Jurnal din vremea ciumei (CXIV)

 

Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”

(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)

„Trebuie doar să înțelegeți clar că există, așa cum am spus mai devreme, două Vest – cel puțin două, și poate mai multe, dar cel puțin două: Vestul valorilor tradiționale, în primul rând creștine, al libertății, al patriotismului, al celei mai bogate culturi, acum. De asemenea, valorile islamice – o parte semnificativă a populației multor țări occidentale mărturisește islamul. Acest Occident este aproape de noi în anumite privințe, avem multe în comun, chiar rădăcini străvechi. Dar există un alt Occident – agresiv, cosmopolit, neo-colonial, care acționează ca un instrument al elitelor neoliberale. Tocmai cu dictatele acestui Occident Rusia, desigur, nu va suporta niciodată„. Am citat din discursul dlui Putin, din 27 nov. parcă. la Clubul Valdai, un așa-zis  ,,grup de reflecție” considerat în Occident drept un instrument de propagandă al Moscovei. Nu mă interesează ce consideră occidentul, Washingtonul sau cine vreți dvs., ci ce a spus dl. Putin. Pe scurt, aducând și argumente, și nu puține, ideile principale au fost acelea că războiul din Ucraina a devenit principala preocupare a cancelariilor occidentale, (ca și cum nu ar mai fi și alte războaie, cu mii de victime zilnic, în alte zone ale planetei) încălzirea globală trecând pe planul al doilea și cel mai important, anunțul privind sfârșitul ordinii mondiale unipolare, având SUA unic hegemon. Dl. Putin nu s-a sfiit să incrimineze toate tarele occidentului „ultraliberal”, denunțând acea adevărată ciumă, numită îndeobște „fenomenul cancel culture”, căruia i-au căzut victime între alții, Dostoievski și Ceaikovski, lista e mult mai lungă și nu a stat dânsul să le facă tot pomelnicul. Nu trebuie decât să ne amintim cum acel neghiob, care răspunde la numele de Horațiu C.N. Damian propunea să se recupereze argintul din creațiile cinematografice rusești și folosirea pe post de hârtie igienică a cărților lui Pușkin și Cehov. Veți putea spune – stai dom’ le! nu e decât un idiot din mulțimea de idioți! Perfect adevărat! Dar ce te faci dacă prostul satului ajunge ministru al culturii, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori? Iată că nu de mult, de la tribuna ONU, altă distrusă cu facies de servitoare, prima ministreasă a Noii Zeelande, cerea, citez: „La urma urmei, cum să închei cu succes un război dacă oamenii sunt făcuți să creadă că motivul existenței lui nu este doar legal, ci și nobil? Cum abordezi schimbările climatice dacă oamenii nu cred că există? Cum poți asigura că drepturile omului și ale altora sunt susținute, atunci când sunt supuși unei retorici a urii și unei ideologii periculoase?”, propunând nici mai mult, nici mai puțin, decât cenzurarea globală a internetului. Și tocmai cui? Unei lumi – bănuiesc că nu se adresa cu dedicație locuitorilor Țării de Foc sau celor din Timbuktu, ci occidentului – unei lumi occidentale deci, care consideră încă (dar pentru cât timp?) libertatea de exprimare ca făcând parte din setul fundamental de drepturi ale omului – drept care decurge din dreptul fundamental – cel la viață. Am văzut mai zilele trecute la tv cum niște imbecili cu fețe imbecilizate au aruncat conținutul unor conserve, bulion sau supă cremă – nu știu ce erau – asupra unui tablou al lui Van Gogh. Activistele organizației Just Stop Oil au împroșcat cu supă de roșii pictura emblematică a lui Vincent Van Gogh, „Floarea Soarelui”, care este expusă la Galeria Națională din Londra, într-un protest față de criza costului vieții, scrie The Mirror. Protestul ar fi fost făcut