Jurnal din vremea ciumei (LXXVII)

Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”

(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)

Azi, 12 martie 2022. Încă o întrebare „impertinentă”. De ce cu americanii? Am explicat într-un episod trecut asta. Nu neapărat de teama rușilor, deși la capitolul ăsta s-au exploatat la greu aprehensiunile generației mai în vârstă, care nu au putut uita vicisitudinile și umilințele ocupației sovietice, prețul plătit pentru participarea la un război care nu mai era demult al nostru și pe care nu-l puteam duce, cât mai ales, teama ca „țările vecine și prietene” – Ungaria, Bulgaria și Serbia, dar și Moldova și Ucraina, ar putea itera pretenții teritoriale mai vechi, într-un moment favorabil. Deci nu noi, românii adică, întrebarea era de ce eu? și din această perspectivă, întrebarea este retorică. Pentru că sunt convins că americanii sunt autorii tuturor porcăriilor de pe planetă, începând de la încheierea celui de-al doilea război mondial și până în ziua de azi, porcării pe care eu le-am trăit, nu vorbesc deci din cărți, cum se spune. Războiul din Coreea, (1950-53) războiul din Vietnam, (1955-75) lovitura de stat din Chile, (1973) conflictul din Nicaragua, (1979-90) revoluția islamică din Iran, (1979) conflictul interetnic din Kosovo, (1998-99) Afganistan, (2001-21) Irak (2003-11) Libia, (2011-prezent) Siria, (2011-prezent) și lista poate continua… Toate aceste conflicte militare au o caracteristică comună, anume că toate aceste războaie în ultimă instanță nu au implicat vreunul din membrii NATO, ca parte a conflictului. Pe urmă se cuvine să discutăm și despre motivația acestor intervenții. Dacă până în 1 iul. 1991, dată care marchează desființarea oficială a Pactului de la Varșovia, intervenția americană mai putea fi invocată [și] prin stoparea comunismului în lume, deși lumea văzuse în toate aceste intervenții militare americane protejarea intereselor, la fel de americane, ale americanilor în țările respective, motiv pentru care au avut și susținere din partea unei bune părți a americanilor, după desființarea pactului militar al fostelor țări comuniste, scopul exclusiv a fost protejarea intereselor americane, fie și numai în detrimentul altor mari puteri, precum Rusia și China, dar și limitarea tendințelor hegemonice ale altor puteri emergente, precum Iranul și Irakul. Toate bune și frumoase, numai că rezultatul a fost cât se poate de dezastruos în mai toate cazurile și cu repercusiuni pe termen lung. Peninsula coreeană divizată, ca și poporul coreean, două armate enorme și înarmate până în dinți, gata să se anihileze una pe cealaltă, nu mai vorbesc de focarul conflictual din peninsula coreeană, țara distrusă complet în cazul Vietnamului și Cambodgiei, ascensiunea khmerilor roșii în cazul ultimei, națiunea divizată în cazul Chile, rezultatul cel mai soft, dat fiindcă nu s-a ajuns la război civil mulțumită dictaturii lui Pinochet, ascensiunea regimului teocratic islamic în Iran, în rest, țări pustiite de bombardamente, acum, mari „furnizoare de refugiați”, totul numai și numai pentru ca țările respective să nu intre în orbita Rusiei. În esență deci, conflictul a avut baze mai degrabă economice și/sau de imagine, nu neapărat ideologice, ba din contra, au fost conflicte imperialiste în toată regula, de re-împărțire a sferelor de influență, nicidecum pentru că, spre deosebire de americani, Rusia nu ar avea un proiect civilizațional seducător, cum spunea acel neghiob citat de mine într-un post mai vechi, și aici voi reveni la întrebare. De ce eu totuși sunt cu americanii și de ce e bine să fim în NATO? În ultimă instanță, pentru că așa e mai bine pentru țara asta și pentru poporul ăsta, nu cred că cineva poate argumenta logic că ar fi mai bine în orbita Rusiei și/sau a Chinei. Nu mai vorbesc de afinitățile politice, ideologice și religioase. Pur și simplu pentru că așa e mai bine și nu neapărat pentru că aș trăi mai bine la Washington decât la Nijni-Novgorod, așa cum comentam într-un post anterior afirmațiile dlui Papahagi, pe care le-am luat totuși ca pe o metaforă. Patria ubi bene nu e