Punct și de la capăt. Dacă e să ne reamintim, am pus capăt comentariilor mele, concomitent cu încheierea cărții Jurnal din vremea ciumei pentru că evoluția frontului devenea tot mai previzibilă. Pe scurt, chestiunile emise de mine atunci, mai mult intuite decât confirmate de observatori independenți. Cum, spre deosebire de mass-media occidentală, unde mai apar sporadic pe ici și colo și voci care spun adevărul, mass-media românească este 100% dedicată „victoriei” Ucrainei, mai ales că această aberație este repetată papagalicește cu orice ocazie de către incompetentul din fruntea statului român, ales în lipsă de altceva, care și acum, în ceasul al 12-lea, după aproape două mandate, nu-și poate depăși modesta condiție socială și intelectuală de profesoraș de liceu de provincie. Nu mai vorbesc de tot felul de generali, specialiști în geopolitică și spațiul ex-sovietic, care le cântă în strună amerlocilor, doar-doar li s-o arunca și lor un os de ros. Mai mult, sunt cenzurat în mod sistematic pe toate secțiunile de discuții ale mass-media online, pentru că susțin că subapreciindu-i pe ruși ne tăiem craca de sub picioare. Nici o problemă, nu este nici prima nici ultima oară. Atunci să recapitulăm pe scurt ce susțineam eu acum un an, pe când mirobolanta contra-ofensivă a ucrainenilor era pe cale să înceapă și să vedem mai apoi situația de acum. Se spera atunci ca ucrainenii să spulbere pe un sector îngust apărarea rusească, rupând Donbasul de Crimeea – asta sperau mandatarii occidentali ai proiectului, (rușii, așa cum știm – amețiți de vodcă, nu aveau cum să se prindă de acest plan măreț, așa s-a gândit atunci) în timp ce dl Zelenski avea planuri mult mai mari, respectiv recucerirea întregului teritoriu pierdut de Ucraina, Crimeea inclusiv, obligarea rușilor la despăgubiri și aducerea dlui Putin în fața unui tribunal internațional pentru a fi judecat pentru crime de război. Că nici unul din aceste obiective nu a fost atins nici cât negru sub unghie este clar pentru absolut oricine, nici nu are rost să luăm în discuție astfel de aberații. Atunci, așa cum am zis, să recapitulăm. Este clar că atunci când au declanșat invazia, rușii aveau proiectate mai multe scenarii. Cel mai simplu și mai avantajos pentru toate părțile ar fi fost cel inițial, anume ca dl Zelenski, copleșit de amploarea invaziei ruse și de forța loviturii inițiale – prin care au fost distruse baze militare, centre de comandă, aeroporturi, etc… o mare parte din cadrele de comandă ale armatei fiind omorâte în cursul atacului inițial cu rachete, ca dl Zelenski deci, să accepte măcar termenii acordului de la Minsk (3), garantând punerea lor în aplicare. Se spune acum cu cinism cum că acei termeni erau umilitori – de unde până unde este umilitor a respecta drepturile minorității rusofone? între altele, cerință și a UE. Nu mai vorbesc de amărâții de români, ăia nici nu contează – numai buni de carne de tun pentru ucraineni. Sigur, conflictul a izbucnit pe fondul precedentului cu Crimeea, atunci când rusofonii din provinciile separatiste au cerut autonomie sporită și relații economice privilegiate cu Rusia. Se temeau și pe bună dreptate – ca nu cumva condiții preliminare aderării la UE să nu fie, exact ca la noi – închiderea minelor, a combinatelor siderurgice, a altor industrii grele – sub pretextul poluării, cu recomandarea ca minerii să se specializeze în buticuri cu vodcă, șaorma și banane, iar femeile lor în agenți de curățenie – măturătoare adică, cu atât mai mult cu cât rușii aveau nevoie de tot ce produceau ei – cărbune, cocs, oțeluri speciale, energie, etc…, evident – asta fiind contrar intențiilor UE. Vezi ce a ajuns azi Valea Jiului, Hunedoara, Anina, Galați, Călărași – după intrarea în UE. Iar exemplul Krivoi Rog e cât se poate de elocvent. Așa că e de înțeles opoziția lor, nu că-l iubeau ei nespus pe Putin. Spre deosebire de iobagii de români, rușii au știut când și cum să ia AKM-ul în mână și cine le sunt dușmanii, spre deosebire de nenorociții de mineri care au însângerat Bucureștiul, care acum stau în cârciumă și discută procesul etapei. Altă gogoriță acum – cum că printre rușii din estul Ucrainei, din Donbas, Lugansk și Donețk, ar fi de fapt [și] ucraineni vorbitori [și] de rusă, adică un soi de nemernici trădători care – în nemernicia lor, ca niște câini turbați – vorba eternului Bastos – au făcut greșeala să învețe limba rusă, fiind în mod absurd trimiși de Putin să omoare ucraineni de-ai lor. Nu mai vorbesc de ucrainenii sătui de promisiunile mincinoase ale occidentalilor care au trecut de partea rușilor. Până la urmă, după cum se știe, obligat – nu se știe exact ce argumente s-au folosit – unii spun șantaj, dar eu cred că au fost doar promisiuni neonorate și vise frumoase – dl Zelenski a întors-o ca la Ploiești, fiind decis să reziste, deși la Istanbul, a spus-o chiar dl. Putin în recentul interviu acordat lui Tucker Carlson, interviu care a făcut atâtea valuri în mass-media, chestie confirmată și de un înalt oficial ucrainean, la Istanbul deci, Rusia și Ucraina se înțeleseseră să facă pace. Este clar că în situația în care rușii erau în periferiile Kievului, era o bagatelă de câteva zile să cucerească orașul și să-i pună pielea în băț dlui Zelenski, aceasta a fost de fapt principala condiție să facă pace, anume ca respectivul să fie cruțat, numai că rușii s-au retras, aspect – dacă e să ne amintim – prezentat ca o mare victorie ucraineană. (Mai mult, mea culpa, revăzând imaginile de atunci, am observat o chestie care a scăpat, inadmisibil! „specialiștilor militari” autohtoni și de aiurea – anume că rușii nu dispuneau de echipament de asalt și mașini blindate specializate pentru lupta în orașe – voiau deci ca Ucraina să capituleze fără a asalta și ocupa Kievul.) Cât despre retragerea rușilor, prezentată ca o mare victorie, aiurea’ n tramvai, cai verzi pe pereți! Rușii au schimbat pur și simplu tactica cu 180 de grade în momentul în care occidentul colectiv s-a aliniat în bloc compact cu amerlocii în frunte să-l susțină pe dl. Zelenski. De ce? Foarte simplu, dacă până atunci era doar un conflict militar dintre Federația Rusă și Ucraina, din acel moment a apărut clar că dl Zelenski e doar o marionetă a occidentului colectiv și că războiul este de fapt între NATO și Rusia, în consecință toți termenii ecuației s-au schimbat radical, resetați de ambele părți, Rusia nedorind un război cu NATO care la un moment dat putea deveni inevitabil, în condițiile desființării practic a statului ucrainean, așa că s-au retras în est, pentru a da impresia că apără doar drepturile minorității ruse. Mai mult, este posibil ca licuriciul să fi mers la cacealma, ca în Iran dacă e să ne amintim, amenințând cu un atac nuclear asupra Moscovei dacă Rusia desființează statul ucrainean – să ne amintim că tocmai atunci dl. Putin a schimbat retorica, vorbind de denazificare și demilitarizare, a Ucrainei, evident. Se cuvine să facem câteva clarificări din perspectiva faptului că suntem bombardați zilnic cum că Rusia a călcat în picioare