Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”
(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)
Azi, 23 ianuarie 2022, seara. Din nou Ucraina. Un domn universitar, anglist de prestigiu, un anume Adrian Papahagi, ale cărui comentarii de pe facebook le citesc adesea cu plăcere, domnul cu pricina fiind o rara avis în mulțimea analfabeților funcțional, în postarea datată 21 ian. ține să-și precizeze și dânsul părerea în problema Ucrainei. Citez integral postarea, încă o dovadă, dacă mai era necesar, că intelectualii nu au ce căuta în politică. Textul, deci: „Ce cred despre Rusia? Că e doar atât de tare cât i se permite să fie. Ce cred despre SUA? Că e atât de tare cât vrea. Forța militară, tehnologică, economică a SUA nu are și nu va avea egal. Apple, Google și Amazon sunt mai valoroase decât tot ce produce Rusia. Fascinația pe care o degajă SUA și Europa asupra lumii întregi e incomparabilă. Nimeni nu visează la nimic rusesc. Toată planeta visează în culorile proiectate de Hollywood sau Netflix. Nimeni nu visează să trăiască la Perm sau Nijni Novgorod, dar oricine ar locui la Barcelona sau Florența. Ce face Rusia? Se agită. Ca o potaie care latră la un leu. Sigur, dacă leul nu e atent, îl poate ciupi puțin. Va suferi România din cauza Rusiei? Nu. Oricât de slabi ar fi liderii UE, SUA și NATO, acestea sunt forțe prea mari ca Rusia să se pună cu ele. Este norocul nostru istoric că facem parte din UE și NATO: oricine spune altceva e ticălos sau imbecil și, într-un fel sau altul, vrea răul României. Va invada Rusia Ucraina? Nu știu. Probabil da, dar nu cred că va fi un război în toată regula. Ceva tot va face, după atâta agitație – depinde cât i se permite”. Cu tot respectul pentru cunoștințele dlui Papahagi în materie de Shakespeare, Chaucer, Defoe sau mai știu eu cine, cu mare părere de rău nu pot spune decât atât – câte verbe, tot atâtea aiureli! Sigur că într-un eventual război NATO-Rusia, SUA-Rusia de fapt, pentru că Europa nu prea cotează în ecuația asta, forța economică are rolul ei, numai că un război, mai ales unul actual, nu se câștigă neapărat de cel care are mai mare forță economică. Poate să producă Netflix-ul de zece sau o sută de ori cât Rusia, cu bani nu câștigi războaie, decât cel mult economice, vorbesc nu numai cu bani. Pentru că mai trebuie și resurse – Rusia are din plin, apoi trebuie arme și soldați motivați – iară Rusia are din plin. Amintesc că rușii și-au modernizat întreg arsenalul, inclusiv cel nuclear și încă o dată inclusiv cel defensiv, axat preponderent pe apărare, pentru că nu-mi pun problema ca Rusia să invadeze SUA, ci exclusiv invers. Iar dacă i-ar fi dat mâna, SUA ar fi invadat de mult Rusia, numai că nu i-a dat mâna. În fine, dar nu și în ultimul rând pun problema cum se vor descurca bravii pușcași texani la -25 de grade sau și mai rău de atât? Mi-este clar că Rusia nu are nevoie de Ucraina decât în măsura în care nu-i va fi periclitată propria securitate, așa că eu cred că va anexa doar Donbas-ul, dacă americanii nu se grăbesc cu propunerile scrise, Donbas pe care îl vor transforma în avanpost al apărării, mă rog, dacă între timp ucrainenii nu se răzgândesc. Iar ca să se răzgândească le trebuie o lecție dură din partea Moscovei, lecție pe care să o țină minte și treziți din somn, pe care dl. Putin este pregătit și poate să le-o dea. Dl Papahagi vorbește că toată lumea ar vrea să trăiască la Barcelona, nu la Nijni-Novgorod, eu sper că doar metaforic, sau că nu știe despre ce vorbește. Ce are dom’ le Nijni-Novgorod? Unul din cele mai frumoase orașe ale lumii, eu îl compar cu unul la fel de frumos, Nürnberg. Comparația este cât se poate de deplasată. Nu mai vorbesc de St. Petersburg, – față de care Londra și