pentru a simboliza faptul că multe familii din Marea Britanie nu își permit să încălzească o cutie de supă, din cauza creșterii costului vieții. „Ce este mai important, arta sau viața? Este arta mai importantă decât mâncarea? E mai importantă decât dreptatea? Sunteți mai interesați de protejarea unui tablou decât de protejarea planetei noastre și a oamenilor?”, a declarat tânăra activistă în fața capodoperei vandalizate. Da, din nou talibani. Alții, dar mult mai răi decât talibanii adevărați, care purtau totuși un război război religios pentru propriile valori, pentru propria cultură și civilizație, chiar dacă este aparent diferită de a noastră. Astfel de indivizi, mult mai răi decât talibanii, poartă un război absurd în numele unor principii false, iar războaiele nu se poartă pentru principii, ci invariabil, pentru teritoriu, mă rog, pentru niște valori oarecare, extrem de concrete, nu principii abstracte. Problema nu este opera de artă vandalizată, cum s-ar putea crede, ci exact ce am spus și tot repet, aceea că astfel de specimene pot ajunge cândva „la butoane”, iar cele două prime ministrese, una fostă – Liz Truss, cealaltă în funcție – Jacinda Ardern este numele respectivei, membră de partid de la 17 ani și fostă președintă a Uniunii Internaționale a Tineretului Socialist. (Sic! există și așa ceva, eu la 17 ani ascultam rock și umblam după femei, că deh! asta e lipsa de educație, chiar dacă printre picături îl citeam pe Dostoievski și Tolstoi.) Azi, 08 nov. 2022. Am avut dreptate! Starea națiunii. Citez integral de pe AM Press. „Un sondaj național finanțat de ambasada SUA și realizat de LARICS în perioada 29 septembrie – 10 octombrie 2022 relevă prăbușirea încrederii românilor în instituțiile statului, începând cu președintele, în marile puteri occidentale, în NATO și UE, dar și dorința majorității zdrobitoare de a vedea oprit imediat și cu orice preț războiul din Ucraina, informează inpolitics.ro, potrivit b1tv.ro. Reproșurile pe care românii le aduc UE sunt serioase, dar legate de situația imediată pe care o traversăm (criză economică și energetică): există percepția că unele țări UE profită economic de România, că politicile UE nu ni se potrivesc întotdeauna sau că UE ne impune prea multe reguli. Atenție, acestea nu sunt critici la adresa ideii europene, ci scăderi de popularitate ale UE grefate pe percepția că UE și instituțiile sale nu reușesc sau nu vor să gestioneze unele aspecte ale crizei (de exemplu, prețurile energiei, inflația). Doar 25% dintre români mai au încredere multă și foarte multă în președintele Iohannis. Încrederea multă și foarte multă în SRI s-a prăbușit dramatic față de 2021, de la 67,37%, la 49,65%. Parlamentul a ajuns de la 21,36% anul trecut la 12,98%. UE a ajuns de la 59,18% la 39,76%. NATO, de la 67,36% a ajuns la doar 53,64%. Dacă România ar fi atacată, 36% dintre români spun că ar participa la apărarea țării, 33% sunt indeciși, 29% spun că ar încerca să plece cu familia. Cei mai mulți români, 51,5%, consideră că Rusia este de vină peste războiul din Ucraina, în timp ce 45,9% cred că de vină ar fi și Ucraina, SUA și UE. 77,1% dintre români consideră că la noi se acordă prea multă atenție războiului din Ucraina și prea puțină atenție problemelor cetățenilor. 45,2% dintre români consideră știrile despre război în general corecte, 23,9% consideră că sunt incorecte și favorizează Ucraina, în timp ce 13,8% cred că ele sunt incorecte și favorizează Rusia. Românii sunt în continuare empatici în tragedia populației din Ucraina: după 9 luni de la începutul crizei, 74% dintre români spun că ar trebui să primim în continuare refugiați din Ucraina, dacă va fi nevoie. Și totuși, majoritatea zdrobitoare a românilor, 70,5%, vor ca războiul să fie oprit chiar și cu cedarea de către ucraineni a unor teritorii, în timp ce doar 28,2% vor ca războiul să continue până la înfrângerea Rusiei. 