Jurnal din vremea ciumei (LXXXVI)

Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”

(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)

9 mai 2022. Parcă niciodată nu am așteptat ziua asta cu mai multă nerăbdare. Sper ca în următoarele zile rușii să înceapă să scoată dovezile și ca tot acest eșafodaj al minciunii, construit de mass-media aflată în ghearele americanilor să se surpe precum un castel de nisip. Ieri, un neisprăvit – om cu școală – mă contra pe facebook, afirmând că, folosind armele-minune primite de la americani, ucrainenii ar fi întors soarta războiului, urmând ca în scurtă vreme să bombardeze Moscova. Le-am arătat hărți, lui și ciracilor respectivului, hărți preluate de pe chiar situl ISW, dar nu am reușit să-i conving, oamenii susțineau sus și tare că ucrainenii vor invada cât de curând Rusia, urmând să o împartă precum s-a împărțit Coreea, între o Rusie putinistă și una anti-putinistă, susținută de Ucraina și NATO. Da, deja Moscova este înconjurată iar mâine rușii vor defila strigând îndurare către bravii ucraineni, stați liniștiți, a fost o glumă doar. Nu mai e mult, le spuneam, mâine, mercenarii străini și cei ai așa-zisului „batalion Azov” vor defila fără centură, precum pușcăriașii, în calitate de prizonieri de război, la sfârșitul paradei, sper. Dacă la nivel de 60% din populație analfabetă funcțional și avidă de can-can-uri au prins povestioare gen bunicuța cu plăcinte otrăvite, – normal, zic eu, cine mai știe să citească o hartă, când toți au GPS la smartwatch? atunci, voi face o mică sinteză. 1. Rușii au distrus încă din prima oră a invaziei toată infrastructura militară a Ucrainei – depozite de armament, baze de antrenament, aerodromuri, centre de comandă, etc., cu care ocazie au eliminat sau scos din luptă majoritatea liderilor militari. Bateriile de rachete S-300, trimise ulterior de Slovacia, în valoare de multe zeci de milioane, au fost distruse imediat ce au trecut granița. 2. Lovitura inițială înspre Kiev a fost pură diversiune, pentru a prinde din două părți mercenarii străini și „batalionul” Azov, cu efectiv de cca. 60.000 de oameni, cam cât armata terestră a României. În plus, flota mării Azov, comasată în larg, a interzis salvarea acestora pe mare. 3. Asediul Mariupol-ului a durat atâta, nu pentru că rușii ar fi „varză”, cum se afirmă peste tot în mass-media, ci pentru a-i prinde pe toți cei enumerați vii și pentru a culege probe complete și exhaustive privind laboratoarele pentru arme bacteriologice. Harta de ieri, publicată de ISW, este mai mult decât elocventă. Iar scutul de la Deveselu, cu care țin să ne liniștească somnul [rațiunii] ai noștri inconștienți guvernanți, este anti-balistic, partea proastă este că majoritatea rachetelor rusești actuale, cu rază medie și lungă de acțiune, sunt hipersonice și ne-balistice, așa că pot evita orice contra-lovitură, s-a explicat asta și la tv cam cu jumătate de gură, adăugând imbecilitățile obișnuite. Sigur, peste 4-5 ani se vor putea contracara probabil, dar pe moment sunt invulnerabile. Aseară la știri, dl. Zelenski a afirmat negru pe alb că rușii au luat 500 de mii de inși cu ei în Rusia, prizonieri sau captivi sau ostatici – asta nu mai spune, dar asta lasă să se înțeleagă. Sigur că dl. Zelenski exagerează de 5-10x și că rușii au luat mult mai puțini, max. 50 de mii. Chiar civilii transferați ieri din Azovstal au declarat că rușii au liste cu amprente și fotografie cu zeci de mii de inși, nu este clar? Rușii au pierdut max. 2.000 de oameni de la început, atâta apreciez pe moment, vom vedea în următoarele zile, iar la 50k prizonieri, orice militar vă va spune că e victorie categorică. Între timp, încep să se confirme temerile mele cele mai îngrozitoare. Aseară chiar, mass-media a publicat declarația unui mercenar croat, capturat de ruși, despre membrii batalionului Azov, declarație reluată la tv croată: „Am mai auzit și tot felul de lucruri îngrozitoare pe care le fac locuitorilor civili. Personal, nu am văzut astfel de lucruri, dar mi-au arătat înregistrări video, erau chestiuni îngrozitoare pe care le făceau. O cruzime groaznică”, a adăugat el. Elocvent, nu? Format inițial ca o miliție voluntară în data de 5 mai 2014, Detașamentul de Operațiuni Speciale „Azov”, cunoscut și sub numele de Batalionul Azov [sau Regimentul Azov], este un grup paramilitar de extremă dreaptă [chestiune mai puțin importantă, având cel mult oarece conotații ideologice și propagandistice] ai cărui membri