chiar un dicton odios, așa cum ar părea la prima vedere, el este verificat de secole în practică. De ce au părăsit România cel puțin trei milioane de români? – nu ca ucrainenii, din cauza războiului, ci pur și simplu pentru a trăi mai bine și a oferi copiilor un viitor mai bun, ăsta e adevărul, pur și simplu pentru că nu voiau să mai trăiască într-o țară care nu avea mai nimic să le ofere. Că restul au rămas, vreo 15 milioane, chiar și așa, este altă treabă. Chiar și în perioada ceaușistă, deși era infinit mai rău, dacă ‘nea Nicu deschidea granițele, nici atunci nu ar fi plecat atâția, nu pentru că nu ar fi fost mai bine în occident, ci pentru că occidentul nu putea primi milioane de imigranți, că doar nu o să mutăm toată omenirea săracă în occident. Atunci ca și acum, au plecat cei care au putut să plece, de obicei cei mai îndrăzneți și mai bine pregătiți, în bună parte tocmai cei care ar fi putut schimba această țară, asta este latura tragică a acestui fenomen. Nu au plecat numai muncitori sezonieri la sparanghel și căpșuni, cât mai ales medici, ingineri, economiști, informaticieni, antreprenori, etc… oameni tineri și cu putere de muncă. Am mai discutat despre secătuirea demografică a acestei țări, ca și despre pericolul de a dispărea ca popor, nu mai revin. Mai simplu, economic și social viața e mult mai bună în țările protejate de NATO decât în restul. Sau, mai plastic, nu ei imigrează la noi, ci noi la ei. Nu trebuie decât să comparăm venitul mediu net din 1989 al românilor, de 3.063 lei, actualmente ar fi vreo 53€, față de venitul mediu de azi, de 784€, de aproape 15x mai mult, și aceasta manifestându-se preponderent după integrarea în UE. Mi se va spune că și prețurile au crescut, așa este, dar chiar și așa, în 1989, cu un salariu se puteau cumpăra 851 de pâini de o calitate execrabilă, iar cu salariul mediu de acum, 970, iar diferența de calitate e zdrobitoare, iar la restul alimentelor de bază, precum zahăr și ulei, pe atunci principale produse de export, dar și altele, diferențele sunt și mai evidente. Și să nu uităm că azi, în momentul chiar al scrierii acestor rânduri, criza provocată de pandemie și de războiul de la graniță au determinat o creștere abruptă a prețurilor, diferențele, prin comparație cu 2013 dacă vreți, sunt chiar zdrobitoare. Iar la bunuri de larg consum nici nu are rost să discutăm. Am păstrat ziarul România Liberă din 21 dec. 1989 unde, la Mica Publicitate am găsit un anunț cât se poate de elocvent pentru situația de atunci, citez: „Schimb apartament două camere contra video plus porc”. QED. Situația de pe front. De unde până mai ieri televiziunile nu prezentau altceva decât reportaje lacrimogene privind drama, cât se poate de reală a refugiaților, plus așa-zisa rezistență îndârjită a ucrainenilor precum și pierderile „masive” provocate de aceștia armatei ruse, iar restul mass-mediei, presa online respectiv, inclusiv yahoo și marile agenții americane, se întreceau în a descrie atrocitățile armatei ruse, faptul că soldații ruși dezertează „pe capete”, alții mor de frig și foame în tancuri, dacă acestea nu sunt eventual anihilate „masiv” de rachetele Javelin și de dronele turcești, etc. – într-un cuvânt, imaginea unei armate de bandiți debusolați, care nici nu știu ce caută în Ucraina, azi tonul televiziunilor este categoric schimbat, în urma câtorva raiduri devastatoare ale rușilor asupra unor baze militare din apropierea graniței cu Polonia și pătrunderii trupelor rusești în Kiev, ceea ce mă face să cred că zilele următoare sunt decisive pentru ucraineni, sau chiar orele următoare. Nu pot decât să mă bucur, pentru că se va termina și războiul și odată cu el, și pierderile de vieți omenești și pe de altă parte, că vom afla adevărul, măcar parțial, și că tot eșafodajul de minciuni construit de mass-media se va prăbuși. Câteva chestiuni care ridică serioase semne de întrebare asupra imparțialității acesteia. Omul călcat de tanc, care a făcut să dârdâie de oroare întreaga Românie turmentată, a fost călcat de un tanc ucrainean, nu rusesc, exact ca la Radio Erevan. Mai nou, o dronă antediluviană Tu-141, aflată