Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le sterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”
(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)
Azi, 22 octombrie 2020. Mda, de aproape două zile suntem pe scenariul roșu, dar nu s-a schimbat nimic. Am ieșit doar cinci minute până vis-à-vis, e un Shop & Go, să iau consumabile, vin, țigări și apă – din doi inși, unul avea masca pusă corect. Imbecili doar, nici vorbă de covidioți – o băbuță care trecea strada cu masca sub nas, o aprozaristă care vorbea la telefon, doi-trei tineri, alți doi de la Glovo pe biciclete, nici unul cu mască. Așteptând liftul, de la șase a coborât una, nou mutată în bloc cu parinții și puradeii, o amărâtă, evident fără mască. Alte babe molfăind la covrigi, doi care fumau, normal, fără mască. Etc. Aștept scorul de azi, oricum abia după o săptămână se va putea trage o primă linie. Situația e deja dramatică, se golesc spitale pentru a face locuri pentru bolnavii de covid, care cel mai des, ajung deja prea târziu, atunci când au infectat deja pe cei apropiați și când au simptome evidente de agravare a bolii, pentru mulți fiind deja prea târziu. Poliție, jandarmerie, armată, care ar trebui să mișune pe străzi – nici urmă! Sigur, polițiștii și gardienii publici (?nu sunt sigur) sunt prezenți în locurile aglomerate, piețe mai ales, dar și pe stradă ar trebui, unul ar fi suficient pentru a impune legea celor recalcitranți. Mă opresc aici – cred că nu mai e nimic de făcut, pentru că ne îndreptăm încet dar sigur, spre 8 – 10.000 cazuri noi/zi, cifră ce prevăd a fi atinsă la începutul lui decembrie, dacă nu mai înainte. Încet, dar sigur, ne ducem la vale, ca popor vorbesc. În fine, a venit ora 13.00 și au anunțat scorul zilnic – azi deci, 4.848 cazuri noi, în București – 650, în restul țării, în top, județele Alba și Cluj, vin din urmă Dolj și Mureș. Decese în ultimele 24 de ore – 69. Exact ce spuneam, încet, dar sigur, spre zece mii zilnic și cel puțin 200 de decese. Chestie absolut certă atâtă vreme cât guvernul se rezumă la sfaturi în loc de măsuri în forță. Conform datelor publicate la ora 13.00, la ATI, în stare gravă, se găsesc internate 766 persoane. În București nu mai sunt locuri libere la ATI de câteva zile, iar pacienții au fost redirecționați către alte spitale din țară. Guvernul dă semne că nu mai poate stăpâni situația, președintele stă „ascuns” la Cotroceni, premierul vizitează uzinele Dacia, fostul prefect al capitalei, destituit deja, acum vreo două zile uitase și cum îl cheamă, de altfel, nici locuitorii capitalei nu l-au prea văzut, noul primar ales va fi învestit probabil mâine – exact ce spuneam, suntem ai nimănui, fiecare pe cont propriu. Cu ale cuvinte, scapă cine poate! Prima întrebare, care vine instant oricui în minte este cum de s-a ajuns aici? Răspunsul este foarte simplu, l-am dat mai sus, încet dar sigur – slowly but surely !!! Începutul a fost făcut în 26 iunie 2020, de reținut această zi neagră în istoria contemporană a României, comparabilă doar cu 26 iunie 1940 (data ultimatumului sovietic privind Basarabia și Bucovina de nord) atunci când a intrat în vigoare Decizia Curții Constituționale a României nr. 458 din 25.06.2020, care declara neconstituționalitatea internării persoanelor asimptomatice în spital. Fără a fi neapărat specialist în dreptul constituțional, câteva întrebări îmi vin imediat în minte. Prima – cum se împacă asta cu datoria statului de a apăra viața cetățenilor săi, inclusiv a celor