s-a făcut cunoscuți pe plan extern atât prin caracterul neonazist puternic afirmat, [iar nu mă interesează – cu alte cuvinte, nu interesează ce declară și ce simboluri afișează, cât mă interesează cum acționează] cât și prin crimele de război comise în timpul luptelor din Donbas. Oare așa a fost, întreb eu? Adică crimele ucrainenilor din batalionul Azov au trezit cumva vreo reacție din partea oficialilor de la Bruxelles, Londra sau ONU? Federația Rusă, prin reprezentanții ei legitimi, a adus în fața ONU dovezi irefutabile privind crime îngrozitoare comise de aceștia și nimeni nu s-a sinchisit, mai ales acum, când toți vor să vadă sânge de rus. Gruparea, provenind inițial din galeria de ultrași a echipei FC Metalist Harkiv, sprijinită inițial de ministrul de interne al Ucrainei, a crescut treptat ca efectiv, fiind ulterior integrată în structurile militare ale statului ucrainean, în calitate de „soldați de nădejde”. Înainte de 2014, dar și după, gruparea, împreună cu suporterii acesteia, s-a făcut cunoscută prin atacuri cu bâte și topoare asupra taberelor de romi, chestiune extrem de bine documentată, se pot găsi pe youtube filme extrem de detailate ale „acțiunilor” grupării, menite să înspăimânte membrii comunității rome. Iar atacurile au continuat, vizând ulterior și membri ai „comunității” LGBTQ, toate, tratate cu îngăduință sau cel puțin cu indiferență, de opinia publică internațională. Pentru că toate acestea au fost cazuri izolate mai degrabă, de o gravitate extremă fără doar și poate, mai ales că au fost încurajate de autorități, în raport cu atrocitățile comise contra populației rusofone din Ucraina. Trebuie spus că încă de la începutul conflictului, în 2014, populația civilă a continuat să fie principala victimă a acestui conflict. Deși acuzațiile variau de la procese inechitabile, transferuri de proprietate sub presiune și amenințări, până la jafuri, tortură și execuții, un singur lucru comun lega toate aceste probleme: batalioanele voluntare proaspăt înființate și adoptate oficial în armata ucraineană. Guvernul ucrainean nu doar că a refuzat să investigheze aceste fapte, ba din contra, a fost părtaș la abuzuri, dând liber extremiștilor în a acționa după bunul plac. Rapoartele Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul Oficiului ONU au fost publicate începând cu aprilie 2014 și continuă să fie publicate chiar și în prezent. Concomitent, au apărut și primele îngrijorări cu privire la deținerile făcute de aceste formațiuni, dar și de alte structuri ale armatei ucrainene. În spațiul public au apărut mai multe declarații cu privire la persoane deținute fără motive temeinice și închise în locuri și condiții „improprii”. O lună mai târziu, oficialii menționau într-un nou raport (paragraful 57) faptul că Biroul Procurorului Militar, responsabil pentru investigarea crimelor comise de armata ucraineană, nu a făcut nici un efort în a investiga acuzațiile (jaf, detenția arbitrară și rele tratamente) aduse batalioanelor Azov, Aidar, Slobodskaya și Sahtarsk. Cazurile prezentate în aceste rapoarte, de o brutalitate înspăimântătoare, poate nu chiar atât de numeroase pe cât s-a tot vorbit, dar totuși suficient de numeroase, câteva zeci/raport, ar fi trebuit să trezească atenția occidentului. Ce s-ar fi întâmplat dacă, să zicem, la parada „mândriei gay” de astă vară din București, la care am participat și eu în calitate de fotograf al „evenimentului”, vreunul din participanți ar fi fost agresat de unul din spectatori să zicem – o palmă peste ochi numai – cum ar fi vuit toată mass-media occidentală cum că românii sunt rasiști, antisemiți și bigoți, neputând să înțeleagă cum pot fi alții „altfel” decât media. Încă de la începutul conflictului, SUA a început să trimită ajutoare sub diverse forme Ucrainei pentru a o sprijini în lupta împotriva susținătorilor proruși. Pe 7 decembrie 2015, Casa Albă a publicat un raport oficial (toate rapoartele se găsesc pe net) de informare asupra fondurilor trimise în Ucraina. Conform acestuia, de la sfârșitul mandatului președintelui Viktor Ianukovici din 2014, Statele Unite ale Americii au angajat oficial 2 miliarde de dolari sub formă de garanții și 760 milioane de dolari sub formă de asistență tehnică și de securitate pentru Ucraina. Ca să vedem că aceste „ajutoare” – militare și „dezinteresate” nu au fost ocazionate de agresiunea Rusiei, ci că ele datează încă din 2014, moment în care, practic, NATO s-a aflat în război nedeclarat, prin