în dotarea doar a armatei ucrainene, rușii le-au casat prin ’90, a pătruns în spațiul aerian al României, a zburat vreo 3 minute, (așa zic oficialii) apoi deasupra Ungariei, pentru a se prăbuși lângă Zagreb, deși parașuta de frânare se deschisese. Un înalt oficial de la Zagreb a declarat că anumite indicii de la locul prăbușirii ar conduce la ideea că drona avea și o bombă, acum aflu că ar fi avut 120 kg chiar, deși experții militari au exclus această ipoteză și deși specificațiile fabricantului sunt clare – am verificat – drona nu este înarmată și nici nu poate fi înarmată. Nu s-a folosit niciodată pentru altceva decât pentru recunoaștere. Dacă într-adevăr purta o bombă, craterul ar fi fost mult mai mare, iar dacă focosul acesteia nu ar fi declanșat explozia, ar fi trebuit să fie găsit intact sau pe aproape. Iar din fotografiile cu drona pe lansator se vede că nu poate fi atașat nimic pe exterior, darămite o bombă de câteva zeci de kg. Indiferent de aceste considerații, România și probabil și Ungaria și Croația au destule mijloace să dea jos o dronă concepută acum mai bine de jumătate de secol, asta ar fi trebuit să ne explice tovarășii generali plini de doctorate în te miri ce. Există sistemul Ghepard, sunt tunuri anti-aeriene cu cadență ridicată Oerlikon 2×35 mm, etc… care o puteau doborî fără probleme. De ce nu au doborât-o, asta e întrebarea? Chiar dacă pare subiect de Netflix, nu cred că românii nu au văzut-o, nu cred că nu o puteau da jos, nu cred că nu au știut ce este, la fel cum nu cred că același lucru nu-l puteau face nici ungurii, nici croații. Mai degrabă mie îmi pare a fi o provocare a ucrainenilor, care se poate repeta – de data asta cu rachete adevărate S-300, eventual cu marcaje rusești vizibile. Iar dacă astfel de provocări sunt tolerate la ordin, pentru a implica vreo țară NATO, România în special, în conflictul din Ucraina, este deja foarte grav. La fel cum se vorbește tot mai mult zilele acestea că acel Mig 21-Lancer și elicopterul Puma ar fi fost doborâte de ucraineni, pentru că este clar, rușii nu au nici un interes să se implice într-un conflict cu NATO. La fel ca și acel avion de linie, Malaysia Airlines Flight 17, doborât în 17 iul. 2014, incident soldat cu 283+15 victime, atribuit separatiștilor din Donbas, chestie pe care eu nu o cred. Nu cred că rușii riscau încă un incident de genul celui cu avionul coreean Korean Air Lines Flight 007, doborât la 1 sept. 1983 de aviația sovietică, îmi amintesc ca acum, riscând oprobiul întregii opinii publice internaționale. În fine, poate vom afla vreodată toate dedesupturile acestor „afaceri”, în fapt, drame cu nimic mai prejos decât drama Titanicului. Ca de obicei, au plătit cu viața oameni nevinovați, care nu aveau absolut nici o treabă, nici cu rușii, nici cu ucrainenii. Putea fi oricare din noi, asta ar trebui să avem toți clar de tot în minte. Până atunci, situația de pe front, câteva chestiuni certe, confirmate și de autoritățile ucrainene, care și ele confirmă presupunerile mele anterioare. Încercuirea Kievului continuă, cu lupte intense în orașele de la periferia capitalei ucrainene. Trupele ruse ar fi cucerit și localitatea Volnovaha, situată la jumătatea distanței dintre Donețk și Mariupol, blocând astfel accesul forțelor ucrainene către Mariupol. Bombardamentele ruse au continuat asupra orașelor Cernihiv, Sumî și Harkiv, dar și asupra orașului Nikolaiev, căderea căruia ar deschide drumul forțelor ruse spre Odesa. Asta a fost deci tactica rușilor, nu un blitzkrieg cum se spune, ci de a avansa încet și de a încercui marile orașe, pentru a exercita astfel presiuni asupra conducătorilor ucraineni, pentru a provoca distrugeri minime și pentru a nu irita inutil populația, arătând spre liderii de la Kiev cu degetul – din cauza lor războiul se prelungește și mor oameni nevinovați, contând se pare și pe sprijinul rusofonilor, numai că pe teren se pare că au subapreciat dorința ucrainenilor de a intra în NATO și UE, iar asta este cât se poate de tragic, pentru că oamenii au supra-apreciat puterea militară a NATO și pe cea economică a UE, ca și la noi de altfel, și