Jurnal din vremea ciumei (XCV)

Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”

(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)

Cineva, nu contează, un fost coleg, mai mulți de fapt, m-au întrebat în repetate rânduri „de ce țin cu dl. Putin?” sau mă rog, cu rușii? Sunt nevoit să repet, – a nu fi de acord cu minciunile grosolane din mass-media nu înseamnă neapărat că aș fi de acord cu acest război și/sau cu politica Kremlinului. Am explicat de fiecare dată că acest război este o treabă serioasă, pe care majoritatea românilor o tratează precum „procesul etapei” – adică precum vreun derby oarecare, Steaua vs. Dinamo sau CFR Cluj vs. Universitatea Craiova, în stilul românesc bine-cunoscut, isterie, invective și patimi. Nu pot fi de acord nici cu extinderea NATO și cu acest război proxy provocat în bună parte de SUA, purtat prin procură de Ucraina contra Federației Ruse, și am explicat de ce – în primul rând datorită faptului că Rusia nu poate pierde, iar dacă SUA, la rândul ei, nu acceptă să piardă, vom ajunge la o confruntare NATO – Rusia, iar războiul se va duce aici, pe teritoriul României, nu în Munții Stâncoși. Iată de ce eu am recomandat reținere în a susține cauza Ucrainei, adică sprijin umanitar în limita permisă de bugetul unei țări sărace și atât. Nu avem nevoie nici de Ucraina în NATO și nici de baze nucleare pe teritoriul țării, asta în situația cea mai fericită. De asemenea, sunt extrem de deranjat de isteria anti-rusă, cauzată între altele de analfabetismul funcțional și cunoașterea simplistă și simplificată a istoriei propriei țări, așa că voi fi nevoit să fac câteva precizări suplimentare privind ceea ce va urma. Chiar dacă nu este vorba [încă] de cel de-al treilea război mondial, prin amploarea acestuia, dar mai ales datorită faptului că se duce pe teritoriul bătrânului continent, este clar că se va încheia cu o nouă reîmpărțire a sferelor de influență în Europa și în lume, am mai atacat pe alocuri acest aspect. Oricâți bani s-au băgat într-o propagandă deșănțată privind succesele armatei ucrainene, Rusia avansează încet, dar sigur, bifând unul câte unul obiectivele stabilite inițial, așa că orice iluzie privind pierderea războiului de către Rusia este exclusă și exclusă a fost din start. Nici nu se pune problema ca Ucraina să câștige acest război, cum afirma dl. Mircea Geoană însuși, negru pe alb – eu sper că a fost doar o metaforă – nici măcar moral, pentru că vor avea grijă rușii să scoată la iveală dovezi suficiente privind crimele ucrainenilor, inclusiv. Chiar zilele astea am văzut oarece interviuri cu cetățeni din Bucha, care contrazic categoric ceea ce s-a tot vehiculat prin mass-media privind așa-zisele crime ale rușilor. Am văzut cu claritate asta încă din prima clipă a invaziei – și iar repet, a fi cu picioarele pe pământ nu înseamnă că aș fi de partea rușilor [dar nici a ucrainenilor] – atâta doar că sunt ceva mai realist decât media, pe de o parte datorită vârstei, cât și faptului că am asistat la multe războaie. Cu minciuni grosolane gen bunicuța cu plăcințele otrăvite nu se câștigă un război, nu se câștigă nimic de fapt, decât cel mult oroarea oricărui ins cu capul pe umeri față de astfel de invenții sinistre. Exclus deci ca Ucraina să câștige ceva, cât mă tem să nu piardă mai mult decât a pierdut deja. Aseară am văzut un film de cca. 20 de minute, un documentar care arăta cum viața revine la normal în Mariupol. Dacă nu s-ar fi văzut pe ici și colo [destul de rar, zic eu, dovadă că propaganda a avut grijă să