Ultimul episod. Azi, 1 ianuarie 2023. Gata! deja am treburi mai serioase de făcut. Mai mult, pentru mine totul este clar, în linii mari, evident, chiar dacă detaliile fac diferența. Recapitulare pe scurt, la sfârșit de an. Primo. Ce se mai aude cu covidul? Nimic senzațional este răspunsul. Citez din ultimul buletin de presă. „În intervalul 19 – 25 decembrie 2022 au fost înregistrate 3.432 cazuri noi de persoane infectate cu SARS –CoV – 2 (COVID – 19). 948 dintre cazurile noi din ultima săptămână sunt ale unor pacienți reinfectați, testați pozitiv la o perioadă mai mare de 90 de zile după prima infectare. Până în prezent, pe teritoriul României, au fost înregistrate 3.308.480 cazuri de infectare cu SARS-CoV-2. Incidența înregistrată la 14 zile este de 0.24. În unitățile sanitare de profil, numărul de persoane internate în secții cu COVID-19 în prezent este de 834. De asemenea, la ATI, sunt internate 114 persoane. Dintre cei 114 pacienți internați la ATI, 104 sunt nevaccinați. În intervalul 19.12.2022 (10:00) – 25.12.2022 (10:00) au fost raportate de către INSP 33 decese (18 bărbați și 15 femei). Decesele au fost înregistrate: 1 la categoria de vârstă 50-59 de ani, 6 la categoria de vârstă 60-69 de ani, 14 la categoria de vârstă 70-79 de ani și 12 la categoria de vârstă peste 80 de ani. Toți pacienții decedați prezentau comorbidități. Dintre pacienții decedați, 10 erau vaccinați”. Exact ce am spus – nimic senzațional deci. Cu chiu, cu vai, a trebuit să moară 67.374 români ca să avem cât de cât spitale dotate pentru lupta contra virusului, medicii să câștige experiență, să avem unul, ba chiar mai multe vaccinuri, să vaccinăm cu opinteli populația, atâta câtă s-a vaccinat, etc… China a văzut și ea că politica zero covid este falimentară, așa că mai zilele trecute a deschis granițele, concomitent cu o recrudescență a bolii, relativ alarmantă. Specialiștii se așteaptă la o nouă răspândire a bolii, cu focare relativ grave chiar. Mă rog – eu sunt cumva liniștit, pe de o parte că pandemia a făcut cumva o triere, chiar dacă sună sinistru, între cei care, în chiar grupa de risc fiind, au neglijat posibilitățile fatale ale virusului și pe de alta, pentru că suntem mult mai bine pregătiți decât eram acum trei ani. Mai precis, din 26 mart. 2020, dată la care am început această serie de postări, în momentul chiar în care am aflat decesul lui Paul Goma, de covid, aparent fără vreo legătură. Au urmat doi ani care s-au scurs liniar, cu restricții și teorii conspiraționiste care, la modul general, nu prea au reușit să tulbure neliniștea existențialistă a prostimii turmentate de decesul cine știe cărui manelist celebru. Se mai agită și acum – ca un coi într-o căldare – dar degeaba! Românul a învățat ce era de învățat. N-au decât să se ducă la cimitir să verifice câți au murit de covid vaccinați și câți nevaccinați,- până atunci, ciocul mic și joc de glezne! Punct aici cu covidul. N-au decât să vină alte și alte pandemii, că românul știe ce are de făcut, în chiar situația în care autoritățile, ca de atâtea ori în istoria acestei țări, se vor dovedi a fi depășite de situație. Șansa este în noi, că de la autorități mi-am luat demult gândul. O clasă politică fără o doctrină politică coerentă, fără un plan de țară, nu are cum redresa ceea ce s-a stricat de-a lungul a peste trei decenii de democrație originală. O clasă politică care nu gândește decât cum să mai obțină oarece împrumuturi, din care să-și taie o halcă cât mai zdravănă, după care potopul. Nu mai există lege, justiție, poliție, parlament,… nimic care să fie măcar de ochii lumii, în slujba cetățeanului, totul nu este decât pentru ei – pentru ei lucrează parlamentul dând legi pentru ei, poliția și justiția îi acoperă – parlamentul este plin de infractori notorii, în timp ce celor care au deranjat sistemul li se înscenează procese cu surle și trâmbițe, cu acordul mass-mediei obediente, în urma ordinelor emanate la Washington, Tel-Aviv sau Bruxelles. La Mulți Ani și fuck the system! Secundo. Și veni și ziua de 24 feb. 2022, dimineața, când Rusia, cu cca. 100.000 de militari, majoritatea insurgenți din Donbas, instruiți și echipați de Mama Rusia timp de aproape opt ani, între 2014-2022, a invadat Ucraina, în ciuda dezmințirilor aproape zilnice emise de guvernanții de la Kiev – ulterior aveam să aflu și de ce, pentru ca masa celor incorporabili să nu scadă. Mai zilele trecute, prin nordul Bucovinei, Salvamontul abia a scăpat de la îngheț patru din șase