiască, vă rugăm frumos, poftiti în vagoanele ne-aerisite! Era cumva crima mai mică? Ideea e că atunci nu exista alt termen, în afară de cel de evreu. Niciunul din ele nu avea sens peiorativ. Sensul peiorativ s-a adăugat timp de aproape două secole datorită experientei extrem de benefice pentru români, cu invazia evreiască care vasăzică, astfel că în multe orase din Moldova, românii ajunseseră minoritari, fără a mai vorbi de cămătărie si alte alea. Nu românii au adăugat sensul peiorativ termenului, ci jidanii însisi, astfel că azi termenul are sensul pe care-l are, de afacerist lipsit de scrupule. Esentială fiind partea a doua, lipsit de scrupule. Cum spuneam, peiorativ întru-câtva, dar în niciun caz jignitor si degradant. În ceea ce mă priveste, am utilizat termenul de evreu în cazul cetătenilor statului Israel, chiar dacă marea majoritate sunt de origine ashkenază, dar si în cazul general al membrilor acestei etnii, asa cum este folosit acest termen în documentele oficiale. De asemenea, în toate cazurile cu referire la etnia respectivilor, pentru că este clar că nu există o etnie jidănească, ca să zic asa. Dar în cazurile individuale, atunci când respectivul este sigur de origine ashkenază, sau în cazul evreilor din nordul Moldovei, Basarabia, Bucovina, toti de origine ashkenază, nimeni nu mă poate opri să folosesc termenul de jidan. Nici legal, nici moral, nici altfel. Ca si în cazul evreilor ashkenazim lipsiti de scrupule, ăsta e criteriul esential după care am folosit acest termen în cazul d-lor Ilya Ehrenburg, Baruch Cohen, Jean Ancel & Co., si am argumentat si de ce am folosit în cazul lor termenul de jidan, fără nici un sens degradant sau insultător. Oarece indivizi corecti din punct de vedere politic sustin că acest termen ar răni „sensibilitătile evreilor”. De acord cu dânsii, dar n-am ce face, nu i-am îndemnat eu să se apuce de cămătărie, falsificat alcool, arendăsie, bancrută frauduloasă, trafic de valută si alte blestemătii. Si nu de azi-de ieri, ci numai de vreo 4000 de ani încoace, o bagatelă acolo… Si nici să fie lipsiti de scrupule, în primul rând în ceea ce priveşte relatiile cu românii, evident.

Revenind la dl. Marco Maximilian Katz, trebuie spus că nu cu termenul cu pricina din limba româna are dânsul problema, ci cu anti-semitismul românilor, pe care dânsul caută cu orice pret să-l demonstreze. De asta agită dânsul apele cu jalba-n protap pe la ambasadele marilor puteri. Oare nu făcuse acelasi lucru si dl. Moses Rosen acum douăzeci de ani si mai bine? Astfel că după doar 10 zile, în 11 iulie 1991, Senatul Statelor Unite ale Americii s-a conformat si a emis o rezolutie care condamna resurectia antisemitismului si a intolerantei etnice din România. Astfel că a fost blocată pentru ceva ani intrarea în NATO, cu consecintele stiute, fără a mai vorbi de conditiile impuse prin aderare. Şantaj ordinar care vasăzică. Curat murdar! coane …, era să zic Fănică! Ceva gen, sunteti anti-semiti? Atunci scoateti banul repede, că războiul din Orientul Apropiat costă! Sau cam asa ceva, întelegeti Dvs., cum devine chestia. Că nu de evreii sufocati în trenurile mortii, unul din cele mai rusinoase episoade ale istoriei noastre recente, îl durea pe dânsul. Ca si pe dânsii. Iată ce scrie acesta în încheierea cererii adresate Academiei Române, citez:

În aceste conditii, exprimând din nou aprecierea noastră pentru răspunsul dumneavoastră prompt, vă solicităm ca, în corectarea neîntârziată a definitiei cuvântului “JIDAN”, să tineti seama de opinia noastră, cei care în România încă suntem numiti „JIDANI”, si care, în acest moment, si pe fondul actualei definitii a cuvântului „JIDAN”, întâmpinăm dificultăti în a ne regăsi si apăra dreptul la demnitate în tara noastră.

Sigur că da! Nu este prea clar pe cine reprezintă organizatia d-lui Katz, pentru că pe situl propriu nu este mentionat acest fapt, ne-fiind publicat nici măcar statutul organizatiei. De altfel, nici nu e greu de ghicit, deşi este foarte clar ce scopuri urmăreste. Doar spune explicit în scrisoare, citez: încă suntem denumiti jidani. Cred că dânsul a fost destul de clar. Eu nu pot decât să înteleg că ar vrea ca acest cuvânt să fie scos din limba româna. Printr-o lege sau prin alte mijloace. Problema e că nimeni nu poate scoate un cuvânt din limba româna, Academia Româna poate eventual cel mult să-l scoată din DEX, dar nu a rezolvat nimic cu asta. Un cuvânt nu poate dispărea din vorbirea curentă, decât atunci când devine perimat ca sens sau continut, sau când alt cuvânt mai la modă, mai la îndemână, sau mai des vehiculat în mass-media îl înlocuieste. Dar atâta vreme cât dânsii se vor comporta precum dl. Katz, cuvântul jidan, afacerist lipsit de scrupule adică, va rămâne acolo unde îi este locul, si cu sensul pe care îl are. Cât despre faptul că vorbeste despre România, desi dânsul este cetătean israelian, ca despre tara noastră, nici nu mai are rost să discutăm, pentru că tupeul dânsului depăseste orice limită. Ar mai fi încă multe de spus… (va urma) 

Etichete: , ,

3 răspunsuri to “Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (51)”

  1. chemanonim Says:

    doresc sa preiau din cind in cind si de pe la dumneavoastra cite un articol, se poate?

  2. Nu am tras primul, ci ultimul! - Ion Coja Says:

    […] https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2013/05/21/masacrul-de-la-abator-anatomia-unei-abjectii-51/; https://pagumar.wordpress.com/2016/05/24/cazul-zarnescu-si-legea-2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-3/; https://www.curentul.info/dezvaluiri/legea-turnatorului-nica-va-duce-la-interzicerea-lui-eliade-cioran-si-gyr/; […]

  3. Nu eu am tras primul, ci ultimul! - Incorect Politic Says:

    […] https://mizeriaistoriei.wordpress.com/2013/05/21/masacrul-de-la-abator-anatomia-unei-abjectii-51/; https://pagumar.wordpress.com/2016/05/24/cazul-zarnescu-si-legea-2172015-trambulina-i-n-s-h-r-e-w-3/; https://www.curentul.info/dezvaluiri/legea-turnatorului-nica-va-duce-la-interzicerea-lui-eliade-cioran-si-gyr/; […]

Lasă un comentariu