Parisul, nu mai vorbesc de Barcelona, sunt categoria muscă. Chiar și cultural, Rusia este mult deasupra SUA. Este clar că pe Netflix și AXN lucrurile se văd altfel, dar pe teren, infanteria ne omoară. Abia aștept să văd ce mare brânză vor face rachetele Javelin – una costa cca. 112.000$ în 2020, plus lansatorul, cam tot atâta – în fața noilor tancuri rusești, abia atunci vom vedea forța militară, tehnologică, economică a SUA, care, cum afirmă stimabilul, nu are și nu va avea egal. Azi, 26 ianuarie 2022. Exact ce prevedeam în postările anterioare, din păcate. 34.255 de cazuri noi, un nou record și „doar” 94 de decese, între care și un bebeluș de câteva luni. Horror! Ce o fi în sufletul părinților numai ei știu! Din totalul de 94 de pacienți decedați, 77 au fost nevaccinați și 17 vaccinați. QED. Motiv pentru acel agitator grecotei, Iulian Capsali este numele respectivului, un nume parcă predestinat, precum Piperea & Co., să afirme că, citez: „Nu mă pot reconcilia cu criminalii și trădătorii! (…) Închideți televizoarele și luați-vă țara înapoi!”. De acord, nici eu nu mă uit la bășini răsuflate de emisiuni gen „Românii au talent” sau „Survivor”, numai că românii „verzi” la care respectivul face apel, împreună cu AUR, sunt toți – absolut toți – niște tâmpiți iremediabil. Am dat în seara asta drumul cu câteva minute mai devreme la tv pentru a vedea știrile și întâmplător, am asistat la finalul emisiunii „Ce spun românii?”. Ei bine, la întrebarea – dacă ar fi să doriți ca numele întâiului născut să fie de împărat roman, ce nume ați alege? – o familie de idioți congenital, extrem de siguri pe ei, vorbesc despre siguranța mozaicarului-faianțar care-ți recomandă cea mai tare marcă de gresie sau de primer – ce credeți că au răspuns? cum spuneam, extrem de siguri pe ei? – Decebal, Napoleon, Antonio, (nu cred că se gândeau la Vivaldi sau Banderas) ba chiar și Genius – firmă producătoare de mauși și tastaturi, posibil ca rezonanța latină să fi excitat puținii neuroni ai imbecililor, toți, români frumoși și deștepți. Din nou Taiwan. După ce luni de zile au avut o medie de <10 cazuri zilnic, odată ce tulpina omicron și-a luat avânt, cam prin 21 dec. 2021 (10 cazuri) ajungând în 12 ian. la 96 cazuri noi, după care situația s-a stabilizat la cca. 70-75 cazuri noi zilnic. Decese – zero pe toată linia. Numai că Taiwanul are 73,8% din populație vaccinată cu ambele doze, nu mai vorbesc de încrederea în autorități și disciplina caracteristică asiaticilor și în fine, dar nu și în ultimul rând, de gradul ridicat de educație. Sigur, Taiwanul fiind țară insulară și în plus, cu sabia lui Damocles deasupra capului, intrările în țară au fost mult mai ușor de controlat, ca și cei depistați cu covid. Per ansamblu, Taiwanul s-a descurcat într-un mod admirabil în pandemie, dovadă că autoritățile au știut exact ce e de făcut în astfel de situații, având și experiență anterioară cu alte pandemii. Cu alte cuvinte, Taiwanul a câștigat categoric lupta cu virusul, spre deosebire de noi, iar acest lucru este cel mai bine reflectat în situația economică. Spre deosebire de restul lumii, la apogeul pandemiei, în 13 apr. 2021, când în întreaga lume se înregistraseră cca. 140M cazuri noi și aproape 3M de decese, Taiwanul raporta 1.057 cazuri de Covid și 11 decese, față de România – 1.012.373 de cazuri noi și 25.441 de decese, la aceeași dată. QED. Asta deosebește o populație educată și disciplinată de una lipsită de educație, în bună parte analfabetă funcțional, cât despre disciplină, nici nu mai are rost să discutăm. Și iată și de ce. Ieri, 4 feb. 2022 au fost publicate rezultatele unui sondaj de opinie privind poziția românilor față de principalele teorii conspiraționiste vânturate în mass-media