dreptul internațional. Pentru început să precizăm că din perspectiva dreptului internațional, doar popoarele au drepturi separatiste – adică de a se separa de țara care îi găzduiește, cu tot cu teritoriul pe care îl ocupă, nu și minoritățile. În mod normal, problemele separatiste ale minorităților naționale sunt strict probleme interne ale statului ai cărui cetățeni sunt, deci Rusia nu avea de ce să intervină militar în Ucraina – să fie absolut clar. În cazul în care aceste minorități sunt discriminate, persecutate și mai ales, țara mamă procedează la epurarea etnică a acestora, problema devine de resortul ONU, care trebuie să intervină militar pentru a pune capăt conflictului, care riscă să devină o catastrofă umanitară, așa cum este situația actuală în Gaza, când evreii, sub pretextul combaterii unei acțiuni teroriste, cu sprijin american, încearcă să-i arunce pe palestinieni, socotiți un fel de sub-oameni, afară din Palestina. ONU deci, nu a făcut nimic, ca și în Gaza de altfel, deși Rusia a sesizat în repetate rânduri Consiliul de Securitate, așa că a intervenit militar în momentul în care peste 8 milioane de ruși și-au părăsit țara în care se născuseră, precedentul fiind creat de Kosovo. În momentul în care parlamentul ucrainean a dat o lege prin care ordona armatei să atace regiunile separatiste – Crimeea și Donbas, Rusia a pornit un război preventiv contra Ucrainei, asumându-și rolul ingrat de agresor, pentru că oricum nu avea altă alternativă, pretextând că ar fi de fapt o acțiune de auto-apărare. Război în toată regula, chiar dacă de facto și de jure este operațiune specială, pentru că pe de o parte Rusia nu a declarat război Ucrainei, chestiune care conform Constituției Federației Ruse ar fi implicat și alte acțiuni, precum decrete privind mobilizarea generală și trecerea economiei pe regim de război, militarizarea instituțiilor, plus că în acest caz nu se știa ce tratate secrete ar putea avea Ucraina cu SUA sau alte state, care le-ar fi obligat bunăoară să intre în război, mai ales că, începând din 2014, armata Ucrainei era înarmată și antrenată de NATO. Așa că este operațiune specială, pentru că pe front luptă doar insurgenții din Donbas plus mercenari cu contract. Chiar și noii recruți tot regim de mercenari cu contract au, nu sunt militari ai Armatei Roșii, cel puțin scriptic. Mai mult, nefiind supuși direct comandamentului armatei rusești, au o anumită independență pe front, așa cum au avut oamenii lui Prigojin și cei ai lui Cadârov. Simplu – atâția dolari de luptător pentru ca pe data de… să nu mai fie ucrainean, viu sau mort – în Bahmut, respectiv Mariupol. Sigur, se argumentează cu politica anterioară a Rusiei relativ la Crimeea, așa că se cuvine să punem lucrurile la punct, chestiune pe care din câte știu, nu a pus-o nimeni până acum în mass-media românească, o adevărată omerta privind subiectul. Lăsând la o parte argumentele firești, cum că rușii nu ar accepta niciodată ca bazele construite de ei în Crimeea încă de prin vremea țarilor să fie date americanilor, care să le folosească contra Rusiei, ne vom rezuma la termeni de drept internațional, lăsând istoria deoparte. Ce nu ni se spune deci? Anume că odată cu colapsul Uniunii Sovietice, Crimeea a fost proclamată stat independent în 1991, (iar ulterior, în baza Constituției fostei URSS, prin referendum a decis să se alipească la Rusia, orișicât nu cu Ucraina,) atâta doar că ucrainenii le-au promis autonomia, așa că cea mai mare parte a peninsulei Crimeea a fost reorganizată ca Republica Autonomă Crimeea, în cadrul Ucrainei, orașul Sevastopol păstrându-și statutul special în cadrul Ucrainei. Nu mai intru în amănunte privind anexarea Crimeii prin lovitură de stat de către Ucraina, că anexare militară a fost, pe fondul refuzului lui Boris Elțîn de a se implica, cert este că la data la care Ucraina era încă parte a fostei URSS, Crimeea era republică independentă, care, conform Constituției fostei URSS, încă în vigoare la acea dată, putea rămâne țară complet independentă sau alipită oricărei țări, Rusiei, Georgiei sau cui vreți Dvs, dar numai Ucrainei nu, iar motivele cred că le știu mult mai bine locuitorii Crimeii, nu stau eu acum să dezvolt, cert este că la data la care Ucraina s-a separat de fosta URSS, Crimeea era de șapte luni țară independentă, revenind la statutul din 1945. Nu mă interesează socotelile guvernanților de la Kiev sau cele ale celor de la Moscova, ce mi-este mie clar este că locuitorii peninsulei Crimeea au ales soluția pe care o doreau, iar un popor nu greșește decât arareori, spre deosebire de lideri. Tratatul de Partiție cu privire la Statutul și Condițiile Flotei din Marea Neagră din 1997 a împărțit fosta Flotă sovietică din Marea Neagră și i-a permis Rusiei să continue să-și țină flota în Crimeea: atât Forțele Navale ale Ucrainei, cât și Flota rusească a Mării Negre trebuiau să-și aibă sediul la Sevastopol. Ucraina a prelungit chiria Rusiei pentru facilități navale prin Pactul de la Harkov din 2010, în schimbul reducerii ulterioare a prețului pentru gazele naturale. De reținut deci, la data înființării statului ucrainean, Crimeea avea statut de republică autonomă și și-a păstrat acest statut, având guvern și parlament separat, etc… exact ca orice stat suveran, cu suveranitate limitată însă, în cadrul statului ucrainean – evident, din considerente teritoriale, Crimeea fiind legată pe uscat de Ucraina printr-un adevărat „cordon ombilical” – neavând la origine surse de apă potabilă, abia prin ’71 fiind dat în exploatare un canal de legătură cu Niprul. Încă o dată deci, subliniez – atât în 1991 și până în 2014, pe toată perioada celor 23 de ani, Crimeea avea deja un statut special în cadrul Ucrainei – de republică autonomă, cu alte cuvinte, ea obținuse deja autodeterminarea internă și în baza drepturilor conferite prin aceasta, putea cere oricând transformarea ei în autodeterminare externă – în stat independent adică, – exact cum este Texasul în SUA, pentru ca apoi, în virtutea drepturilor suverane, să ceară unirea cu Rusia. Că Rusia avea tot interesul ca Crimeea să acționeze în această direcție, mai ales după ce Ucraina a decis să ceară aderarea la NATO, (nu și/sau la UE cum se insinuează în mod perfid, Rusia neavând nici o obiecție față de aderarea la UE) asta este absolut clar, ideea e că Crimeea, în calitate de republică autonomă putea să se separe de Ucraina perfect legal oricând, fără a avea nevoie de acordul acesteia. Fără drept de apel! Deci chestiunea cum că Rusia a invadat și ocupat Crimeea este mai mult o metaforă propagandistică, pentru că din perspectiva dreptului internațional avea tot dreptul s-o facă, pentru a proteja de agresiunea ucraineană cetățenii republicii autonome deveniți ruși. Mai departe, altă chestiune cu care am tot fost bombardați până la exasperare este că dacă Ucraina nu ceda armele nucleare Rusiei nu s-ar fi ajuns aici. Întreb și eu – de când are Ucraina zăcăminte de uraniu? De când are uzine de îmbogățit uraniul? De când are fabrici de rachete nucleare? Din