exagereze cu distrugerile] urmele exploziilor rachetelor și obuzelor, nici n-ai fi zis că în urmă cu câteva săptămâni s-ar fi dat lupte grele prin zonă. Practic, unde a pus piciorul rusul, nu mai dă înapoi. Deocamdată Rusia a atins niște obiective strategice deosebit de importante, la care nu va renunța prea curând: marea Azov, securizarea Crimeei, insula Șerpilor, distrugerea infrastructurii de apărare a Ucrainei. Iar războiul va continua până când Rusia își va atinge toate obiectivele, asta îmi este foarte clar. Indiferent de sancțiunile occidentale și/sau armele trimise Ucrainei. Și exact ce spuneam și altă dată, cu cât războiul se prelungește iar pierderile rușilor cresc și ele, cu atât aceștia vor urca pretențiile, astfel că Ucraina s-ar putea să se reducă la zona din jurul capitalei Kiev. Ce s-a dorit și unde s-a ajuns? Dl. Zelenski a fost adus la putere tocmai pentru a face un compromis oarecare cu rușii pentru a pune capăt conflictului din estul Ucrainei – am spus-o și o repet, era suficient doar să scoată dezideratul aderării la NATO din Constituție și să prevadă în textul fundamental un număr de parlamentari ai minorităților proporțional cel puțin cu numărul membrilor acestora. Chestiune de altfel, obligatorie pentru eventuala aderare la UE. A procedat exact invers, iar rezultatul se vede. Citez din mass-media franceză, ceva mai realistă decât cea autohtonă: „Trupele ucrainene se retrag din Severodonetk și astfel își recunosc de fapt epuizarea în fața ofensivei trupelor ruse, dar s-ar putea [rețineți condiționalul-optativ] ca acestea din urmă să nu poată exploata momentul dificil al adversarului și să schimbe cursul războiului, scria vineri France Presse, citând mai mulți analiști occidentali. Aceștia avertizau de mult timp că ploaia de proiectile rusești va sfârși prin a uza moralul, unitățile și echipamentele armatei ucrainene. Căderea unui oraș, după săptămâni de lupte sângeroase, este așadar ceva logic. ”Unitățile ucrainene sunt epuizate, însângerate. Ele au înregistrat pierderi teribile, cu batalioane întregi complet neutralizate”, au existat unități compuse din 300-400 de soldați din care acum mai sunt apți de luptă doar vreo 20, constata un ofițer superior francez care a vorbit cu condiția anonimatului. QED. Urmează bine-cunoscutele speculații – fără mobilizare generală, nici rușii nu pot obține o victorie decisivă, dat fiindcă și ei ar avea resursele epuizate, soldații sunt cu moralul la pământ, etc… minciunile obișnuite. Un alt păcălici, Boris Johnson, prim-ministrul Regatului Unit, și-a exprimat îngrijorarea că Ucraina ar putea fi obligată să încheie cu Federația Rusă o ”pace rea”. Acum câteva zile era de altă părere. Chiar mă întreb – oamenii ăștia, care au tot felul de specialiști și servicii secrete la dispoziție – să nu știe mai mult decât un postac de pe facebook? Nu cred că nu știu, ba eu cred că au știut încă din 2014 ce va urma, iar astfel de declarații sunt doar la deruta prostimii. Mai departe – el [Boris Johnson] a apreciat că dacă președintele Rusiei, Vladimir Putin, va reuși să își atingă obiectivele din Ucraina, vor fi consecințe periculoase pentru securitatea internațională și va avea loc „un dezastru economic pe termen lung”, informează agerpres. He! he! he! e doar începutul – inflație reală de min. 50%, vor vedea ei la toamnă. Vremea cretinilor. Alaltăieri, știre ocazionată de o decizie „istorică” a Curții Supreme a SUA, toate canalele mass-media titrau cu litere de-o șchioapă, citez: „Dreptul la avort nu mai e constituțional