pe durata pandemiei. Conform acestui sondaj, realizat de INSCOP, două treimi dintre români cred că pandemia de Covid a fost provocată de elitele globale pentru a impune controlul asupra lumii, iar peste un sfert cred că există un plan la nivel global pentru implantarea de cipuri prin vaccinare. Clar de tot! Un cunoscut blogger, despre zoso este vorba, susține că ar trebui să fim fericiți că doar doi din trei români sunt tâmpiți. Sigur – se poate discuta și răs-discuta asupra modului în care a fost pusă întrebarea – nu categoric nu! Nu ești sigur pe întrebare sau pe răspuns – spui clar și răspicat NU ȘTIU!!! Deci, din nou siguranța de sine a imbecilului, care întotdeauna are certitudini și nici un dubiu. Sigur, am mai discutat pe aici, este clar – ca în orișice război, și în pandemia asta există învingători și învinși, îmbogățiți și sărăciți, profitori și pierzători, etc… dar de aici și până la cipuire, 5G, marea resetare, control global, etc… – că de asta e vorba, mai e cale lungă. Întrebarea deci era foarte clară, nu degeaba cei mai înjurați oameni pe timpul pandemiei au fost Bill Gates, Jeff Bezos și Elon Musk, pentru că e mai mult de atât. Este teama mistică a idiotului față de noile tehnologii – îi văd zilnic la intrarea în mall cum se chinuiesc să găsească prin coclaurii telefonului de ultimă generație, certificatul cu codul QR. Asta e. Idiotul care se închină în fața tehnologiei precum în fața cine știe căror moaște făcătoare de minuni, nu poate înțelege că și tehnologia are limitele ei. Din nou Ucraina. Într-un interviu de pe hotnews, un politolog de la Cernăuți deplângea faptul că o postare a devenit virală pe Facebook, dat fiindcă era profund anti-ucraineană, postare în care autorul încerca să argumenteze, cu fapte istorice scoase din context, de ce ucrainenii sunt răi și nu ar trebui să-i sprijinim în eventualitatea unui război cu Rusia. Mă rog, respectivul, român de origine, vorbea de așa-zise ne-realizări ale guvernului de la Kiev, astfel că sunt nevoit să fiu cât se poate de tranșant. Deci, citez doar faptele: *Subiectul (deznaționalizării românilor din Ucraina) a apărut în 2017, odată cu noua lege a Educației, care a redus treptat acest drept de predare în limba română în școli. *Sunt negocieri între MAE și ministerul educației privind un protocol care să stabilească ce materii să fie predate în limba română. Aceste negocieri sunt blocate însă. *În 2023 legea ar trebui să intre în totalitate în vigoare, nu se știe ce va fi însă din 2023, acum negocierile sunt înghețate”. Clar de tot. Mai adaug că am văzut la tv un reportaj cu familii de „români” din Cernăuți, care-și aminteau vag 2-3 cuvinte în românește, mama, tata, casa… și cam atât. Atât – români doar cu numele. Cât despre politica agresivă a Ucrainei față de România – ostroavele Dunării, blocarea canalului Sulina – au fost deja două încercări în acest sens, canalul Bâstroe, Insula Șerpilor și încă multe, multe altele – nici un cuvânt. Practic Ucraina se comportă față de România exact ca Rusia sovietică în perioada interbelică, ba chiar mai rău, atâta doar că nu mai mitraliază românii care trec granița. Nu spun că nu trebuie sprijinită Ucraina, dar strict atât cât ne impun tratatele de aderare cu UE și NATO. De altfel văd că, spre deosebire de americani, ucrainenii nu-și fac prea mari probleme, după cum este posibil chiar să aibă un aranjament cu Moscova, pentru a ieși și ei cu „onoarea” nepătată din această situație complexă în care s-au băgat singuri, amăgiți de promisiuni deșarte, pentru că este clar, toate acele trupe dislocate în Europa de Est costă, chiar dacă până la urmă, nota de plată o vom plăti tot noi, tâmpiții de români. Cam pe aici se învârte treaba, că dl. Macron nu o ține