ucraineni care primiseră ordinul de încorporare, unul găsit înghețat, altul mai mult ca sigur și el așijderea. Mă rog, cred că dl. Putin a așteptat destul – opt ani aproape – ca guvernanții de la Kiev să revină la realitate. Mă mir degeaba, că nici ai noștri nu sunt departe. A trebuit ca dl. Zelenski să semneze noua lege a minorităților ca dl. Johannis să revină la realitate, dacă a revenit vreodată, din multiplele și extrem de utilele, pentru țară, preocupări ale dânsului – schi, golf și vacanțe în Tenerife, ca să vedem câte parale face politica Kievului față de români. Au încercat aceeași politică față de ruși, dar nu le-a mers, după cât se vede. Dacă până la anexarea celor patru regiuni separatiste încă mai era loc de negocieri – am mai discutat soluțiile – autonomie lărgită, legislație europeană privind minoritățile, un soi de condominiu chiar, denazificare a structurilor de forță ale statului, renunțarea la pretenția de adera la NATO, concomitent cu demilitarizarea progresivă a statului ucrainean – cam exact ce au cerut rușii atunci când au ocupat Berlinul în 1945, nu era greu, iar dl. Zelenski a avut destul timp de reflexie. Aș zice că au dorit războiul, iar rezultatul se vede. Exact ce am afirmat în repetate rânduri aici – Rusia și-a atins obiectivele deja, iar acum le securizează, cu cei 300k rezerviști, concomitent cu decimarea sistematică a forțelor ucrainene – nu degeaba au șters-o cei șase peste graniță, în ciuda pericolelor. Iar dacă Ucraina tot insistă, Rusia va lua și mai mult, nu mai vorbesc de cazul în care intervine și Belarus în conflict. Restul sunt aiureli ale mass-media, despre care voi vorbi mai la vale. Pe moment, suntem îndoctrinați până la exasperare cu supremația militară a SUA și UK, cei mai aprigi sprijinitori ai Ucrainei, care i-au călcat de câteva ori pe coadă pe ruși, în ciuda perdelelor de fum și petardelor de la tv, din presă și de pe net – vezi scufundarea crucișătorului Moskva, distrugerea conductei Nordstream, avarierea podului peste strâmtoarea Kerci. Credeți că rușii au uitat? Mă îndoiesc. Stați numai nițel să se încheie conflictul din Ucraina și vom vedea vreun vas de croazieră plin de americani pensionari cum o să se scufunde, spre bucuria rechinilor, sabotat de cine știe ce teroriști extrem de încântați de politica americană în Orientul Apropiat. Văd că Israelul, care până mai ieri avea gura mare vis-à-vis de ajutoarele insuficiente acordate Ucrainei, acum e low profile când a văzut ce pot face dronele iraniene. Și e doar începutul, dacă dl. Zelenski insistă, vor vedea ce pot face și rachetele iraniene cu rază medie de acțiune, poate chiar și torpilele cu hipercavitație, care pot trimite instant la fund orice portavion american. Când se va sfârși războiul? Cred că atunci când ucrainenii nu vor mai avea pe cine trimite la război, și așa pe moment luptă mai mult mercenarii străini, majoritar polonezi. Va fi mai mult ca sigur, un soi de armistițiu, ca în Coreea, adică Rusia a ocupat 20% din Ucraina, Ucraina nu recunoaște nimic, exact ca tovarășul la Grivița în ’33, și așa o să rămână încă cel puțin 50 de ani, când noi nu vom mai fi. Probabil cu o lună-două înainte de acest moment, va înceta și ajutorul american și cel britanic. Până acum, deși implicate direct, SUA au băgat la înaintare pe britanici, care, în ciuda aparențelor, trăiesc din osânză, din ce au furat de-a lungul atâtor secole de dominație colonială a lumii. Cu o economie încă puternică, dar în urma Germaniei, Japoniei și Chinei, Marea Britanie e doar o umbră a ceea ce a fost acum un secol. Pentru o națiune care s-a hrănit secole de-a rândul preponderent din jaful colonial, singura șansă să revină în cărți este să aibă o sursă de materii prime și mână de lucru ieftină, așa că a ochit Rusia, care este o bomboană prea mare pentru a fi înghițită deodată, s-a văzut asta și în cursul Războiului Crimeii și în 1922, în cursul războiului civil din Rusia. Francezii au învățat ceva din campania de la 1812, dar britanicii se pare că nu. La fel și SUA, după un secol de dominare a lumii, cu un președinte care se împiedică și își pierde șirul vorbelor adesea, pare o națiune încremenită în propria ei slăbiciune, asistând neputincioasă la joncțiunea Rusia-China. Kaput. Sigur, SUA este o mare putere militară încă, și chiar dacă armamentul de care dispune este preponderent ofensiv, nu are cum invada Rusia, pentru că nu vrea și nici nu poate, chiar și dacă ar vrea. Nu va interveni nici chiar dacă