câte știu, Dubna este lângă Moscova. Iar centrele de cercetare și producție pentru rachete sunt în Extremul Orient. De unde până unde deci? Amintesc că în cazul divorțului, bunurile dobândite de soți înaintea căsătoriei sunt bunuri proprii, în consecință nu sunt subiect de partaj – la fel ca și acele focoase nucleare, ele erau ale Rusiei și trebuiau înapoiate. Mai mult, în momentul cedării lor, țările occidentale garante ale integrității teritoriale a Ucrainei aveau tot interesul să nu apară pe harta lumii încă o putere nucleară și mai mult, aveau tot interesul ca acele focoase să fie retrase încă 1.000 km mai spre est. Și mai mult, renunțând la armele nucleare (ale URSS, trebuie subliniat încă o dată) Ucraina a renunțat la dependența față de Rusia și a încetat să mai fie un inamic potențial, dar și o potențială țintă pentru alte puteri nucleare (altele decât Rusia) – în primul rând SUA, apoi UK și Franța, chestiune care i-ar fi facilitat ulterior desprinderea de spațiul rus. Iar o chestie care nu se spune și așa este atunci când istoria se transformă în propagandă. Pur și simplu Rusia și-a luat la divorț zestrea cu care a venit la măritiș, iar atunci Ucraina gândea că nu are decât de câștigat din asta, în primul rând un atu în plus în cadrul aderării la UE. Ar fi fost și culmea ca Ucraina „pacifistă și democrată”, montată de NATO, să amenințe Rusia cu arme ale Rusiei. Nu mai vorbesc de fabricile construite (și) de ruși în Ucraina, pe care corupția regimului de la Kiev le-a adus la sapă de lemn, dl Putin a vorbit de uzinele Antonov, mai pot adăuga cel puțin zece. De Krivoi Rog ce să mai zic? Sau faptul că tot Donbas-ul a fost construit de prizonierii români, care au plătit astfel crimele de război comise de armata română pe teritoriul Ucrainei în timpul celui de-al doilea război mondial. Realitatea dezminte deci propaganda oficială. S-a tot spus că dezastrul de la Cernobîl a fost catalizatorul destrămării fostei URSS – ca și cum vina principală ar purta-o rușii, o speculație de doi bani, evident, prezentă voalat inclusiv într-un recent serial de succes pe Netflix. Întreb și eu, au aruncat cumva rușii în aer reactorul sau este vorba doar despre incompetența criminală a ucrainenilor? Dacă nu cumva chiar a fost un sabotaj menit să lovească în „unitatea de nezdruncinat” a fostei URSS. S-ar putea să nu se știe, ucrainenii sunt în stare de orice atunci când sunt disperați și au nucleara în mână cum se zice. Iar întrebări fără răspuns pentru care sunt cenzurat zilnic de mizerabilii administratori ai platformei contributors și ai forumului softpedia. La fel de adevărat este că atunci când ai de-a face cu tâmpiți mai bine te dai deoparte. Oamenii sunt convinși că rușii se omoară între ei de beți, că armele rusești sunt de doi bani, că economia Rusiei se prăbușește, că Rusia se ridică contra lui Putin, care oricum e pe moarte cu trei cancere și jumătate, că o idee ar fi ca americanii să-i momească pe chinezi propunându-le Siberia la schimb cu Taiwanul, că populația Rusiei este pe cale să se răscoale contra mobilizării și alte și alte aberații, pe care le vom aborda în continuare. Adevărul, așa cum am precizat deja, este că rușii au schimbat complet tactica atunci când a apărut mai mult decât evident că aveau să se confrunte cu NATO, prin intermediul Ucrainei, o ocazie nesperată de a epuiza occidentul colectiv și NATO, eventual, poate chiar și de a arăta slăbiciunea și neputința NATO – chestiune care nici nu se bănuia pe atunci, pe care o dorea și partea adversă vis-à-vis de Rusia. Care pe care deci. În acel moment dl Putin a afirmat că scopul principal al intervenției ruse este denazificarea Ucrainei, respectiv uciderea oricărui ucrainean în stare să ridice o armă contra Rusiei, adăugând și restul argumentelor – cât se poate de adevărate, începând cu retorica neo-nazistă și cultul lui Stepan Bandera. Restul gărgăunilor ucrainenilor – cum că se trag din vikingi, Stepan Bandera = erou național, etc… sunt abureli de doi bani la deruta prostimii, amețite cu o falsă independență față de Rusia. Adevărul este că cele două popoare au origini și o istorie comună în cea mai mare parte, că Ucraina ca stat a fost creat de ruși, prin voința lui Stalin, iar Ucraina de azi este un stat artificial, creat (și) prin rapt teritorial de la țările vecine – Polonia, România și Ungaria, exact cum a afirmat dl. Putin în interviu. Nimic dramatic în asta, spun eu – asta a fost istoria – care adesea poate fi oribilă, nu o mai putem întoarce înapoi și nici nu este recomandat. La fel de adevărat este că mai tot ce ține de identitatea națională și independența față de Moscova a Ucrainei este legată de naziștii ucraineni din timpul celui de-al doilea război mondial. Cu alte cuvinte, grosul – ca să zic așa – al fondului identitar ucrainean, de la Stepan Bandera pleacă și de la politica de purificare etnică dusă de acesta, nu de la Sevcenko și Gogol. Sigur, se poate spune că sunt doar teorii legate de istoria recentă, că Ucraina de azi nu ar fi așa, dar – și aici e un mare dar – cu condiția ca drepturile minorităților să fie respectate – între altele și condiție sine qua non a aderării la UE. Din această perspectivă putem spune că la data invaziei ruse, din punct de vedere al respectării drepturilor omului și celor ale minorităților, Ucraina nu era câtuși de puțin un stat democratic și nici acum nu este, ba mai mult, era exact la antipodul Rusiei, spre care se arată permanent cu degetul, ca fiind o dictatură, dar despre faptul că în chiar Ucraina actuală, minoritățile, între care și cea română, sunt discriminate – comparați vă rog cum tratăm noi minoritatea ucraineană. Iar din perspectivă economică era fără doar și poate un stat eșuat, din moment ce a determinat opt milioane de ruși și rusofoni să caute refugiu în Rusia, tocmai clasa de mijloc care ar fi putut scoate țara din gaura neagră în care a dus-o politica sinucigașă a guvernanților ucraineni seduși de cântecele de sirenă ale amerlocilor. Fără a mai pierde timpul, direct la situația de azi, 23 ian. 2024, nu înainte de a aminti despre discursul președintelui Poroșenko din dec. 2014 cu privire la ce are de gând să le facă rusofonilor din Donbas, discurs care nu lasă loc la nici o interpretare, fiind stil Adolf Hitler 100%, atunci când se referea la slavi în general, la polonezi în special. Pe scurt, câteva date pe care le-am cules de prin analizele unor comentatori onești, care și-au scris cărțile pe baza unor date statistice de necontestat, vezi Emanuel Todd – La défaite de l’Occident și Jacques Baud – L’art de la guerre russe : Comment l’Occident a conduit l’Ukraine à l’échec, actualmente best-seller-uri pe Amazon. Primul contingent ucrainean – 20-35 ani = decimat complet (nu s-a mai auzit nimic de așa-zisul regiment Azov, în timp ce Mariupol-ul a fost reconstruit complet, iar de stăpânirea vremelnică ucraineană se va scrie doar în cărțile de istorie.) Al doilea – 35-40 ani = decimat complet, în prima parte a contra-ofensivei. Al treilea – 40-47 ani, de asemenea, în