intermediul grupării Azov, cu populația rusofonă din estul Ucrainei și sunt nevoit să subliniez că încă din 22 dec. 2017 administrația Trump a aprobat aprovizionarea Ucrainei cu rachete antitanc Javelin, punând astfel capăt unei dezbateri ce dura de aproape trei ani (dacă SUA ar trebui să aprobe vânzarea de arme letale sau nu în Ucraina). Cu câteva zile mai înainte, Departamentul de Stat al SUA anunța aprobarea unui transport considerabil de puști cu lunetă, muniție și accesorii pentru Ucraina. Opozanții președintelui Donald Trump au încercat să-l discrediteze pe acesta, lansând în spațiul public ideea că este direct responsabil de vânzarea de arme letale către Ucraina, însă mai multe dovezi au arătat că această vânzare fusese începută încă din 2015, de către administrația Barack Obama, ca să vedem că, indiferent de orientare politică, în ceea ce privește dl. Putin, toți președinții americani au manifestat unitate de vederi, cum că acesta din urmă trebuie belit, indiferent de prețul plătit. Un alt furnizor important de armament pentru cei din Azov este Lituania, acesta fiind de altfel singurul guvern care a furnizat direct arme letale Ucrainei încă din 2014. În 2016, Lituania a alimentat forțele ucrainene cu 60 de mitraliere KPV-14.5 Vladimirov și 86 de mitraliere portabile Degtyaryov 12.7 mm. (Presc. ДШК, : Дегтярёва-Шпагина Крупнокалиберный, o armă teribilă). Pe lângă acestea, Lituania a livrat și 150 de tone de muniție. În nov. 2017 Lituania anunță un nou transport de 7.000 de puști Kalashnikov, aproximativ două milioane de cartușe, 80 de mitraliere, dar și mai multe mortiere și arme antitanc. Ce să spun, alți inconștienți care se cred mari și tari sub umbrela NATO. Numai că, atunci când – doamne-ferește! – militarii NATO vor fi alungați sau mă rog, vor opera o „retragere strategică”, precum au făcut în Afganistan, Lituania va rămâne pe loc, la doar 500 km de Moscova, urmând a plăti oalele sparte, pentru că rușii nu uită și nu iartă nimic. Etc., etc. De remarcat că absolut nimeni nu a ridicat aceste probleme în mass-media românească, deși rapoartele ONU sunt publice, menționând doar în treacăt ideologia „radicală” a membrilor așa-zisului „batalion”. Ce mai pot spune? Sper ca FSB-ul să fi capturat cât mai mulți și să-i trimită pe toți în fața justiției. Să observăm că nu am pomenit nimic de crimele acestora începând din data de lansare a „operațiunii speciale” de „denazificare” a Ucrainei, doar le-am intuit pe ici și colo, așteptând dovezile, care nu vor întârzia să apară. Deja Kremlinul a anunțat oficial încheierea anchetei privind cele întâmplate la Bucha. De dimineață, pe facebook, dl. Th. Paleologu, pe la ora 10, ținu și dânsul să-și dea cu părerea despre această zi aniversară, citez: „9 mai 2022 va rămâne o zi a infamiei în istoria Rusiei, o zi în care sunt glorificate fără nici o rușine atrocitățile și crimele armatei ruse în Ucraina”. Știe dânsul mai bine cum stă treaba cu războiul, că doar își ia informațiile din mass-media, cred că nici măcar nu a făcut armata, o fi făcut-o pe Netflix ca și restul, poate. Din nou lunetistul-minune. Citez: „La două luni după ce a răspuns apelului făcut de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în 27 februarie, în urma războiului declanșat de Vladimir Putin, celebrul lunetist canadian s-a întors acasă, în Quebec. Nevătămat, deși aproape că și-a pierdut viața acolo „de mai multe ori”, dar dezamăgit. Ca majoritatea luptătorilor străini care au mers să lupte în Ucraina. (…) Numărul voluntarilor  care s-au prezentat – peste 20.000, conform diferitelor estimări – a fost atât de mare încât guvernul ucrainean a fost nevoit să înființeze urgent, pe 6 martie, Legiunea Internațională pentru Apărarea Teritorială a Ucrainei. (…) „Mulți ajung în Ucraina cu pieptul umflat, dar pleacă cu coada între picioare”, continuă lunetistul canadian. În cele din urmă, el însuși a spus că a tras doar două gloanțe în ferestre „pentru a speria oamenii” și că nu a intrat niciodată în raza de tragere a inamicului”. Cred că și nenea ăsta e o invenție a mass-mediei, nici un lunetist de talia celei care se pretinde respectivul nu apare pe facebook cu poze și interviuri la tv. Elocvent pentru această epocă ticăloasă a dezinformării. Totul îmi pare o comedie de prost gust, în care protagonista, văzând că lumea pleacă din sală, își dă jos chiloții – stați oameni buni, să vedeți ce vă arăt eu acuma, organul cu pricina, cu denumire neaoș