nu puțini, chestiune care ar trebui să fie un avertisment serios pentru clasa politică. Pentru că cele câteva mii de soldați NATO distribuiți pe flancul estic constituie doar forțe de descurajare și nicidecum un obstacol serios pentru forțe de calibrul celor implicate în Ucraina. Și e doar vârful aisbergului, mai vedem cum stă chestiunea în următoarele zile care, cum spuneam, sunt decisive. Mai adaug că pe facebook, o grămadă de idioți m-au luat de rusofil din cauză că eram sceptic privind aiurelile debitate de mass-media, la nivelul Carmen Harra și Olivia Steer – știți dvs – orice pizdă proastă care vrea „să se bage în seamă” – cum de nu au pus botul Veorica și Gabi, uite! sunt mai inteligente decât credeam și au stat deoparte, nici vorbă! toți acești idioți cred că dacă nu înghiți pe nemestecate mizeria din mass-media, ești neapărat rusofil. Ce să mai spun, în astfel de vremuri și împrejurări trebuie să cântărim bine de tot lucrurile, să lăsăm emoția deoparte, altfel ne frigem rău de tot – ca de atâtea ori în istoria noastră. Am mai spus-o și o repet – cei mai mari dușmani ai românilor sunt românii înșiși. De ce? O comoditate tâmpită – gata! i-am votat, să se ocupe, că de-aia i-am votat! Exact ca în Conu Leonida – LEONIDA (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ți mai trebuie? Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stăi să-ți spui: mai întâi și-ntâi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir… EFIMIȚA: Zău? LEONIDA: Zău… Al doilea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate. Asta e boala românului – de ce ăla să aibă și eu nu? Uite – de aia au devastat idioții magazinele, luând câte 5 baxuri de ulei, să nu fie mai prost ca vecinul, care „a apucat” șase. La tv isteria lacrimogenă continuă, chiar dacă totuși tonul pare mai moderat, vorbesc de știrile de la ProTv. Se pare că au înțeles și ei că isteria asta a ațâțării la un război care se poate solda cu consecințe dramatice pentru noi nu servește la nimic, chiar dacă sunt convins că toți acești instigatori profesioniști au fost primii la pașapoarte și au pus la punct și planul s-o șteargă primii în caz de oarece, chestiune asupra căreia oricum, nu ne va întreba nimeni. Nu știu ce s-a mai ales de proiectul ăla de lege cu starea de criză, neprevăzută în Constituție, o găselniță tâmpită pentru a pune armata română, aia care e și așa cum e, sub comanda NATO, nu cum justifică guvernanții, cică pentru a asigura managementul crizei refugiaților. Mai vedem când o fi gata legea. Sper doar atâta, ca responsabilii să fi înțeles gravitatea situației în care ne aflăm. Sunt extrem de curios dacă va avea vreun capitol dedicat privind dezinformarea și știrile alarmiste. În rest, pare că propaganda pro-război s-a mutat în mass-media online. Zeci de mii de morți de partea invadatorilor ruși, unii împușcați, alții morți de foame și frig în tancuri, blindajele reactive ale tancurilor din mucava și coji de ouă, convoaie întregi distruse de drona-minune, dezertări în massă, Putin pe moarte, convoaiele de aprovizionare ale rușilor, interceptate și capturate de ucraineni, soldați ruși capturați care afirmă că nu știu de ca au venit, foamete și criză economică în Rusia – o țară înapoiată – atât de înapoiată, încât până și NASA folosește rachetele de transport rusești, dramă națională în Rusia că pleacă Mc Donalds – da, asta e chiar dramatic – rămâne Rusia fără burgeri, ca într-o tragedie antică. Până una-alta, cred ce văd, efectele războiului – lipsă materii prime și materiale în construcții – fier-beton, ciment, finisaje – industrii pe care le-am avut și le-am aruncat la gunoi – mormane de fiare vechi, cum spunea Petre Roman care, à propos, nici el nu a fost adus în fața justiției pentru crime împotriva umanității. Aiurea în tramvai! Va fi adus tot așa cum va fi adus și Putin, ca și restul președinților americani. Da, este de presupus că prețurile la locuințe vor crește și că se prefigurează o nouă criză. INS anunță o inflație de 8,5%, în realitate, mai mult, cel puțin 20%, cât au crescut prețurile la alimentele de bază și carburanți, eu cred ce