Archive for ianuarie 2022

Jurnal din vremea ciumei (LXXII)

ianuarie 30, 2022

Motto: ”Pentru a lichida popoarele se începe prin a le altera, prin a le șterge memoria. Le distrugi cărțile, istoria, cultura și altcineva le scrie alte cărți, le dă altă cultură, le inventează o altă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este și ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita și mai repede, limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor, care mai devreme sau mai târziu va muri de moarte naturală.”

(Milan Hübl, 1927-1989, istoric ceh)


Azi, 18 ianuarie 2022. Aproape doi ani de la debutul pandemiei. Exact ce spuneam în postarea precedentă. Autoritățile au consemnat 16.760 de cazuri noi în ultimele 24 de ore și 65 de decese. Iată deci cum prevestirile mele cele mai sumbre devin cruntă realitate. Voi vedea în următoarele zile dacă a fost un accident sau trendul abrupt se menține așa. Tot ce e posibil, pentru că la fel a fost și în restul Europei. Să sperăm totuși că nu vom ajunge la +50 de mii de cazuri noi și +100 de decese zilnic sau mai multe chiar, Doamne ferește! Mai departe. La tv se anunță că sunt tot mai numeroase cazurile printre copii, mii zilnic, este drept, cu forme ușoare. Din totalul de 70 de pacienți decedați, (5 cazuri au fost raportate din urmă) 60 au fost nevaccinați și 10 vaccinați. Pacienții vaccinați aveau vârsta cuprinsă între  grupele de vârstă 40-49 ani și 70-79 ani și prezentau comorbidități. Cu toate că cifrele sunt clare, acel agitator care răspunde la numele de Iulian Capsali, nomina odiosa carevasăzică, continuă să scrie pe facebook (în 7 ian.) citez: „Este plin de vaccinați care au covid între cunoscuți. PLIN! Este limpede că Omicron este o tulpină favorizată de vaccinare și este cauza pentru care Israelul, cu una dintre cele mai înțepate populații din lume, a cedat și schimbat direcția complet, oprind vaccinările la cei cu energie vitală ridicată„. Asta e! Rețin „metafora” cu populația înțepată, ca și cea despre cei cu energie vitală ridicată – disprețul profund antiuman al acestui grecotei, absolvent al Academiei de Artă București cică, prezentat pe Linkedin ca fiind „creștin-ortodox și tată a 9 copii”. (Sic! ca și cum asta ar fi principala sa calificare, sunt țigani care îi dau muie cu hidrantul la capitolul copii făcuți pe bandă rulantă, scuzați expresia, dar nu am alte cuvinte despre astfel de specimene.) Mai departe. „După revoluția din 1989 a activat ca regizor și publicist, implicându-se în același timp în probleme ce țin de apărarea identității naționale. Numeroase organizații nonguvernamentale ce promovează familia tradițională, formată din bărbat și femeie, precum și valorile românești l-au mandatat pe Iulian Capsali să reprezinte în Parlamentul European familia românească”. Da! și nenea ăsta, care până la 50 de ani, cam cât cred că are, a ajuns doar administrator de scară de bloc, potrivit documentelor consultate de G4Media.ro, ar fi fost propus oficial de AUR pentru poziția de supleant în Consiliul de Administrație al TVR, deci agitația sa se explică cumva până la urmă. Dar cine știe? În calitate de administrator al televiziunii publice s-ar putea să se descurce mai bine, că doar suntem aici la porțile Orientului, unde orice este posibil. Alta. Dr. Beatrice Mahler, managerul Institutului de Pneumo-ftiziologie „Marius Nasta” din București, a anunțat faptul că mai multe cadre medicale din România se confruntă cu un val de plângeri penale. Medicii sunt anchetați pentru modul în care au îngrijit pacienții aflați în spitale în timpul pandemiei de Covid-19. Managerul susține că unele acuzații sunt grave și merg chiar până la omor din culpă. Mai mult, o altă serie de nenorociți, nu le mai dau numele – nu merită, afirmă ritos că ar fi sosit ceasul socotelilor și că va urma un al doilea proces de la Nuremberg. Voi reveni mai la vale asupra subiectului. Până atunci, atâta țin să menționez. Nu va urma nimic, cel puțin la noi! Morții cu morții, viii cu viii! – încă o „perlă” din „înțelepciunea milenară” a poporului român. Deși și eu am tot sperat într-o răfuială finală cu toți agitatorii din mass-media, i-am tot pomenit pe aici, nu le mai dau încă o dată numele, nomina odiosa carevasăzică, nu merită, pentru că oricum, poporul român pricepe greu și uită repede, nu cred că vor da vreodată socoteală pentru miile de cadavre pe care le au fiecare din acești nenorociți pe conștiință. Ca să nu mai vorbim de prețul teribil plătit de cei care vom scăpa cu viață. Citez de pe hotnews. Joi, 30 dec. 2021 a fost publicat