dacică, chipurile. Nimic de comentat, textul citat vorbește de la sine. Ora 14. Parada Zilei Victoriei la Moscova, pe youtube. Cu ceva întârziere, două ore pentru difuzare și alte două, datorită diferenței de fus orar, datorită faptului că nici o televiziune de la noi nu a transmis integral evenimentul, ci doar imagini disparate în ferestrele din partea inferioară a ecranului, cu comentariile de rigoare, cum că rușii sunt „varză”, armata ucraineană victorioasă trage brazde adânci prin rândurile soldaților ruși, urmează pomelnicul sutelor de tancuri distruse, etc… ce mai, deja ucrainenii se îndreaptă cu pași repezi spre Moscova. Jalnică și mizerabilă punere în scenă a unor televiziuni cu chiloții pe vine, pe post de porno maid a americanilor. Vreme superbă, o Moscova mai frumoasă ca oricând – la asta contribuind și imaginile spectaculoase culese cu mai multe drone. Dl. Putin în costum impecabil, într-o formă formidabilă. Pe facebook, un individ cu facies de grădinar de bloc, un anume Viorel Patrichi afirma, citez: „Vova Putin își pregătea cravata boțită de Volo pentru discursul din Piața Roșie”, am aflat imediat cine este individul – „Viorel Patrichi – Jurnalist, (la Rost online, devenit între timp un soi de oficină a AUR) ultima carte publicată: Ochii și urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleșiță (2001)”). Elocvent, nu? Mă rog, o fi avut răposatul Pleșiță oarece chestii să-i spună, nu mă interesează, genul ăsta de oameni mint tot așa cum respiră, iar cine se aseamănă se adună. Părerea mea. Bun, deci dl. Putin en pleine forme (в хорошем настроении.) Ce Putin cu un picior în groapă, cu cancer, operația fiind iminentă, cu parkinson, cu mișcări necontrolate, etc…? Mulți ar vrea să arate ca dânsul la 70 de ani, (mă rog, îi va împlini pe 7 oct. 2022.) Ce Șoigu cu AVC, Șoigu legumă, conectat la aparate? Toate minciunile odioase din mass-media s-au dus de râpă. Și, à propos, nici dl. Papahagi, nici dl. Paleologu, cele două primadone ale culturii românești nu s-au atacat la astfel de mizerii ordinare, de mahala, că altfel nu le pot numi, ceva gen cine cu cine s-a mai regulat în cartier, istorii de scandal de care este plină mass-media. Incredibil de mulți veterani de război, așezați în primul rând al tribunei oficiale, ofițeri superiori și generali, femei inclusiv. Dacă în 1945 aveau 20 de ani, azi ar trebui să se apropie de o sută. Dl. Putin s-a înclinat în fața fiecăruia în parte, strângându-le mâna și chiar schimbând câteva vorbe cu câțiva din ei. În mulțime, mulți tineri, chiar foarte tineri, în lacrimi. Mame tinere cu copii mici costumați militar. Lumea totuși destinsă, nici vorbă de atmosferă de război și vremuri grele. Am urmărit cu atenție discursul dlui Putin, cunoscând bine și limba rusă, fiind atent și la inflexiunile vocii. Un discurs simplu, clar și la obiect, patriotic – fără a fi patriotard, demn de solemnitatea momentului. În treacăt, a amintit și de războiul din Ucraina, menționând ceea ce mai spusese și în alte dăți, că războiul le-a fost impus rușilor de către americani, reafirmând hotărârea nestrămutată de a păstra Crimeea. Nu a pomenit nimic de sancțiunile internaționale, un mesaj că îi doare exact doi metri în fața tastaturii de sancțiuni și de trimiterea de arme Ucrainei, pe care repet, nici nu le-a menționat. Singurul moment în care a părut amenințător a fost atunci când s-a referit la mercenarii străini, pe care i-a numit teroriști internaționali. (Txt. международные террористы.) Surprinzător este că nici nu a pomenit Ucraina, ca și cum nici nu ar exista sau mă rog, nu contează, nu a pomenit nici de război, nici măcar de operațiune specială, ci de militarii ruși care mor în Donbas pentru a apăra viața rușilor de acolo, pomenind de reacția armatei la agresiunea iminentă a „naziștilor” ucraineni, secondați și ajutați de SUA și sateliții lor. Potrivit dlui Putin, forțele armate și voluntarii ruși care luptă în regiunea Donbas din Ucraina luptă pentru Patria lor. „Voi luptați pentru Patria voastră, pentru viitorul ei”, a declarat Vladimir Putin în timpul discursului din Piața Roșie. „Gărzi de mercenari se luptă împotriva noastră”, a afirmat dânsul. Spre surpriza mea, componenta aviatică a paradei militare din 9 mai din Piața Roșie de la Moscova nu a avut loc din cauza condițiilor meteo nefavorabile, chipurile, ar fi anunțat azi-dimineață purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, informează TASS. Nu știu ce să mai cred, pentru că vremea