văd. Mai vedem noi în aprilie, nu mai e mult. Sper ca atunci și războiul să se sfârșească, la fel și pandemia să dea semne de oboseală, ca să închid și această serie, care va apărea și în volum. Cum spuneam și la începutul acestei serii, acum doi ani, trăim realmente momente istorice. Azi, 15 martie 2022. Un prim bilanț din partea rușilor, comunicatul purtătorului de cuvânt al Ministerului Apărării rus, generalul Igor Konașenkov. Citez: „au fost distruse 156 de aparate de zbor fără pilot, 1.306 vehicule de luptă și blindate, 127 lansatoare de rachete, 471 sisteme de artilerie și mortiere, precum și patru vehicule militare. Armata rusă a neutralizat în ultimele ore 13 drone, inclusiv șase din modelul turc Bayraktar TB2, un avion de luptă de tip Su-24, un Su-25 și un elicopter Mi-8. Totodată, armata rusă a anunțat că a distrus în cursul bombardamentelor 136 de obiective militare în Ucraina, printre care șase posturi de comandă și centre de comunicații, patru sisteme de rachete antiaeriene, patru depozite de muniții, mai multe radare și 72 de depozite de armament”, comunicat citat de agerpres. Concret, forțele armate ale Federației Ruse au controlul întregului teritoriu al provinciei Herson. (EFE) Mai vedem în următoarele zile ce și cum. Personal, eu cred ceea ce am afirmat anterior în repetate rânduri, anume că toate așa-zisele succese miraculoase ale armatei ucrainene sunt dezinformare pură. Mai mult, mă puse dracul să mă contrazic cu câțiva idioți, care, vorba unui prieten, nu pot înțelege o frază din mai mult de 5-6 cuvinte, cu privire la mirobolantele drone, dovadă că la noi valențele propagandei mincinoase sunt cât se poate de nebănuite, prin incredibilul număr de idioți care populează această țară. Incredibil chiar, am văzut oameni cu facultate, unii cu doctorat chiar, foști colegi de serviciu, care au înfulecat pe nemestecate minciunile cu care ne bombardează mass-media zi de zi, fără să-și pună o problemă privind veridicitatea unor știri, crezând că situația se răstoarnă ca la counterstrike. Mai grav este, bănuiesc eu, că nici la nivel înalt lucrurile nu stau mai bine. Am spus-o și o repet, certitudini au doar imbecilii, mai ales în vreme de război, când lucrurile ar trebui întoarse pe toate fețele și cântărite cu precauție. Dovadă – anunțurile gen „nu vindem mai mult de trei baxuri de ulei, făină, etc.” Gătesc zilnic, adesea pentru două persoane separat, pentru mine și soție adică, și nu folosesc mai mult de jumătate de litru de ulei/lună, este drept – când am poftă de cartofi prăjiți, îi cumpăr – când, Doamne iartă-mă! să consumi 5-6 baxuri de ulei? adică +30 de litri? Cum spuneam, ăsta e nivelul, iar unii, dându-și seama că vor fi văzuți la tv drept idioți, spuneau rușinați că iau și pentru părinți, copii, nepoți, etc. Este drept, dacă le spui așa, în particular, fără tv, că uleiul prea mult nu face bine, ți-o vor trânti pe aia cu unchiul de la țară, care îi trage cu pălincă de la prima oră a dimineții, împreună cu slană și fainoșag, și care nu a avut nici o problemă. [Până la 45, când a predat bocancii la magazie, asta uită să spună.] Situația pe front pare a fi dramatică, pentru ucraineni vorbesc. Dacă e să ne luăm după comunicatele ucrainenilor, reluate cu entuziasm de mass-media autohtonă – din lipsă de subiecte, nicidecum de dragul ucrainenilor, de care-i doare fix la doi metri în fața tastaturii – se conturează o mare înfrângere a Rusiei. Analiști peste analiști ne prezintă hărți, analize, etc. care demonstrează cât de slabă și debusolată este armata rusă, toți fac prognoze în baza dezertărilor masive, defectării tehnicii de luptă, întreruperii lanțurilor de aprovizionare, rezistenței neașteptate a ucrainenilor, etc. nu mai vorbesc de frustrările din Rusia, ura, chipurile, contra lui Putin, lipsurile și foametea din Rusia, etc. etc. Nu cred nimic! Nimic! Absolut nimic! Sper ca în scurtă vreme să se încheie ostilitățile și tot acest eșafodaj al minciunii să se surpe precum un castel de nisip. Dacă armata rusă ar fi fost atât de slabă pe cât se spune, intra NATO de mult peste ei, sub un pretext oarecare, au făcut-o doar