ditamai armata să stea degeaba și plătită doar de contribuabilul francez – de ce să nu contribuie și românii? Deci, până la urmă tot noi plătim politica aventuristă a dlui Zelenski și ambițiile naționaliste ale Ucrainei, nu mai pun că dacă intră în NATO, doamne ferește, or să ne pună și ei să plătim, că doar sunt între noi și ruși. Până la urmă, cred că cel mai bine ar trebui întrebați tot românii din Ucraina, pentru că ei știu mai bine cum e cu politica dlui Zelenski față de români. Rușii au intuit de mult și iată unde s-a ajuns. Cam așa devine chestia. Iar domnul de la Cernăuți, intervievat de hotnews, afirma că prima prioritate a statului român față de românii din Ucraina este educația în limba română, subliniind că există o „fereastră” în lege care „permite” învățământul privat în limba română. Ha! ha! ha! „Țara vecină și prietenă” ne permite învățământ privat în limba română! Pe când să și vorbim în limba română? Și pe ăștia să-i sprijinim să intre în NATO? Pentru ca atunci când se va mai trezi un actoraș oarecare, să poată face deznaționalizare sub pulpana NATO? Oare așa îi tratăm și noi pe ucrainenii din România? Citez de pe situl oficial al minorității ucrainene: „În momentul de față, copiii aparținând minorității ucrainene au posibilitatea să studieze în limba ucraineană maternă sau limba ucraineană maternă în cele 64 de unități școlare din localitățile în care ucrainenii reprezintă o pondere semnificativă din populația totală a localității respective, din județele: Maramureș, Suceava, Timiș, Caraș-Severin, Arad, Botoșani, Satu Mare și Tulcea. Procesul de învățământ se desfășoară sub două forme”. QED. Deci eu vin cu fapte concrete, nu principii și alte aiureli enunțate de diverși neica-nimeni cocoțați în diverse funcții de stat, care aspiră eventual la oarece funcții grase la Bruxelles și NATO, știți Dvs. la cine mă refer, să ne ferească D-zeu de sluga ajunsă vechil pe moșie! 1 februarie 2022, zi neagră. 40.018 cazuri noi, din care 5.674 în București. 97 de decese (56 bărbați și 41 femei), dintre care 2 anterioare intervalului de referință. Din totalul de 97 de pacienți decedați, 75 au fost nevaccinați și 22 vaccinați. De reținut că tulpina Delta bântuie în continuare și face victime. În zilele următoare trendul a fost descrescător, să dea Domnul ca 1 feb. să fi fost maximul acestui val Omicron, astfel că azi, 5 feb. s-au înregistrat 28.921 cazuri noi și 110 decese, creșterea numărului acestora o pun pe seama supra-aglomerării spitalelor. Numai în București, azi, au fost înregistrate 8.957 cazuri noi și câte or mai fi nedepistate? Vom mai vedea în următoarele zile dacă trendul este descrescător și ce ne mai așteaptă. După omega parcă vine pi. Momentan nu se vorbește de nici un pi, ci de o variantă aproape imposibil de detectat. Nu știu nimic clar, pe moment ipotezele sunt contradictorii. Ceea ce știu cu certitudine însă, este că tot mai mulți cunoscuți, vaccinați cu schema completă, au făcut omicron, majoritatea – forme extrem de ușoare, câțiva doar, forme cu simptomatologie medie, fără a necesita însă spitalizare. Acestora li s-a administrat pastila „minune” anti-covid, dovadă că treaba merge. Azi, 23 februarie 2022. 11.477 cazuri noi, ceva mai puțin ca ieri, tendința generală fiind de scădere, chiar dacă săptămânal se constată o creștere a numărului de cazuri spre mijlocul săptămânii, cu scădere în week-end, am explicat mai demult de ce. Numărul de decese se menține în continuare ridicat, posibil multe cazuri grave „moștenite” din perioada anterioară, infectate cu tulpina delta adică. Altfel nu îmi explic. În ultimele 24 de ore au fost raportate de către INSP 119 decese (62 bărbați și 57 femei), dintre care 9 anterioare intervalului de referință. 