curs de decimare – deja ucrainenii fac linii de apărare, o bagatelă pentru ruși și mai adaug eu – încet, încet, adevărul iese la iveală, soldații ruși zdrențăroși despre care se presupunea că se vor masacra între ei de beți, au „denazificat” aproape complet Ucraina, transformând-o într-o țară de văduve și pensionari, astfel că dl Zelenski pregătește o lege prin care vor fi încorporați și cei de +47 ani. Noii recruți apar într-un filmuleț pe tik-tok, au fețe de înmormântare, majoritatea cu părul alb sau cărunt, aici a dus inconștiența unora orbiți de fanatism antirusesc. Comparați vă rog, sunt pe youtube câteva „analize” făcute de un neghiob ce-și spune zaiafet – aflu că în realitate respectivul s-ar numi Horia Sârghi, vlogger cu 800k urmăritori – mă rog, nu mă impresionează, idioții se aglutinează precum laptele când dă de cheag, deci, comparați ce spunea individul pe youtube acum vreun an – demonstrând cu deducții logice (urăsc acest principiu, care nu are ce căuta nici în studiul istoriei și cu atât mai puțin al războiului) cum că rușii pierd războiul. Vă rog, urmăriți raționamentele omului, extrem de riguroase ca să zic așa. Numai că dacă ar fi pus cap la cap toate informațiile pe care se bazează – aproape exclusiv furnizate de ucraineni + estimări proprii, cică ceva mai realiste, admițând că ucrainenii mai și mint – dar nu prea mult – ar fi trebuit ca armata rusă să fie azi de mult distrusă, iar ucrainenii undeva în apropierea Moscovei. Acum zic și eu, ambasada Ucrainei e pe Bd. Aviatorilor 24, are și un centru de recrutare, de ce nu vă duceți măi oameni buni să vă înrolați dacă tot vreți război cu rușii? Luați-i și pe comentatorii tv, pe vloggerul de mai sus, că sunt eligibili și bine hrăniți. Cine vrea război cu rușii, n-are decât, am dat adresa centrului de recrutare, eu nu vreau, pentru că știu că este pierdut de înainte de a începe. După ce vor fi morți și cei de +47 de ani probabil că se va trece la negocieri de pace sau cel mai probabil că mare parte vor trece la ruși, neavând de gând să moară pentru principiile prețioase ale dlor Johannis sau Geoană. Ultimul vorbea la tv despre un așa-zis război de atriție – de uzură mai precis, dar a vrut și dânsul să pară mai interesant – stați liniștiți! a preluat-o și dânsul din zbor și aburește prostimea cu limbaj elevat. Nici vorbă de așa ceva! Din datele pe care le-am mai cules de pe situl ISW și Al Jazeera mai ales, rezultă o chestie extraordinară, care chiar m-a dat gata – majoritatea soldaților ucraineni căzuți în luptă nu au văzut inamicul la față – au fost omorâți de artilerie, de rachete și de drone – de la distanță adică. O chestie care schimbă complet termenii ecuației. Deci artilerie cu proiectile ghidate prin satelit și GPS dar mai ales, programate înainte de lansare – astfel că și blocarea internetului nu le mai poate opri, la fel bombe și rachete aer-sol și în fine – drone kamikadze. Nu tancuri, transportoare blindate și drone-avion teleghidate de la un centru de comandă, care mergeau poate în Irak și Afganistan. Altă chestiune, pentru că într-un articol recent, dl Valentin Naumescu, despre care am mai vorbit aici, îndemna la trecerea imediată pe economie de război și război cu rușii. Zic și eu! Să-l văd că se înrolează primul – că și dânsul e eligibil și bine hrănit, deși dacă mă uit la ce aberații vântură nu prea cred să treacă testul psihologic, chiar dacă conform ultimei legi date de guvernanții de la Kiev privind recrutarea, sunt eligibili și debilii mintal ușor, cei cu HIV și diabet, cancer formă incipientă, tuberculoză, etc… Problema e că occidentul a pierdut cursa înarmărilor. Conform datelor prezentate de experții NATO, Rusia poate produce actualmente 1.600 de tancuri anual (cam +3/zi – numai tancuri de luptă, fără a socoti și alte categorii de blindate, precum TAB-uri, tunuri auto-propulsate, distrugătoare de tancuri, vehicule de asalt, poduri mobile, vehicule de deminare, etc…) în timp ce toate țările NATO la un loc de 10x mai puțin. Sigur, SUA dispun de +5.000 tancuri – întrebarea este cum le trec oceanul? Evident că se pot converti anumite capacități, mai rămâne un mic amănunt, ca guvernele să decidă conversia VW, Skoda, Renault, Fiat, etc… în fabrici de tancuri, de dragul dlui Naumescu – exact ce așteaptă chinezii, să acapareze piața auto europeană. Mai mult, o chestie care se uită adesea și au uitat-o cei care în mod criminal au ațâțat Ucraina contra Rusiei, este că aceste tancuri sunt făcute să lupte preponderent în condițiile din SUA, exact cum acele Merkava israeliene sunt făcute să lupte în condiții de deșert și la temperaturi ridicate, nu pentru gerurile și noroaiele din Rusia. Nu mai vorbesc că acele Abrams se alimentează cu kerosen. Exact ca Panzer-urile germane, făcute să lupte în condițiile din Europa, să se alimenteze la orice benzinărie, tancuri ce au cam dat chix contra celor rusești, alimentate cu motorină, care s-au comportat mult mai bine pe ger crâncen. Pe urmă vorbim de o problemă devenită critică pentru ucraineni, recunoscută deja – de occidentali inclusiv – mă refer la capacitatea de a produce muniție. În 2023 rușii au tras 12 milioane de obuze, de câteva ori mai mult decât toate rezervele țărilor NATO și cam de 10x cât ucrainenii, chiar dacă în unele zone de front cu lupte mai intense raportul a crescut spre 4/1. Concomitent, Rusia poate produce anual 24 milioane de obuze, și tot așa, la toate capitolele – transportoare blindate, rachete, drone, avioane și elicoptere. Abia acum, când s-au trezit cu toată rezerva de obuze epuizată, țările din vest își propun ca în următorii ani să ajungă la o capacitate de producție anuală de +300.000 de obuze, de 80x mai puțin decât rușii, azi, că mâine Rusia s-ar putea să producă dublu. Nu mai vorbesc de arme noi dezvoltate între timp, se vorbește că noile sisteme rusești de bruiaj electronic au anihilat mare parte din armamentul occidental, iar până la dirijarea rachetelor către cei ce le-au lansat nu e decât un pas. Iar de la realitatea de pe câmpul de luptă până la tancurile cârpite cu circuite scoase din cuptoarele cu microunde e o distanță galactică. Tancuri – să nu uităm – burdușite cu plăpumi și scaune de wc furate din casele ucrainenilor. Altă chestie care nu se spune este că rușii au distrus deja bună parte din armamentul occidental, iar cel care nu a fost distrus s-a defectat datorită utilizării intense, vezi acele howitzere germane și Caesar franceze. A văzut toată lumea acele tancuri Leopard făcute țăndări de dronele Lancet – acum se spune că nu le-au dat nemții chiar pe cele mai bune și alte gogoși. (Și marmota învelea ciocolata la așa faze.) Cineva, proaspăt venit de pe front, îmi spunea că la Robotyne e probabil cel mai mare cimitir de blindate (occidentale) văzut vreodată în istorie (niște idioți de prin Olanda – detest nația asta, păcat că nu a reușit Inchiziția să-i „lumineze” cât de cât, afirmau că ar fi invers – că blindatele ar fi rusești) – sunt câteva reportaje elocvente pe youtube. De asemenea, câteva HIMARS, făcute