Minciunelele dlui Djuvara (22)

Revenind la Nicolae Iorga, în 1939, atunci când cadavrele oribil mutilate ale membrilor echipei avocatului Miti Dumitrescu, supranumiti Răzbunătorii, cei care-l executaseră în 21 septembrie pe primul-ministru Armand Călinescu, erau expuse pe Podul Elefterie, bătrânul profesor se pretează la gestul inimaginabil de a lovi cadavrele cu piciorul. N. Steinhardt îsi aminteste despre acest gest oribil al savantului în Jurnalul fericirii (ed. 1991, p. 387), adăugând totusi, referindu-se la răzbunarea ulterioară a legionarilor, citez: dar niciodată turpitudinea victimei nu scuză pe ucigas… Un martor ocular ar fi făcut remarca, citez: atunci si-a semnat condamnarea la moarte… Nu stiu dacă acest fapt este real, cert este că până la urmă Iorga avea să cadă victimă propriilor sale fapte si atitudini, chiar dacă aceste fapte nu pot scuza o crimă. Vom mai discuta pe marginea acestui subiect.

Astăzi pe locul unde a fost executat odiosul criminal Armand Călinescu se găseste un mic monument ce aminteste de acest eveniment. Aminteste e un fel de-a spune, pentru că placa cu numele lui a fost smulsă. A rămas doar baza, pe care sunt scrise câteva cuvinte spuse atunci de Iorga, citez:

Un om s-a jertfit pentru linistea tării sale înăuntru si pentru independenta ei politică în afară.

No comment! Am văzut în episoadele precedente cu prisosintă cum. Periodic, asa cum se vede si în imagine, probabil pentru a nu fi dat uitării, persoane necunoscute scriu cu spray negru numele sefului echipei de răzbunători, avocatul Miti Dumitrescu, care nici măcar nu era legionar. Despre acesta, ca si despre restul echipei de sacrificiu de legionari prahoveni nu se suflă o vorbă. Să mentionăm că după ce l-au ucis pe primul ministru, cei noua membri ai echipei de sacrificiu s-au dus la radio si au anuntat executia acestuia, afirmând că au răzbunat astfel asasinarea Căpitanului, după care s-au predat autoritătilor. Este interesant să cităm si câteva idei din mesajul transmis legionarilor de echipa de Răzbunători, citez:

Camarazi, / Toti aceia în care arde ca o flacără sfânta credintă legionară. / Toti aceia care se zbuciumă si stau coplesiti de povara tragediei în care se zbate Neamul Românesc. / Toti aceia care vor purta până la moarte neîntinata credintă si onoarea. / Să stie: /Am fost învătati să credem neclintiti că o adevarată schimbare pentru tara aceasta nu va porni decât de la prefacerea sufletului românesc. Acest suflet trebuie curătat de tot ceea ce necinstea, necredinta, lasitatea si meschinăria a sădit în el. /Acesta este ogorul în care vor lupta cu înversunare sfântă legionarii viitorului românesc. / Aceasta este împiedicată si îndepărtată astăzi – un val de oroare si de groază s-a asternut pe neamul acesta. / Ne-am hotărât să pedepsim! Din dragoste adâncă fată de acest pământ, frământat de sângele atâtor martiri, din dragoste pentru neamul acesta, vom încerca să rupem o frântură din trupul urias al viermelui conducător care roade fiinta neamului. / Violenta în sine nu schimbă nimic, dar ea este de o dureroasă necesitate. Vrem numai atât, ca prin violenta nostră să trezim neamul romanesc. / Camarazi, / Stiti că legionarul priveste cu pieptul deschis urmarea faptelor sale. El răspunde. Vom răspunde si noi. Oricare ar fi judecata pe care istoria o va face asupra noastră, nu trebuie să uitati că am plătit cu sângele si sufletul nostru credinta noastră. / Camarazi, / Priviti cu încredere viitorul. Nu uitati că neamul românesc are o misiune sădită în el de Dumnezeu si ca există o linie de onoare a neamului. / Pe cerul întunecat care priveghează neamul, se desprind literele de foc ale Capitanului…

Elocvent, nu? Între exemplul cu tintirea sefului haitei de câini sălbatici între ochi, fie el dat de către marele Iorga si exemplul echipei de sacrificiu a lui Miti Dumitrescu se pare că e o oarece diferentă. Ca de la cer la pământ. Mie asa mi se pare. Asta este ceea ce dl. Neagu Djuvara si acolitii dânsului, marii calpuzani ai istoriei, nu vor să afle generatiile tinere. Pentru că ideile ce au însufletit tineretul de atunci sunt mai de actualitate ca oricând. Chiar si dl. Neagu Djuvara vorbeste despre uciderea si batjocorirea cadavrelor echipei de sacrificiu, torturati si împuscati de jandarmi, numindu-le metode cvasi-medievale. Jandarmii si minerii! Eternii câini de pază ai democratiei, chemati întotdeauna de guvernanti să facă treburile murdare! Amândouă categoriile profesionale având un complex de inferioritate, un complex al castrării, cum ar spune Freud. Primii – pentru că n-au ajuns niciodată militari, si următorii – pentru că n-au ajuns niciodată jandarmi. Un observator impartial, despre acad. Radu R. Rosetti este vorba, nota a doua zi în jurnal, citez:

Uciderea, fără judecată, a asasinilor lui Călinescu a produs rea impresie, iar lăsarea corpurilor lor pe stradă revoltă lumea si transformă ceea ce se dorea a fi o pildă de pedeapsă, într-un adevarat pelerinaj.

Bine punctat! Astăzi, mai mult ca oricând prigoana începută atunci, continuă cu si mai multă înversunare, cu toate că este mai putin violentă, prin asaltul mediatic, falsificarea istoriei, articole mincinoase în presă, emisiuni de televiziune, articole de dictionar, lucrări si manuale de istorie. Exact ce nota Căpitanul în însemnările de la Jilava, vineri 3 iunie 1938, citez:

Nu stiu dacă a existat vreodată, în viata publică a României, un om care să fi fost atacat cu atâta înversunare, patimă si rea credintă de întreaga presă si de toate cluburile iudeo-politicianiste, asa cum am fost eu dela arestarea mea, în tot timpul instructiei, în scopul de a pregăti condamnarea, în fata opiniei publice. N’a fost nimeni, în tot trecutul politic românesc, asupra nimanui nu s’a concentrat atâta ură. Nimeni n’a fost lovit ca mine fără a avea posibilitatea să mă apăr, fără ca cineva să mă poată apăra.

Din păcate, destinul implacabil îsi pornise deja masinăria infernală. Mai avea doar 179 de zile de trăit. În imagine, „monumentul” de lângă Parcul Cotroceni, aproape de locul în care a fost pedepsit prin împuscare Armand Călinescu.(va urma)

Etichete: Minciunile dlui Neagu Djuvara