în MO cea mai recentă versiune a ordinului MS privind protocolul de tratament al infecției cu SARS-CoV-2, patogenul responsabil de COVID-19. ”Nota de plată, per caz serios, urcă vertiginos spre aproape 10 mii de Euro/zi, în cazuri selecte. Câte cazuri severe a avut România, în acești doi ani? Dacă iei numărul deceselor, și înmulțești cu un factor de 2 (mortalitatea în terapie intensivă este spre 50%). Costul, pentru aceste cazuri, unde șederea medie în spital a fost – să zicem – de 7 – 10 zile, urcă, ponderat la aproximativ 5.000 de Euro per caz, spre jumătate de miliard (!) de Euro. Adică în jur de 250 de milioane de EUR/an”, scrie pe pagina sa de facebook psihiatrul Gabriel Diaconu, consilier al ministrului Rafila. Am făcut și eu calculul mai demult și am ajuns la cam aceleași cifre. Vom vedea exact atunci când pandemia se va fi încheiat. Eu cred că bilanțul se va ridica la mai mult, spre un miliard, dacă nu chiar două. Pentru că aceste costuri privesc doar spitalizarea cazurilor grave de covid, nu și a celor medii, fără a mai vorbi de un număr cel puțin egal de mortăciuni trase în groapă de bolnavii de covid. Mai adăugăm cheltuielile cu testarea, cu echipamentul de protecție, pierderile provocate statului de absenteism, de lockdown, de cheltuielile cu vaccinarea. Cred că per total, pandemia ne-a costat cel puțin 10 miliarde, de euro, nu de roni, dacă nu și mai mult. Mai vedem noi atunci când vom trage linie, dar mai e până atunci. Ce ar mai fi de spus?, anticipez cumva episoadele viitoare, pentru că sunt convins că pandemia e pe sfârșite. Nu și virusul. Ca și în cazul ciumei, vor mai fi focare locale în anii ce vor urma, dar vor fi izolate rapid, pentru că acum guvernele au deja experiența necesară, probabil că se va adapta treptat și aparatul legislativ. Vor apărea alte vaccinuri mai eficiente, cu spectru mai larg, la fel și medicația corespunzătoare. Practic, pandemia a fost un fel de catalizator de energii vitale – e exact ca în război, scapă cei care se vor dovedi mai abili și mai puternici. Am afirmat-o permanent – în România, cu un astfel de popor – nu mai rău ca altele și nici mai bun, dar extrem de needucat și iresponsabil, cu guvernanții pe care și i-a ales de 32 ani încoace, începând cu duminica orbului – 20 mai 1990 și până azi, 18.01.2022, ora 22, pe când scriu aceste rânduri, ei bine! fiecare e pe barba lui – că de la guvernanți și președinție mi-am luat de mult gândul. Eu nu mă tem că populația României tot scade, că tinerii pleacă – chestiunea asta se poate reglementa în beneficiul țării – nu mă tem deci, nici chiar dacă populația ar scădea la jumătate. Unde nu dă Dumnezeu o pandemie adevărată, că asta a fost parfum deja, am mai discutat acest aspect din perspectivă istorică, pandemie care să secere toți proștii și iresponsabilii, toți idioții și gibonii, care nici limba română nu o stăpânesc? V-ați uitat vreodată să vedeți cum vorbesc româna Clotilde sau Fritz, două personaje care și mie îmi sunt cât se poate de antipatice, dar care „nu se riscă” să pună accentul ca în engleză, ca să dau un singur exemplu? De ce ei respectă limba română și noi nu? De ce a trebuit să vină ei să evacueze case de patrimoniu ocupate abuziv de țigani, pe lângă care noi, români patrioți, am trecut adesea, ridicând cu indiferență din umeri? Am vreo trei imagini, extrem de plastice, cu români căcându-se în clădiri de patrimoniu, numai trei pentru că este extrem de greu să te întâlnești absolut întâmplător cu o astfel de ocazie, darămite să și surprinzi momentul exact al defecației, poate le voi publica vreodată, ca mărturie tragică a acestor vremuri ticăloase. Aici am ajuns cu analfabeți la cârma instituțiilor fundamentale de cultură ale statului. Nu trebuie prea mult, nu e cine știe ce filosofie – căutați pe facebook să vedeți câți scriu corect românește. Iar cu astfel de imbecili nu e de mirare că pescuitorii în apele tulburi ale conspiraționismului au reușit să tragă brazde adânci. Și pentru că tot am ajuns aici, dat fiindcă – culmea, subiectul cel mai disputat azi e scandalul Djokovic și mai ales, eliminarea de la Survivor a nu știu căror nulități faimoase, pițipoance care vor sfârși în mod inevitabil la vreun gang-bang cu fotbaliști din liga secundă, și nu criza din Ucraina, care prefigurează o nouă schimbare de geografie a lumii, voi da un exemplu, mostră aiuritoare de habarnism, citez pe sărite din interviul de pe Deutsche Welle, e păcat să se piardă, am subliniat cu aldine aberațiile din text. Deci: „Putin vrea să arate publicului intern că a readus Rusia