țăndări după ce radarele rusești s-au calat pe fumul de la lansarea rachetelor. De când a început războiul aceleași gogoși, rușii proști și sălbatici, cu arme vechi de un secol, etc… Eu sunt de acord că războiul informațional are și el un rol, atâta doar că un război crâncen nu se câștigă niciodată (doar) cu minciuni grosolane. S-a tot zis că economia Rusiei e pe ducă, iată că a crescut cu 2,5%, cifră dată de FMI, rușii susțin că ar fi de fapt 3,5%, în timp ce Germania dă înapoi, prima dată de la al doilea război mondial încoace. Plus că rubla s-a apreciat bine de tot în raport cu dolarul și euro, iar decalajul crește – o spun specialiști în finanțe, nu eu. Nu mai vorbesc de Ucraina. În concluzie – muniție nu, arme noi nu, oameni – nici atât, așa că deja – vorbesc de ce am văzut în mass-media, ucrainenii au trecut la defensivă, săpând disperați la adăposturi. Iar dacă până acum conflictul nu a înghețat, rușii nu mai doresc să-l înghețe, a spus-o clar și răspicat dl Putin. Pur și simplu pe moment îi ține în loc Avdiivka – cred că va cădea până prin aprilie, poate chiar mai devreme – cu cât mai repede, cu atât mai bine (NB. a căzut deja azi, 17 feb.) – rușii au calendarul exact, exact ca acum niște luni Mariupol și Bahmut. De aceea eu sunt convins că noua graniță va fi la Nipru, iar în sud, prin Odesa se va face joncțiunea cu Transnistria. Pentru că rușii nu se joacă atunci când este vorba de securitatea lor. Curios lucru cum s-a schimbat optica în privința rușilor, nu mai vorbesc de considerente etice, religioase și umanitare – de la astea mi-am luat de mult gândul – am trăit să văd cum indivizi care se oripilau la cea mai vagă discriminare a persoanelor LGBTQ, blondelor sau mai știu eu cui sau mari apărători ai drepturilor animalelor, aplaudând cum acea nenorocită tăia gâtul cu secera unui prizonier rus, aplaudând mitralierea prizonierilor de război ruși, refuzând să vadă că distrugerea conductei Nordstream și atacarea podului de la Kerci sunt acte de terorism și câte și mai câte. Revenind la pierderi umane, că astea ne interesează cel mai mult, am mai spus-o aici, experții militari dau pierderi de 5-6 ucraineni de fiecare soldat rus. Pentru mass-media, raportul este un ucrainean la 1,7 ruși. Cum au reușit performanța asta fără să-i vadă la față pe ruși nu ni se mai spune. Altă chestie este că rușii le-au oferit de fiecare dată ucrainenilor posibilitatea să-și recupereze morții de pe câmpul de luptă, dar ucrainenii au refuzat. Mai mult, la Bahmut, grupul Wagner a cules ucrainenii morți (vreo câteva zeci de mii) și i-au trimis cu un tren special în Ucraina – am văzut chiar eu filmulețul pus de Prigojin pe tik-tok. Se înțelege de ce Ucraina și mass-media fac tabula rasa peste acest subiect – anume pentru că susțin cum că la Bahmut mai ales, rușii ar fi suferit pierderi colosale. Ia uite ce scrie mizerabila wikipedia, citez: „Pentru războiul din Ucraina, Grupul Wagner a recrutat cca. 50 de mii de pușcăriași ruși. Dintre aceștia, în ianuarie 2023, doar 10.000 au rămas pe front, restul au murit, s-au predat ori au dezertat”, rețineți folosirea termenului de pușcăriaș pentru niște militari de elită, ideea fiind aceea că rușii nu ar mai avea de unde scoate oameni (bețivi, analfabeți și zdrențăroși – acum și pușcăriași – să nu uităm) pentru Putin și ambițiile lui paranoice. Conform unor date de ultimă oră, o analiză făcută de entități independente din Rusia și Germania privind pensiile pentru văduvele de război plătite de statul rus, date coroborate cu registrele de stare civilă, până acum ar fi murit cca. 47.000 de soldați ruși (aveam pe undeva cifra exactă, nu mai stau să o caut pentru că nu are relevanță, mai sunt unii răniți grav care au murit între timp, alții fără familie, etc…) De aici ar rezulta, asta nu se mai spune, că de partea ucraineană au murit 235-270.000 de inși, de 5-6x mai mulți, cifre acceptate încet-încet de oficialii ucraineni și NATO. Plus răniții grav, cel puțin încă pe atât. O adevărată hecatombă, pe care nu o văd apologeții războiului. Ia uite ce scria mai deunăzi dl Naumescu pe contributors, citez: „După Ucraina, dacă Rusia nu este învinsă și pedepsită, ar urma repede Republica Moldova, apoi ar putea urma Statele Baltice sau România”. De ce? Ce să ia de la noi? Praful de pe tobă? Nu mai vorbesc de Moldova, unde cam totul aparține rușilor – industrie, pământ, ferme, mass-media, chiar și câteva partide. Aș mai înțelege țările baltice, care au cam o treime din populație ruși, pe care începuseră la un moment dat să-i persecute – evident, conform „normelor” europene, din perspectiva unora precum dl Naumescu, rușii fiind sub-oameni, din moment ce se opun supremației americane, așa cum s-au opus talibanii de exemplu, exemplul e prea recent ca să-l pot omite. De altfel, chiar așa a și spus, că se opun ordinii suprematiste unice a SUA. Mă rog, a și explicat – deoarece SUA este cea mai democratică dintre democrații – dar eu după ce am văzut pe vremea cu negroteiul sugușat, BLM & Co, nu mai vorbesc de omorurile multiple aproape zilnice, în școli mai ales, n-aș mai vorbi. Mai mult, tot pe contributors un imbecil propunea chiar ca UDMR să fie scos din parlament – fiind unguri, de-ai lui Orban adică, care e cu Putin – exact ca la procesul etapei sau mai rău chiar, ca procesul de dopaj al Simonei Halep. Și iată ce zice stimabilul mai la vale, citesc și mă minunez: „Să nu ne închipuim cumva că un mare război poate fi purtat doar cu „armatele de profesioniști” iar noi, ceilalți, ne vom continua normal viețile. Este evident că va fi nevoie de mobilizare generală. Granițele se vor închide pentru cei care trebuie să lupte, să nu cumva să fugă „patrioții” ideologiei naționaliste din țară tocmai când trebuie să o apere cu arma în mână. Ca regulă generală, bărbații între 18-60 de ani vor îmbrăca haina militară și vor pleca la război. Nici civilii nu ar fi complet scutiți de riscuri, așa cum nu au fost feriți în Ucraina, Israel sau Gaza. Multe familii și orașe din Europa și Asia ar fi distruse. Economia, investițiile civile și resursele de bunăstare ale celor rămași acasă s-ar prăbuși, efortul financiar și logistic fiind direcționat spre „economia de război””. Cu alte cuvinte să mor eu pentru principiile prețioase ale dânsului – să nu uităm – pentru supremația unică americană și tot ce implică ea – dictatura BLM, LGBTQ, cultul Holocaustului, preamărirea politicii statului Israel, teroarea corectitudinii politice, cancel culture, politica woke, discriminarea pozitivă a foștilor discriminați – negrotei, poponari, lesbiene, zoofile și altele similare… toți ciudații Americii, inclusiv marea masă a onaniștilor cronic. Tocmai când, la bătrânețe, după o viață de muncă, voiam să-mi cumpăr o căsuță în Thassos, Cipru sau Sicilia – acest individ cu figură sclipind de inteligență cere închiderea granițelor și înrolarea forțată a celor de 18-60 de ani, contrar oricăror principii de drept. Ce obligații am eu în plus față de să zicem, un nepalez care cară mâncare cu bicicleta, să fiu obligat să