în SUA”. Nu este de mirare, într-o țară cu doi inși din trei analfabeți funcțional. În primul rând că nu există nicăieri în lumea asta vreun așa-zis drept la avort. În trecut, pornind [și] de la preceptele biblice în țările creștine, sau de la alte principii religioase și etice în restul țărilor, s-a considerat avortul o crimă, iar autorul a fost tratat ca atare. În Franța, o femeie care provoca avorturi a fost decapitată public prin anii ’40 ai secolului trecut. (Marie-Louise Giraud, decapitată pe 30 iul. 1943 pentru provocarea a 27 de avorturi.) Practic, după cel de-al doilea război mondial, în lumea occidentală, treptat, s-a procedat la o revizuire a legislației în domeniu, prin dezincriminarea avortului, fie totală, fie prin reducerea pedepselor. Nu a existat niciodată vreun așa-zis „drept la avort” și nici nu poate exista. Avortul este o crimă indiferent de circumstanțe, să fie clar acest lucru. Faptul că anumite legislații sunt mai mult sau mai puțin tolerante față de avort, nu înseamnă că ar exista vreun așa-zis drept. Se tot vorbește, ca și în cazul căsătoriei între homosexuali, de chestiuni marginale, gen copilul rezultat în urma unui viol sau în urma unui incest, ca și cum toate sarcinile „nedorite” ar rezulta astfel – atunci spun și eu – de ce trebuie omorât copilul? care nu are nici o vină? Poate fi dat spre adopție, dacă nimeni nu îl dorește, pentru că, repet din nou, avortul este o crimă. De asemenea, se tot vorbește de fetițe de 12-13 ani rămase însărcinate. Cumva, dacă se liberalizează total avortul, astfel de „fetițe” lipsite de educație elementară, sexuală inclusiv, nu vor mai face copii la vârsta la care ar trebui să-și vadă de școală? Stupid game! Practic, Curtea Supremă a SUA a decis că în celebra “cauză Roe”, din urmă cu 50 de ani, se stabilise „în mod flagrant greșit” că avortul ar constitui un drept constituțional,- REPET – Constituția SUA nu cuprinde nici cea mai vagă referire la avort. Decizia nu interzice propriu-zis avortul, ci statuează că reglementarea regimului juridic al acestuia va redeveni politică – fiind redată „reprezentanților aleși ai poporului”, adică legislativelor statale, așa cum și este democratic de fapt. Dacă într-un anumit stat să zicem, majoritatea cetățenilor consideră avortul o crimă, atunci legislativul statului respectiv poate adopta o legislație în consecință, atâta doar. Alta. Două sute de focoase tactice nucleare sunt depozitate în țările europene, iar Rusia și Belarus sunt obligate să le asigure securitatea în acest sens, a declarat sâmbătă președintele rus Vladimir Putin. Citez: „În Europa, americanii au 200 de muniții tactice nucleare, în principal bombe atomice în șase țări europene membre ale blocului NATO nord-atlantic. Pentru posibila lor utilizare, au fost pregătite 257 de aeronave, și nu numai americane, ci și aceste țări pe care le-am menționat în Europa”, a declarat el în timpul discuțiilor cu omologul său belarus Alexander Lukashenko la Sankt Petersburg, relatează Interfax. Da, cam așa devine chestiunea, iar eu nu m-aș simți mai în siguranță cu focoase nucleare, fie ele și tactice, pe teritoriul României. Este vorba strict despre armele nucleare americane, nu despre cele ale francezilor și britanicilor. Concomitent, propaganda anti-rusă continuă pe toate canalele. O oficină antivaxx și anti-sistem, extrem de activă în pandemie, despre care am mai discutat aici, despre naționaliști.ro este vorba, titrează: „Putin este terminat. Se anunță noi LOVITURI pentru liderul de la Kremlin”. Da! Mai