dl. Putin va desființa statele baltice sau dacă va iniția o „operațiune militară specială” contra Varșoviei, dacă aceasta continuă să se obrăznicească. Iar lupta, chiar dacă nu pare a fi așa, este pentru resurse. Din păcate, startul e prost. În timp ce Stația Spațială Internațională e la sfârșit de carieră, chinezii și-au lansat propria stație, cred că și iranienii pregătesc una, – deja, împreună cu rușii pregătesc o stație permanentă pe Lună, ca bază pentru următoarele expediții pe Marte, pentru că aici este bătaia peștelui, unde nu mai merge cum a mers cu Antarctica – bun al întregii omeniri! că până la dezghețul total, nici Antarctica nu interesează pe nimeni. Cine ajunge primul pe Marte, asta e ideea – nu știu ce e acolo, dar se pare că deosebit de interesant în ceea ce privește resursele, și asta în timp ce occidentalii taie căldura în apartamente și sunt sfătuiți să facă duș în doi. Slavă Ucrainei! Iar America nu prea mai are nimic de oferit în momentul de față. Se va spune – gazul lichefiat – da! dar este extrem de scump. Pe moment britanicii depind de el, la fel, o parte din occident, dar asta până vor da drumul din nou centralelor nucleare. Nu cred că Europa, mă refer la Germania și Franța, dar și la Spania și Italia – nu cred că se vor înhăma la remorca SUA, deși pe moment pare a fi contrariul, anume că toate s-au aliniat frumos în spatele SUA, pentru că fiecare națiune ține în primul rând la interesul propriu, am văzut asta mai zilele trecute pe când m-am întors din Alsacia, cum pe toate zidurile era scris „Vive Russie!”. Și mai oferă arme, Ucrainei mai ales, oferă e impropriu spus, le vinde ucrainenilor pe bani grei, parțial decontați de europeni. Mă rog, încă propaganda mincinoasă în favoarea războiului funcționează foc continuu, iar europenii încă mai suportă, cu toată atmosfera călduță menținută de guverne, în apartamente inclusiv. La noi ce să mai vorbim, am comparat ieri în supermarket prețurile la produsele de bază cu cele de acum un an, din pandemie – să nu uităm – ulei, cafea, zahăr, unt, pâine – aproape duble, ce inflație de 15%? Cu 15% au crescut prețurile doar la legume, fructe, vin, fructe de mare, unele sortimente de pește – unde chiar producția era mai mare decât cererea. La bere belgiană – dublu, doar Corona a crescut nițel, că deh! în Mexic nu se simte războiul și oricum, mexicanii și-au făcut temele. Slavă Ucrainei! Și guvernului totodată. Și vor mai urma, pentru că peste tot în Europa, la noi inclusiv, lumea se înarmează frenetic. Este doar începutul. Va urma, mai mult ca sigur, un nou război rece, considerând că Rusia aparține spațiului asiatic, după joncțiunea cu China, și ea demonizată și percepută ca inamic al democrației și occidentului. Mai rămâne ca venit de la Moscova să dau cu subsemnatul la SRI. O voi vedea și pe asta, no problem. Scriam într-un post mai demult că voi ajunge să merg să ascult Wagner și Mozart la Phenian, că și „ăștia doi” – printre cele mai mari genii ale omenirii – sunt și ei „pătați”, nu degeaba îi plăceau și lui Hitler – doar exaltă militarismul german, generator de agresiune și holocaust. Peste un an sau doi nu va mai fi de trăit în Europa, liber vorbind. Nu credeți? Uitați aici, bănuiam eu ceva, dar refuzam să cred astfel de oroare. „În contextul invaziei ruse în Ucraina, vom da dovadă de indulgență pentru forme de exprimare politică ce ar încălca în mod normal regulile noastre în ceea ce privește discursurile violente, cum ar fi cele care solicită moartea invadatorilor ruși. Compania de social media va permite temporar unele postări care cer moartea președintelui rus Vladimir Putin sau a președintelui belarus Alexandr Lukașenko”. (Andy Stone, responsabil de comunicare în cadrul companiei Meta, tătucul facebook, instagram și whatsapp, 11 martie 2022.) Ce mai poți spune la așa faze? Aștept ca guvernul să dea legea absolvirii de pedeapsă pentru cel care omoară un presupus pro-rus, se va ajunge și acolo, stați liniștiți, pentru că ne întoarcem încet-încet la epoca „epurării sălbatice” din Franța anilor 1944-45. Am și eu câteva proiecte în acest sens, respectiv traducerea unor studii fundamentale în domeniu. Până atunci, două proiecte mari – „Statul Național-Legionar, 154 de zile din istoria României” și „Cucerirea puterii de către comuniști, oră cu oră, minut cu minut”, proiecte pentru anul care vine. Până atunci nu uitați deviza comuniștilor – Citește! și dă mai departe! La Mulți Ani tuturor! Fuck the system!
Mizeria istoriei 