115 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, iar pentru 4 pacienți decedați nu au fost raportate comorbidități până în prezent. Din totalul de 119 pacienți decedați, 98 au fost nevaccinați și 21 vaccinați. Cred că este clar, încă o dovadă dacă mai era necesar, că vaccinul își face totuși treaba. Mai vedem peste un an, când va trebui să-i inventariem pe cei cărora le-au crescut solzi sau vor recepționa frecvențele 6G. Chiar și așa, nu cred că vor fi vreodată strânși cu ușa și aduși în fața justiției cei care au lansat astfel de teorii aberante, deși îi știe toată lumea. Nu se mai aude nimic de nenorociți de instigatori precum Carmen Tănase, Dan Bittman, Monica Pop & Co, altele sunt acuma problemele. Chestii despre care am vorbit de mult de tot, încă de pe la începutul pandemiei – inflație, scumpiri, facturi gaze și electricitate, … tot tacâmul, cu alte cuvinte – foametea care va veni cu certitudine. Plus recesiunea, deși nimeni nu vrea să pronunțe acest cuvânt. Per ansamblu, maximul a fost atins la 1 februarie – 40.018 cazuri noi, iar decese ieri, 22 feb. – 215, cu o medie de 137 de decese zilnic. Extrem de mult față de restul lumii civilizate dar, așa cum am spus și altă dată – la noi ca la nimeni! – în fine, vine primăvara, chiar dacă peste o săptămână se anunță ninsori, inclusiv în București, pandemia pare să treacă, noi cu drag muncim. Nu voi vorbi de haiduceala camionagiilor din Canada, care le-a dat idei și pe la noi revoluționarilor de profesie, dar, din păcate pentru ei, se pare că nu i-a urmat mai nimeni – pentru mulți români factura la gaz fiind mai importantă, mai ales că oficialii ruși ne-au promis (nouă, ăstora din NATO) gaze la 2000€ mia de metri cubi. Eu, stând într-un apartament mare, mai tot timpul în casă, chiar dacă blocul a fost reabilitat datorită iernii neobișnuit de blânde, tot consum 250 mc lunar – ar însemna 500€, sau 1000€ cu accize, taxe, distribuție și alte alea. Asta e – „bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război”, vorba poetului. Am zis mai demult că cine trebuie să crape, n-are decât să crape, că așa trăim de 32 de ani – exact cum am votat – măcar de ar impulsiona guvernanții treaba cu energetica, să scoată mai repede gaz din Marea Neagră. Sigur, nu luăm decât 10, maxim 20% import Rusia – și asta, doar atunci când temperaturile scad mult de tot. Momentan, cică prețul s-a plafonat pentru unii consumatori, voi vedea cât de curând factura și mai vorbim atunci. Din ce am auzit la tv, ar fi 0,31RON/Kwh gaz, ceea ce ar însemna exact 654,1€/1.000 mc de gaz, o treime din prețul de „represalii” al Rusiei, adică pentru o țară producătoare, guvernul nu ne face nici un hatâr, ci doar limitează cumva jaful exercitat asupra propriilor cetățeni prin prețul produselor „valoroase” și indispensabile – benzină, țigări, alcool. Ar însemna o factură la gaz, pentru mine, de 817 lei lunar, plus electricitatea ar fi undeva pe la 1.100, exact cât plăteam și acum un an. Mai bine decât dublu, cât cred că va ajunge în cazul unui război în Ucraina, pe care nimeni nu-l dorește. Orișicât, dacă treaba se va împuți, ceea ce nu prea cred, mă pot muta undeva, într-un loc mai cald, mai spre sud, Thassos bunăoară sau chiar Sicilia, unde viața e ceva mai ieftină decât în București, nu mai vorbesc de calitatea aerului și civilizație. Cum spuneam, până una-alta, la 0,31 RON/kwh gaz, tariful „plafonat” de guvern, plătim 654,1€/1.000 mc de gaz, într-o țară care-și asigură 80% din consum din rezervele proprii, față de Franța, bunăoară, unde tariful pentru încălzire (B1) este de 0.0880€ TTC, adică 0,44 RON, țară care nu are nici un fel de rezerve de gaz, pe care îl aduce cu vaporul de peste ocean, lichefiat. Cu alte