82,3% dintre români cred că după război situația României va fi mult mai proastă, mai proastă ori la fel, în timp ce 18% cred că va fi mai bună. 51,1% dintre români consideră că România ar trebui să își vadă de interesele ei, în timp ce 18,8% cer o mai mare apropiere de UE, iar 4,9% de SUA. Încrederea românilor în americani a scăzut de anul trecut de la 39,3% la doar 11,5%, în Germania de la 35,4% la doar 8,4%, în Franța de la 29,1% la doar 6,2%, în Moldova de la 18,4% la doar 7,2%, 54,6% dintre români cred că în viitor nu va mai fi o singură superputere mondială, ci mai multe, care se vor concura. Deși nu asistăm la o reorientare strategică a publicului din România, apare din ce în ce mai acută ideea că România ar trebui să pună accentul pe propriile interese, să fie pragmatică, să aibă agendă și să se ocupe în primul rând de interesele ei. Totul în cadrul euroatlantic, însă, nu în afara lui. Asistăm astfel la o formă de sincronizare a publicului din România cu tendințele europene tot mai evidente de repliere a populațiilor spre interesele naționale. 35,3% cred că UE ar trebui să devină mai degrabă o uniune a națiunilor cu mai multă autonomie a statelor membre, 10,6% cred că ar trebui să se desființeze, 32,4% să rămână ca până acum, în timp ce doar 21,3% vor ca UE să aibă mai multă putere. 77,1% dintre români cred că UE profită economic de România, în special anumite țări membre, în timp ce 64,5% cred că UE impune prea multe reguli României. 47,7% cred că facturile uriașe la energie sunt din vina conducătorilor, 28% din vina politicilor verzi ale UE și doar 23,9% din cauza războiului din Ucraina. 71,1% dintre români nu au încredere în Zelenski, iar 74% nu au încredere în Joe Biden. Doar 58,3% își manifestă neîncrederea în Regele Charles. 87,1% dintre români cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită„. QED. Exact ce am tot susținut încă de la începutul pandemiei. A nu fi de acord cu unele din deciziile guvernului de la Kiev nu înseamnă în mod automat că aș fi pro-rus, credeam că sloganul cine nu e cu noi e împotriva noastră e deja perimat. E bine să ai principii, numai că războiul nu se duce cu principii, ci cu arme, moarte și distrugere. E frumos să arăți către alții de pe facebook, la căldurică – atâta câtă a dat Nicușor Dan, dar în Ucraina se moare zilnic și se va muri încă ceva vreme, chiar dacă războiul se oprește acum. Acest sondaj de opinie arată că românii s-au săturat de războiul din Ucraina, pe care amerlocii îl alimentează zilnic ca să își sporească profiturile (bani pentru industria de armament – care a șomat în cei doi ani de pandemie, subjugarea economică a Europei și slăbirea cât mai mult a Rusiei!). În consecință, destui români cred că dl. Zelenski trebuie să se așeze la masa negocierilor cu dl. Putin. Despre sprijinul oferit Kievului, acesta să fie doar umanitar. Interesant este că același sondaj s-a făcut și în SUA înainte de alegeri, iar rezultatele au fost cam la fel. Altceva însă m-a șocat, (de mult nu mă mai șochează nimic, mai ales în aceste vremuri ticăloase, dar, mă rog, mă exprim și eu ca în mass-media, să zicem că m-a surprins oarecum) anume modul în care toată mass-media, parcă vorbită, a demonizat tabăra republicană, conservatoare adică, nu numai în cursul ultimelor zile, de fapt, pe toată durata mandatului dlui Biden. Întrebarea care se pune este ce folos avem noi de pe urma dlui Biden? Vor fi cumva