a fost superbă și oricum, nu se împiedicau ei de vreme, nu mai vorbesc că în anii trecuți au apelat la tehnici și tehnologii speciale pentru a împiedica ploaia. Probabil că totuși, din cauza războiului, dar și a absenței șefilor străini de state, să se fi dorit scurtarea evenimentului și o atmosferă mai puțin belicoasă, cu atât mai mult cu cât pe principiul tace și face, Moscova nu a făcut nicicând paradă de forța de care dispune, dincolo de speculațiile unor neica nimeni precum CTP, Tolontan, Lazarus & Co. Parada în sine, a fost impresionantă ca de obicei, începând cu trupele de femei, incredibil de frumoase, superbe chiar – (un termen de origine latină, care în română și-a pierdut complet sensul original, de mândru, țanțoș) și terminând cu impresionantele ICBM-uri „Satan”. De asemenea, nu a avut loc nici „defilarea” prizonierilor de război, posibil tocmai pentru a nu crea incidente neplăcute, care să umbrească solemnitatea momentului. La final, dl Putin a depus câteva flori pe blocurile din granit marcând victoriile Armatei Roșii, câteva garoafe roșii – nu coroane opulente țigănești ca la noi. L-am văzut destins, discutând cu oamenii, fără să se vadă nici măcar obișnuitele gărzi de corp. Sigur, se poate spune că totul a fost aranjat, dar chiar și așa, departe de tot de imaginea creată artificial acestuia, un domn Putin ascuns ba într-un buncăr blindat din Siberia, ba zburând cu avionul special Il 80 – Maxdome – în care joacă darabana pe butonul „roșu” – cel atomic, evident, așa cum l-a prezentat mass-media autohtonă și de aiurea, avidă de senzațional, unui public și mai avid de așa ceva. În fine, fanfara și corul Armatei Roșii, mai mult decât impresionante. Președintele rus și-a încheiat discursul cu îndemnul lansat soldaților din Piața Roșie: „Pentru Rusia, pentru Victorie, Ura!”. Ce-am mai observat, eu știam deja, dar menționez aici, pentru că e păcat să se uite, toate îndemnurile, comenzile și apelurile s-au făcut folosind apelativul generic de „tovarăși” (txt. Товарищ.) În română, termenul, extrem de frumos de altfel, semnifica inițial două persoane cu aspirații comune – vezi, tovarăș de viață, ulterior prin extensie, făcând referire și la alte aspecte, tovarăș de luptă, tovarăș de afaceri, orișicât similar cu partener, uneori și companion, ambii termeni fiind preluați din franceză. După „revoluția” din octombrie 1917, mai de dinainte chiar, comuniștii i-au adăugat o nouă valență, ulterior devenită dominantă, cea de „tovarăș de partid” – de unde au preluat-o și comuniștii români, în frunte cu tovarășa și tovarășul, termenul demonetizându-se tocmai din această cauză și s-ar putea să rămână așa încă câteva decenii, atunci când amintirea perioadei comuniste se va șterge încet-încet din memoria colectivă. Punct aici despre paradă. Deci ce marș triumfător al armatei ucrainene spre Moscova? Ce împărțire a Rusiei, precum Coreea? Ce previziuni ale sfârșitului dlui Putin, făcute de acea cântăreață pârâtă, (remarcați nuanța, nu interpretă, după cum există muzicieni și muzicanți) celebra prezicătoare de peste ocean? Ce complot al KGB, FSB de fapt, pentru înlocuirea dlui Putin? și alte și alte bazaconii cu care ne-a amețit mass-media și postacii de pe facebook? Cred că rușii râd și cu curul la așa faze. Iacătă de ce nu au transmis la tv parada. Mai vedem când vom trage linie. Ca de obicei, „analiștii” de la tv pun totul pe seama pierderilor „imense” ale rușilor. Chiar și cei proveniți din structurile armatei, de la care aș avea oarece pretenții, afirmau că există discrepanță între tehnica modernă afișată de Rusia la paradă și „dezastrul” de pe teren, cauza fiind aceea că respectivele arme ar fi doar prototipuri, nefiind operaționale. Sigur, din momentul omologării unui tanc revoluționar, așa cum este T-14, și până la înlocuirea cu acest model a tuturor celor 12.000 de tancuri de care dispun rușii, pot trece și două decenii, iar unul costă puțin chiar, doar 3,7 M$, cam cât un Merkava IV israelian, ceea ce ar însemna, grosso modo, pentru toată armata, vreo 50 B$ – nici asta nu e prea mult, dar uzina producătoare nu le poate produce peste noapte. În fine, în ciuda știrilor din mass-media privind „minunile” produse de „Sf. Javelina și de Sf. Bayraktar”, cretinisme cărora văd că le dau crezare inclusiv „specialiștii” armatei române, care au luat de bune gogoșile dlui Zelenski, chiar aseară îi spuneam unui prostănac, care nici nu a făcut armata, care numea „fierătanii” tancurile