cuvinte, repet, guvernul doar a limitat profitul celor din industria energetică, urmând să-și scoată pârleala din benzină, țigări, uischi, tot de la noi adică – dacă nu se știe, totul se plătește pe lumea asta, nimic nu-i moca, doar boala și moartea. Nu cred că e un capăt de lume, în ciuda știrilor alarmiste de la tv. Nici în Ucraina nu cred că se va împuți prea mult treaba – mai ieri, Cristoiu prevestea al treilea război mondial, musai nuclear, în câteva zile sau luni – bătrânețe! haine grele! greu de dus senilitatea – în fine, Rusia va federaliza Ucraina, trimițând posibil trupe și în Transnistria, ca să știe o treabă, iar Ucraina, așa federalizată – adio NATO! La fel și Moldova, ceea ce ne interesează mai mult. În fine, ucrainenii și-au făcut-o singuri. Acuma, zic și eu, este poate și o manevră pentru ca NATO să-i ajute cu armament, dar mă rog, n-au decât – vom vedea atunci pe viu performanțele unei baterii de S-400. Pe moment, subiectul este cât se poate de neinteresant, mai ales că am prevăzut „anexarea” Donbas-ului și creșterea prezenței militare în Belarus, o ocupație de fapt, așa cum va fi și cu Ucraina în mai puțin de o lună și așa cum suntem și noi, dar, de această dată, un prim pas spre micile republici baltice, care vor fi înghițite economic ulterior de către ursul rusesc, Mișa sau Mișu mai pe românește. Treaba e clară, iar rușii chiar au un plan de țară, ceea ce nouă ne lipsește. Ar fi interesant un sondaj de opinie la nivel național, s-ar fi putut face chiar cu ocazia recensământului – câteva cuvinte, cât îl duce pe fiecare capul, un răspuns la întrebarea – unde vedeți România în următorii 20-30 de ani? De asemenea, deosebit de util și instructiv pentru politicieni, care, din cât se vede, au doar proiecte personale mai degrabă. Dat fiindcă evoluția pandemiei devine tot mai previzibilă, voi relua concluziile. Deci, ce am învățat din această pandemie? Prima chestie și cea mai importantă este că guvernul, autoritățile în general, au capitulat în mod rușinos în fața trollilor și boților de pe facebook. Se pare că nici măcar americanii, care sunt proprietari, nu mai pot să îl controleze, astfel că s-a dezvoltat o media paralelă, conspiraționistă și antivaxx, anti-sistem adesea. S-ar putea spune – ce să facă dom’ le guvernul, dacă americanii înșiși au scăpat facebook-ul din mână? Nu este adevărat. Pentru că această media paralelă promovează și multiplică exponențial chestiuni emise de indivizi cunoscuți – ba chiar extrem de cunoscuți, i-am pomenit și eu adesea pe aici. Iar problema se putea rezolva simplu, pe de o parte lămurirea acelor chestiuni prin indivizi de notorietate similară, care se bucură de încrederea publicului și pe de alta prin reducerea la tăcere a militanților antivaxx. Legal – art. 402 CP, citez: „Atentatul săvârșit contra unei colectivități prin otrăviri în masă, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi”. S-ar putea spune că sunt exagerări – nu, nici vorbă! chiar și dacă ar fi numai faptul că se susține că pandemia ar fi „din pix” sau „o simplă răceală”. Pentru că aici nu este vorba doar de libertatea de opinie ci de a cântări corect între competență și incompetență. Ce competență poate avea o tâmpită precum Olivia Steer, în raport cu un epidemiolog de profesie? Uite că are! Într-o țară cu 65% analfabeți funcțional, individe ca ea au succesul asigurat. Știa Inchiziția ce știa atunci când (extrem de rar) ardea pe rug astfel de specimene fanatice. PS. De azi dimineață, de la 5, armatele rusești au atacat Ucraina. Cum era de așteptat, atacul a început cu tiruri de rachete asupra infrastructurii militare ucrainene, centre de comandă, depozite de muniții, baze și aeroporturi militare. Știrile de la fața locului, așa cum era de