vedem noi cine e terminat la iarnă. Ca și cum rușii nu ar fi dat de pământ cu toate „previziunile” atâtor și atâtor „specialiști” – nu trebuie parcurse decât „sintezele” publicate zilnic pe contributors, unde dl. Mircea Geoană ținu și dânsul să-și dea cu presupusul, citez: „Din păcate, anticipăm un conflict de lungă durată, tot mai mult un război de atriție, (sic! atriție – dex – termenul există, dar nu este explicat, în alt loc însă se dau cele două sensuri, respectiv 1. acțiunea de a îndepărta prin ficțiune sau frecare – trebuia fricțiune, nu ficțiune. și 2. reducere imprevizibilă și incontrolabilă a forței de muncă, ar vrea să spună uzură, dar a preferat acest import prețios și tâmpit totodată) în care pierderile de ambele părți continuă să fie semnificative, un război dominat de artilerie și mici mișcări de trupe, avans-repliere, dar de ambele părți nu există suficient de multe forțe ca una dintre cele două părți să câștige decisiv pe terenul de luptă”, a declarat Mircea Geoană vineri, la Cluj-Napoca, răspunzând întrebărilor jurnaliștilor, potrivit Agerpres. Da, din nou aceleași teorii tâmpite. Cine a spus că Rusia trebuie să ocupe Ucraina într-o zi? Eu cred că responsabilii militari ruși știu ei mai bine ce-i de făcut, după cum sunt convins că și sancțiunile occidentale și sprijinul militar american au fost luate în calcul. Ce mi-este clar, este că rușii nu vor face oferte serioase de pace câtă vreme nu-și vor fi atins toate obiectivele definite inițial. Alta, de ultimă oră! Citez: „Kaliningrad, care se învecinează cu state din Uniunea Europeană și se bazează pe căile ferate și drumurile care traversează Lituania pentru majoritatea mărfurilor, a fost izolat de o parte din transportul de marfă din Rusia continentală începând cu 17 iunie, în urma sancțiunilor impuse de Bruxelles, scrie Reuters. (…) În timp ce puterile occidentale s-au angajat să ia apărarea Ucrainei, reiterându-și hotărârea atât la summiturile G7, cât și la summiturile NATO din această săptămână, se dovedește dificil pentru Europa atât să mențină sancțiunile stricte, cât și să evite o nouă escaladare cu Rusia”. Acest fapt este cât se poate de evident și el indică clar că țările europene, în ciuda declarațiilor belicoase ale Poloniei și țărilor baltice, nu sunt dispuse și nici nu pot susține o confruntare militară cu Rusia. QED. A câta oară? Eu cred că dl. Putin a avut toate acestea extrem de clar în minte atunci când a decis invazia. Mi-este clar că în cazul în care Lituania ar fi insistat cu blocada, chiar și riscând o confruntare „micuță” cu NATO, Rusia ar fi intervenit militar pentru a crea un coridor de aprovizionare terestră pentru enclava Kaliningrad. Spre deosebire de polonezi, cred că lituanienii au clar în minte episodul Gdansk care a condus la izbucnirea celui de-al doilea război mondial și la desființarea Poloniei ca stat. Asta e! Trist, dar adevărat – invariabil, peștele cel mare îl înghite pe cel mic. Sigur, NATO a anunțat la summit-ul de zilele trecute o sporire a forțelor militare în Europa, de la 100.000 la 300.000 de militari, cu cheltuielile aferente suplimentare, suportate de statele „protejate”. Acuma, eu nu cred că Europa ar putea suporta astfel de cheltuieli, cred că mai degrabă este vorba despre 100.000 de militari americani (și această cifră mi se pare exagerată) plus forțele naționale. Cert este că în România, cu toată suplimentarea promisă, nu vor fi mai mult de, să zicem, 10.000 militari NATO, din care max. 2/3 operativi, care se vor adăuga celor 70.000 de