asimptomatici împotriva chiar a voinței lor? Pe urmă ce este categoria asta de asimptomatici? Păi asimptomatici sunt și bolnavii de HIV, ca și cei de sifilis – doar în stadiile avansate apar primele simptome. Este drept, nici aceștia nu pot fi internați și tratați cu forța și nici nu li se poate dezvălui identitatea. Dar sifilisul și HIV nu sunt nici pe departe atât de contagioase precum covidul, există leac pentru cei care s-au molipsit – nu vorbim deci de același lucru. Sigur, în procedură de urgența s-ar fi putut vota un pachet de legi specifice, dar cu certitudine că ar fi fost blocat de PSD, în baza aceluiași principiu, argumentând cu neconstituționalitatea. În fine, se pune întrebarea dacă respectivele decizii ale guvernului, declarate ca fiind neconstituționale de CCR, erau cumva în contradicție cu prevederile stării de urgență? Am citit și răs-citit textul deciziei – da și nu. Da, dacă am fi trăit timpuri normale și nu în timpul acestei pandemii planetare. Era de așteptat ca CCR să se folosească de această chichiță constituțională – cauzată în principal de lipsa de prevedere și iresponsabilitatea cu care a fost adoptată această Constituție nenorocită – dacă e să ne amintim – adoptată prin referendum, cu surle și trâmbițe de prostime în 8 dec. 1991, revizuită în 2003, și validată din nou, prin referendum, tot de prostime, în 18-19 oct. 2003. Nici în 1991, nici în 2003 nu s-a prevăzut clar ce reprezintă starea de urgență și ce atribuții are guvernul într-o astfel de situație excepțională. (Art. 93, Măsuri excepționale.) Trebuia să se anticipeze că într-o situație excepțională se vor găsi destui politicieni care să profite de moment pentru a bloca măsurile guvernului pentru a câștiga capital politic. Nimeni nu s-a gândit atunci – probabil, judecând în mod stupid că în astfel de situații excepționale, gen cutremur catastrofal, agresiune externă, etc. va funcționa consensul național – cuvânt atât de drag – dragului nostru domn Iliescu, care ne-a scăpat de teroriștii kama-sutra, care trăgeau din orice poziție – nu așa se spunea? Ce repede s-a uitat! Și iată că acum istoria se răzbună, pentru că și cei de atunci au uitat câte cozi de topor și araci de viță de vie, câte năpârci a crescut la sân acest popor oropsit. Din nou fac recurs la istorie, să ne amintim ce nota Iorga în memorii, în data de 11 iun. 1918, citez : „Deputatul naționalist Zelea Codreanu (Ion ZC, tatăl Căpitanului) a apărat pe aceia ce n’au părăsit steagul României și a glorificat pe Regele, căruia Marghiloman voia să-i impuie “gestul inevitabil”. El cere arendarea imediată a pământurilor la săteni. Pătrășcanu 10 îi răspunde cu urlete”. (DD Pătrășcanu, scriitor, pe atunci, deputat PNL, tatăl lui Lucrețiu Pătrășcanu, alt mare „patriot”.) Rezultatul? Anularea în bloc a amenzilor date (cam discreționar, e drept) pe perioada stării de urgență și mai ales, eliberarea asimptomaticilor, care au putut răspândi virusul de voie – sunt zeci și zeci de exemple semnalate în presă și nimeni nu a fost condamnat, de o justiție reprezentată de analfabeți funcțional, care nu pot pricepe că un banal schimb de fraze cu o persoană infectată te poate ucide. De reținut această zi neagră, 26 iun. 2020, în care, PSD, împreună cu acoliții săi, Avocatul Poporului, nu-i mai dau numele – merită uitat – nomina odiosa care va să zică, și CCR – alte personaje odioase, cu remunerații fantastice, între 772.129 și 422.905 lei/an, respectiv 148.168 – 86.772 €/an. Pentru comparație, salariul