în politica globală”. (Titlul, așa cum a apărut în SpotMedia. SpotMedia.ro a stat de vorbă cu Ileana Racheru, doctor în științe politice la Universitatea București și expert în spațiul ex-sovietic.) Într-un timp foarte scurt și printr-un spectacol mediatic abil, Rusia a reușit sa constrângă NATO și SUA să discute teme fără importanţă  – extinderile NATO din ultimii 30 ani – sau care nu se discută la modul serios – aderarea Ucrainei și a Georgiei -, în dauna problemei reale care este conflictul din Ucraina și posibilitatea unei noi intervenții în forță a Moscovei,… (spune aceeași Ileana Racheru… urmează titlurile academice, voi discuta mai târziu și despre această jupâniță, a cărei inteligență i se citește pe facies.) (…) Rușii au câștigat clar în ceea ce privește imaginea, sunt actori în politica globală, negociază cu cea mai mare putere a lumii și cu cea mai solidă organizație politico-militară. (…) Ceea ce justifică necesitatea războiului pentru Rusia sunt realitățile din Crimeea – problemele în aprovizionarea cu apă. (…) În realitate, Rusia nu este mare putere și își face loc în politica globală doar prin acțiuni disruptive… (…) Rusia a demonstrat că se poate mobiliza rapid pentru o intervenție în ceea ce consideră zona sa de influență exclusivă”. Da, un amestec abracadabrant de constatări aproximativ corecte cu concluzii complet eronate – dovadă că experta noastră habar nu are pe ce lume trăiește. Sau cine știe? poate știe foarte bine, dar dezinformează cu bună știință. Atunci să clarificăm nițel problemele, în tot acest talmeș-balmeș enunțat cu nonșalanță de respectiva. Practic, ideea care o obsedează de-a dreptul pe respectiva este aceea că Rusia este un soi de surogat de mare putere, o mare putere sh, așa cum sunt azi UK sau Franța, prima, o umbră a fostului imperiu care controla oceanele lumii, iar cea de-a doua, o umbră a celei care a invadat Rusia acum 210 ani, ajungând până la Moscova. Acum, dacă e să ne referim la definiția din wikipedia a unei mari puteri, citez: „A great power is a sovereign state that is recognized as having the ability and expertise to exert its influence on a global scale. Great powers characteristically possess military and economic strength, as well as diplomatic and soft power influence, which may cause middle or small powers to consider the great powers’ opinions before taking actions of their own”, s-ar părea că respectiva are oarece dreptate, pentru că Rusia nu pare să dorească să-și exercite influența pe scală globală, vom discuta imediat aceste aspecte, cel puțin de la încetarea Războiului Rece încoace. Mai mult, spre deosebire de SUA, nu mai vorbesc de biata noastră țărișoară, România, Rusia chiar are un proiect de țară, adică vrea să se dezvolte fără pericolul unor rachete nucleare la granița sa. Chiar în seara asta, 21 ian. 2022, la protv, un individ constipat de care am mai vorbit aici, abonat să prezinte toate „marile catastrofe mondiale”, relua toată istoria din ’99 încoace, uitând sau făcându-se că uită, că rușii i-au lăsat în pace pe ucraineni în sărăcia lor, până când aceștia au emis pretenții să fie primiți în NATO, și eventual, să primească și arme nucleare, moment în care Rusia a „ocupat” Crimeea, – ocupat e un fel de-a spune, pentru că Crimeea e 100% rusească, revedeți, vă rog, romanul lui Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor să vedeți ce era Krâm-ul în vremea lui Tomșa-Vodă și cum stă treaba cu poporul și națiunea ucraineană. Un imbecil pe facebook făcea comparație între cât rău ne-au făcut rușii și cât ucrainenii. Tuturor acestor onaniști tardiv, care plâng de grija ucrainenilor, le spun să-i întrebe pe românii din Chișinău și pe cei din Cernăuți, dacă în Cernăuți o mai exista vreunul care să aibă curajul nebun să se declare român. QED. S-a dus demult epoca în care URSS trimitea negrotei cubanezi să-și pună pielea în băț pentru a sprijini oarece regimuri tovărășești din Africa. Ceaușescu măcar le dădea doar arme, că negrotei nu avea de unde să scoată. Femeia asta habar nu are despre ce vorbește. Exact ca acum o mie, două, trei sau patru mii de ani, teritoriul contează în primul rând. Rusia are o suprafață de 17.130.000 km², față de SUA, cu  9.834.000 km², dublu aproape. Este drept, cu populație mult mai puțină, doar 144M de locuitori, față de 329,5M în SUA, de 2,3x mai mult. Mă rog, în ecuația asta contează și pregătirea de luptă, faptul că rușii sunt un popor războinic, au dovedit-o cu prisosință de-a lungul istoriei – cred că rușii pot mobiliza fără probleme unul sau două milioane de