de atâtea ori. Iar argumentul cu focoasele nucleare și cu nebunia dlui Vladimir Putin nu stă în picioare. Adevărul este că dl. Zelenski este într-o situație de-a dreptul disperată, între ciocan și nicovală, cum se spune. Dacă ar fi cedat în fața pretențiilor Rusiei, ar fi fost acuzat de trădare, iată că a ales soluția opusă și s-a ales cu țara distrusă. În fine, nu cred că distrugerile sunt așa mari precum ne prezintă în mod apocaliptic mass-media, mai trist este că s-au pierdut vieți, câte or fi fost, vom vedea cât de curând, nu mai vorbesc de drama refugiaților. Dl. Zelenski a ales cea de-a doua soluție și pe cea mai proastă, de a deveni erou național, dar cu ce preț teribil? Pentru că, iar sunt nevoit să repet, în politică rezultatele contează, nicidecum gloria, care este trecătoare. Rămân la părerea că se putea rezolva prin negocieri, încă de dinainte ca rușii să înceapă să maseze trupe, atunci era ceasul al 12-lea, când se mai putea evita războiul. Ca și politicienii noștri, și dl. Zelenski a sub-apreciat puterea și capacitatea de reacție a rușilor, supra-apreciind puterea și influența NATO, iar asta ar trebui să se constituie ca un avertisment serios pentru clasa politică de la noi. Nu neg puterea economică și militară a Americii, de asemenea admirabila capacitate de mobilizare a americanilor, chiar dacă americanii de azi nu mai sunt chiar cei care au câștigat primul și cel de-al doilea război mondial, numai că America e departe, în timp ce noi, iată, suntem pe cale să avem din nou graniță cu Rusia. Restul îndemnurilor belicoase din mass-media nu sunt decât porniri viscerale și idioate ale unor indivizi lipsiți de un minim discernământ și asta se întâmplă atunci când se neglijează lecțiile istoriei. Invit cititorul să consulte memoriile lui Argetoianu din perioada 1940-41 și stenogramele guvernării Antonescu din aceeași perioadă, pentru a vedea ce înseamnă supra-aprecierea puterii aliatului și sub-aprecierea puterii adversarului și la ce dezastre pot duce astfel de aprecieri, chiar și la politicieni cu experiență. Admit că dl. Argetoianu, retras la țară, nu avea de unde ști situația exactă de pe front, pentru că rezultatele dezastruoase ale campaniilor armatei române au fost ascunse opiniei publice, dar gen. Antonescu cunoștea exact situația, dezastrul campaniei pentru eliberarea Basarabiei, dezastrul de la Odesa, repet pentru cine nu știe, în cele 64 de zile de lupte la Odesa, pierderile s-au ridicat la 17.729 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. În total, în perioada 8 aug. – 16 oct., Armata a 4-a română, dintr-un efectiv de 324.647 de oameni angajați în luptă, a pierdut 98.156 militari, adică 30,23% din efective, (din care, cca. 5.000 de dezertori). Arhivele germane dau un cuantum al pierderilor și mai mare 14, Armata a 4-a română pierzând de la începutul războiului 119.833 militari, din care numai la Odesa, 106.561 oameni, din care, 20.116 morți, 74.487 răniți, și 11.958 dispăruți. La nivelul corpului ofițeresc, pierderile au fost mult mai grele, 4.599 ofițeri din cei 4.821 existenți în controalele armatei, respectiv 95,39%. Prin comparație, până la 31 aug., de la începutul războiului cu URSS, pe tot frontul, de la Marea Nordului la Odesa, armata germană avusese pierderi totale de cca. 100.000 morți și dispăruți, plus cca. 400.000 de răniți. Din orice perspectivă am privi, de atunci sau de acum, astfel de pierderi sunt imposibil de acceptat, caz unic în istoria militară a omenirii. Iată că azi situația se repetă, cu îndemnuri belicoase, inconștiente și criminale dinspre mass-media, dar și dinspre politică și cultură. Ia uite ce mai „emană” Știrile ProTv, citez: „Șeful Agenției Naționale Ucrainene de Prevenire a Corupției (NACP), Oleksandr Novikov, a mulțumit rușilor că sunt corupți, arătând că protecția tancurilor distruse era fabricată din cartoane de ouă, iar vestele antiglonț din carton”. Sigur, postul a citat o declarație, venită din partea ucrainenilor, suspectă din start de părtinire, dar, întreb și eu – nu era cazul să se consulte și un expert? Mai departe, declară respectivul: „Totodată, mulțumiri