anual al președintelui Franței, Emmanuel Macron, se ridică la suma de 181.860€, deci mai e de săpat. Asta e situația, și nimeni nu a ieșit în stradă să ceară să fie îndreptată această stare de lucruri incalificabilă, cu atât mai mult cu cât salariul dlui Macron, raportat la SMIC – salariul minim din Franța, este de 10:1, în timp ce salariul dlui Dorneanu, fără pensii speciale și alte sinecuri grase, raportat la salariul minim din România reprezintă 135:1. (Sunt inginer de formație, așa că îmi plac cifrele și statisticile.) În acest mod, prin acte pe cât de constituționale, cel puțin tot atât de patriotice, PSD, în cârdășie cu Avocatul Poporului și cu CCR, au redus starea de urgență la o caricatură, în care guvernul și președintele, absolut dezarmați, nu au avut altă soluție decât să sfătuiască poporul cu televizorul. Ce stare de urgență este aia în care nu se pot da nici măcar amenzi iar cei infectați și bolnavi sunt încurajați să sfideze autoritățile? Am văzut în Italia militarii patrulând cu glonț de război pe țeavă – oare de ce? Nu mai vorbesc de mizerabila campanie din presa aservită PSD-ului, ca și cea dusă de trolli – mizerabili postaci – cele 2,5 milioane de conturi false de pe facebook. Măcar atât puteau face președintele și guvernul, să intervină oficial la Facebook Inc., direct sau prin intermediul președintelui Donald Trump, pentru a cere închiderea imediată a celor min. 2,5 milioane de conturi false din România. Nici nu era greu, pentru că administratorii închid destul de des astfel de conturi, mai ales atunci când sunt blocate des și/sau primesc reclamații de hate speech sau hărțuire. Nu mai puțin de acum o oră, când am demonstrat clar și la obiect, cu cifre oficiale găsite pe net, că încă din primele zile ale pandemiei, numărul celor infectați zilnic l-a depășit permanent pe cel al celor vindecați, diferența fiind în continuă creștere, că numărul medicilor de la ATI este limitat, a fost suplimentat mai ieri cu 150 de proaspeți absolvenți – până la anul, deci, dumnezeu cu mila! că numărul locurilor la ATI și în spitale este limitat – nu poate crește prea mult, dar efectivul personalului medical – kaputt !!! – nu poți pune un stomatolog la ATI, etc. cifre clare, o aritmetică simplă [a morții], și imediat o neisprăvită m-a apostrofat cu nonșalanță, întrebându-mă dacă sunt cumva cadru medical – acum nu știu ce voia să spună – dacă sunt cumva vândut sau doar dispun de astfel de cifre în calitate de cadru medical, ba un altul, cont fake, domiciliat chipurile în Milano, urla, citez: Băăăăăăăăă…..trezirea…… spitalele sunt goale….. – de unde până unde știa el tocmai din Milano că spitalele din București sunt goale? Iar ăștia doi sunt doar niște micuți copii naivi, pe lângă cei care spurcă cu înjurături și blesteme tot ce este legat de guvern și autorități, de deciziile autorităților responsabile cu sănătatea publică, medici și asistenți, etc. Rezultatul e la vedere. Imediat ce s-au ridicat restricțiile [nerespectate niciodată] impuse de starea de urgență, cifrele statistice au crescut cum spuneam, încet dar sigur, astfel, de la 460 cazuri noi și 10 decese [în 25 iun. 2020] la 4.848 cazuri noi și 69 de decese, ieri, 21 oct. 2020, la ora 13.00]. Ce va urma? Vom afla peste o săptămână sau două, atunci când vom trage din nou linie, pentru a evalua din nou rezultatul măsurilor întreprinse de guvern. Imaginea de azi, Turnul Eiffel, văzut de pe Esplanadă, pustie ca un tablou de Giorgio de Chirico. (Va urma.)
Mizeria istoriei 