așteptat, sunt extrem de contradictorii, singurele chestiuni în afară de orice dubiu sunt imaginile și live-urile cu exploziile de la obiectivele atacate. Nu am crezut, dar se pare că dl. Putin este extrem de supărat și se pare, are totuși motive extrem de serioase să le dea ucrainenilor o lecție pe care s-o țină minte și treziți din beție. Momentan, toate scenariile anterioare au căzut. Nu este vorba de a recunoaște doar independența celor două provincii separatiste, nici de susținerea lor, nici măcar de a ocupa tot teritoriul revendicat de acestea, cele 2/3 aflate [încă] în componența Ucrainei, nici măcar de răsturnarea d-lui Zelenski sau de ocuparea întregii Ucraine. Nimic din toate astea. Rusia nu are nevoie de Ucraina săracă, dar nici de ea în NATO și nici contra Rusiei, cred că dl. Putin vrea mai mult de atât – vrea să arate cât de imprudent e să întărâți ursul, la SUA mă refer, adică vrea să arate că el face legea în Ucraina și că SUA nu pot face nimic. Ăsta pare să fie obiectivul principal – să arate că în 24 de ore poate ocupa Kievul, scriu asta la ora 19.00 puțin înainte de știri, iar parașutiștii ruși au ocupat deja aeroportul Antonov din Kiev, aflat la 20 km de centrul orașului. Mai trist este că astfel de acțiuni dau apă la moară Chinei să-i alunge la rândul ei pe americani din Marea așa-zisă a Chinei, practic, din Asia de sud-est. Momentul este cât se poate de prielnic, cutremurul produs de pandemie și retragerea din Afganistan, à-propos de care nu se mai aude nimic din ce s-a prevestit – execuții în masă, violarea femeilor, etc. Da, sunt tare curios ce va face dl. Biden în următoarele zile, dar și următoarele mișcări ale rușilor. Exact ce spuneam la începutul acestui jurnal. Trăim momente realmente istorice și nu mă bucură deloc. Ucrainenii, cu naționalismul lor bezmetic, sunt pe cale să pună pe jar omenirea. Îmi închipui ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi dispus de arme nucleare. Nici nu vreau să mă gândesc. Mai nou, am auzit aseară la tv că au autorizat populația să poarte arme, chestie cât se poate de anarhică, dovadă că regimul de la Kiev a ajuns într-o situație disperată. Exact ce spuneam și altă dată, ca și Antonescu acum 80 de ani, Zelenski este exemplul clasic de cum un individ ambițios și orgolios poate duce în prăpastie o țară pentru jumătate de secol. Nimic de spus în plus, orice s-ar întâmpla în următoarele zile. Ucrainenii l-au adus pe Zelenski la putere să facă pace cu rușii și uite unde s-a ajuns. Asta se întâmplă atunci când ignori lecțiile istoriei. Ce ar mai fi de spus? Este regretabil și cât se poate de periculos ceea ce a făcut dl. Putin, în primul rând pentru că-și poate permite, încălcând orice principiu de drept internațional, pe principiul fac ce vreau pentru că pot, poftim de reacționați dacă vă dă mâna! Și nu trebuie uitat că la fel au făcut înainte Clinton, Bush Jr. și Obama în Kosovo, Irak, Libia și Siria. Nu încap aici discuții de genul antinomia americanii – buni, rușii – răi, sau așa-zisul proiect de democratizare de care vorbea un prostănac pe care l-am pomenit într-o postare anterioară, așa-zisa pax americana, ce o merge poate în California nu merge în Hindukuș, pentru că barierele culturale sunt mult prea mari. Ani la rând le-am vorbit prietenilor mei despre realitățile din Rusia și m-au luat în derâdere, exact ca dl. Papahagi, care ar prefera Florența în loc de Nijni-Novgorod. Bun, să vedem acum cum, citez: „Forța militară, tehnologică, economică a SUA nu are și nu va avea egal„. Abia aștept să văd rachetele Javelin în acțiune, pentru că până la urmă se pare, dincolo de prostiile ucrainenilor, ăsta pare a fi scopul, de a arăta cine este mai tare. Aștept cu interes maxim reacția