rezerviști, nu mai vorbesc de voluntari – SUA pe cine să mobilizeze? – militanții BLM sau drogații din Kensington Ave.? Sigur, este vorba despre un război modern, în care dronele inteligente, rachetele de croazieră și războiul electronic vor avea rolul lor, dar pe teren, am mai spus-o, infanteria și tancurile grele vor face legea. SUA, conform politicii adoptate încă de la încheierea celui de-al doilea război mondial, au o doctrină militară conform căreia armata americană trebuie să intervină oriunde interesul american o cere, în consecință, au dezvoltat un armament adaptat rolului de „jandarm mondial” – dar nu un jandarm supus legii, așa cum ar trebui, ci deservind strict interesele americane. Problema este că Rusia deține 2/3 din resursele naturale ale omenirii, asta cuconița asta – specialistă, chipurile, în spațiul ex-sovietic, nu mai spune – de asta Rusia a fost invadată de Napoleon în 1812, de englezi + francezi + turci în 1854, în cursul războiului Crimeei, de SUA în 1918 și de Germania în 1941. Femeia asta vorbește prostește de teme fără importanță. Așa să fie oare? Extinderea NATO la granițele Rusiei pare să fie o temă fără importanță în viziunea dânsei. Iată că deci, ceea ce eu credeam că nu voi mai apuca să mi se confirme, s-a adeverit, prin declarația președintelui Putin, anume că „occidentul” – NATO adică, nu a respectat promisiunile făcute la sfârșitul războiului rece, la reunificarea Germaniei mă refer. Cine crede că aceste promisiuni au fost doar vorbe la un pahar de vodcă și un sandwich cu caviar este un prost, pentru că eu sunt convins că a existat un tratat secret, scris și parafat în toată regula, pe care dl. Putin îl va prezenta opiniei publice internaționale la momentul oportun, anume ca granița eventuală a NATO să se oprească la Prut, dar asta numai în momentul în care, prin absurd, președintele Biden va decide să intervină militar în Ucraina, ceea ce eu nu prea cred, fie numai și pentru că Europa de vest este prea dependentă de gazul rusesc. Teatru absurd deci, în care se amestecă și cuconița asta care confundă politica mondială cu coada cratiței. Problema nu e chiar așa banală – anume că Rusia deține 2/3 din rezervele naturale ale omenirii și este normal să se teamă de baze militare NATO la granițele sale, nu mai vorbesc de condițiile istorice – Ucraina, un stat creat artificial de către ruși, cu teritorii luate de la Polonia, România și Rusia inclusiv, în care acești ucraineni, care se cred un popor aparte, diferit de ruși, au aplicat o politică dură de deznaționalizare, a rușilor inclusiv. De ce pana mea nu sunt întrebați și românii din Cernăuți despre politica ucrainenilor?, Cernăuți – al doilea oraș ca mărime al României interbelice, despre care nenorocitul de Iorga, din prea mare iubire față de alt nenorocit, Carol al II-lea, era de părere „să-l dăm, că e plin de jidani”? Și nenorocitul ăsta, care era de părere „să dăm și Cadrilaterul” și „Banatul”, numai să salveze tronul unui nenorocit de delapidator criminal, în fața căruia marii corupți actuali sunt niște îngerași, este încă socotit victimă a legionarilor. Revenind, „la oile noastre”, în seara asta, la știri, au spus că Rusia a mobilizat 3.500 de tancuri – bănuiesc eu că nu pe toate, din cele 12.950 de care dispune, față de cele 6.289 de care dispun americanii, care sunt și departe, la vreo 7.500 de km distanță, o bagatelă acolo. Sigur, se vorbește deja de rachete, portavioane și alte năzbâtii – am auzit deja o droaie de inepți în mass-media bătându-se cu cărămida în piept și cerând război cu rușii, făcându-se că nu văd situația reală, cu atât mai mult cu cât sunt destule voci în Europa occidentală care s-au opus trimiterii de arme în Ucraina, pentru a alimenta un conflict local, care îi privește doar pe ruși și pe ucraineni. Se tot vorbește de prețul teribil pe care îl vor plăti rușii în cazul unei agresiuni – he! he! he! – mai teribil ca cel plătit în cel de-al doilea război mondial nu se poate, iar rușii și-au învățat de mult lecția, mai degrabă ucrainenii sunt cei cu lecția neînvățată. Pentru că, dincolo de elucubrațiile fanteziste ale acestei cuconițe cu pretenții și titluri academice, Rusia dorește garanții serioase că Ucraina nu va fi niciodată admisă în NATO, chiar dacă azi acest lucru pare imposibil, datorită disputei asupra Crimeei și Donbas-ului. De multe ori se leagă acest aspect – în mod cât se poate de tendențios și fals – de admiterea Ucrainei în UE sau mă rog, de o integrare a acesteia în economia europeană. Să fim serioși – nici vorbă de așa ceva, – așa cum Europa