militari români activi, echipați preponderent cu material din epoca sovietică. Menționez doar cele 400 de tancuri, majoritatea de tip TR-85 (tancul românesc md. 85.) Se afirmă că „varianta modernizată a acestui tanc, TR-85M1 „Bizonul”, este compatibilă cu standardele NATO”. Habar nu am ce poate însemna asta, posibil o armonizare a armamentului și comunicațiilor, dar inginerește vorbind, platforma datează de jumătate de secol, iar performanțele sunt departe de chiar și cele mai vechi tancuri NATO, nu mai vorbesc de cele rusești. Azi, 30 iun. 2022. Mass-media titrează cu litere de-o șchioapă, citez: „Ultimii apărători ai Severodonețkului s-au retras ascunși în bărci, în puterea nopții. „Suntem fericiți că am rămas în viață””. După luni întregi de lupte aprige, sâmbătă, primarul orașului a anunțat că Severodonețk a căzut pe mâinile invadatorilor. “Orașul a fost în întregime ocupat de ruși”, a declarat Oleksandr Striuk la televiziunea ucraineană. Tot în după-amiaza de sâmbătă, separatiștii proruși au anunțat că, împreună cu forțele ruse, au luat controlul uzinei chimice Azot din Severodonețk și au evacuat mai mult de 800 de civili care se refugiaseră acolo. Alta, citez: „”Pe 30 iunie, într-un gest de bunăvoință, forțele armate ale Federației Ruse și-au îndeplinit misiunea pe Insula Șerpilor și s-au retras din garnizoana unde se aflau staționate aici. Astfel, Federația Rusă demonstrează întregii comunități internaționale că nu dorește să împiedice eforturile ONU de organizare a unui coridor umanitar destinat exporturilor produselor agricole din Ucraina”, a declarat purtătorul de cuvânt al ministerului rus al Apărării, generalul-locotenent Igor Konașenkov”. Imediat pe net, comentariile – în principal că rușii s-ar fi retras datorită noilor arme primite de ucraineni. Exact ce spuneam, se dorește [de ambele părți] ca Ucraina să lupte „până la ultimul ucrainean”, iar dacă de partea Moscovei acest deziderat este explicabil, de partea conducerii de la Kiev nu pare a fi decât acela de a arăta „dârzenie și eroism” cu prețul distrugerii propriului popor. Dacă ăsta este prețul acceptării în UE și NATO, eu m-aș lipsi foarte bine, pentru că dreptul la viață este mai important decât dreptul asupra teritoriului. Pot accepta, până la un punct, un război de apărare, dacă acesta nu poate fi evitat, dar nu pot accepta sacrificarea inutilă după cât se vede, a zeci și zeci de mii de vieți, în marea lor majoritate, tineri în putere. Evident că de partea ucraineană, totul este prezentat ca o mare victorie în fața rușilor. Mai vedem noi, atunci când se va trage linie. O analiză aproape exhaustivă a războiului din Ucraina. Am dat de ea azi chiar. Cu cifre, inginerește. O analiză care, prin consecințele ei, ne dă fiori. Autorul este un anume Scott Ritter. Omul are un articol dedicat în wikipedia, citez: „William Scott Ritter Jr. (born July 15, 1961) is a former United States Marine Corps intelligence officer and convicted sex offender. He served with the United Nations implementing arms control treaties, with General Norman Schwarzkopf in the Persian Gulf during Operation Desert Storm, and in Iraq, overseeing the disarmament of weapons of mass destruction (WMD), as a United Nations weapons inspector, from 1991 to 1998″. Da, impresionant, mai puțin chestia cu sex offender, care, din ce am citit, îmi pare mai mult o înscenare – am mai discutat asta – la 18 ani fără o oră ești sex offender, după o oră nu mai ești, în timp ce la noi, cu complicitatea autorităților, țigăncile se căsătoresc la 