Americii. Bunicii mei, la fel și părinții mei, au tot așteptat să vină americanii, care nu au venit. Bunicul din partea mamei, industriaș și stâlp liberal, înainte să moară, prin ’65, mi-a spus, aveam 10 ani pe atunci, îmi amintesc ca acum, citez din memorie: „Fir-ar ei ai dracului de americani, în genunchi să fi mers și tot ajungeau până acum!” Think about! PPS. Am văzut. Indiferent ce declară ucrainenii și ce recunosc rușii, dronele „sinucigașe” turcești și mirobolantele rachete Javelin au făcut maxim două victime fiecare, două avioane de transport și două tancuri, nici asta nu e sigur, pentru că dezinformarea e la cote maxime. Eu însă cred ce văd – am văzut câteva filmulețe cu coloane de tancuri îndreptându-se spre Kiev, exact ca turiștii spre mare, la fel și rachete de croazieră zburând ca la un miting aviatic, fără cea mai mică ripostă anti-aeriană. Orișicât, trupele terestre sunt la periferiile Kievului. Cică dl. Zelenski ar fi încercat să vorbească la telefon cu dl. Putin, dar că nu a reușit. Probabil că dl. Putin va veni în persoană după ce Kievul va capitula în fața rușilor. Acum se pun și niște probleme tehnice, anume că tehnic vorbind este vorba despre o agresiune fără declarație de război formală, în fine, chiar și așa, ucrainenii pot capitula, oficial vorbesc. După care rușii se vor retrage, nu înainte să distrugă toate capacitățile militare ale Ucrainei (infrastructura fiind deja distrusă în bună parte) asigurându-se astfel că Ucraina nu mai prezintă pericol. Nu știu dacă nu vor cere și niște asigurări ferme din partea Ucrainei și NATO, pentru a reveni la situația din cadrul acordurilor de la Minsk, probabil că da – dl. Putin știe ce face, totul e calculat, chiar dacă la tv, un așa-zis analist afirma că acesta se comportă ca și cum și-ar fi pierdut „uzul rațiunii”. De altfel, pentru ucraineni cel mai bun statut ar fi de țară neutră, tampon între NATO și Rusia. Ar fi fost soluția ideală pentru ei, putând astfel beneficia de avantaje din ambele părți, dar i-a mâncat în cur să zgândăre ursul. Pentru că statutul de țară neutră este ideal, ceea ce noi, românii, nu ne putem permite. Nu cred că ăia din Deveselu vor dormi liniștiți la noapte și în următoarele. Cam așa devine chestia. Deh! 24 februarie 2022. O zi realmente memorabilă. Ca și alt 24 negru, vorbesc de 24 martie 1999 – dată la care au început bombardamentele NATO asupra Serbiei. Pe parcursul a zece săptămâni de conflict, aeronavele NATO au zburat în peste 38.000 misiuni de luptă. Rachetele de croazieră Tomahawk au fost de asemenea utilizate pe scară largă, trase de pe aeronave, nave si submarine. Nu trebuie uitat, ca să vedem și cum devine chestia cu lupul moralist. Nu e nici o diferență, ba din contra, Serbia nu avea pe atunci graniță cu nici o țară NATO și nici nu era implicată în vreun conflict cu vreunul din membrii alianței. Cu Rusia deja este altceva. Nu am ce face, istoria e una, politica e alta, nu le amestec niciodată. Că noi, românii, nu am avut altă opțiune decât NATO, asta este clar, deși azi se aud destule voci contra – nu cred că sunt oamenii rușilor, cred că sunt doar proști – dar adevărul istoric trebuie spus. După cum nu cred că NATO ne va apăra decât în măsura în care ne vom îndeplini corect obligațiile din cadrul tratatului. Cineva, nu se mai știe cine, spunea că doar prostia nu are margini. Când îi văd pe unii analiști politic care până mai ieri ne convingeau pe la televiziuni că Putin nu va ataca Ucraina, iar acum la aceleași televiziuni sunt deja mari experți militari, zic că nu doar prostia ci și penibilitatea este nemărginită. Asta à propos de programele de știri din seara asta, pe la care s-au perindat aceiași așa-ziși analiști de ieri. (Va urma.)
Mizeria istoriei 