occidentală a investit masiv în Rusia, la fel poate investi și în Ucraina. După cum nu este nici măcar vorba despre expansionism rusesc aici. De ce ar avea nevoie Moscova să se încurce cu o țară mult mai amărâtă, precizez – pentru cine nu știe – Rusia are un PIB per capita de 11.900$/cap de locuitor (prevăzut în 2022) – spre deosebire de Ucraina, cca. 3.800, de 3x mai puțin, numai și această discrepanță uriașă este suficientă pentru a crea grave crize la granița celor două țări. În fine, dar nu și în ultimul rând, o droaie de inepți autohtoni, inclusiv experta noastră, vorbesc despre regimul Putin ca despre un regim care nu a asigurat bunăstarea locuitorilor Rusiei, despre nivelul de trai în scădere, etc.. Problema e că nu ei au nevoie de gazul nostru, ci noi de al lor. Chiar dacă nivelul de trai din Rusia de azi este parțial explicabil prin cheltuielile militare cu înarmarea, mi-este clar că dl Putin are susținerea majorității populației rusești, altfel nu s-ar fi încumetat să pună piciorul în prag. Experta noastră ar trebui să se întrebe mai degrabă cum vor drege americanii busuiocul, pentru a ieși în mod onorabil din această situație fără să-și frigă degetele. Cei care urlă azi că vor război n-au decât să se ducă ei pe post de carne de tun să lupte în Ucraina, pentru că eu sunt absolut sigur că nici un soldat occidental nu va mai muri vreodată pentru România, darămite pentru Ucraina – am spus, ultimul soldat francez e ăla din Cișmigiu. Un alt „expert”, ceva mai realist de această dată, un anume Lucian Dumitrescu, (cercetător în cadrul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române și membru în consiliul de experți al Laboratorului pentru analiza războiului informațional și comunicare strategică – LARICS – sic!) a afirmat, citez: ”Kremlinul continuă să judece politica mondială în termenii sferelor de influență. În general, toate centrele de putere importante fac asta. (Mă mir că recunoaște, spre deosebire de „experta” de dinainte.) Dar Rusia nu are un proiect civilizațional seducător, pentru că propriul proiect de țară este mai degrabă respingător, dacă privim dincolo de retorică. Nu poți produce percepții pozitive despre tine atâta vreme cât proiectul tău de țară este puternic contestat pe plan intern, pentru că e departe de a fi dat rezultatele scontate. Adică modernizare politică și economică de care să beneficieze majoritatea cetățenilor”. He! he! he! Așa să fie oare? Numai și comparând cu Ucraina se vede clar că nu e așa, că doar n-o să ne închipuim prin absurd, că intrând în NATO, nivelul de trai mediu din Ucraina va crește brusc de 3x. Cât despre comparația cu SUA, nici nu mai are rost să discutăm. Am văzut ce proiect civilizațional seducător au avut americanii în Afganistan și Irak, ca să dau doar două exemple. Nu mai vorbesc de exodul refugiaților, care ne va exploda în plină figură tocmai când ne așteptăm mai puțin. Stați numai să se termine pandemia, mai vorbim atunci. Destul cu acest subiect, criza din Ucraina, vom mai vedea în următoarele săptămâni ce se întâmplă. Eu cred că cel mai bine ar fi să nu ne amestecăm în acest conflict, care nu ne privește. Deja dl. Putin a vorbit extrem de critic, și nu este prima dată, de baza de la Deveselu, chestie care ar trebui să ne dea de gândit. Că americanii afirmă că acele rachete sunt destinate să contracareze un eventual atac iranian, nu cred că îi crede cineva – sau cine știe? avem destule cozi de topor autohtone care poate cred așa ceva, nu mai vorbesc de minți înfierbântate de etnobotanice și lupte pe counterstrike, asta este cert, să se ducă ei să lupte în Ucraina. Nu sunt pro-rus, consider că România aparține spațiului european, așa că nu am nici o simpatie față de politica Rusiei, dar asta nu înseamnă să ne culcăm pe urechea că ne vor apăra americanii – vezi recentul exemplu din Afganistan. Pur și simplu nu am avut altă opțiune decât UE și NATO în momentul aderării. Sigur, ideal ar fi fost să ne păstrăm neutralitatea, dar asta nu se poate decât cu o economie și cu o armată puternică. Noi nu suntem Elveția sau Suedia și nici nu vom fi vreodată, nu mai vorbesc de corupția endemică care roade ființa acestei țări, nu de azi – de ieri, ci de la 1 dec. 1918 încoace. Cel mai bine ar fi să nu ne amestecăm mai mult decât ne permite tratatul cu NATO, iar dacă tot o facem, măcar să negociem acest lucru în avantajul țării, nu ca în cazul Deveselu, nu mai vorbesc de alte „afaceri” păguboase pentru țară, amintesc Bechtel, avioanele sh, celebra fregată sh, și câte or mai fi, dar nu le știm noi. Din nou despre