lupt pentru indivizi ca cel citat mai sus, în timp ce ei stau bine mersi cu burse Soroș pe cine știe unde, înfulecând burgeri și dezvoltând alte teorii crețe? Da – pentru că m-am născut într-o țară plină de dobitoci spălați pe creier. De asta! Mai sunt câțiva belicoși ca ăsta, cu aceeași privire sclipind de inteligență pe la televiziuni. Să repet din nou că serviciul militar obligatoriu instituit în timpul revoluției franceze de la 1789 – probabil cea mai mare catastrofă din istoria umanității – repet, serviciul militar obligatoriu este o porcărie anacronică? Că noțiunile de patrie și popor sunt concepte fictive și fantaste și mai mult o problemă individuală de conștiință? Au idee astfel de dobitoci că în SUA serviciul militar a fost totdeauna benevol, chiar și în timpul WWII și că până la războiul de secesiune SUA nici nu au avut armată regulată? La fel și în UK? Problema nu e ce zic astfel de neghiobi, ci că predau în universități altor dobitoci spălați pe creier cu filme de Netflix, care vor ajunge vreodată la butoane, precum profesorașul de fizică. Când văd astfel de tâmpiți îmi vine din nou să-mi iau lumea în cap, tocmai pe când credeam că pot trăi liniștit în România și mai că doresc să izbucnească un război NATO-Rusia, poate că s-ar mai curăța lumea de idioți, pentru că rușii fac întotdeauna treabă bună, nu lasă idioți nici de sămânță, iar războiul este un minunat prilej pentru selecția dirijată a acestora. Lăsând enervarea produsă de astfel de neghiobi cu care mă intersectez zilnic, problema este că pentru Rusia actualul război este unul existențial și rușii știu asta. Mi s-a tot aruncat în față de câteva decenii încoace că Rusia abia are un PIB cât Italia sau Spania. (Cam 3% din cel al occidentului colectiv.) Atunci zic eu, de ce nu face Italia obuze cât Rusia să le dea ucrainenilor? Și arme și câte și mai câte? Pentru că PIB-ul ăla e din servicii, nu din producție – din taxele de intrare la Capela Sixtină, nu din producția de rachete. Care-i problema că la Florența un tuns e de zece ori mai scump ca la Moscova? De aici e PIB-ul – din servicii supraevaluate și din salarii supradimensionate, care într-un fel se compensează. La fel și cel american, din imprimanta de dolari. Totul până în momentul războiului – adevăratul moment al adevărului, cum bine zicea Căpitanul, când toate socotelile se prăbușesc ca niște castele din cărți de joc. N-are decât occidentul și SUA să-i dea dlui Zelenski tot PIB-ul, să vedem cum îl transformă în obuze, tunuri și tancuri. Sigur, atât SUA cât și Italia (a fost doar un exemplu) au capacitatea economică și au și know-how-ul necesar să facă arme poate la fel de bune și multe ca și Rusia, nu neg acest fapt – deși le va lua câțiva ani, decenii poate, să-i ajungă din urmă pe ruși, plus că mai trebuie și resurse, din care Rusia are din plin și pe urmă nici rușii nu vor sta cu mâinile în sân. Dar cel mai important impediment e cel uman. De ce s-ar înhăma italienii la un război cu Rusia? – când au mai făcut-o o dată și au văzut ce a ieșit? Nu mai vorbesc de francezi și nemți. De dragul principiilor unora precum personajul de mai sus? Sau pentru a sprijini corupția regimului Biden? Cu riscul ca conflictul să degenereze într-unul nuclear? Așa că ce mă întreb eu este când vor începe occidentalii să protesteze? Nu cred că se va ajunge acolo, plus că eu cred că SUA negociază deja cu Rusia închiderea conflictului peste capul Ucrainei. Chiar și dacă semi-leguma de la Washington crapă înainte de alegeri. Pentru că pur și simplu occidentul nu mai are de unde – bugetul pentru acest război s-a terminat, exact ca în Afganistan. Ghinion de neșansă pentru belicoșii lui pește prăjit. E și aici o deficiență a democrației față de un regim autoritar – politicienii nu pot face chiar ce vor ei sau ce dorește dl Naumescu, care a fost doar un pretext, să nu credeți că aș avea vreo considerație față de astfel de specimene toxice, indiferent ce titluri academice ar avea. Și sunt convins că se discută și noua arhitectură de securitate în Europa. Asta în timp ce dl de la Cotroceni strânge legăturile cu Africa. Sigur, nu vor fi schimbări teritoriale, dar sunt în stare să pariez că nu vom primi niciodată mai mult de F-16 SH la preț de noi și mai ales, că vor fi retrase sistemele de lansare de rachete de la Deveselu care, vă amintesc dacă nu ați uitat cumva, au capabilități nucleare, deși ni s-a spus inițial că sunt menite să intercepteze rachetele iraniene. Sunt în stare să bag mâna în foc că se va reveni la termenii tratatului de prietenie cu Rusia din 4 iulie 2003, adică România în NATO și fără capabilități nucleare pe teritoriul ei. Cred că se va discuta și despre focoasele nucleare de la Incirlik, pe care dl. Erdogan nu le mai vrea, despre care iar îndrăznesc să sper că nici un român nu și le dorește în țară, deși la câți analfabeți funcțional sunt în țara asta s-ar putea să nu se știe. Și așa toată lumea va fi mulțumită. Morala, pentru că există și o morală aici. Se admite tacit că acest conflict ar fi izbucnit în 2014, de fapt atunci s-a acutizat, având rădăcini mult mai adânci. Întrebarea pe care o pun tuturor celor care îmi aruncă tot felul de teorii în față – nu era mai bine în 2014 decât în 2024? Pentru ucraineanul de rând vorbesc. În câțiva ani – țara sfâșiată între două popoare apropiate ca cultură, rasă și religie, cu istorie comună – așa cum a fost, plină de conflicte și resentimente mocnite, cu țara pe sfert distrusă, cu economia redusă la jumătate, cu câteva milioane de tineri plecați, cu restul prin cimitire, o țară de văduve și pensionari cum am spus? Va avea la ce medita dl Zelenski după ce Ucraina va fi făcută praf și pulbere după cum spunea un oficial rus. Ca și ciracii belicoși nevoie mare în spatele tastaturii. Țara va fi reconstruită rapid de vietnamezi, care au deja experiența reconstruirii propriei țări, după ce au distrus-o americanii – deja lucrează de zor în Mariupol, dar pe bieții ucraineni nu-i va mai aduce nimeni înapoi. Și totul pentru ambiția unui bătrân senil care în loc să-și vadă de pamperși se ține de războaie și va intra în istorie ca cel mai nenorocit președinte american. Plus prestidigitatorul de la Kiev. Mai vorbim peste un an când treburile vor fi mult mai clare. PS. Azi, 27 ian. 2024. Cifre noi, pe care le-am cules de prin mass-media occidentală, unde – după doi ani de minciuni, iată că apar și indivizi ca subsemnatul, sătui de discursul oficial, care caută adevărul. În chiar seara asta la tv, în timp ce Donald Trump se îndreaptă către o victorie categorică, președintele american în exercițiu anunța că are un plan pentru 2024 pentru Ucraina, pentru a o ajuta să păstreze „cuceririle” obținute până în acest moment. Întreb și eu, ce cuceriri? Pe ce lume trăiesc oamenii ăștia? Pentru că deja rușii nici nu vor să audă de înghețat conflictul, Putin e susținut de +80% din populație, așa că pe moment nici nu se gândesc să se oprească. Singura problemă este unde? La Nipru sau sau până la ocuparea Kievului – revenirea la situația de acum doi