speciale celor cărora furnizează armatei ruse rația de alimente, a cărei dată de expirare este 2015. Din lipsă de hrană, trupele de ocupație ruse își abandonează echipamentul militar și se predau locuitorilor din satele ucrainene pentru a putea mânca”. Da, nimic nou sub soare, cam aceleași chestii în esență le nota și Argetoianu în jurnal, preluate din presa scrisă și din emisiunile radio, până s-a aflat exact de faptele de arme ale „glorioasei armate române” la Iași, Cernăuți, Chișinău, Odesa, Cotul Donului, Stepa Calmucă, Stalingrad… Cam așa incită azi tot felul de dobitoci de prin mass-media, repet, nu că i-ar durea pe ei la bască de drama poporului ucrainean, ci pentru reiting – nenorociții! să se ducă ei să lupte cu rușii dacă tot au veste din carton, să-i împuște ca la counterstrike, măcar Argetoianu și Șeicaru urau comunismul și tot ce era legat de el. Până și dl. Cristoiu a ajuns să denunțe isteria din mass-media, citez: „Atmosfera din presa noastră stă sub semnul rusofobiei multilateral dezvoltate”. Orice încercare absolut neutră de a clarifica veridicitatea unei știri, așa cum am încercat eu ieri și alaltăieri pe facebook cu privire la drona-minune turcească, inginerește, dat fiindcă am lucrat ani buni în aviație în domeniul concepției, s-a încheiat în mod invariabil cu calificarea subsemnatului drept putinist, putlerist chiar, nostalgic comunist și filo-rus. Este la fel ca și în perioada pandemiei. Oricine nu gândește fie pro, fie contra opiniei oficiale mainstream este instant catalogat ca fiind fascist, comunist, criminal, asasin sau cum vreți dvs. Până la urmă, tocmai din cauza unor astfel de dobitoci pornesc războaiele și mor oameni nevinovați. Citez, să nu se creadă că vorbesc prostii: „Dacă e să ia România război, eu mă duc la război!” (Mircea Badea.) „România este în război cu Rusia!” (CTP.) Este clar că în caz de așa ceva, doamne ferește, cele două mizerabile specimene, cărora li se citește inteligența pe față, vor fi la adăpost prin Elveția, unde probabil și-au depus plata pentru obșteasca lor stăruință întru coprofagie. Prostia ucide, nu e chiar o vorbă goală! Cineva pe facebook făcea afirmația că face parte din generația flower power – ca și subsemnatul de altfel, deși nu am subscris niciodată la idealurile acelei generații, altele erau problemele mele atunci, în anul de grație 1968. Chiar și invadarea Cehoslovaciei în chiar acel an, am interpretat-o ca pe o încercare inutilă și nereușită de reformare a sistemului, iar celebrul discurs al lui ‘nea Nicu, la care am participat, l-am apreciat ca fiind doar demagogie ieftină pentru a-și spori puterea și popularitatea de „salvator al nației”, ca și Antonescu altă-dată, am intuit asta atunci cât se poate de clar, fără a-mi face vreo iluzie, deși aveam doar 13 ani pe atunci. Am fost convins, încă de pe atunci, că dacă cumva voi apuca în viața mea pământească prăbușirea comunismului, cheia răsturnării regimului se va afla la Moscova, nu la Washington, chiar dacă, între timp, au venit și americanii. De asemenea, că dacă se va produce vreo schimbare de regim, ea va fi impusă din afară – tot așa cum timp de trei secole s-a decis la Istanbul cine să ne conducă, pentru că, iar am mai spus-o, cei mai mari dușmani ai românilor sunt românii înșiși. De ce? Păi datorită unui individualism extrem, lipsei de educație în primul rând, lipsei spiritului civic, a secole întregi de vicisitudini și aservire. Exact ce spuneam și altădată, națiuni mult mai sărace și mai amărâte, precum portughezii, au civilizat un continent, dar portughezii nu au fost niciodată iobagi. Să nu ne amăgim cu vorbele! Românii au fost iobagi timp de secole, pentru că multora le-a convenit acest regim de iobăgie, (ca și comunismul de altfel, pentru mult mai mulți decât am putea crede) doar pe când cu „legarea de glie” au început nemulțumirile. Citiți presa din timpul lui Cuza, când extrem de mulți țărani iobagi s-au opus împroprietăririi, care venea „la pachet” cu obligații civice – plata impozitului și serviciul militar. Dacă e să ne amintim doar de episodul cu flăcăul luat cu arcanul la cătănie, povestit