covid. Din presă. Cehia. O cântăreață s-a infectat voluntar cu COVID-19, ca să nu se vaccineze, și a murit. Hanka Horká, o cântăreață din Cehia în vârstă de 57 de ani, a murit din cauza COVID-19. Vedeta, care făcea parte dintr-o formație cunoscută în Cehia, a decis să se infecteze intenționat cu COVID-19, ca să nu se vaccineze împotriva coronavirusului, relatează La Republica. Fiul ei spune acum că mișcarea antivaccinistă „a ucis-o”. Am verificat știrea, este reală, am verificat și contul de facebook al respectivei și exact așa este. Ce să mai spun? Ce-și face omul cu mâna lui, tot lucru manual se cheamă, sau mai academic – nu-i pentru cine se potrivește, ci pentru cine se nimerește! Și iată că a nimerit-o, tocmai pe respectiva. De asta am susținut permanent că cel mai bine este să eviți cu orice preț boala, că nu se știe. La fel cum militanții antivaxx prevăd tot felul de chestii groaznice care se vor întâmpla peste mai mulți ani cu cei vaccinați, la fel spun și eu – nu sunt pneumolog, dar am întrebat câțiva specialiști care mi-au confirmat că plămânii, spre deosebire de alte organe, nu au capacitate de refacere, așa că peste un an sau doi, atunci când vom trage linie, vom vedea câți cu sechele grave de covid avem, încă o povară pe capul contribuabilului, și așa cocoșat de taxe și impozite – câteva sute de mii de infirmi, pensionați „pe caz de boală”. Încă una. Un domn a cărui stare continuă este agitația, un anume Gh. Piperea, avocat, individ care se agită ca un coi într-o căldare – ca să folosesc o metaforă neaoș românească, de ceva vreme în spațiul public, agățându-se de diverse teme percepute în general negativ de opinia publică, gen restricții, vaccinare, majorarea prețurilor la energie, etc., afirmă pe gândește.org, o oficină antivaxx și antisistem, cum că „A venit vremea țapilor ispășitori”, citez: „O spun cu părere de rău, (de ce?) dar a venit vremea țapilor ispășitori. Ex-„eroii din linia întâi” se plâng că deja au făcut potecă la poliție, pentru procese penale de malpraxis. I-am avertizat pe cei din domeniu încă de acum aproape doi ani, din mai 2020, că furia oamenilor va deveni endemică, de nestăvilit. Oamenii vor vrea răzbunare, iar primii care le vor deveni ținte vor fi „eroii din linia întâi” și auxiliarii lor. Nu îi va trage nimeni la răspundere pe Arafat, Tătaru, Rafila, V. Voiculescu, Mihăilă, Orban, Cîțu și, cu atât mai puțin, pe Iohannis, deoarece, surpriză ei au imunitate de răspundere penală (cu unele excepții – dar nu va exista procurorul care să caute și să aplice aceste excepții). Iată ce le-am scris celor din domeniu, într-o scrisoare deschisă publicată pe feisbuc și preluată de toată presa, inclusiv cea colaboraționistă, în 20 mai 2020: „Sunteți parte din elita acestei societăți : ați fost mințiți că veți fi plătiți suplimentar pentru eforturile și suferințele îndurate în lupta cu infecția cu c … 19; nu ați fost plătiți pentru că cineva a uitat să declare epidemie la nivel național”. Cu alte cuvinte, politicienii își vor salva pielea, la ceasul socotelilor, evident, iar responsabili pentru pandemie cu toate consecințele ei, pierderi umane și materiale, vor fi făcuți medicii. Cum anume, nu știu? Omul cică este avocat și profesor, o fi știind dânsul mai bine. Eu însă nu văd cum, chiar și să însceneze un așa-zis proces al halatelor albe, ca în vremea lui Stalin. Principalul capăt de acuzare, în viziunea dânsului, ar fi că guvernul nu a declarat epidemie la nivel național. Iar întreb retoric – așa să fie oare? La comentariile de la postul precedent am răspuns clar și la obiect unui cititor cu privire la un subiect asemănător, ordonanțele și hotărârile de guvern anulate în justiție. Acum voi răspunde și acestui netot cu numele parcă predestinat de Piperea. Câteva aduceri aminte. 16 martie 2020. Adoptarea de către Președintele României a Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României ca urmare a situației epidemiologice cauzate de covid. Prima întrebare la care ar trebui să răspundem ar fi dacă a fost constituțional adoptat acest decret, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 16 martie 2020?, rețineți data! Mă refer la art. 93 din Constituția României – Măsuri excepționale, conform căruia (1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Nu se precizează în ce condiții, presupun eu că acestea sunt precizate de o lege specifică. Culmea este că nu aveam așa ceva în acel moment, mulțumită (i)responsabilității clasei noastre politice, ci o ordonanță de urgență, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 