ratele și facturile la energie mai mici? Sau prețurile la alimente de bază? Deja, chestie sesizată de mine încă de acum câteva luni, rafturile marilor supermarketuri încep să arate tot mai mult cu cele de pe la sfârșitul epocii de aur, cu sortimente tot mai reduse de marfă, de obicei din cea mai ieftină, adică mai mult munți de conserve ieftine și tot mai puține de somon și fructe de mare, ca să dau un exemplu. Vinuri franțuzești, care altădată se găseau chiar și în micile supermarket-uri de cartier, precum Chateau Neuf du Pape, cam 10€ sticla, au dispărut complet, la fel, multe alte produse din import. Presate de mass-media, marile lanțuri de magazine au motivat aceasta prin creșterea prețului acestora, de exemplu la vinuri prin lipsa sticlelor dedicate, produse în Ucraina, și alte baliverne – cu alte cuvinte, tot rușii sunt capul răutăților. În ultimele zile însă, s-a nuanțat puțin, prin aceea că, din cauza războiului, populația e mai cumpătată cu achizițiile de alimente. Deci, vrem-nu vrem, tot la război ajungem. Cum spuneam, m-a surprins modul scârbos în care toată mass-media susține pe democrați, ca și cum aceștia i-ar plăti sau românii ar trage vreun folos din toată această porcărie. Ai putea spune că febra alegerilor din State, de la jumătatea mandatului, nu-i preocupă atât de tare pe americani cât pe români, culmea! Răspunsul îl aflăm imediat, atunci când se transmite situația de pe front, atât cât se transmite. Ucrainenii care nu mai prididesc cu victoriile, obosiți deja de căsăpirea atâtor ruși. Ba mai mult, aseară la știri, au fost prezentați niște prizonieri ruși chipurile, care s-ar fi predat de bună voie ucrainenilor, pentru a scăpa cu viață. Până la urmă, azi, 9 nov., SUA au aflat primele rezultate preliminare ale alegerilor intermediare. În Senat, democrații conduc cu 48 la 47, în timp ce în Camera Reprezentanților situația este în favoarea republicanilor: 197 la 172. Primele proiecții arată că în Senatul SUA nu s-au produs schimbări majore în cazul celor 35 de locuri, dar republicanii sunt văzuți ca favoriți pentru a recâștiga controlul. Sigur, nu este vorba de o victorie categorică, pentru că astfel de victorii sunt evenimente rare, un război îndepărtat, într-o țară de care cred că majoritatea americanilor nici nu au auzit până acum, nu avea cum să producă o basculare masivă a opiniei publice și oricum, altele sunt acum problemele americanilor – avortul, militarii și sportivii transgender, interzicerea armelor de foc, etc… Dar întrebarea persistă – de ce dorința asta aproape bolnavă de a vedea România implicată într-un conflict armat cu Rusia? Pentru că eu nu văd altă motivație. Iar în cel mai fericit caz, cheltuieli militare suplimentare, care vor apăsa și mai abitir pe umerii unei populații sărăcite deja, și eventual, focoase nucleare pe teritoriul țării. Ce avem de câștigat din toată această propagandă în favoarea războiului, un război care nu este al nostru și din care, cu certitudine vom pierde și mai mult? Că de pierdut, ne-am cam făcut o idee privind în ce hal au ajuns vecinii din nord în doar 8 luni, nu mai trebuie făcut recurs la istoria recentă? Mai departe. Tot din mass-media aflăm că pe când mai-marii lumii discutau în Bali ce și cum să-și mai împartă de la ăștia mici și proști, printre care și noi, al opt miliardu-lea (sper că am scris corect) locuitor al planetei s-a născut pe pământ oltenesc, că deh! tot Craiova-i fruncea, nu Banatul. Să fim serioși! Mă rog, nu am văzut pe nimeni să pleznească de mândrie patriotică, așa că știrea a trecut neobservată, umbrită de războiul din Ucraina. Alta. 16 nov. 2022, acum două zile, carevasăzică. Ce zice