T-72, pe care eu însumi am dat examenul de ofițer, că nici nu se compară cu sistemul Gepard, care chiar fierătanie este, datând de mai bine de jumătate de secol, și mai e și sh, în timp ce T-72 se fabrică încă. Habar nu aveam, ba chiar sunt în continuare dezvoltate. Un tanc excelent, cu un design revoluționar la vremea lui. Chiar și tancul principal al americanilor, M1 Abrams este proiectat acum jumătate de secol și a devenit operativ abia prin ’80. Teoria „oficială”. În mare, cea vehiculată de dl. Biden, mai mult ca sigur cea oferită pe tavă americanilor și susținută pe toate căile de protv și mass-media autohtonă cu mici variații. S-a văzut în seara asta la știri, subiectul serii fiind, cum altfel, discursul dlui Putin, apreciat ca fiind „moderat”, dat fiindcă liderul rus nu a decretat mobilizarea generală și a renunțat la „cunoscutele amenințări cu arma nucleară”, motivul fiind, conform celor afirmate de prezentatorii postului, Andreea Esca și Cătălin Radu Tănase, faptul că aparent, dl. Putin s-ar „mulțumi” [doar] cu ocuparea Donbas-ului, și de aici toate teoriile, repetate cu obstinație de la începutul războiului. Le enumăr și eu, e păcat să se uite astfel de diversiuni grosolane amestecate cu insinuări perfide, demne de cele două rebuturi umane, în stare să facă orice pentru bani. Soția îmi spune că cei doi doar citesc pe prompter texte scrise de redactori, dar, în mai multe interviuri, cei doi au declarat că-și redactează ei-înșiși știrile. Mă rog, asta nu schimbă fondul problemei, respectiv caracterul mizerabil al celor două specimene. Deci, la rând. Dl. Putin a dorit să ocupe toată Ucraina și să-l captureze pe dl. Zelenski, eroul poporului ucrainean, viu sau mort, dar armata rusă a eșuat în mod lamentabil la porțile Kiev-ului, învinsă în mod rușinos de brava armată ucraineană. Furioși că au fost învinși, rușii s-au răzbunat omorând populația civilă nevinovată și distrugând înfloritoarea civilizație ucraineană. Inițial, după retragerea din fața Kiev-ului, ar fi obținut oarece succese minore, cucerind o bună parte din oblasturile Donețk și Luhansk, precum și orașul Mariupol, dar, datorită loviturilor îndrăznețe ale bravei armate ucrainene, beneficiind și de armamentul american performant, acum dau înapoi, rușii fiind împinși încet peste graniță. Cum dl. Putin nu mai are ce explicații să dea poporului rus, în cazul unei înfrângeri categorice a rușilor, există posibilitatea ca, aflat în fața unui „dezastru în care s-a băgat singur” (Cătălin Radu Tănase) să facă apel la arma nucleară, moment în care vor interveni imediat armatele britanice și americane, conform declarațiilor dlor Boris Johnson și Joe Biden, plus evident, contra-riposta nucleară – asta nu se mai spune. Idioții de ei nu-și dau seama că și într-o astfel de ipoteză este exclusă o invazie pe uscat. Pe mare nu se poate, că nu permite Convenția de la Montreux, iar dl. Erdogan nu-i va ataca cu mirobolantele drone-minune, dacă încearcă să forțeze strâmtorile, ci cu tunuri de calibru greu. De altfel, au mai încercat britanicii să le forțeze în primul război mondial și s-a văzut ce a ieșit, la fel cum nu exclud și un oarece gentleman agreement, o convenție verbală, ca între doi oameni de onoare, dintre dl. Putin și dl. Erdogan. Și chiar dacă americanii vor ajunge cu vreun portavion în Marea Neagră, torpilele Shkval, care nu mai sunt de mult experimentale, ba au și iranienii, și indienii, îl vor trimite urgent pe fundul mării. Pe uscat pot încerca prin România, dar mă îndoiesc că putem suporta atâta acumulare de forțe, să poată să-i facă pe ruși să renunțe. La fel, în cazul Poloniei. Sigur se poate avea în vedere un front mai larg, din țările baltice până în România, dar întrebarea este – își pot permite americanii o invazie cu 100.000 de oameni să zicem, din moment ce rușii au făcut harcea-parcea cei 20.000 de mercenari străini și cei 60.000 de membri ai „batalionului” Azov, mai ales că la un astfel de nivel ar însemna război, cu declarație în regulă, ceea ce imediat ar implica mobilizare generală în Rusia, cel puțin un milion de oameni. Așa că singura opțiune o reprezintă loviturile aeriene de provocare, adică bombardarea demonstrativă a Moscovei chiar. Acum, eu nu știu dacă de la Deveselu pot fi lansate rachete care pot ajunge la Moscova, probabil că da, rachetele Tomahawk au o rază de acțiune de 2.500 km, deci acoperă distanța în linie dreaptă Deveselu-Moscova, de cca. 2.000 km, dar nu cred că rezistă sistemelor