1 din 21 ianuarie 1999, adoptată după mineriada din 1999, să nu uităm. Ce se întâmpla bunăoară, dacă între timp avea loc vreun cutremur devastator, cu zeci de mii de morți, nu ne găsea oare cu chiloții pe vine? Din nou, la noi ca la nimeni? Mai menționez că nici până azi nu a fost adoptată această lege, chestiune care a dat naștere la conflicte și re-interpretări ulterioare. Conform acestei OUG, Art. 3, pct. b, starea de urgență se decretează atunci când se constată iminența producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea și înlăturarea efectelor acestora. Bun! atunci să vedem situația din 16 martie 2020, despre cea epidemiologică vorbesc. Citez din comunicatul oficial din acea zi. „Până astăzi, 16 martie, pe teritoriul României, au fost confirmate 168 de cazuri de persoane infectate cu virusul COVID – 19 (coronavirus). Dintre cei 168 de cetățeni care au contactat virusul, 9 sunt declarați vindecați și au fost externați. (…) De la ultima informare, au fost confirmate 10 cazuri noi, după cum urmează: 4 în București, 2 în Ilfov și câte unul în Constanța, Teleorman, Neamț și Mureș”. Acuma sigur, pe atunci, chiar și recomandată de OMS și forurile UE, chiar dacă aveam știri direct de la sursă despre situația dramatică din Italia, măsura mi se părea exagerată, dacă nu chiar aberantă, dar am considerat că știu specialiștii mai bine, iar prin prisma a ceea ce s-a întâmplat ulterior se pare că aceștia au avut dreptate, amintesc bilanțul de azi, 20 ian. 2022 – 19.105 cazuri noi, 39 de morți, în ultimele 24 de ore, confirmând temerile mele anterioare, nu mai vorbesc de bilanțul total – 1.964.021 cazuri și 59.428 de decese. 19.105 este un nou record de infectări, nemaiatins de la începutul pandemiei. Aș fi curios câte cazuri cu Delta și câte cu Omicron, posibil ca în câteva zile să am datele exacte. Bref! Atunci de ce bat câmpii toți acești pescuitori în ape tulburi? cu Nuremberg II și alte năzbâtii – produsul unor minți bolnave? De asemenea, există LEGEA nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, care stabilește exact atribuțiile și responsabilitățile personalului medical. Conchid că respectivii dau din gură doar, la deruta prostimii, urmărind oarece scopuri politice. Nu mă interesează. Am ajuns demult la concluzia că cea mai bună metodă de contracarare a acestora este ignorarea totală, pe principiul câinii latră, caravana trece. Punct! Azi 20 ianuarie 2022, seara. Situația la granița cu Ucraina se agravează cu fiecare oră care trece. Rusia a depășit probabil semnificativ pragul de 100 de mii de soldați masați pe granițele Ucrainei, (cred că se apropie de 150.000) iar trenurile încărcate cu tancuri și echipament militar continuă să vină, în ceea ce pare a fi pregătirea unei invazii pe scară largă. Personal, nu cred că Rusia își dorește acest război, dar nu are ce face, la nevoie va face și acest pas, punând piciorul în prag. Statele occidentale continuă să trimită armament ușor în Ucraina, care în cazul unei confruntări militare va fi frecție la picior de lemn, alimentând speculațiile și calculele a tot felul de netoți. La fel cum nu este exclus ca Rusia să dorească totuși să testeze „pe viu” noile echipamente militare, folosindu-se de această situație pentru a-și arăta mușchii și pentru a slăbi coeziunea NATO și UE. La fel cum este clar că NATO nu poate face nimic, chiar să și dorească acest lucru. Toate atuurile sunt în favoarea rușilor și situația internațională îi avantajează cât se poate de bine, amintesc criza și recesiunea provocate de pandemie, retragerea rușinoasă a SUA din Afganistan și în fine, dar nu și în ultimul rând, criza energetică europeană. Este un exemplu clar de catastrofă la care a condus politica aventuristă a Kiev-ului. În aceste condiții, cea mai bună soluție pentru conducerea de la Kiev ar fi să se retragă, recunoscând grava eroare comisă. Sigur că o serie de netoți autohtoni vor vorbi de dreptul popoarelor la auto-determinare, de neamestecul în treburili interne atât de drag lui ‘nea Nicu, dar până la dreptul internațional ne omoară dreptul celui mai tare. Cum oare a putut crede dl. Zelenski că Rusia va accepta vreodată ca NATO să instaleze focoase nucleare la granița cu Rusia, așa cum a cerut respectivul, fostă vedetă tv? Așa că Rusia a pus piciorul în prag, iar soarta Ucrainei e decisă, iar UE și NATO nu pot face nimic. Este exemplul clasic de cum un singur om poate duce la dezastru o țară, printr-o politică aventuristă. Să dea Domnul să nu fie și mai rău, pentru că un război ar da și mai mult înapoi Ucraina, cu încă 