ani cu rușii în periferiile Kievului, asta este singura necunoscută. Iar eu cred că varianta a doua se profilează cel mai probabil la orizont, pentru că dl. Putin vrea o victorie totală și definitivă contra NATO. Cu condițiile impuse de Kremlin. Că doar n-o să piardă ocazia de a umili NATO și Occidentul, care au tot bătut toba că vor susține Ucraina până la victoria finală asupra Rusiei, chiar și cu riscul intrării polonezilor în război fără acordul NATO. De ce spun asta? Pentru că polonezii au mai făcut-o în 1939 când l-au amenințat pe Hitler că într-o săptămână vor fi la Berlin și au văzut ce a ieșit – dar se pare că nu s-au învățat minte. Pe youtube niște personaje de la care aveam oarece pretenții, invitate de o milfă scremută cu vocea spartă, erau revoltați că dl. Putin a afirmat că Polonia a pornit cel de-al doilea război mondial. Nu mai vorbesc de aberațiile debitate, cum că dl Tucker Carlson ar fi cam prost – asta a spus-o de două ori unul, director Newsweek România chipurile – un individ cu nume parcă predestinat, o hienă de presă cu facies de securist – ca băieții ăia trași la indigo, se zvonea că sunt clonați în orfelinate, de 1,80 înălțime, cu costum de 600 și pantofi de 298 (lei), postați în intersecții pe vremea lui Ceaușescu, cu un soi de transmițător în mână – Alo, Vulturul, sunt Rândunica, nimic de semnalat în sectorul meu! – un neica-nimeni în mulțimea de neica-nimeni, de care nu a auzit iarăși nimeni, iar ceilalți doi invitați, destul de cunoscuți de această dată – dar cu altă problemă – amândoi fiind angajați ai statului, stat care este vasal amerlocilor, deci consumatori de fonduri aruncate în scârbă de americani și iar revin la nefericitul Bastos, căruia îi spunea Gerula – povestește Bastos, povestește cum ai trădat la Sarmisegetuza, în timp ce i se aruncau resturi de mâncare. Iar moderatoarea, o precupeață cu nimic mai prejos de o bibliotecară sătească, care de Paști, în zorii epocii comuniste, striga lozinci atee în fața bisericii, le ținea isonul cârnățarilor și cârnățăreselor din mass-media (cei cu Slavă Ucrainei!) cu lozinci răsuflate gen – este posibil ca Putin să invadeze România? sau cum a invitat Putin Ungaria să ia o halcă din „trupul sfânt al Ucrainei” – deși în chiar fragmentul prezentat în cadrul emisiunii s-a văzut că Putin a afirmat în mod categoric că nu a discutat niciodată acest subiect cu dl. Orban și că Ungaria nu ar mai avea drepturi să revendice acele teritorii de la Ucraina, dar că maghiarii de acolo doresc să se întoarcă la patria-mamă, fără însă a menționa că datorită politicii discriminatorii a guvernului ucrainean – asta o va menționa mai la vale, accentuând politica de deznaționalizare și ucrainizare forțată a ucronaziștilor. Nu mai vorbesc de discuții ample privind faptul că Putin ar fi mort deja, că de fapt a fost intervievată sosia sau una din sosii, că are trei cancere, două parkinsoane și o demență – discuție la nivel de Click și Can-Can privind amanții tinerei ai cine știe cărei dive sexagenare. Cam asta este situația. Se minte cu nerușinare, în văzul întregii lumi, se mănâncă rahat cu polonicul, pentru câțiva dolari în plus – a fost chiar un film cu numele ăsta, cu Clint Eastwood. Cu nerușinare tipic românească, de ciocoi provenit din iobag, cu paie între degetele de la picioare, după ce toți strămoșii în linie directă s-au căcat în fundul curții, galben ca lămâia (…și la cur c-un smoc de paie îi ștergea Măria!) neglijând că urmele de rahat de la colțul gurii nu se șterg așa ușor, iar scripta manent e un dicton universal valabil. Chiar dacă nu au scris – au glăsuit – iar filmulețul e pe youtube, a fost probabil și salvat pe local de oarece unii, ca mărturie a acestor vremuri ticăloase, deci dictonul se aplică. Toate astea în loc să se analizeze complet interviul, începând cu presiunile exercitate de acel idiot cu facies de clovn – răposatul Benny Hill sau Mr. Bean chiar aveau fețe inteligente pe lângă ăsta – despre Boris Johnson e vorba, cel care l-a presat pe dl Zelenski să renunțe la acordul de pace cu rușii, cel care a vrut războiul cu orice preț. Nu era ăsta un subiect de discutat? Eu cred că da, dar nu și pastramagioaica din studio. He! he! he! – din nou cu principiile prețioase ale d-lui Naumescu & Co. O vorbă înțeleaptă – nu știu cine a spus-o, dar voi afla poate vreodată – spune că de vină nu este cine pornește războiul, ci cel care-l obligă pe primul să-l pornească, iar Ucraina va avea exact soarta Poloniei din cel de-al doilea război mondial – chiar și situația e identică – amintesc că la toate propunerile Germaniei privind crearea unui culoar terestru de legătură cu Dantzig-ul, extrem de avantajoase pentru polonezi, aceștia din urmă au refuzat la modul arogant, avertizându-i pe nemți că dacă mai insistă, ulanii polonezi vor defila într-o săptămână prin Berlin – și s-a văzut – belicoși nevoie mare, chiar și acum grosul mercenarilor căsăpiți de ruși în Ucraina sunt polonezi. Așa că eu cred că după ce va cădea și Avdiivka, dl. Putin va pune condiții destul de grele pentru NATO și Ucraina – CAPITULARE NECONDIȚIONATĂ pentru ucronaziști – va fi umilința supremă pentru NATO, care va permite d-lui Trump să se retragă elegant din alianță, chiar dacă cu coada între picioare, ceea ce nu va însemna dispariția NATO, ci cel mult scutirea Europei de o bună parte din prezența militară americană. Orișicât, indiferent cât de mare va fi umilința la care va fi supusă America, rușii au nevoie de ea și pentru asta sunt gata să radă de pe fața pământului Ucraina, s-o facă praf și pulbere, cum spunea acel responsabil rus. Și nu este vorba de minciunile despre ruși cu care s-a spălat creierul opiniei publice occidentale – eu vorbesc despre chestii scârboase, cu nimic mai prejos decât actele de terorism Hamas, ba din contra, eu cred că fiecare a mai adăugat câte 200k recruți ruși benevoli – mă refer la distrugerea Nordstream, atacul asupra podului de la Kerci, scufundarea navei Moskva, uciderea Dariei Dughina, a lui Prigojin și mai nou, distrugerea avionului cu prizonieri ucraineni (deși ucrainenii neagă că avionul transporta prizonieri, dar rușii au prezentat poze amănunțite cu cadavrele, pentru a fi recunoscute de familie) – toate aceste acte de terorism în ultimă instanță au fost făcute cu sprijin direct occidental, dacă nu au fost făcute chiar de britanici cu/fără americani – nu mai vorbesc de tot felul de conferințe având ca temă dezmembrarea Rusiei, acapararea Siberiei, etc… cam la fel cum s-a întâmplat cu România în 1940, atâta doar că acum victima potențială e Rusia, care spre deosebire de noi, la cei de atunci mă refer, care nu au tras un glonț, Rusia care e gata acum să lupte cu întreg occidentul colectiv, cu tot NATO adică. În fine, las deoparte calculele geopolitice, mai ales că eu cred că se discută deja noua configurație a sferelor de influență militară – am scris mai sus, iar dacă SUA se va retrage sau nu din NATO, oricum nu mă va întreba pe mine dl. Trump, după cum nu-l va întreba nici pe dl. Macron. În chiar seara asta