14 ani. În fine, mai puțin mă interesează ce a făcut sau nu omul, cât ce spune. Voi cita fragmente ample din considerațiile respectivului, dat fiindcă sunt ale unui specialist de primă clasă – chestiune dovedită de biografia respectivului cu prisosință. Citez: „Deci când vorbim de conflictul dintre Rusia și Ucraina trebuie să înțelegeți că, indiferent de discursurile pe care le auziți din partea lui Zelenski și a consilierilor lui, Ucraina nu va învinge Rusia. Ei nu vor putea să scoată Rusia din țară. Dar Ucraina poate câștiga acest conflict prin faptul că nu îl pierde. [Doar?] Occidentul s-a concentrat pe anumite narațiuni despre vitejia ucrainenilor: cum ucrainenii ucid ruși la grămadă, cum distrug mai multe tancuri decât rușii ar putea vreodată să producă. Toate astea au fost minciuni. Da, rușii au pierderi, e război. Nu numai că e război, dar e acel tip de război care nu s-a mai desfășurat de zeci de ani. (…) Rusia va insista pe schimbări în constituție, indiferent de forma statală pe care o va avea Ucraina după ce se termină conflictul. (…) Deci Rusia a vorbit de denazificare. De asemenea, au vorbit despre demilitarizare. Orice element de infrastructură NATO în Ucraina, orice element NATO, orice rămășiță de locație NATO – fie că vorbim de locații de antrenament, de organizare, de depozitare a echipamentelor – vor fi eliminate. Ucraina nu va mai avea nici o rămășiță de prezență NATO. Armata ucraineană va fi desființată și curățată de orice aparatură NATO. Tot acest echipament pe care noi (americanii) îl trimitem – în valoare de miliarde de dolari – va sfârși fie distrus fie capturat de Rusia. (…) Ultimul punct, desigur, este ca Ucraina să adopte o neutralitate permanentă față de blocurile militare. Ucraina nu poate niciodată să intre în NATO. Acestea sunt obiectivele Rusiei în Ucraina, iar Rusia a spus în mod repetat că operațiunea militară specială nu se va sfârși până nu sunt îndeplinite toate obiectivele”. Clar de tot! Mai departe, despre războiul propriu-zis. Citez: „Acest conflict nu s-a intenționat a fi un război împotriva poporului ucrainian sau națiunii ucrainene. Faptul că s-a transformat într-un război e vina conducerii ucrainene și a NATO. Faptul că NATO trimite aceste echipamente grele va duce la distrugerea Ucrainei. (…) Cum am mai spus, rușii câștigă, controlează situația. Rusia a dominat cifrele războiului din prima zi. Când a început conflictul, pierderile ruse față de cele ucrainene erau într-un raport de 1 la 6. La fiecare rus care murea, erau șase ucraineni care mureau. Acum această rată e undeva cam la 1 la 15-20. Douăzeci de ucraineni mor la fiecare rus mort. (…) Acest conflict s-a transformat într-un război de artilerie. (…) Ca să vă dau un exemplu de ce Ucraina nu va câștiga niciodată acest conflict, e de ajuns ca cineva să se gândească la faptul că Ucraina lansează aproximativ 5.000-6.000 de proiectile de artilerie pe zi. E o cantitate mare. Dar Rusia trage aproximativ 60.000-75.000 proiectile de artilerie pe zi. Ca să vă dați seama ce înseamnă asta, în timpul războiului din Golf (unde SUA au adus pe teatrul de operațiuni 500.000 de soldați, care nu e o armată mică), numărul total de proiectile de artilerie pe care le-a tras Armata SUA, în toată operațiunea ”Furtună în Deșert” a fost 60.000. Deci Rusia trage mai mult de atât numai într-o singură zi. (…) Ucrainenii au cerut 1.000 piese de artilerie, întregul inventar de artilerie al Armatei SUA. Armata terestră și Marina de-abia dețin împreună 1.000 piese de artilerie. Deci ucrainenii