20 de ani cel puțin, așa cum ne-a dat și pe noi înapoi războiul cu rușii, pornit prin voința lui Antonescu, un război pe care nu-l puteam duce. Dar eu, personal, nu cred că rușii vor intra peste ucraineni, nici măcar dacă aceștia din urmă atacă primii, oferind pretext de casus belli. Rușilor le convine de minune situația actuală. Pe de o parte țin toată lumea în șah, NATO, UE și SUA adică, pe de alta își arată mușchii – iar prețul gazului tot crește. Europa nu se pune de acord cu SUA în privința politicii de urmat în acest caz, slăbind coeziunea alianței. SUA și UK au deblocat exportul de armament către Ucraina, scăpând la preț bun de niște vechituri ce urmau a fi casate, iar din toate astea, ținând Ucraina sub presiune continuă, în ciuda optimismului afișat în seara asta de președintele Zelenski, cred că fie va trebui să cedeze, fie să se retragă, ambele situații convenind de minune Rusiei. De ce spun asta? Pentru că dacă dl Putin voia realmente să le dea o lecție ucrainenilor, lecție pe care o merită cu prisosință aceștia, era de mult la Kiev, iar noi ne trezeam dimineața cu Kievul ocupat. Mai mult, fiindcă așa cum am spus mai înainte, acțiunea Rusiei este și un avertisment pentru cazul în care ucrainenilor le-ar veni ceva idei de genul ăsta, peste douăzeci de ani bunăoară. Așa că eu exclud o ocupație totală a Ucrainei, de care nici Rusia nu are nevoie, cât mai ales de a menține pe afiș chestiunea Donbas-ului și a arăta cât de dependentă este Europa occidentală de Rusia. Și totuși, o invazie va avea loc, pentru că, măcar de dragul opiniei publice, Rusia trebuie să-și salveze „onoarea”, chiar și în cazul în care nu va obține nimic de la americani, fie să anexeze Donbas-ul, fie să desfășoare focoase nucleare în Donbas, fie amândouă. Orișicât, anul 2022 a început în forță, dat fiindcă Rusia a majorat prețul gazelor livrate țărilor UE cu 30%, ceea ce a produs panică în toate bursele de mărfuri. Iar prețurile la consumator s-au dublat aproape, inclusiv în România. Să fie clar, nu acuz Rusia, ai cărei conducători pun pe primul plan interesele țării lor, nu comandamente venite de aiurea. Cu resursele pe care le avem, trebuia să fim de mult o țară independentă energetic. Iată că nu suntem. România, al doilea producător de gaze din UE, a ajuns să importe gaz rusesc prin Bulgaria via TurkStream. În februarie 2021, importurile au ajuns la 20% din consum. Legea 256/2018 a blocat investițiile în exploatarea gazului din Marea Neagră. Legea, trimisă la reexaminare în varianta inițială de către președinte, a stârnit numeroase dezbateri atât între statul român și companiile petroliere, cât și în coaliția de guvernare, în special din cauza felului în care urmau să fie impozitate companiile care scot gaze din Marea Neagră, astfel încât să aibă și statul român de câștigat. Nu mă pricep eu la finanțe și bani, la afaceri în general, dar ce știu, știu bine, anume că avem rezerve uriașe de gaz, dar importăm gaz de la ruși. Cum vine asta? Iar dacă ne vom obrăznici, în urma presiunilor NATO, s-ar putea ca rușii să ne mai dubleze o dată prețul la gaz, scumpire suportată tot de bietul contribuabil, chiar dacă statul va acorda „generos” compensații, care tot din banii contribuabilului vor fi plătite, indirect – la deruta prostimii carevasăzică, să nu se prindă ce „sacrificii” face statul pentru bietul de contribuabil, să nu stea în frig. Dragnea, Ponta, Vâlcov, ejusdem farinae, împreună cu dl. Putin, își freacă mâinile. Ba mai mult, Darius Vâlcov, consilierul economic al fostului premier, declara în august 2019 la Antena 3 că cine „ar îndrăzni” să modifice actuala formă a Legii offshore ar trebui condamnat pentru trădare de țară. Cum spuneam, istoria se răzbună și iată că a venit ceasul scadenței. Întreb și eu ca prostul, pe cine ar trebui să condamnăm acum pentru trădare de țară? Mai ales că ultima mea factură la energie s-a dublat față de luna precedentă. Ca să vedem și cine militează cum că „sclavia” la ruși ar fi preferabilă celei la americani. Eu spun că ambele ipoteze sunt false, mai ales într-o țară cu rezerve de gaz mai mult decât suficiente, care zac pe fundul mării, în timp ce rușii ne spoliază ca pedeapsă pentru slugărnicia noastră față de interese străine. Iar dacă e să ne raportăm la afirmațiile dlui Darius Vâlcov, de ce nu am începe împușcarea trădătorilor de țară cu dânsul, sau măcar să-l scopim sau chiar să-i tragem un bocanc sănătos în gură acestui pesedist, urmat eventual de Ponta, Firea, Dragnea & Co, toți, copii de suflet ai lui Iliescu, blestemul acestei țări? (Va urma.)