DW? Citez: „Krystian Pietrzyk a fost martor al exploziei din localitatea poloneză Przewodow, la granița cu Ucraina. Doi oameni și-au pierdut viața, iar localnicii sunt în stare de șoc. Incidentul a fost provocat de o rachetă antiaeriană ucraineană. (Inițial, mass-media dâmbovițeană a insinuat că este vorba despre o rachetă rusească, apoi a întors-o, cum că ar fi de producție rusească.) Nu există indicii că racheta a fost lansată de Rusia, au declarat atât președintele Poloniei, Andrzej Duda, cât și Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg”. (Asta am aflat abia a doua zi, după ce toată prostimea, în stare de prostrație totală, a stat cu ochii beliți în televizor, așteptând să înceapă cel de-al treilea război mondial – care nu poate fi decât nuclear, adică va însemna sfârșitul omenirii, ni se tot repetă.) Nici nu se terminase buletinul de știri în care se anunțase nefericitul eveniment, că instant tefelimea, amerlocii și toți neghiobii care cred că SUA sunt buricul pământului, nu mai vorbesc de cohortele de analiști, care mai de care mai geopolitici, au început să urle în gura mare cum că explozia care avusese loc cu o seară înainte (marți, 15 nov. 2022, seara)  înseamnă activarea Articolului 5 din Tratatul NATO, care cere (rețineți verbul cere, adică nu obligă) tuturor țărilor din Alianță să intervină în cazul unui atac asupra uneia dintre ele. Mai mult, dl. Biden, într-un rar moment de luciditate, a declarat că este puțin probabil ca racheta care a lovit o fermă din Polonia și a ucis doi oameni să fi fost trasă din Rusia. De reținut că până în acel moment, al intervenției președintelui american, mass-media a tot căutat să întrețină totuși ideea că ar putea fi trasă de ruși, afirmând că foarte probabil ar putea să fie o rachetă rusească doborâtă de ucraineni, deși Moscova a dezmințit în mod categoric orice implicare în incident. Vrăjeli gen Netflix – rachetele interceptate sunt distruse complet în aer, iar fragmentele care ating solul nu provoacă explozie, dar evident, pot cauza răni serioase dacă-ți cade vreunul în cap, probabilitatea fiind însă extrem de redusă. Asta nu s-a mai explicat, deși era suficient să fi fost consultat un specialist militar. Evident că nu ăsta este scopul slugoilor amerlocilor din mass-media, care se agață și de un pai, doar-doar s-o implica direct NATO în război. Slabă speranță, neghiobilor! Dacă exista o cât de mică șansă să învingă, NATO ar fi invadat de mult Rusia, așa cum au mai făcut-o și altădată. Numai că Rusia nu e Irak, nu mai vorbesc de surprize. Pe de altă parte, dl. Zelenski a declarat tot atunci cum că racheta respectivă nu este ucraineană, ba chiar a solicitat și o anchetă, la care să participe și „partea ucraineană”, dar polonezii și americanii par să se opună. Tare de tot este nu pretenția nerușinată de a mistifica adevărații responsabili (ucrainenii) cât pretenția de a ancheta incidentul împreună cu partenerii noștri – da, exact așa spune, ca să se știe clar cine sunt comanditarii dânșilor. Mă rog, vrăjeli – actorul se crede pe platoul de filmare, numai că filmul e prost. Altele sunt chestiunile arzătoare la ordinea zilei, anume că luni, 14 nov., la Ankara, șeful CIA s-a întâlnit în mod discret cu șeful FSB, probabil pentru a pune bazele următoarelor negocieri între adevărații beligeranți din Ucraina, Rusia și SUA. Spun probabil pentru că altceva mai important nu-mi vine în minte, că doar nu problema transgender ne arde mai tare. Ba chiar eu cred că acea rachetă nu a căzut absolut întâmplător, ci din contra, tocmai pentru a arunca în aer discuțiile de la Ankara dintre cei doi tartori ai serviciilor secrete, astfel că a fost