anti-aeriene ale rușilor. Pe mare da, dar nu pe uscat. Posibil ca și nava Moskva să fi fost atinsă tot de un Tomahawk, trimis nu se știe de unde, nu mă aventurez cu supozițiile, dar se va afla până la urmă, rachetă care să fi mascat o lovitură eșuată a ucrainenilor. Vom afla și asta odată și odată. În fine, din ce se vede, singura opțiune rămân bombardamentele aeriene. Eu zic atât – n-au decât să încerce, vom vedea ce iese. O singură salvă de S-400 este suficientă să distrugă cam tot ce se numește avion de luptă de pe teritoriul României, adică toate cele 22 de avioane, 8 x F-16 + 14 x Eurofighter Typhoon. Nu mai vorbesc de contra-lovituri cu rachete Kinjal și Zirkon. Deci, care să fie treaba cu această agitație bolnăvicioasă a steagului războiului? Pentru că este clar că dl. Putin a luat în calcul și o intervenție a NATO, care nu înseamnă chiar un al treilea război mondial sau o „apocalipsă nucleară”, cum cred multe minți înfierbântate. Răspunsul este simplu și aici se vede cât de nemernici sunt cei din mass-media în general, cele două specimene menționate în special – pentru rating, că până la atomică, ratingul ne omoară, motiv pentru care noi trebuie să facem bani, speculând teama de război a celor slabi de înger. Azi, 10 mai 2022. Ce am înțeles din acest război până acum? Că este mai bine să fii prieten cu rușii decât dușman. Din ce am văzut până acum, dl. Zelenski nu cunoaște cuvântul pace (мир) – dânsul vrea război, vrea arme, tot mai multe și mai puternice, nucleare chiar – iar rezultatul se vede. Adineauri am văzut un clip filmat în Mariupol, un oraș frumos altădată, acum arată ca orașele germane după trecerea anglo-americanilor. Iar obsesia cu războiul este întreținută de mass-media controlată de americani, care speră că acest război proxy va slăbi Rusia, uitând că este de ajuns o eroare umană pentru ca războiul să se poată extinde în mod necontrolat, chestiune uitată de unele țări din prima linie, vorbesc de Lituania și Polonia. Câteva titluri de pe yahoo, culese azi la întâmplare: *Este Putin bolnav? Imaginile în care și-a acoperit picioarele cu o pătură la parada de la Moscova au devenit virale, *Rușii îl amenință pe Elon Musk. Răspunsul miliardarului a fost unul pe măsură, *Bancul zilei: Sfaturile lui Stalin pentru Putin, *SUA au informații cum că trupe rusești refuză să respecte ordinele în Donbas – oficial al apărării, *Un tanc rusesc calcă pe două mine: suflul exploziei îl ridică în aer. Cum se antrenează ucrainenii să distrugă vehiculele rusești, *Putin celebrează Ziua Victoriei printr-o demonstrație de forță, în timp ce, în Ucraina, soldații ruși au moralul la pământ, iar sicriele ermetice sunt trimise pe bandă rulantă în provinciile Rusiei, etc. Deja am obosit – cui să-i explic sau să-l trimit măcar la wikipedia să vadă că o mină anti-tanc nu poate clinti un colos de 40-50 de tone? Nu și nu! Toți sunt convinși că rușii au pierderi masive, că sunt pe cale să fie înfrânți, că dl. Putin este pe moarte, etc. Nu vor să înțeleagă că o astfel de poziție convine de minune Rusiei, că Ucraina în NATO ar fi o adevărată nenorocire pentru noi, mai mult ca sigur baze de rachete nucleare pe teritoriul țării și alte și alte nenorociri. Nu cred că știu ce a însemnat pentru mine ca român să trăiesc în fosta RDG în plin război rece, la contactul dintre două blocuri militare gata să se anihileze reciproc, nu-i doresc nimănui așa ceva. În fond, nu sunt decât niște inși animați de principii, corecte în teorie, dar care în vreme de război, când viața trebuie să primeze deasupra oricăror principii, sunt pure tâmpenii. Și din nou revin la dictonul cât se poate de tâmpit – „vom muri și vom fi liberi!” – ce folos că te-ai eliberat de tiranie, dacă ești mort? Exact ca în pandemie, ce folos dacă dl. Zelenski „rezistă”, dacă mor oameni și nu puțini, iar țara este în ruine? Nu am zis, doamne ferește să capituleze în fața invadatorilor, dar din câte se vede, nu dorește nici un fel de negociere. Mai nou, condiția ca să se reia negocierile ar fi retragerea totală a trupelor ruse. Se vor retrage în câteva zile, după ce vor fortifica pozițiile separatiștilor, astfel ca ucrainenilor, câți au mai rămas din așa-zisul batalion Azov, să le piară cheful să-i mai atace vreodată. Să vedem atunci ce mai inventează. Până una-alta, ieri, dl. Putin nu a pomenit de vreo anexare a celor două republici separatiste, posibil datorită faptului că nu s-a organizat vreun referendum, dar chiar și asta se putea