Minciunelele dlui Djuvara (25)

Am văzut în episodul precedent cum în data de 16 noiembrie 1936, dl. Gheorghe Brătianu s-a deplasat la Berlin, unde a avut o convorbire cu Hitler, care l-a asigurat de sprijinul total al Reich-ului cu privire la revizionismul unguresc, cu conditia ca România să nu adopte o atitudine ostilă fată de Germania. Adaug că Hitler a cerut ca aceste afirmatii ale sale să fie consemnate oficial, iar documentul există în arhivele germane. Mai adaug si eu că Hermann Göring ne-a propus o înarmare completă cu armament de ultimă oră, adăugând si asigurări oficiale privind granita de est a României. Mai adaug că asa-zisele garantii franceze si engleze, nu priveau decât independenta României, nu si integritatea sa teritorială, adică mai pe înteles, asigurau adăpost unui guvern în exil în cazul în care România ar fi fost stearsă de pe fata Europei, exact asa cum au procedat cu Polonia în 1939. Este bine de retinut, vom reveni asupra acestui aspect tinut sub pres de către marii calpuzani ai istoriei.

Si hai să vedem acum ce spune despre acest episod Enciclopedia României online, citez:

Folosind deplasările în scop stiintific în Germania si în scop politic, al fost primit de Adolf Hitler la 16 noiembrie 1936, căruia a încercat să îi explice pericolul revizionismului maghiar, încurajat de Mussolini, dar nu a obtinut nici un rezultat. (Enciclopedia României online)

Asa care vasăzică. Enciclopedia României online consideră că o convorbire cu Hitler, însotită de asigurări ferme privind garantarea integrală a frontierelor, consemnate oficial de către un secretar de stat al celui de-al treilea Reich, înseamnă nici un rezultat. Nu stiu cine este autorul acestei mizerabile asertiuni, dar scopul este cred eu, destul de clar. Am spus-o si altă dată si o repet, istoria noastă recentă este permanent re-scrisă în conformitate cu scopurile sioniste, maghiare si anti-românesti. Tinta predilectă sunt toate textele, articolele, etc… care pot avea impact semnificativ asupra populatiei, articole de presă, wikipedia, Enciclopedia României. Iar contributorii sunt în special cozi de topor autohtone, mizerabili trădători de tară, mai mult sau mai putin inconstienti, indivizi cu pretentii intelectuale, în realitate neridicându-se peste nivelul unei pastramagioaice cu SNSPA.

Citim mai departe în articolul dlui acad. Ioan Scurtu, citez:

Întors în ţară, Gh. Brătianu a informat factorii politici – rege, premier, sefii partidelor parlamentare – asupra discutiei avute cu Hitler. După consultări cu guvernele de la Paris si Londra, ministrul de externe Victor Antonescu a declarat public că România rămâne credincioasă aliantelor ei, ceea ce însemna respingerea ofertei cancelarului german. Nu stim dacă această ofertă era reală sau doar un balon de încercare, dar este cert că respingerea ei a avut un impact extrem de negativ la Berlin. Hitler a considerat că cei care i-au adus acest afront trebuiau pedepsiti, iar consecintele aveau să fie extrem de grave pentru soarta României.

Deci lucrurile încep să devină clare. Ca si responsabilitătile. Prăbusirea granitelor României Mari nu a fost o fatalitate, o urmare firească a situatiei internationale la un moment dat, ci consecinta logică a lamentabilei politici externe românesti. Se stiu si responsabilii, Carol al II-lea în calitate de comanditar, si Nicolae Titulescu, în calitate de executant, cel putin până în 1936, politică continuată identic de succesorii săi la cârma ministerului de externe, dintre care cei mai proeminenti au fost Victor Antonescu, Petrescu-Comnen si Grigore Gafencu, tustrei copii de suflet, strigoi ai lui Titulescu. Cum spuneam si altă dată, în politică nu mijloacele contează, ci rezultatele. Iar rezultatul se vede clar, atunci când comparăm harta României din 1919 cu cea din 1941. Si atunci, oare nu avea dreptate Căpitanul? Ba bine că nu! Si hai să vedem ce mai spune dl. acad. Ioan Scurtu în continuare, citez:

În ziua de 24 noiembrie,(1938) Carol al II-lea a avut o discutie cu Hitler, propunându-i extinderea relatiilor economice româno-germane. De această dată, Führerul s-a arătat rezervat. La stăruinta regelui de a cunoaste „pozitia Germaniei fată de aspiratiile revizioniste ale Ungariei fată de România”, Hitler a răspuns că „un conflict româno-ungar nu priveste direct Germania si în consecintă, ea nu are de ce să ia pozitie în acest caz”. Cu alte cuvinte, Germania nu mai era dispusă să dea României garantii privind mentinerea granitelor sale. Ca o consolare, la 13 aprilie 1939, guvernele de la Paris si Londra au dat asigurări României si Greciei că în cazul unei actiuni care „ar ameninta clar” independenta lor, iar guvernele respective ar decide să reziste, Franta si Marea Britanie se socoteau angajate să le dea „întreaga asistentă”. Aceste declaratii nu au fost urmate de un acord tehnic, de ordin militar, astfel că nu aveau nici o eficientă practică. În schimb au iritat Germania, care se simtea vizată si ca urmare si-a sporit ostilitatea fată de România si Grecia.

Din nou extrem de clar. Nu si pentru Enciclopedia României online, care afirmă, citez:

În toamna anului 1938, Carol al II-lea a făcut mai multe vizite la Londra si Paris, iar pe 24 noiembrie a avut întrevedere si cu Adolf Hitler. Acesta a încercat să îl intimideze pe regele României, adresându-i-se în termeni ultimativi. Fuhrerul cerea ca tara noastră să se retragă din Societatea Naţiunilor, să încheie un tratat de aliantă cu Germania si să-si reorienteze politica externă spre puterile Axei, iar Garda de Fier să fie adusă la putere. Carol nu a acceptat aceste cerinte.

Deci din nou aceleasi mizerabile fabulatii pornite de la dl. Mocsony-Stârcea. Nu stiu cine a scris aceste aberatii, Enciclopedia României online având un număr de cca. 20 colaboratori, majoritatea covârsitoare fiind jalnici indivizi obscuri si mediocri, răspânditi prin toată tara, dar nivelul lor intelectual cred că poate fi ilustrat foarte bine de unul din cei mai activi dintre ei, un anume Mihai (atât si nimic mai mult) care afirma pe blog-ul cioclopedicei, citez:

Până când acest fapt va fi acceptat de toată lumea, eu declar încă de pe acum că pentru mine Adrian Păunescu este poetul naţional al României.

Rog cititorul să mă scuze, am dat acest citat nu pentru a sublinia nivelul intelectual al autorului, care nici măcar nu mă interesează, atâta vreme cât pune pe Eminescu pe picior de egalitate cu un obscur versificator de profesie, ci pentru a sublinia un mod, un mecanism de gândire. Nu contează ce păreri avem noi ăstia ce citim elucubratiile sale mizerabile ce poluează mediul virtual, părerea lui este cea care contează, o declară sus si tare, evident, până când acest fapt va fi acceptat de toată lumea. Metode tipic teroriste, marxism cultural 100%. Nu degeaba individul nu-si dă pe nicăieri numele complet. De remarcat si tonul amenintător al specimenului. Din aceeasi categorie cu anonimii care împroască cu noroi zi de zi, istoria, cultura si civilizatia românilor, pe forumurile de discutii si în zona de comentarii a presei online.

Închei, spunând că initiativa dlui acad. Ioan Scurtu este mai mult decât lăudabilă, Academia Română este cea mai în măsură să pună ordine în toată această mizerie, pentru care francezii au o expresie extrem de plastică – ce bordel, afirmând clar si răspicat adevărul istoric asupra acestor evenimente controversate din istoria noastră recentă, pentru a nu-l lăsa la îndemâna unor propagandisti de calibrul unora precum domnii Stelian Tănase, Adrian Cioroianu & Co, indiferent dacă acesta deranjează anumite cercuri de la Budapesta, Tel-Aviv sau Washington. În fond, este un război ca oricare altul, mai putin violent, dar nu mai putin crâncen. Dl. Ioan Scurtu este doar o voce, ca si eu de altfel, din păcate, acoperită de corul teroristilor culturali. În imagine, Gheorghe Brătianu: în tinerete (stânga) si în închisoarea Sighet (dreapta). Comunistii nu-i vor ierta niciodată convorbirea avută cu Adolf Hitler.(va urma)