în amintiri de Creangă, deși în școală nu s-a explicat niciodată de ce trebuiau tinerii vânați așa. Azi, 16 martie 2022. Aseară am aflat la știri despre modificarea articolului nr. 369 din Codul Penal, care se referă la incitarea la ură contra anumitor categorii sociale, prin completarea categoriilor discriminate, pornind de la criterii de orientare sexuală, vârstă, religie, până la cele de naționalitate, etnie sau chiar avere sau diverse afecțiuni. Conform noii formulări, articolul prevede pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă pentru discriminare sau incitare la ură, inclusiv pe criterii etnice. De fapt, ăsta a și fost scopul principal, așa-zisul antisemitism al românilor, pe urmă dezacordul cu „practicile” LGBTQ și restul. S-a motivat această modificare prin aceea că nimeni nu a fost condamnat datorită unor vicii ale vechii formulări, legate de libertatea de opinie. Este clar, anumite opinii critice exprimate neutru nu se pot confunda cu incitarea la ură și aici voi fi cât se poate de categoric, ca și în cazul antisemitismului. Spun asta pentru că facebook-ul a fost inundat literalmente în ultimele săptămâni de incitări la ură contra a tot ce e rus, nu numai contra rușilor ca popor, dar și cultura rusă – ceea ce mă face să-i dau dreptate dlui Putin, numai naziștii puteau face așa ceva, deși Hitler nu a interzis operele lui Dostoievski și Cehov. Sunt curios câți vor fi condamnați pentru incitare la ură contra rușilor. Aiurea în tramvai! Glumeeeeesc! Unde vă credeți? Suntem în România doar, unde deciziile judecătorilor se iau după consultarea contului de facebook sau digestia ultimului burger. PS. Am lăsat expres comentariul de mai jos, al individului care „semnează” ce terminat ești – un puțoi care ilustrează perfect nivelul la care a ajuns educația în această țară. În loc să vină cu argumente, mă insultă copios, inclusiv de mamă, crezându-se mare și tare în spatele unei tastaturi, un mic terorist al netului. Exact ca unul care, mai zilele trecute, pe un grup de colecționari de ceasuri de pe facebook, m-a insultat copios atunci când i-am atras în mod cât se poate de neutru atenția că nu se înțelege nimic din ce a scris, datorită unei ortografii de analfabet. Iar administratorul a intervenit abia atunci când i-am prevenit pe amândoi că le suspend fără drept de apel conturile dacă nu-l sancționează pe nesimțit, solidaritate de idioți. Iar individul de față nu este decât un onanist tardiv, care probabil și-a făcut în mod special o adresă, crezând că nu dau de el. Ba bine că nu, am dat eu de alții și mai și, dar nu mă pun la mintea unui puțoi, prea mic pentru un război atât de mare. Ce te făceai măi băiete, obosit de masturbare până la învinețire – de la Céline citire, dacă chiar mă duceam să lupt de partea rușilor, așa cum era cât pe ce să plec în Kosovo acum niște ani? Mai promiteai să vii să-mi arăți tu mie cum se tratează alde ăștia, putleriștii. Dacă ești așa curajos și afirmi că o să vii să mă scuipi în ochi, de ce nu-ți dai numele și adresa în clar, să știm și noi cu cine avem de-a face? Exact ce spuneam, gest de onanist tardiv, un jet și tras apa. Ce crede că a realizat? Mă amuză toți acești maimuțoi, creații ale televiziunilor cu chiloții pe vine și a unei mass-media corupte până în măduva oaselor. Măcar una mai realistă pe facebook, o anume Letitia Rock, conștientizând probabil, într-un rar moment de luciditate, că ar vrea să audă doar comentarii plăcute urechii domniei sale, adică prunci înfipți în baionetele rusești & Co., mă acuza că am comentarii de un cinism înfiorător – perfect adevărat, nu poți avea altele în cazul unui război. Iar gunoiul care mă înjura afirmă că mint, fără argumente. Poftim stimabililor, scriu pe placul vostru, considerați că tot ce am scris mai sus se va înlocui cu frazele care urmează:

Moscova e deja încercuită, iar rușii cer în genunchi îndurare ucrainenilor! La noi avioanele și elicopterele cad singure pe așa-zisa „vreme nefavorabilă”, iar militarii de gardă sunt dezarmați în timp ce privesc slujba duminicală pe Pornhub. Pe placul vostru. Cred că e mai simplu așa. (Va urma.)