negocia. Operațiune specială sau război de agresiune? Nici una, nici alta. Tehnic vorbind, se numește operațiune militară, atâta vreme cât nu era nimic de negociat, teritorii, schimb de populație sau ceva similar. Practic, Ucraina nu a respectat acordurile de la Minsk, declanșând în plus, începând de prin 2014, o agresiune asupra propriilor locuitori de etnie rusă din provinciile separatiste din est, oblasturile Donețk și Luhansk, planificând probabil, conform Kremlinului, un atac supra Crimeei, acțiuni cărora Rusia le-a răspuns cu o operațiune militară, urmărind în principal, diminuarea potențialului militar al Ucrainei. Nu este război pentru că practic, nu au existat declarații de război, nici de o parte, nici de cealaltă. De partea Rusiei, o declarație de război adresată Ucrainei ar fi însemnat decretarea unei mobilizări generale sau parțiale – nu a fost cazul, forțele militare disponibile fiind mai mult decât suficiente pentru a anihila armata ucraineană sau o bună parte a ei. De partea agresată, cea a Ucrainei, motivele sunt evidente, urmărind ca prin auto-victimizare, să trezească compasiune și ajutor din partea NATO. Nu a fost nici operațiune „specială” – concept mai degrabă metaforic, ne-explicitat vreodată de către dl. Putin, bănuiesc eu că ar vrea să fie un eufemism al confruntărilor militare fratricide dintre slavi, de altfel dl. Putin a afirmat în repetate rânduri că ucrainenii și rușii au rădăcini comune, considerând probabil că au și un destin comun. În fond, limba ucraineană nu diferă atât de radical de rusă, iar lingviștii spun că ucraineana și rusa fac parte din aceeași grupă a limbilor slave din Est, dar sunt unele diferențe esențiale, astfel încât există o identitate a limbii ucrainene. Acum, fiecare să aprecieze cât de diferite sunt cele două limbi, eu spun că nu sunt deosebiri esențiale, dar mă rog, este doar o părere subiectivă. Religia este aceeași – cea ortodoxă și în fine, dacă ne uităm pe hartă, Ucraina pare mai degrabă o fostă provincie a Rusiei, exact ce a fost timp de secole, decât un soi de colonie îndepărtată a acesteia. Deci are toate atributele unității de limbă, religie și teritoriu, astfel că pretențiile cum că ar fi un popor complet diferit de ruși sunt aberante. Plus că Ucraina actuală a fost construită de ruși [și] cu teritorii luate de la statele vecine, trebuie spus asta extrem de clar și răspicat, cu subiect și predicat, teritorii asupra cărora, la despărțirea de fosta URSS, Ucraina nu a vrut să discute. Mai mult, ținând cont de sensibilitățile ucrainenilor, rușii au făcut investiții masive în Ucraina, nu mai vorbesc de faptul că ucrainenii au ocupat permanent o poziție privilegiată în ierarhia de conducere a fostei URSS. „În ajunul și după cel de-al Doilea Război Mondial, Stalin a anexat deja Ucraina la URSS și a transferat statului ucrainean niște pământuri care au aparținut anterior Poloniei, României și Ungariei”, a trebuit să recunoască dl. Putin însuși. Mai mult, liderul rus a acuzat Kievul că în trecut a furat gaz rusesc și a folosit energia pentru a șantaja Rusia. Potrivit lui Vladimir Putin, Ucraina nu are tradiție ca stat național și este condusă de puteri străine, ceea ce îi afectează toate nivelurile de autoritate. De acord spun eu, dar asta nu poate justifica absolut nici un fel de agresiune, chiar și în cazul în care Ucraina ar fi solicitat să zicem, să devină al 51-lea stat american, cu condiția să nu agreseze minoritatea rusă, care nu e chiar o minoritate neglijabilă, cel puțin unul din cinci ucraineni revendicându-se ca fiind rus. În momentul în care independența celor două oblast-uri a fost recunoscută de Rusia, conform precedentului Kosovo, din punct de vedere al dreptului internațional și acordurilor de la Minsk, Rusia a avut cel puțin tot atâta dreptul de a invada Ucraina, pe cât l-au avut americanii de a bombarda Belgradul. Punct! Asta nu înseamnă că aș avea vreo simpatie față de vreuna din cele două agresiuni, eu doar le consemnez. Practic, aceasta din urmă s-a numit „Operațiunea Forțele Aliate”, așa că cei care au ridiculizat denumirea dată de către dl. Putin sunt cel puțin răuvoitori. Chiar și războiul algerian este denumit de francezi événements d’Algérie, chiar dacă a fost un război crâncen, cu sute de mii de victime, cu tortură și masacre colective, cu epurare etnică și multe alte nenorociri și porcării inimaginabile. Deci se poate, chiar și la case mai mari, care acum se dau mari democrați. (Va urma.)