am văzut la tv cum fermierii francezi atacă și distrug transporturile de mărfuri agricole din import, am văzut TIR-uri cu șampanie și vin de import distruse, transporturi de legume și fructe călcate cu buldozerul – am văzut pe net agitându-se ideea cum că respectivii, care cu fețe descompuse de ură urlau Franța afară din UE și NATO – ar fi fost puși în mișcare de agenți ruși – așa e! orice se întâmplă rău în occident, de vină este Putler! până aici s-a ajuns cu manipularea. Bun! Ce am aflat? O firmă care monitorizează din satelit suprafața pământului – există mulți astfel de sateliți, privați sau „de stat” pentru diverse scopuri civile, agricultură, cadastru, schimbări ale solului, defrișări, etc… – ei bine, i-a venit unuia ideea să compare cimitirele din Ucraina și Rusia înainte și după război, de la o zi la alta pentru a număra mormintele noi. Ei bine, cifrele sunt surprinzătoare și cutremurătoare totodată, cu atât mai mult cu cât, așa cum mă așteptam, sunt complet diferite de cele oficiale și din această perspectivă, explică multe. S-au scăzut evident, decesele din cauze naturale. Ei bine! pentru ucraineni rezultă 400-410.000 morți în război – rețineți, nu este vorba despre victime, care cuprind și dezertorii, răniții, invalizii, etc… ci morți și îngropați, iar de partea rusă, de 10-12 ori mai puțin, adică max. 34.000 morți. Mai mult, în Rusia cererile de înrolare voluntară depășesc cu mult necesarul, cca. 70.000 de cereri suplimentare, plus încă 300.000 cu contract deja, voluntari care stau în rezervă. Asta a propos de cei de +47 trimiși la moarte sigură de Zelenski. Deja – asta e 100% oficial, dl. Orban a protestat pe lângă dl. Zelenski că înrolează forțat din rândurile minorității maghiare – și române aș adăuga eu, am mai discutat asta. Cifrele privind morții se potrivesc cu cele de mai sus privind loviturile de tun de fiecare parte – de când a început conflictul, cu tot sprijinul occidental, de fiecare obuz tras de ucraineni, rușii au tras +10, nu mai vorbesc de rachete și drone. He! he! he! s-au dus de mult vremurile când anunțau zilnic la protv câte un general rus căsăpit și mai mult, se vorbește că personajele importante asasinate sau sinucise la Moscova – bancheri, oligarhi, generali – ar fi tot opera ucrainenilor, ca și recentul avion cu prizonieri – sunt nevoit să repet, iar dacă ucrainenii au trecut la acte de terorism înseamnă că sunt deja disperați, iar sfârșitul e aproape. Adevărul va ieși la iveală cu certitudine, chiar dacă dobitocii din mass-media românească, ca și țuțerii lor care cred neabătut în victoria NATO nu pun niciodată întrebarea clasică cui prodest? Cui i-a folosit „accidentul” lui Prigojin? Mai țineți minte racheta aia care a omorât doi tractoriști în Polonia și cum dl Zelenski se agita (ca un coi într-o căldare – o superbă metaforă, neaoș românească) cerând anchetă internațională? Nu mai zic nimic, destul pentru azi, că mai am nevoie de tastatură și pentru alte proiecte. PPS. Articolul d-lui Naumescu în care îndemna la război imediat NATO-Rusia – mă rog, sugera că ar fi singura soluție de ieșire din impasul actual (Război mondial sau păci nedrepte cu dictaturile agresoare? Dilema deceniului care va schimba lumea, articol din 21 ian. a.c.) urmează altui articol, la fel de mirobolant, din 18 dec. 2023, intitulat Războiul din Ucraina, reforma UE și lărgirea spre Est, de la sloganuri la realism politic în care lăsa să se înțeleagă că singura soluție de ieșire din impasul actual ar fi ca Ucraina să cedeze teritoriile solicitate de Rusia. Mă rog, mai puțin mă interesează cum specimenul o întoarce din condei ca la Ploiești, pentru că oricum, este entitate nulă în ecuația războiului din Ucraina. Mult mai interesante sunt comentariile care însoțesc articolul, unde o cohortă de dobitoci agresivi rezolvă problemele războiului pe hârtie, cu creionul în mână, chestie care ar trebui să-i facă de rușine pe experții militari NATO mai ales. Greu de crezut să văd atâția idioți strânși la un loc și totuși am găsit o altă gașcă – Poiana lui Iocan pe Forumul Softpedia – care-i depășește fără probleme pe primii, indivizi fanatici și plini de încrâncenare în principiile lor prețioase, cărora nu ai ce să le explici, pentru că nu admit altceva decât acuze la adresa rușilor, un soi de mici fanatici care nu admit nici un argument – pe principiul că orice este util atunci când acuză rușii de toate relele posibile, chiar dacă sunt pure fantezii, și la fel, la polul opus – ucrainenii sunt divinizați, astfel că pentru astfel de dobitoci nu există nuanțe, ci doar alb și negru. Abia aștept să se termine acest război cu final previzibil înainte de a începe, sunt curios ce vor mai născoci. Până atunci voi face și eu câteva calcule. Scurt, clar și la obiect. Rusia deci, în anul care a trecut a tras 12M obuze de 152 mm, putând produce dublu, echivalente aproximativ celor occidentale de 155 mm, de unde presupunerea că și Ucraina ar fi trebuit să fie pe aproape. Acum, fără a vorbi de bani să discutăm strict inginerește. Un obuz de 155 mm înglobează cca. 36 kg oțel, de unde 12 milioane obuze ar îngloba, fără a socoti pierderile tehnologice 432.000 tone oțel, cu pierderi, grosso modo jumătate de milion de tone de oțel, anual – să nu uităm și în condițiile din 2023, în 2024 s-ar putea să fie dublu. Acum, așa de curiozitate – toată Europa la un loc produce anual 152 milioane de tone oțel, deci la capitolul materie primă nu ar fi probleme. Apreciez manopera pentru un obuz la cel puțin o oră – s-ar putea să fie chiar mai mult, dar o vom lua atâta, e doar un calcul estimativ, adică pentru 24M obuze ar trebui tot atâtea ore de muncă, distribuite în 3 schimburi a 8 ore, ar fi +3.000 buc./oră, de unde socotind numai strunjirea rezultă că ar trebui +3.000 de strungari/schimb (sau 9.000 cu totul) și tot atâtea strunguri (3.000) și a fost doar un exemplu. Sigur, nu este un capăt de țară pentru o țară industrializată, dar necesită eforturi deosebite, investiție în construcție, în mașini-unelte, calificare oameni, etc… care ia timp, cel puțin un an, oricâte eforturi s-ar face, timp în care rușii vor fi exact unde va decide dl Putin că trebuie să se oprească. Și asta oricâte miliarde ar băga americanii. Așa că epuizându-se sistemele Patriot, au decis să le fabrice în Germania – pentru că nu mai au muncitori, nu mai au ingineri, pentru că au dezindustrializat practic America, care nu mai e cea din 1940, cea care a câștigat războiul cu Germania nazistă. E și asta dacă vreți, tot o ironie a sorții. Sigur, cum spuneam, pot produce mașini-unelte, (momentan, la producția de mașini-unelte sunt pe locul 4/5, la competiție cu Italia) dar va lua un an cel puțin plus încă unul, timp în care califică strungari, pun la punct fabricația, etc… Iar în condițiile de azi, un an sau doi este extrem de mult. Cam asta e morala poveștii, exact ca antidotul din Romeo și Julieta, care a apărut prea târziu. Și să nu uităm și proverbul românesc cum că pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
Mizeria istoriei 