nevoie ca președintele american să intervină cu subiect și predicat. Iar polonezii par să fi înțeles mesajul – ba eu cred că l-au înțeles foarte bine, sper că și ai noștri – anume că NATO nu va interveni în caz că Polonia va fi atacată, nu mai vorbesc de România, cu alte cuvinte, am fost primiți în NATO doar pentru a fi bază de lansare a unui atac contra Rusiei și eventual, furnizoare de carne de tun, dar să ne luăm gândul că va muri vreun american apărând teritoriul românesc. Altul pare însă a fi tâlcul acestei povești, iar cheia acestuia ar putea fi retragerea precipitată și inexplicabilă a rușilor din Herson, împreună cu evacuarea populației – aparent inexplicabilă chiar și pentru unii din membrii Dumei, care au adus numeroase critici dlui Putin. Am mai spus-o și o repet, rușii nu fac nimic la voia întâmplării, chiar dacă mass-media ne prezintă exact contrariul – o bandă de zdrențăroși, eliberați din pușcărie, puși pe viol și jaf. Teamă mi-e ca rușii să nu se folosească de Herson pentru a experimenta noi arme, nu din categoria celor cu mare putere de distrugere, precum cele nucleare tactice, de care s-a făcut atâta caz, ci de arme mult mai sofisticate, precum cele electromagnetice, care nu vor omorî pe nimeni, dar vor prăji toate circuitele electronice pe rază de câteva zeci de kilometri. Sună ca într-un film de pe Netflix, dar este singura soluție și cea mai eficientă – ca să zic așa – pentru a pune capăt războiului. Nu vor ucide pe nimeni, dar vor scoate din funcțiune toate radarele de ghidare a rachetelor AA, toate computerele de ghidare, aparatura de comunicații, etc… dând și un serios avertisment occidentului să oprească ajutorul militar pentru Ucraina. Eu nu văd altă explicație. Poate să mă înșel, dar asta este impresia mea. Nu mai vorbesc de aceea că și China este interesată în cel mai înalt grad de experimentarea unor astfel de arme, mai ales că este un vis frumos să anihilezi toată forța ofensivă a inamicului fără a ucide sau răni pe nimeni. Pentru că fără comunicații, radar, computere – chiar și un portavion este un colos din fier absolut inutil. Eu așa interpretez subiectul discuțiilor dintre șefii CIA și FSB, pentru că impresia mea este că rușii nu mai vor să prelungească în mod inutil conflictul și anul viitor. Vom trăi și vom vedea dacă am avut dreptate. Până atunci să vedem ce spun și alții, citez: „Russia’s Spetsnaz special forces in Ukraine are in possession of a weapon that can knock out all electronic devices within a radius of six miles or more, said The Times, citing experts. The report added that Russian forces may be ready to use it as frustration over recent battlefield defeats mounts in their camp”. Deci, iată că nu numai subsemnatul s-a gândit la asta. Se pare că rușii au așteptat cam mult ca occidentul să se dumirească de jocul periculos al guvernului de la Kiev, care nu urmărește altceva decât să implice NATO într-un război direct cu Rusia. De asta am tot consumat cerneală contra neghiobilor care îndeamnă la așa ceva. Vor război, n-au decât să-l poarte pe cont propriu, angajându-se ca mercenari, – no problem! ambasada Ucrainei este pe Bulevardul Aviatorilor 24. Dar atât și nimic mai mult. Nu este războiul nostru. Acum eu cred că extrem de puțini, în afară de d-nii Putin și Biden, știu exact ce s-a discutat la Ankara, dar mie asta îmi pare, că rușii par să fi decis că și-au atins scopurile – dacă e să ne amintim, au solicitat doar un culoar de aprovizionare pentru Crimeea, așa că se vor putea concentra pe ce a mai rămas din Donbas. Cât despre denazificare, o vor face electromagnetic, e mai eco așa. Mai vedem în următoarele zile ce și cum. (Va urma.)