ne cer să le dăm toate piesele de artilerie din arsenal. Ei cer 500 de tancuri. Dacă aduni toate tancurile din Anglia și din Germania, nu ajungi la 500. Ucrainenii vor mai multe tancuri decât au împreună Anglia și Germania. (…) Iar armata rusă nu cere echipament de la nimeni, ei îl dețin. Deci noi (americanii) pur și simplu dăm echipament pentru ca rușii să-l distrugă, și-l vor distruge și în continuare”. Despre scopurile Kremlinului, declarația „președintelui” Republicii Donețk, citez: „1. Operațiunea militară specială se va încheia cu aproximație la sfârșitul anului. (…) 2. Nu ne putem opri la granițele Donbas-ului, trebuie să îndeplinim misiunea. Trebuie să mergem și să le distrugem armata. 3. Operațiunea militară specială nu se va încheia până când Rusia nu controlează toate aceste localități precum Harkov, Odessa, Dnieptropetrovsk – unde sunt populații rusești mari. 4. Când toate astea se încheie, Ucraina nu va mai exista ca stat. 5. Zelenski va fi arestat și judecat ca criminal de război. Chestia e că rușii, spre deosebire de ucraineni, au capacitatea să facă toate astea. Și le vor face„. Concluzia: „NATO și Statele Uite se confruntă cu tipul de înfrângere morală și fizică din partea Rusiei care probabil că va duce la sfârșitul NATO”. Da, cam acest lucru îl gândesc și eu. Chiar dacă nu exclud total ipoteza ca SUA să nu poată suferi înfrângerea și să intervină direct în conflict. Nu spun decât atâta – n-au decât să încerce! Vom vedea iară sicrie venind pe bandă rulantă, exact ca în Vietnam. Dar eu cred că SUA pot suporta și această înfrângere după ce s-au retras din Afganistan. Mai ales că scopul a fost doar de a slăbi Rusia. Problema lor este China, nu Rusia. Orișicât, era un calcul pe care puteau să-l facă și autoritățile de la Kiev. Mă bucur și nu prea, pentru că din nou suntem în tabăra opusă rușilor, chiar dacă omul îmi dă dreptate 100%. Repet, nu pentru că mi-ar plăcea în mod deosebit politica Kremlinului sau că aș fi de acord cu acest război, ci pentru că, în ciuda declarațiilor belicoase ale dlor Biden și Johnson, sfârșitul acestui conflict militar este cât se poate de previzibil, iar noi suntem în prima linie, iar SUA e departe. Ba s-ar putea ca acest război în toată regula să se sfârșească în câteva luni, pentru că dl. Scott Ritter nu a ținut cont de factorul uman, care este determinant – cu alte cuvinte, s-ar putea ca rușii să distrugă întreaga armată ucraineană, ca și pe cei dispuși sau obligați să se înroleze, cu câteva luni bune înainte de sfârșitul anului. Exact ce spuneam într-un post anterior – poate da occidentul toate cele 3.000 de tancuri de care dispune, de unde vor scoate ucrainenii peste noapte 12.000 de tanchiști? Asta este situația și am fost băgați indirect în acest conflict [și] de NATO, fără să avem absolut nici o tangență cu conflictul dintre Kiev și Kremlin. Sigur, este prețul pe care trebuie să-l plătim în calitate de membri NATO și nu cred că SUA vor continua prea mult această politică vis-à-vis de Rusia, politică cât se poate de imprudentă și aventuristă, mai ales după încheierea războiului și după contorizarea pierderilor suferite de Occident. Nu credeți? Mergeți la o stație de benzină și întrebați-i pe cei ce alimentează cât de fericiți sunt sprijinind sancțiunile contra Rusiei prin prețul majorat cu 50% la benzină și 60% la motorină. Nu mai vorbesc de restul prețurilor și tarifelor trase în sus de creșterile de prețuri la carburanți. Și vom vedea și mai abitir la iarnă și la ratele scadente la bănci. (Va urma.)